Antetul scenariului dedicat lui Ion Creangă

DATA: 28.03.2022
Durata:50 minute
LOCUL DESFĂŞURĂRII: sala de festivităţi
COMPETENŢE SPECIFICE:
- Receptarea mesajului oral în diferite situaţii de comunicare;
- Perceperea mesajului citit/audiat prin receptarea adecvată a universului
emoţional şi estetic al textelor literare şi utilitatea textelor nonliterare.
SUBCOMPETENŢE:
- Reproducerea integrală şi succesivă, selectivă prin cuvinte proprii a
conţinutului unui text citit sau audiat;
- Reproducerea orală a unui fragment dintr-un text narativ, a unei informaţii
libere sau tematice, alese independent, la dorinţă, din diferite alte surse, în
faţa publicului din clasă;
- Exprimarea propriei stări emotive în legătură cu mesajul textului literar citit;
- Interiorizarea valorilor culturale naţionale şi universale pe baza textelor
literare citite;
- Dezvoltarea capacităţii de comunicare orală prin interpretare artistică.
- Perceperea valorilor multiple ale cărţii de literatură și a presei periodice
pentru copii.
- Educarea posibilitaţii de a înţelege, de a pătrunde în profunzimea,în
frumuseţile şi subtilităţile operelor marelui scriitor;
OBIECTIVE:
O1-Să reproducă conţinutul operelor lecturate;
O2-Să cerceteze activităţile propuse;
O3-Să colaboreze cu colegii;
O4-Să dentifice titlul, autorul si personajele ce corespund fragmentului citit;
O5-să-şi exprime propriile gânduri şi sentimente faţă de operele lecturate;
RESURSELE:
a) umane: elevii clasei a IV-a, învaţatoarea clasei, juriul, invitaţii;
b) materiale: măşti, decorul scenetelor.
STRATECII DIDACTICE:
a)Resurse materiale: costumele personajelor, decorul scenetelor, ppt ;
b)Forme de organizare: independent, individual, frontal.
BIBLIOGRAFIE:
 www.youtube.com
 www.didactic.ro
 Alexandra Şeptelici „Lumina verbului matern”, SA Tipografia Reclama,
Chişinău 2011;
(Sala este amenajată în stil naţional: covor pe perete, icoană cu prosop, busuioc, o laviţă improvizată cu
zestre, perne brodate, lăicere ş.a.)

Învăţătorul:

“Simbol al primăverii

Aducător de soare

Ne prindem alb cu roşu

La piepturi mărţişoare.”

Luna Martie vine cu primele flori, cu păsări călătoare, cu reînvierea naturii şi cu

mărţişoare. Venim şi noi în faţa Domniilor voastre cu un mărţişor din cîntece şi
poezii.

Prezentatorul 1
Astăzi vom porni într-o călătorie.
Nu-i o călătorie oarecare
Cu tren,tramvaie,maşini,autocare.
Nu. Astăzi vom merge dragi colegi,
În lumea copilăriei.
Prezentatorul 2
Plecarea însă-i din realitate
Căci ştiţi că este foarte adevărat
Precum c-a fost odată un băiat,
Ghiduş, isteţ şi tare năzdrăvan,
Prezentatorul 1
Care-a muncit din greu şi an de an ,
A învăţat şi-a fost învăţător,
Prezentator 2
Multe poveşti a dăruit copiilor
Ştiţi cum îl cheamă?
Ştie o lume întreagă .
Da.E povestitorul ... Ion Creangă
Prezentator 1
De sus din bolta matinală Martie a trimis o telegramă:
Prezentator 2
Cum adică o telegramă?
 Prezentator 1
O telegramă care ne înştiinţează ca la 1 martie 1837, în satul Humuleşti,
judeţul Neamţului, s-a născut marele povestitor Ion Creangă!
Prezentator 2
Din Humuleştii lui - în fundătură,
Cu iz de cronici, codru şi suman,
S-a ridicat feciorul de ţăran -
Un cap de geniu, hâtru, bun de gură!
Prezentator 1
Cînd îl citim pe Creangă, ne dăm seama,
Ce dulce-i limba noastră-n care mama
Poveşti ne-a spus la căpătâi.

Cîntecul: Vreau o carte

Cartea: Oaspeţi dragi, vă rog să poposiţi

În Casa Mare cea cu busuioc,

Unde-un sfătos bunic din Humuleşti

Ne va-mpărţi doar voie bună şi noroc!

Copil: Sfătosule bunic din Humuleşti,

Cît haz ai pus, cît păs şi cîtă jale

În tîlcul slovei tale ţărăneşti

Din zilele copilăriei tale.

Nică – Sunt Nică cel hazliu şi de pozne mă cam ţin.

De la Creangă aţi aflat câte mi s-au întâmplat:

Pupăza din tei am luat, cireşul l-am scuturat,

Am fugit şi la scăldat, mama hainele mi-a luat.

Şi ruşine am păţit: gol pe uliţă-am venit.

Mătuşa s-a supărat: Din cireşe am furat

Şi grădina i-am stricat.

Când, cu băţul înarmată, să mă prindă-a alergat!

Chiar şi râie am avut! Nici să dorm nu am putut:

Mă mânca pe mâini, pe corp,

Şi mă răzbunam pe-un porc

Vrând să-l călăresc un pic –

M-a trântit ca pe-un nimic!

Să ştiţi că tot ce aţi aflat

S-a întâmplat cu-adevărat!

Căci Bădiţa pe hârtie scrie-a lui copilărie!

Zâna-Poveştilor:

Am o supărare grea,

Că nu ştiu cum s-a-ntâmplat:

Din greşeală, cineva

Basmele a încurcat.

Capra lupul urmăreşte,

Iar Motanul-Încălţat

Pe Scufiţă o răpeşte

Şi o-nchide în palat.

Iezii pe lup l-au iertat,

Iar cocoşul din poveste

A ajuns mare-împărat

Şi-are sute de neveste.

Pitic1:

Nu mai înţeleg defel

Ce-n poveşti s-a petrecut.

Oi fi eu mai mititel,

Dar ce văd nu-i de crezut!

Ia priviţi-o pe roşcată,:

Ce drăguţă-i şi sfioasă,

Foarte, foarte manierată

Şi deloc nu-i mincinoasă.

Intră vulpea, care poartă în mână un coş cu legume, fructe, verdeţuri, ceaiuri. În urma ei intră ursul, care
se aşază pe o buturugă.

Vulpea:

Bună ziua, dragii mei.

Vai, ce mă grăbesc spre casă,

Să îmi fac un ceai de tei

Şi o mazăre gustoasă.

Dragă urs, dacă pofteşti,

Mergi iute la pescărie

Să-ţi iei peşte, cât pofteşti,

Tocmai cum îţi place ţie.

(Maliţioasă.) Ştii doar că la pescuit

Nu eşti prea descurcăreţ

Şi ştii, dragă, ce-ai păţit...

(Către public) Tot mare şi nătăfleţ! (Râde.)

Ursul (Vine în faţă, lângă vulpe.):

Vai, drăguţa mea vulpiţă,

Că bine mai zici,

Dar prefer, zău, o ciorbiţă

Numai din urzici.

Bieţii peşti, las´ să trăiască,

Nu îi voi mânca.

Mi-am lăsat coada să crească,

Nu te supăra.

Cred că nu eşti prea geloasă,

Vecinica mea,

Că am coada mai frumoasă

Decât e a ta.

(Vulpea se strâmbă, ursul râde cu poftă şi amândoi se retrag. Intră în scenă, alergând, lupul urmărit de
capră şi de cei trei iezi. Îl prind şi lupul se aşază jos.)
Pitic2 (Speriat, fuge spre ei să vadă ce se- ntâmplă):

Staţi puţin, nu înţeleg,

Cred că e o-ncurcătură.

Mă duc lupul să dezleg...

Doamne, ce harababură!

Capră dragă, dar ce vrei?

Lupul iezi n-a mai mâncat.

Uite, numără-i. Sunt trei.

Zi, cu ce te-a supărat?

Capra:

Ne jucăm, dragă pitic,

Cu cumătrul meu cel sur

Şi îl gâdilam un pic

Pe la subţiori. Îţi jur!

Iezii mei, chiar îl iubesc,

Iar lupul frăguţi le-aduce

Şi se joacă, şi glumesc

Şi le cântă să se culce.

(Capra asistă cum iezii se joacă cu lupul.)

Iedul mare:

Naşule, drăguţule,

Am să te înghit!

Lupul:

Stai frumos, micuţule,

Mor din gâdilit!

Iedul mare:

Hai la joacă, nu mai sta,

Rândul meu e să m-ascund.

Închide ochii, nu trişa.

Pitic2:
(Deznădăjduit.) Ăsta-i lupul? Îl confund!

Iedul mare:

(Spre celelalte personaje.) Haideţi fraţilor la joacă,

Hai, veniţi şi voi.

Naşului o să îi placă

Prietenii noi.

Iedul mijlociu:

Să ne-ascundem foarte bine,

Lupul este iscusit.

Mai ţii minte cum pe tine

În cuptor te-a dibuit?

Să vedem dacă pe-aici

E vreun loc mai potrivit.

Ajutaţi-mă, pitici. (Piticii îl ascund.)

(De după un copac.) Gata, naşu', m-am pitit!

Iedul mic:

Mamă, mamă, spune fuga

Un loc bun de ascunziş!

(Capra îl ascunde în tufiş.)

O, perfect, pune-mi şi gluga.

Nu mă vede din frunziş.

Vreau ca şi de data asta

Lupul să nu mă găsească

Şi apoi, cu asta basta!

O pedeapsă-o să primească.

Urmează câteva momente desfăşurate pe fond muzical, în care lupul caută iezii, îi găseşte, ies din scenă
jucându-se.

Zâna-Poveştilor:

Uite, vine domnişorul

Din „Punguţa cu doi bani”.

Ion Creangă, autorul,

A scris-o acum mulţi ani.

Intră Cocoşelul:

Ce boier cu suflet mare

Şi ce vizitiu de soi!

Mi-au dat bani, haine, mâncare,

Zeci de vite, păsări, oi.

C-am o sută de neveste,

Nu ştiu cine v-a zis vouă.

E-o minciună, o poveste.

Am doar... nouă zeci şi nouă.

Pe bătrânul meu stăpân,

L-am scăpat de baba rea.

Plec, nu pot să mai rămân,

Am gospodărie grea.

Iese cântând: „Cucurigu, boieri mari!

Daţi punguţa cu doi bani!“

Pitic:

Dragă Zână, capul meu!

Vai, ce tare mă mai doare!

Ori basmele nu le ştiu eu,

Ori doamna învăţătoare.

Eu am învăţat din carte

Şi poveşti, şi basme multe...

Nu-s aşa, nici pe departe

(Disperat) Nimeni nu vrea să m-asculte!

(Piticii şi Zâna se aşază la sfat.)

Pitic:

Ce necaz, ce-ncurcătură,

Ce-nţeleg bieţii copii

Din această aventură

Printre basme, Zână, ştii?

Cum rămâne cu morala,

Ce e bine, ce e rău?

Mă apucă ameţeala...

Nu-i poveste cum ştiu eu.

Copilul:

Ce mai vise

Astă-noapte am visat.

Zâna-Basmelor venise

De îndată ce-a aflat

Că poveştile din carte

Nu ştiu cine le-a-ncurcat.

Eu, ştiindu-le pe toate,

Sufeream, m-am supărat.

Bine că doar vis a fost

Şi nimic adevărat,

Să-ţi mai zic... nu are rost.

Dans: Sârba

Cartea: Odată într-o căscioară

A trăit o căprioară

Şi dacă vrei să crezi

Avea capra şi trei iezi.

(iese capra cu iezii şi se închină)

Iedul cel mare:

Au mămucă, au mămucă

Mă doare ici la lingurică!

n-ai azi drum pe la pădure

să ne-aduci de-ale gurii?

Capra:

cum? n-aveţi fîn,n-aveţi hîleală?

Ce-i cu –atîta strofoleală?

După casă e –un stogoi

Mîncaţi cît încape-n voi!

Iedul cel mijlociu:

e mămucă, fînu-i vechi

Ne cam iese pe urechi

Iaca … poate nişte iarbă

Să ne crească mare barba.

Capra:

of, iaca mă pornesc degrabă,

Să le-aduc eu multă iarbă,

e-e , că tare-i scurtă ziua , ştii

la mama cu trei copii

(capra îşi pune o broboadă, îşi leagă un şorţ, se chiteşte şi pleacă)

(apare lupul, tropăieşte, îţi freacă mîinile de bucurie, se tot învîrte pe loc, apoi zice:)

Lupul:

e, de blană nici nu-mi mai pasă

Capra a plecat de-acasă,

Cum s-ar spune doamne-i iartă,

Într-o clipă-I mănînc toţi iezii.

Dar mai este aici un dară

Cum să-I scot pe iezi afară

Aha! O cîntare am să le trag

Cît a-I scuipa îs toţi în prag!

(sare cînd pe un picior, cînd pe altul, bucuros că a găsit soluţia)

I-ha , i-ha ce-s deştept

Eu mă bat cu pumnul în piept

Ia-n s-o iau înspre căsuţă

Să văd ce-mi fac ieduţii

Cîntecul: Azi e ziua ta

Elev: Poveştile lui Creangă le ştim cu toţi

De la bunici, părinţi pân’ la nepoţi.

Zice-se c-a fost odată un moşneag şi-o babă rea

Că moşneagu-avea o fată, baba, tot la fel şi ea.

Fata babei, răzgâiată, lenevea fără de saţ.

Cârtitoare şi-ncruntată, s-alinta ca cioara-n laţ.

Fata moşului, cuminte, bună, harnică, frumoasă,

Ea găteje aducea şi la moară se ducea.

Povestea toţi ar vrea s-o mai asculte

O ştiţi? E „Fata babei şi fata moşneagului”.

FM: Uite mamă, uite tată,

Fusele astea eu le-am tors.

FB : Minte de îngheaţă apele

Să n-o credeţi, eu le-am tors.

M : Pleacă, fata mea, de acasă…

Baba-i veşnic mînioasă

Nu e chip s-o mai împaci.

FM: Sa plec tătucă?

Şi ude să mă duc?

M : Draga tatei, eu nu ştiu,

Dar îţi dau un sfat

Să fii bună, ascultătoare

Şi de muncă iubitoare.

FM : Bine, tata, eu mă duc în lumea mare.

B+FB : Să pleci, să pleci

Şi să nu te mai întorci.

FATA MOŞULUI

Eu de muncă nu mă sperii

Curăţ, mătur şi gătesc.

Mama viregă şi sora

Tot mereu mă necăjesc!

M-au gonit acum de-acasă,

Rătăcesc printre străini.

Noroc să am! Sunt curajoasă

Şi am aceste două mâini.

Cu ele eu fac treabă multă

Şi voi găsi de muncă, zău!

Elev: Fost-a fost un moş şi-o babă,

Şi-avea moşul un cucoş

Ce folos? Nădejde slabă

Boabe geaba-i da din coş

Baba, cum povestea spune,

O găină însă avea

Două ouă în zi oua

Te şi miri aşa minune …

Povestea toţi ar vrea s-o mai asculte

O ştiţi ? – E „Punguţa cu doi bani”.

Copil: Cic-a fost odat` o babă

Şi-un moşneag c-un toiag.

Şi-avea baba o găină,

Însă nu avea moşneag.

Moşul nu avea găină,

Dar avea el un cocoş

Şi cocoşul n-avea babă,

Însă el avea un moş.

Cocoşul : Cucurigu! Cucurigu!

Vino, moşule, în prag!

Sunt cocoşul tău cel drag,

Şi-am venit cu guşa plină.

Pune ţolul în grădină!

Cu doi bani găsiţi în pungă,

Îţi ofer o viaţă lungă.

Şi cu ce-am agonisit

Îţi ofer un trai tihnit.

CUCOŞUL: -
Cucurigu, gospodari! / Da-ţi punguţa cu dolari!

UN ELEV: -
Cere-o de la parlamentari / Că au buzunare mari.

CUCOŞUL: -
Cucurigu - aici la şcoală, / Daţi punguţa plinişoară!

UN ELEV: -
Da de unde s-o luăm? / Că noi încă nu lucrăm,
Nu lucrăm, ci învăţăm!

CUCOŞUL: -
Cucurigu, oameni buni!
Unde să mă duc acum?
A-aaa! Unde bani sunt, şi-o să-mi meargă.
Eu mă duc la Ion Creangă!

Copil: O fost la noi în sat odată,

O soacră foarte-ngâmfată.

Lacomă după avere,

Da şi bună, pe şedere.

Şi-o fost soacră de trei ori,

C-o avut şi trei feciori

Şi tot atâtea nurori.

Primii doi sau însurat,

Cum baba a comandat:

Nici tinere, nici batrîne,

Nici grase, nici uscăţive.

Le-o cătat încolo-ncoace

Şi supuse şi robace.

Soacra: De roghit am trei nurori,

N-au duminici, sărbători...

Nu pot închide un ochi

 Dacă ele noaptea toată

Penesc, deapănă şi ţeasă,

Cam aşa, cam pe la zori

Cad ca nişte rîşchitori,

Da eu- butie de somn,

Mi-i urît cînd ele dorm

Şi cînd strig o dată: „Drepţi !”

Cade var de pe păreţi.

Unde zic: „Sculaţi, putori!

Ce-aţi intrat în sărbători ?”

Seara mă cam chiflicesc,

Dar ele muncesc, muncesc,

Să nu fie de deochi,

Le-amăgesc că am un ochi...

Copil: Chiar te-ascultă aşa tare ?

Soacra: Nora mare, la chemare

Tot amu să-mi faci mîncare!!!

Nora mare: Ce doreşti, mămuţă dragă ?

Zeamă din pui tinerel ?

Soacra: Vezi să fie cucoşel!

Nora mică: Vom mînca şi noi tustrele?

Soacra: Găinuşule-s a mele!

Nora mică: Pîn-om scoate şi noi pui...

Soacra: Puneţi-vă pofta-n cui,

Mîncaţi zeamă, carne nu-i!

Nora a doua: Da eu nu mănînc nici zeamă

Că aşa mă tem de babă...

Mai bine măligă rece

Şi de carne pofta-mi trece...

Nora mică: Cumnată, nu tremura,

 Întreab-o, chiperi nu vrea?

Să-i aduc de-acela roşu

Şi să-i îndulcesc eu borşul.

Ia la dînsa, nu-i cărniţă,

Ce, baba-i găinăriţă?

Ascultaţi ce-o să vă spun:

N-are ea la ceafă ochi, minciuni!

Iaca eu, nora cea mică,

Nu-i aşa că-s tortoşică?

Mănînc pîine cu brînzică,

Nu dau dos nici la lăptică,

Nici s-aud eu de măligă...

Măligă cu fripturică,

Ce n-am dinţi pentru cărnică?

Dacă vreţi să fie bine

Ascultaţi-mă pe mine...

Soacra: Ia la dînsele, dau glas,

Faceţi grevă, vreţi impas?

Pot să mor de-aşa necaz,

Tot amu acasă, toate într-un pas!

Nică : Mă trezeşte buna-mi mamă

Într-o zi de dimineaţă:

Mama: Scoală-te Ionică dragă,

Spală-te pe mâini,pe faţă

Căci acuşi cucu-armenesc cântă

Hai că-i dis de dimineaţă.

Eu ţi-am pregătit merinde

La lingurari să le duci

Hai grăbeştete odată

Că de nu o s-o încurci.

Nică: -Hai ,că plec acuşi mămucă…

Dar în capul meu un gând

Încolţeşte-acum frate

-Trebuie pupăza s-o prind.

Plec de-acasă cu mâncarea

Dar mă abat pe la tei:

-Hai măi Nică te grăbeşte

Pupăza din cuib s-o iei.

Ţi-ai găsit s-o prind tataie,

În zadar m-am chinuit

Căci spurcata se pitise

Şi nu era de găsit.

Scot atunci din cap căciula

Şi scorbura căptuşesc,

Plec la lingurari de-acuma

Că de nu o s-o păţesc.

Povestitorul:

Cât pe ce s-o fure Nică

De la bieţii lingurari

Căci cu foamea nu-i de glumă ,

Cântau ca la zile mari.

Se întoarce Nic-al nostru

Pe la teiul scorburos

Ia pupăza istovită
Şi vine-acasă bucuros.

Nică: Am s-o duc direct în pod

Am s-o leg strâs şi-i fac nod .

Bun aşa … dar nu e bine

Căci a doua zi la noi

Vine tuşa Măriuca

Nevasta lui Moş Andrei.

Mătuşa: Măi cumnată ieşi afară

Ca să-ţi spun ce s-a-ntâmplat!

Mama: Vai de mine şi de mine ,

Ce s-a întâmplat cumnată?

Mătuşa: Ion, pupăza a luat.

Mama: Dar de unde ştii cumnată?

Mătuşa: Mi-a spus mie un vecin

Şi de-aceea într-un suflet

Să-ţi spun lucru aista vin.

Mama: Apoi las-atunci pe mine

C-o fi vai de capul lui.

N-o să-i fie deloc bine,

Zbânţuit ca ăsta nu-i.

Nică: Auzind una ca asta ,

Umflu pupăza din pod

Şi fug repede cu dânsa

Unde?Chiar la iarmaroc.

Un moşneag cu o viţică

Iute la-ntrebări mă ia:

Moşul:

-Măi băiete de vânzare

Ai adus găina asta?

Nică: De vânzare am adus-o.

Vrei s-o cumperi dumneata?

Moşul. Dar cât ceri pe dânsa spune ?

Nică: N-am un preţ,îmi dai cât crezi

C-ar face astă găină

E destul de grasă,vezi?

Moşul: Dă s-o cântăresc oleacă,

Să-mi pot da seama cât face

Iaca poznă c-am scăpat-o

Zboară ,nu se mai întoarce.

Nică: Dacă nu ţi-a fost să cumperi

De ce m-ai păcălit ,moşule?

Moşul: Măi băiete tragi de mine?

Fugi de-aici mucosule!

Pesemne ai vrea viţica

De eşti aşa arţăgos

Hai grăbeşte-te odată

Şi poartă-te mai frumos.

Povestitor :

Supărat la culme Nică

O tuleşte-acum spre sat

Mai ales că-n iarmaroc

Tatăl său s-ar fi aflat.

Şi când ajunge acasă

Amărât şi bosumflat

Deodată se aude

Pu,,pu,pupăza în tei.

Să le spună la părinţi

În iarmaroc fuge Zahei.

Nică: Totul s-a sfârşit cu bine

Am scăpat şi de-astă dată

Mama mea de bucurie

Pregăti masă bogată.

Asta a fost întâmplarea

Ce-am păţit-o dragii mei

De-asta mă numesc cu toţii :

„Naşul pupezei din tei”

Urmează apoi cântecul pupezei din tei

(poezia “ La cireşe ”):

“Rar cireşe în tot satul.

Ca la tuşa Mărioara.

Insă de mă prinde baba,

Mă omoară cu bătaia.

Intru-ncet la dânsa-n casă,

Ca să văd ce trebă fac:

-Tuşă, vărul Ion e acasă?

El nu merge la scăldat?

-Nu, sumanii să-i aducă

De cu noaptea a plecat.

Eu fac stânga împrejur,

Săr în pom, m-agăţ de o cracă

Si cireşe-ncep să fur.
Tocmai când zoream degrabă,

Sânul să mi-l umplu bine,

Iaca tuşa Mărioara

C-o jordie în mână vine.

Unde dă dracul de babă,

Cade carnea de pe os.

Vai, ce ochi holbaţi mai are,

Ce blesteme-i ies din gură,

Unde eşti, Sfinte Sisoie,

Să ma scapi de-ncurcătură.

Baba fierbe, clocoteşte,

Bulgări mari aruncă-mine,

Dar, ciudat, nu nimereşte.

Când încearcă să se suie,

Pe tulpină furioasă,

Eu mă las încet pe-o cracă,

Drept prin cânepa frumoasă.

Baba fuge după mine,

Eu fug iute, iepureşte,

Dar deodată cade baba

Si-ntr-un fir se încâlceşte.

Nici n-ating când sar pârleazul

Si credeam ca-n ziua aceea,

Doar atât mi-a fost necazul.

Dar..pe seară, când află tata,

Trebuşoara asta..

Mi-a tras nene o bătaie,

De-am rămas numai cu semne.

Si-o voi ţine poate minte,

Până intru-n patru lemne.

În continuare fiecare prezentator propune câte 4 ghicitori:

Aşadar, bunicul Creangă

Vă e bine cunoscut,

Dar ştiţi unde s-a nascut?

Dacă stai să te gîndeşti,

Răspunsul uşor îl găseşti,

El s-a născut în ...

Cei din sală:

Hu-mu-leşti!

2. Corect. Acum, de mi-i permis,

O să vă-ntreb din ce a scris,

Iar ce a scris, uşor ghiceşti:

A seris o carte de ...

Voci din sală:

Poveşti!

3. Numai atît? Cine mai ştie?

Voci din sală:

Amintiri din copilărie!

4. Acum o altă întrebare:

Creangă în ce poveste oare

Vorbeşte despre un ostaş rus,

Care chiar la Rai s-a dus?

Hai, răspundeţi-mi, fiindcă

Nu am timp s-aştept. ..

Voci din sală:

Ivan Turbincă!

5. Dupa cîte-mi amintesc,

Este-un poznaş într-o poveste,

El uneori, cu chibzuială,

Făcea isprăvi, cam de Păcală,

Schimba o pungă pe-un gînsac ..

Îl ştiţi?.......

Voci din sală:

Dănilă Prepeleac!

6. Un voinicel neînfricat

Din greu cu spînul s-a luptat,

L-a ajutat căluţul dalb ...

Cine-i intrusul?

Voci din sală:

HarapAlb!

7. Cred eu, cu toţii v-aţi mirat,

Cînd din poveste aţi aflat

Despre cocoşul năzdrăvan

Ca cel din povestea ...

Voci din sală:

Punguţa cu doi bani!

Vai, a mîncat păpară bună

Fata popii, ştrengăriţa,

Cum o cheamă? Cine-mi spune?

Voci din sală:

Smă-răn-di-ţa!

Cartea: Vă mulţumesc frumos. Numai cititorii pasionaţi pot oferi asemenea raspunsuri corecte. Bravo
tuturor!

Ion Creangă, dascăl cu renume,

Iezişorii tăi cu ochi de stea

Îţi poartă etemitatea prin lume.

Îţi ştim pe de rost toate basmele tale,

Atîta de dragi şi de încăpătoare!

Zbucnesc din ramuri afară petale,

Cînd le citim cu voce mai tare.

Cînd le rostim cu voce înceată,

Arborii prind să rodeasca stele,

Fructele pururi o sa-şi înceapă

Verdele de la vorbele-acele.

Creangă, tu făcător de minuni,

Lumină de cîntec ai dat verbelor,

Ai curăţit limba de minciuni

Şi-ai presurat-o cu mierea proverbelor.

Ai ascuns între pagini naiuri, cavale,

Să deie muguri spre neuitare.

Ţi-aducem în primăvara naşterii tale

Inimile noastre ce-au dat azi în floare.

Ciocanu)

Copil: Ne-am adunat azi muguri-mugurei

Sub creanga veşnic verde şi creştină

Să ne-amintim cu drag de toţi acei

Ce pururea cu noi au să rămînă.

Copil: Cînd îl citim pe Creangă, ne dăm seama

Ce dulce-i limba noastră-n care mama

Poveştile ne-a spus la căpătîi.

Cu noi aici şi azi e scriitorul,

Căci va trăi cît va trăi poporul-

Cartea: Iubiţi poveştile, copii!

Ele ne-aduc doar bucurii.

Din ele multe învăţăm,

Ce-i rău putem să îndreptăm.

Ambii prezentatori:Poveştile lui Creangă,

Noi zilnic le citim!

Poveştile lui Creangă,

Noi pe de rost le ştim!

Opera lui Creangă,

Cu toţii o iubim

Şi prin iubirea noastră

Pe el îl nemurim!