Sunteți pe pagina 1din 8

Biblioteca Publică Raională „Mihai Eminescu”

Grigore Vieru (1935-2009)

„Poetul copilăriei noastre”

Fălești 2021
„Poetul copilăriei noastre”
(Grigore Vieru - 86 ani de la naștere)

Moderatorul: El s-a născut la margine de Prut


Și a trăit pe margine de soartă
Dar viscolele care l-au bătut
De neam n-au fost în stare să-l despartă.
(A.Păunescu)

Grigore Vieru este numit „ Poetul tuturor vârstelor ”. Astăzi,


în miez de făurar intră în inimi să ne încălzească sufletele cu versul său poetul
neamului nostru, Grigore Vieru. Vom face un popas prin poezia poetului
dedicată vouă copiilor. Voi aveți marele noroc de a crește împreună cu
poveștile crengiene și cu frumoasele poezii ale lui Grigore Vieru.

Un copil: La 14 februarie 1935, în satul Pererâta, raionul Briceni, în familia


de plugari a lui Pavel și Eudochia Vieru se naște viitorul poet.

Alt copil: A rămas de mic fără tată și a avut o copilărie grea. Timp pentru
joacă nu prea avea. Era ajutorul mamei în gospodărie. Copil fiind,
rămânea noaptea singur în casă. Nu mai închidea ochii. Atunci a
început să scrie versuri de frică și de singurătate.

Alt copil: S-a stins soarele cel bun,


Eu mă culc, povești îmi spun,
Dar nici una nu-i frumoasă…
Greu e singurel în casă.

Moderatorul: Grigore Vieru a iubit foarte mult copiii și a scris o poezie


calitativă pentru ei. Poezia lui încălzește sufletele copiilor.
Când se întâmpla că nu se împăca cu cei mari, fugea la copii.
Ei îl primeau și se înțelegeau de minune.
Scriitorul poseda toate calitățile unui Mare Poet al celor mici:
bunătate, inteligență, înțelepciune, dragoste față de copii, le-a
dăruit micilor cititori o poezie mare. A scris despre … (pe foi
scrim- mama, patrie, țară, pace, grai, neam, dragoste).

Moderatorul: Oferim cuvântul cititorilor noștri cunoscători de Opera


Marelui Poet care i-a iubit foarte mult, pentru a ne mângâia
sufletele, pentru a ne delecta cu cele mai frumoase poezii şi
gusta din roadele creaţiei sale.

Poezia „Limba noastră cea română”

Sărut vatra şi-al ei nume Pre pământ străvechi şi


Care veşnic ne adună, magic
Vatra ce-a născut pe lume Numai dânsa ni-i stăpână:
Limba noastră cea română. Limba neamului meu dacic,
Limba noastră cea română.
Cânt a Patriei fiinţă
Şi-a ei rodnică ţărână În al limbilor tezaur
Ce-a născut în suferinţă Pururea o să rămână
Limba noastră cea română. Limba doinelor de aur,
Limba noastră cea română.

Moderatorul: Pentru Grigore Vieru, mama este fiinţa cea mai scumpă, cea
mai frumoasă şi mai sfântă.

Poezia „Făptura mamei”

Uşoară, maică, uşoară,


C-ai putea să mergi călcând
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pământ!

În priviri c-un fel de teamă,


Fericită totuşi eşti –
Iarba ştie cum te cheamă,
Steaua ştie ce gândeşti.
Poezia „Băiețașul din ochii mamei”

Băieţaşul din ochii mamei Îmi e tare dor de el.


Ai, în ochii mamei mele E târziu şi băieţaşul
E un băieţaş pitic! La culcare e poftit.
Tare seamănă cu mine, Cu pleoapa ei şi geana
Numai că e foarte mic! Strâns măicuţa 1-a-nvelit.
Fără dânsul, ştiu eu bine, Nu mai e de-acum lumină-n
N-aş putea trăi defel. Casa lui cât o alună…
Dacă nu-i o zi acasă, Şi-o s-adorm şi eu acuşa…
– Noapte bună! Noapte bună!

Moderatorul: Dragostea sa pentru frumuseţea plaiului natal, pentru izvorul


cu apă dulce şi pământul din grădina cu flori a fost mărturisită
în mai multe versuri.

Poezia „Plaiul meu”

Sunt multe țări pe lume Dragule, meleagule,


Ce-ncântă și te atrag, Duiosul nostru cânt,
Dar plaiul meu anume Smolitule, truditule,
Îmi este cel mai drag. Frumosul meu pământ!

Dragule, meleagule, Mai verde e pometul,


Duiosul nostru cânt, Mai scurt e lungul drum,
Smolitule, truditule, La noi chiar și omătul
Frumosul meu pământ! Mai cald e, nuștiu cum.

La noi mai dulce-mi pare Dragule, meleagule,


Și pâinea de ștergar, Duiosul nostru cânt,
Și apa din izvoare, Smolitule, truditule,
Și-acel cireș amar. Frumosul meu pământ!

Moderatorul: Tema războiului persistă în mai multe poezii ale lui Grigore
Vieru.

Poezia „Cămășile”.

A fost război. S-a ros de-acum uzorul


Ecoul lui Şi, alb, bumbacul
Şi-acum mai este viu. S-a rărit în spate
Cămăşi mai vechi, mai noi – Şi nu le-a îmbrăcat de mult
Amară amintire de la fiu. Feciorul.
De-atâtea ori fiind Cămăşi mai vechi, mai noi –
Pe la izvor spălate, A fost război.
Ci maica lui Fac băieţii horă-n sat,
De ani prea lungi de-a rândul Şi fete multe-s:
Tot vine la izvoare: Câte-n flori albine.
Ea şi gândul. Şi-atunci băiatul ei, cel drag
Şi iar luând cămăşile în poală, băiat,
De cum ajunge sâmbăta, Cu ce se-mbracă, bunul,
Le spală. Dacă vine?
Căci mâine

Moderatorul: Grigore Vieru- a fost un povățuitor, un talentat pedagog, care


a avut principiile sale de educație și care nu a știut ce este
plictiseala și urâtul în conversație cu ei, el, poate, a fost unicul,
singurul poet care cu tact, cu sinceritate și curățenie sufletească
s-a prins în joc cu copiii săi.

(urmează jocul)

Plicurile cu strofe din poezii

Primul plic- (Frumoasă-i limba


noastră) Al treile plic- (Tu, iarbă, tot ai
Pe ramul verde tace mama?)
O pasăre măiastră, Tu, iarbă, tot ai mama?
Cu drag și cu mirare De ai, de bună seamă:
Ascultă limba noastră. Atunci când înverzești,
De ea îți amintești.
Al doilea plic- (Băiețașul din ochii
mamei) Al patrulea plic- (Plaiul meu)
Ai, în ochii mamei mele Am o casă printere ramuri,
E un băiețaș pitic! Am un sat întreg de neamuri.
Tare seamănă cu mine, Am un codru , o câmpie,
Numai că e foarte mic! Am un grai ce-mi place mie

Moderatorul: Cel care l-a readus pe Eminescu în țară a fost Grigore


Vieru.Poemul său „Legământ” scris la 1964 reprezintă un imn
național, , un testament spiritual lăsat urmașilor.

Poezia „Legământ”
Ştiu: cândva, la miez de noapte, S-o lăsaţi aşa deschisă,
Ori la răsărit de Soare, Ca băiatul meu ori fata
Stinge-mi-s-or ochii mie Să citească mai departe
Tot deasupra cărţii Sale. Ce n-a dovedit nici tata.

Am s-ajung atunce, poate, Iar de n-au s-auză dânşii


La mijlocul ei aproape. Al străvechii slove bucium,
Ci să nu închideţi cartea Aşezaţi-mi-o ca pernă
Ca pe recile-mi pleoape. Cu toţi codrii ei în zbucium.

Poezia „Proverbul”

Măi copile, te întreb „Spicul plin stă aplecat,


Dacă știi acest proverb: Spicul gol stă ridicat.”
„A fi mare nu-i mirare, Măi copile, ia și-nvață,
A fi om e lucru mare.” Ia și-nvață de la viață:
Măi copile, nu-i frumoasă „Tot ce dai e cu-mprumut-
Vorba cea lăudăroasă. Ș ice-I rău, ș ice-I plăcut.”

Moderatorul: Versurile lui Grigore Vieru curg ca un izvor printre notele


muzicale.

Cântecul „Graiul meu”

Drag îmi este graiul Ia vezi tu ce sunet,


Ca un cer cu stele, Ce mireasmă are!
Vorbe mângâioase: Parcă-nfloare teiul,
Neamuri ale mele. Parcă trec izvoare!

Graiul meu, graiul meu, Graiul meu, graiul meu,


Ca un cer cu stele, Ce mireasmă are!
Graiul meu, graiul meu, Graiul meu, graiul meu,
Neamuri ale mele! Parcă trec izvoare!
Un copil: Grigore Vieru a fost și va rămâne cel mai citit poet. Poezia lui este
prezentă la multe activități în grădinițe, școli, biblioteci. De ce?
Fiindcă poetul a scris pe înțelesul tuturor.
Cartea de căpătâi a micuților e „Albinuța”, care a depășit tirajul de
peste
1 mln. de exemplare.
(se prezintă cartea „Albinuța” ).

Moderatorul: Un lucru foarte important pe care voi copiii trebuie să știți


despre prietenia lui Grigore Vieru și Spiridon Vangheli.Această
prietenie se poate compara cu prietenia dintre M.Eminescu și
Ion Creangă.Peste un veac istoria se repetă. O frumoasă
prietenie dintre un poet și un povestitor în sec.XVIII și o altă
prietenie dintre G.Vieru și povestitorul S.Vangheli.

Poezia „De la tine”

Eu toate le deprind de la tine, Moldovă


De la plopii tăi
Învăț Mersul semeț.
De la spicele tale
Gestul plecăciunii Destoinice.
Statornicia-
De la stejarii tăi.
De la dealurile tale
Modestia.
Strângerea mânii-
De la horele tale.
Îmbrățișarea lungă
De la loazele tale.
De la doinele tale
Plânsul bărbat,
De la izvoarele tale-
Râsul de prunc.
De la mormântul strămoșilor-
Dragostea pentru tine
Fără sfârșit.
Și numai ura
De la dușman – o deprind!

Moderatorul: Dragi copii, prin versurile sale, poetul ne îndeamnă să ne


iubim țara, mama, neamul, graiul. Poetul Grigore Vieru este
mereu printre noi, ne aude, ne vede, ne simte. Să batem cât mai
des la ușa creației Măriei Sale pentru a ne lumina cugetul.

Un copil: Poezia lui Vieru-i


Dulce, luminoasă;
În ea mai senin e cerul,
Maica-i mai duioasă.
Limba- i mai aleasă!
Poezia „Pâinea”

Dragi copii frumoși, Cu fața ferbinte


Serviți sănătoși Ca fața măicuței,
Pâinică frumoasă, Ca mâna tăicuței,
Din cuptor scoasă. Ca soarele-n vară,
Pâiniță cuminte, Ca bulgăru-n țară!

(La final cu melodie, o fetiță în ie rupe din colac și le dă copiilor)

Poetul tuturor vârstelor – Grigore Vieru a fost omagiat astăzi la Biblioteca Publică Raională
„M. Eminescu” de către elevii clasei a IV-a „B”, IP LT „M. Eminescu” împreună cu doamna
învățătoare Aurelia Rolinschi. Au fost recitate poezii despre mamă, țară, grai, pâine. Să
batem cât mai des la ușa creației Măriei Sale pentru a ne lumina cugetul…

https://www.facebook.com/Biblioteca-Public%C4%83-Raional%C4%83-
Mihai-Eminescu-F%C4%83le%C5%9Fti-925132070996826/photos/
pcb.1816904471819577/1816903981819626/

S-ar putea să vă placă și