Grigore Vieru – poet al

neamului

Spectacol literar –muzical

Grigore Vieru a fost un suflet curat si nevinovat. Versurile sale denotă cât de mult a iubit
el viaţa. A cântat despre lucrurile cele mai sacre, care ne însoţesc o viaţă: Casa
părintească, Mama, Limba, Neamul, Patria. Zestrea spirituală a unui popor este tot ce
ne-au lăsat mai de preţ strămoşii. Aceste comori trebuie păstrate cu sfinţenie. Trebuie
mereu să ne mândrim cu neamul nostru, cu frumoasele obiceiuri lăsate din străbuni şi
cu dulcea noastră limbă românească. Bibliotecara i-a îndemnat pe copii să preţuiască şi
să iubească limba română, pe care marele poet a cântat-o şi pentru păstrarea căreia s-
au dus neîncetat lupte.

Prezentator :Țvigun Dumitrița

Dragi profesori, oaspeţi, elevi! Azi, îl omagiem pe marele poet al

neamului, deoarece în acest an, Grigore Vieru ar fi împlinit 89 de ani.
Spectacolul nostru este un omagiu adus exelenţei sale, domnului Gr.
Vieru.

Prezentatorul : Botnari Victoria

Pe valea Prutului, nu departe de orăşelul Lipcani, la umbra a trei păduri frumoase,
odihneşte un sătuc nu prea mare, numit Pererâta. Aici, s-a născut la 14.02.1935, apoi şi-a
luat zborul, poetul Grigore Vieru, dăruind țării sale, Moldova şi în special copiilor poezii,
povestiri şi cântece de o frumusețe rară . Fără poeziile şi cântecele lui grădinița de copii nu
e grădiniță, şcoala nu e şcoală şi sărbătoarea nu e sărbătoare.

Prezentatorul :Ciolpan Marinela

A căzut o stea! Nu S-a urcat la cer un Luceafăr, ce va dăinui în eternitate. Grigore Vieru s-
a înveşnicit prin poezia sa. Poetul s-a împărțit între două lumi, o jumătate a ființei Sale a
coborât ,,mai jos ca iarba,, cealaltă jumătate a rămas pe veci să dăinuie deasupra florilor,
printre sufletele noastre. A durat o Casă a Poeziei în care trăieşte un neam întreg.
Prezentatorul : Lazari I.
Vocea Sa moale, privirea călduroasă, chipul luminos au rămas în amintirea noastră pentru
totdeauna. A luat cu sine puritatea sufletului, lăsându-se drept moştenire poezia. El s-a
înveşnicit prin creație, fiind poezia însăşi. ,,Da fapt, nici nu sunt om, ci pur şi simplu
poezie.

Prezentatorul :Panico A.
Vieru a scris o poezie de mici cristale, care reflectă cu toate fețele imagini scumpe,
completarea parcă în genunchi, într-un gest de adorație. Născut de miresmele şi durerile
pământului, marele poet se simte însetat de doruri arzătoare.

Pe fondalul muzicii (Ennio Morricone-FOR LOVE ONE CAN DIE)

Declamatori:
Poezia Formular (pe roluri Lazări Ion și Loredana)
– Numele şi prenumele?
– Eu.
– Anul de naştere?
– Cel mai tânăr an
Când se iubeau
Părinţii mei.
– Originea?
– Ar şi seamăn
Dealul acela din prelungirea codrilor.
Ştiu toate doinele.
– Profesiunea?
– Ostenesc în ocna cuvintelor.
– Părinţii?
– Am numai mamă.
– Numele mamei?
– Mama.
– Ocupaţia ei?
– Aşteaptă.
– Ai fost supus
Judecăţii vreodată?
– Am stat nişte ani închis:
În sine.
– Rubedenii peste hotare ai?
– Da. Pe tata. Îngropat.
În pământ străin. Anul 1945.

1.De la străbunele izvoare, -Ciolpan M.

Poetul vine către noi

Ca râul, plinul înspre mare,

Ca fulgerul scăldat în ploi.

Cât zbucium, dragoste durere,

Ascunde-n brazda stihului…

Şi când de vorbă cu tăcerea,

Înfiorată-i fruntea lui…

2. El s-a născut pe margine de Prut - Botnari V.

Şi a trăit pe margine de soartă,

Şi viscolele care l-au bătut

De neam n-au fost în stare să-l despartă.

(A.Păunescu)

3. Şi buciumul sună la trecerea lumii,- Carp A.

Din grele morminte ne strigă străbunii,

Spunând s-avem grijă

De noi şi de ţară

Şi vorbele-acestea încep să ne doară

Şi murmură plopii, şi arde-ncet cerul

În limba aceasta – Grigore Vieru.

Prezentator I:Dumitrița

În limba lui Gr. Vieru ne vom mângâia astăzi sufletele, ne vom delecta
cu cele mai frumoase poezii şi vom gusta din roadele creaţiei sale. Vom
călători prin minunata operă a remarcabilului poet al neamului.

Prezentator I: Corina.

Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul
Basarabiei. Tot ce e mai frumos astăzi poartă numele lui. El a ştiut cel
mai bine să aşeze alături cuvintele ca Grai, Mamă, Patrie, Iubire şi de
aceea merită cununa recunoştinţei noastre.

Grigore Vieru mai este cuvinte,

Grigore Vieru mai este acasă

La vatra străbună e iarba de coasă

Şi cântă ciobanii balade la stână

Cu sfinte cuvinte din limba română.

(A.Păunescu)
Poezii: 1.Frumoasă-i limba noastră-Talpă LINA,CL 8

2.În limba ta- Rusu Gabriela, cl.a 8,,A,,

3. Limba noastră cea română -cl.a 8- Alexandra Rotari
4.Salvați-vă prin limbă- Dragoș

Fila II. Mama – cea mai frumoasă carte din lume

Prezentator I: Poeţi destui în lumea asta sunt

Să cânte-n vers pământul, focul, fierul,

Dar noul mit al mamei pe pământ

L-a-ntemeiat în cartea lui Vieru.

Prezentator II: „Cea mai veche carte din lume este o mamă, cea mai
frumoasă carte din lume este mama.”

Prezentator I: Grigore Vieru spunea într-un interviu: „Sărbătoarea

copilăriei mele a fost continuă. Ea se numeste Mama. Nici războiul cu
urgiile sale, nici foametea necruţătoare n-a putut întuneca această
neasemuită sărbătoare. În preajma mamei m-am simţit întotdeauna
copil. Abea la 47 de ani, cînd mama s-a stins din viaţă, abia atunci am
pierdut această dulce şi irepetabilă stare.”

Prezentator II: Dintre sutele de poeme pe care le-a scris, a treia parte
dintre ele este dedicată mamei.
*Pe fondalul muzicii Волшебная композиция –
Хрустальная грусть

Poezia ,,Mama și feciorul,,-Maria?

1.Poezia Autobiografică

Mama mea viaţa-ntreagă- Oprea Cristian

A trăit fără bărbat.

Singurei eram în casă

Ploi cu grindină când bat.

Mama mea viaţa-ntreagă,

Stând la masă, ea şi eu,

Se aşază între mine

Şi Preabunul Dumnezeu.
Oh, şi crede-aşa într-însul,
Că-n albastru văzul ei
Chipul Lui de pe icoană
Se străvede sub scântei.
Şi eu ţin atât la mama,
Că nicicând nu îndrăznesc
Dumnezeul din privire
Să mă vâr să-l mâzgălesc.

2.Când m-am născut, pe frunte eu- Mardari Vlada

Aveam coroană-mpărătească:

A mamei mână părintească,

A mamei mână părintească.

Duios, o, mâna ei întâi-

Cu mâna dragei mele feţe

S-au întâlnit la mine-n plete,

S-au întâlnit la mine-n plete.

(Mâinile mamei)

3.Uşoară, maică, uşoară,- Braga Amelia

C-ai putea să mergi călcând

Pe seminţele ce zboară

Între ceruri şi pământ!

În priviri c-un fel de teamă,

Fericită totuşi eşti –

Iarba ştie cum te cheamă,

Steaua ştie ce gândeşti.

(Făptura mamei)

4.Tu, iarba, tot ai mama? -Cojocari Vivian

De ai, de buna seama:

Atunci cand inverzesti,

De ea iti amintesti.

Tu, floare, tot ai mama?

De ai, de buna seama:

Atunci cand infloresti,

De ea iti amintesti.

Tu, steaua, tot ai mama?

De ai, de buna seama:

Atunci cand te ivesti,

De ea iti amintesti.

(Tu, iarbă, tot ai mama?)

5.Chipul tău, mamă,- Grosu Vasile

Ca o mie

De privighetori rănite,

Ochii tăi

În care s-au întâmplat

Toate

Câte se pot întâmpla

Pe lume!

Lacrima ta:

Diamant ce taie-n două

Oglinda zilei.

(Chipul tău, mamă)

6.Iar buzele tale sunt, mamă, -Zaharia

O rană tăcută mereu,

Mereu presurată cu ţărna

Mormântului tatălui meu.

(Buzele mamei)

7.Tu n-ai asemănare -Rîmbu Valeria

În cele pământeşti.

Născând, tu eşti un geniu,

Un geniu, mamă, eşti.

Tu eşti zămislitoarea,

Eşti pomul numai vers,

Iar noi – de aur mere

Vărsate-n Univers.

Noi – mere, iar tu – paznic

Veghind din moşi-strămoşi

Să nu dea peste ele

Mistreţii lăcomoşi

(Tu eşti un geniu)

8. Ai două inimi, mamă!- Josan Nicoleta

Cum mărul cel rodit

Mai multe mere are,

Cum stelele-n cer mai multe-s,

Vieţii noastre toate

Arzând necontenit

(Ai două inimi, mamă)

9.Cum aş putea cândva, măicuţă,-Ștefan

Cum aş putea a te uita

Când primul cer văzut de mine

Sunt ochii tăi, privirea ta,

(Primul cer)

Cîntecul Primul cer

Prezentator II: Sus – icoanele, jos – mamele. Şi sus, şi jos la fel de
frumos.

10.Mă rog de tine, ploaie,- Cojocaru Alina

Când zbori către planete,

Stropeşte gura mamei

Şi-o apără de sete.

Mă rog de tine, codru,

Căci anii tăi tot fi-vor!

Cuprinde-i cald fiinţa

Şi-o apără de vifor.

Mă rog de tine, iarbă,

Mângâie-i talpa goală

Şi sărea grea din oase

Şi-o apără de boală.

Mă rog de tine, munte,

Cât zboru-o să mă poarte

Sărută ochii mamei

Şi-i apără de moarte.

 (Mă rog )

Mama lui Vieru muntele alină -Iuliana

Şi în ochi aprinde foc de rădăcină.

Mama lui Vieru este Poezia,

Fiindcă el, Poetul doar cu lacrimi scrie.

(Gh.Ciocoi)

Prezentator II: Capodopera liricii lui Grigore Vieru este considerată,

pe drept cuvant, si poezia „Cămășile”. Aparută in volumul „Numele tău”
(1968), ea este receptată ca un strigăt de durere, dar şi de alarmă
împotriva războiului nedrept, împotriva morţii.

Prezentator I: Profundul sentiment al dragostei, al devotamentului

matern este redat în poezia Cămăşile

Poezia Cămăşile -Eremenco Daniel cl.10

Fila III. Am un plai ca din poveste.

Prezentator II:

Oare am putea concepe fiinţa mamei fără casa părintească! Locul unde
fiecare din noi este mereu aşteptat. Casa părintească e acel loc al naşterii
noastre care nu poate fi comparat cu nimic.
Cântecul Casa părintească. -Maria-Magdalena ,cl 8,,A,,

Prezentator I: „Pierzând pe mama, spune poetul, mi-a rămas Patria,

dar nu mai sunt copil.” Patria, casa părintească, satul, plaiul natal sunt
omniprezente în creaţia lui Gr. Vieru. Patria este înăuntrul nostru şi o
ducem cu noi peste ţări şi mări.

Prezentator II: Dacă văzul meu vreodată

Într-o luptă s-ar fi stins,

Te-aş găsi şi orb, Moldovă,

Pe acest pămînt întins.

Poeziile Ţara mea- BOGDAN

Plaiul meu- Palaciuc Magdalena

Cântecul Floarea omeniei (ansamblul vocal)

Fila IV. Copilăria – ţară de poveste

Prezentator I: „Copilăria e o sărbătoare care întotdeauna e cu tine…”

Copiii moldoveni au marele noroc de a creşte împreună cu poeziile
lui Gr.Vieru.
Gr.Vieru afirma: „Poezia copiilor este ploaia curată care mă spală de
colbul zilei, mă înseninează… Cînd nu mă prea înţeleg cu cei mari, fug la
copii. Ei mă primesc şi mă înţeleg întotdeauna”

Prezentator II: Compunând versuri pentru copii, poetul mărturisea, că

scriindu-le, aude şi melodia, pe care o comunică apoi unui compozitor.
Toate versurile sale au, de fapt, o melodie unică, inconfundabilă şi nu
este de mirare că în spaţiul natal această creaţie este atît de populară şi
indrăgită…
Poezia- Mulţumim pentru pace- Beatrice cl.6,,C,,
Mama pâine albă coace,
Noi zburdăm voios,
Pentru pace, pentru pace
Mulţumim frumos.
Tata fluiere ne face,
Noi cântăm duios.
Pentru pace, pentru pace
Mulţumim frumos.
Înfloresc în jur copacii,
Ceru-i luminos.
Pentru pace, pentru pace
Mulţumim frumos.
Poezia Prietenul- Odainic Vanesa cl.6,,C,,
Un prieten – ştiţi voi oare? –
E comoara cea mai mare!
Omul fără de prieteni
E ca bradul fără cetini.
Ca ogorul fără apă,
Ca o mână fără altă.
Un prieten, ia aminte,
Nu se cumpără, nici vinde!

Prezentator II: „A fi zilnic frumos şi simplu – ce trudă”, spunea poetul

în unul din aforizmele sale. A fi frumos şi simlu, în opinia poetului,
înseamnă să-ţi iubeşti casa părintească, mama, Patria, să-ţi cinsteşti
strămoşii, să fii om onest şi harnic.

Prezentator I: Aceste sfaturi ni le dă poetul în poezia „Cinstirea

proverbelor” în care se împletesc armonios înţelepciunea şi harul de
pedagog înăscut a lui Gr. Vieru.

Poezia Cinstirea proverbelor -Berghii Inga,cl.8 ,,A,,

Prezentator I: Gr. Vieru – poet al neamului, poet al tuturor vîrstelor,

poet cu „lira-n lacrimi”

Acest om plăpând cu suflet de copil a trăit în limba română, ducând pe

umerii săi firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai bun.Visul său
era de a ne uni prin cuvânt, prin bunătate şi iubire de aproape. Astăzi
visul lui pare mai aproape ca niciodată, pentru că oamenii din diferite
ţări, de diferite naţionalităţi de crezuri religioase îl pomenesc,
apropiindu-se unul de celălalt, amintindu-şi de omul care a locuit la
marginea unei iubiri.

Prezentator II: Ne mândrim mult cu Grigore Vieru, cred că

moştenirea care ne-a lăsat-o o vor admira-o multe generaţii mângâindu-
şi sufletele cu versurile lui. El a fost poetul Dragostei de viaţă,
Dragostei de Ţară, Dragostei de neam, Dragostei de Adevăr.
Să-l aducem copiilor şi nepoţilor noştri ca pe un tezaur, prin care vom
rămâne şi noi prin vremi, căci un popor rămâne în istorie prin valorile pe
care le creează şi le păstrează cu sfinţenie.