Faptura mamei

Usoara, maica, usoara,

C-ai putea sa mergi calcand
Pe semintele ce zboara
Intre ceruri si pamant.
In priviri c-un fel de teama,
Fericita totusi esti
Iarba stie cum te cheama,
Steaua stie ce gandesti.
Grigore Vieru - A cazut cerul din ochii
tai
A cazut cerul din ochii tai
Si s-a farmitat.
A cazut de pe fata ta soarele
Si-a nghetat.
ncremenit e vntul cel racoros
Fara harnicele tale mini.
Cautndu-te pe tine,
S-au tainuit izvoarele-n tarni.
Ca un pom dobort
nsusi graiul
Parca se aude caznd.
Doamne, att de singur,
Att de singur
N-am fost nicicnd!
Leac divin
de Grigore Vieru
Pentru Ioan Alexandru
Iubire! Tu, cea ocrotit
De dulcele luminii mirt,
Ca miezul unei sfinte azime
De coaja ei doar ocrotit.
nconjurat de lumin,
Tu nsi din lumin vii.

Pre tine doar te am pe lume

i nu voi alte venicii.
Iubire! Ram de rou sfnt,
Cnt unic, o, ce m adeti!
Asupra-ngndurrii mele
Tu nu plngi lacrima o nati.
Poezia bratele mele
Bratele mele
Care pot sfirma piatra
Si fringe otelul;
Care pot sugruma
Peste fagul cel verde
Vipera suieratorului fulger;
Care pot tine strins
Ca pe-o moneda de aur
Rana lasata in palma
De tirnacop;
Care pot legana pe ele
Toata zapada pletelor mamei;
Si pot ridica sus
Mormintul tatalui meu Aceste brate (uitati-le!)
Sint doua strigate
Inabusite c-o roza.
Ah, dragoste!
Harpa
Sa cante pot, credeam, chiar serpii.
I-am pus ca grave strune harpei
Alaturea de coarda poamei
Si sfantul fir de par al mamei.
Cu harpa stam sub mere coapte.
Ei bland cantau.
Ci-n neagra noapte,
Trecand prin codru, singuratic,
Au prins a suiera salbatic,
Sareau sa-mi muste mana, fata,
Sa-i suga cantecului viata.
Sunai al mamei par sub cetini,

Venira-n fuga-atunci prieteni.

Cand ma trezisem ca din vise,
Vazui c-o struna-ncaruntise.
Formular
-Numele i prenumele?
-Eu.
-Anul de natere?
-Cel mai tnr an
cnd se iubeau
prinii mei.
-Originea?
-Ar i semn
Dealul acela din prelungirea codrilor.
tiu toate doinele.
-Profesiunea?
-Ostenesc n ocna cuvintelor.
-Prinii?
-Am numai mam.
-Numele mamei?
-Mama.
-Ocupaia ei?
-Ateapt.
-Ai fost supus
Judecii vreodat?
-Am stat nite ani nchis
n sine.
-Rubedenii peste hotare ai?
-Da. Pe tata. ngropat.
n pmnt strin. Anul 1945.
Vreme de razboi
Lui Florin Rotaru
Oridecateori

Vedea un pom inflorit,

Ostasul acela
Se inchina cucernic
Frumusetii lui albe,
Rugandu-se si cerandu-i
Iertare c-a tras in oameni.
Poate ca este
Chiar Dumnezeu
Coborat pe pamant,
Iti zicea,
Dar nici el chiar
Nu poate opri
Furia umana.
Soldatul acela
Va ajunge poet
Daca nu va muri.
Sau va avea multi copii.
Pentru ca totuna este:
Sa vezi lumea poetic, ori
Sa cresti multi copii.
Cmsile
A fost rzboi.
Ecoul lui
i-acum mai este viu.
Cmi mai vechi, mai noi
Amar amintire de la fiu.
De-attea ori fiind
Pe la izvor splate
S-a ros de-acum uzorul
i, alb, bumbacul
S-a rrit in spate
i nu le-a mbrcat de mult
Feciorul.
Cmi mai vechi, mai noi
A fost rzboi.
Ci maica lui
De ani prea lungi de-a rndul
Tot vine la izvoare:
Ea i gndul.
i iar lund cmile n poal,
De cum ajunge smbta,
Le spal.
Cci mine

Fac bieii hor-n sat,

i fete multe-s:
Cte-n flori albine.
i-atunci biatul ei, cel drag biat,
Cu ce se-mbrac, bunul,
Dac vine?
***
Cmaa ta e la fel
Cu cea a soldatului,
Ah, firule de iarb!
Cum de nu bocaneti pmntul cu talp
i tu,
Cum de n-ai i tu general
Fiind la fel mbrcat
Ca soldatul?
Cum de-i pstrezi mirosul,
Frumosul tu miros de iarba?
Cum de nu miroi
A bocanc, bunaoar,
A bocanc mrluind?
ncotro, soldaeilor verzi,
Subireilor?
ncotro inei calea
Neauzii, nesimtii?
Spre toamn, poete,
Spre galbenul ei linitit,
Generale!
***
Stau nfipte n glob
Sbioarele
Ca in pieptul pernuei
Acele.
Ce mai crpim azi,
Omule?!
Cmaa verde
A verii,
Cmaa alb
A iernii,
Rupte i una i alta?!
Pmntul zdrenuit
De puhoaie,
Spintecat de cutremure?!
Sufletul rnit?!

Stau nfipte in glob

Sbioarele.
i-aproape c
Nu mai e loc
Pentru pana poetului.
Grigore Vieru - Padure, verde padure
Draga i-a fugit cu altul.
S-a ascuns in codru. Uuu!
El a smuls padurea toata,
Insa n-a gasit-o, nu.
El a smuls padurea toata
Si s-o are incepu.
Si-a arat padurea toata
Insa n-a gasit-o, nu.
Semana padurea toata,
Din grau azime-a gatit
Si-o corabie-si cioplise
Din stejarul pravalit.
Si-o corabie-si cioplise
Si-n amurgul greu, de stanci,
A plecat pe mari, s-o uite,
Clatinat de ape-adanci.
A plecat pe mari, s-o uite,
Dar sub luna, dar sub stea,
Rasarea la loc padurea,
Iar corabia-nfrunzea.

Mama, care exprim maternitatea, este marele simbol i marea ei tema. Celelalte motive:
copilria, iubirea, cntecul, pmntul, patria se ntrees ntr-un ntreg, datorit acestui mic fir
structurat.
Fptura mamei are, pentru Vieru o proiecie cosmic: Uoar maica, uoar, / C-ai
putea s mergi calcnd / Pe seminele ce zboar / ntre ceruri i pmnt Mama triete ntre
cer i pmnt, adic mereu n mintea lui. n poezia lui Vieru simbolul mamei are aceeai
ambivalenta ca i n cele ale mrii i pmntului: viaa i moartea sunt corelative. Naterea
nseamn ieirea din pntecul mamei; moartea nseamn rentoarcerea n pmnt. Mama
este simbolul adpostului, cldurii, dragostei i hranei care pe parcursul vieii poetului l
nsoesc.
i pentru Vieru, ca i pentru Blaga fericirea s-a nscut la sat. Femeia muncit, Mama, i
plimba doar fptura ntre slujb, Dumnezeu i real, slujba tcerii de piatr i slujba pinii la
cuptor. Fr a se evidenia, Mama poetului a crezut nencetat n Dumnezeu i aceasta
credin a ajutat-o: Mama mea viaa ntreag / A trit fr brbat / Singuri pre erau n casa /
Ploi cu grindin cnd bat. Aceste versuri exprim c mama lui chiar daca a trit fr brbat
nu s-a lsat dar a luptat pentru a supravieui i acelor ploi cu grindin care semnific
tristeea, durerea i necazul ea le-a trit singur fr a apela la ajutorul cuiva. Poetul o
reamintete pe mam n termeni att de simpliti (n nici un caz simpli), nct poate fi
tradus n orice limb. La fel de frumos el o compar cu pinea din cuptor. Vorba unui
prozator: El scrie despre mama sa ca la gura cuptorului cnd se face pinea. Mama ca
motiv fundamental al creaiei lui Vieru cunoate diferite ntruchipri stilistice -; de la
confesiunea direct, abia ascuns n mantia versului pn la compararea mamei cu nite
lucruri cum ar fi patria, pmntul i altele. n general, poetul i cere scuze pentru o vin
care nu-i aparine. El i cere scuze de la mam ca nu a putut la timp s-i mulumeasc , s-o
ajute la timp , s-i mprteasc durerea si bucuria.
Opera este alcatuita din doua strofe.Cuvintul-cheie estemama, caci ei ii este dedicata
poezia.La citirea sau audierea poeziei vezi imaginar acea femeie harnica,usoara,nelinistita
despre care ne vorbeste G.Vieru.Tema poeziei e mama si anume mama care si-ar da si viata
pentru copiii ei. In opera data se vorbeste despre simbolul esential al nasterii, fiinta divina
de la care primim viata si har.Din versurile Iarba stie cum te cheama desprindem ideea ca
precum iarba is are radacinile afundate in pamint, asa ca mama are radacini in neamul ei, de
la care ne transmite obiceiuri si traditii.In literatura iarba are simbolul eternitatii.Adica orice
om se contopeste cu natura intru dainuire.
Faptura mamei
Grigore Vieru este un poet renumit, care a scris multe poezii despre sipentru
parinti,patrie,copii,limba si mai ales despre mama.O poezie valoroasa este Faptura
mamei. Aceasta poezie apartinegenului liric.Izvoarele de inspiratie pentru poet,au fost,
dupa parerea mea,razboiul.Caci tatal sau a plecat la razboi, iar G.Vieru, fiind inca mic copil
eraintretinut de mama sa, care lucra din noapte in noapte pentru a-si hranipruncul cu o

bucata de mamaliga rece.Acest zbucium,nelinistea si cautareapermanenta de surse pentru

viata l-au facut,probabil,pe scriitor sa publicepoezia.Opera este alcatuita din doua
strofe.Cuvintul-cheie estemama, caci ei iieste dedicata poezia.La citirea sau audierea
poeziei vezi imaginar aceafemeie harnica,usoara,nelinistita despre care ne vorbeste
G.Vieru.Temapoeziei e mama si anume mama care si-ar da si viata pentru copiii ei. Inopera
data se vorbeste despre simbolul esential al nasterii, fiinta divina de lacare primim viata si
har.Din versurile Iarba stie cum te cheama desprindemideea ca precum iarba is are
radacinile afundate in pamint, asa ca mama areradacini in neamul ei, de la care ne transmite
obiceiuri si traditii.In literaturaiarba are simbolul eternitatii.Adica orice om se contopeste cu
natura intrudainuire.Steaua stie ce gindestieste versul care ne demonstreaza ca mama
isiimparte gindurile cu stelele.Dar stelele sunt insusi Dumnezeu,soartaomului.Maica e fiinta
carei ii este sortit sa nasca copii, sa-i creasca, sa-iingrijeasca.Gidurile mamei sint doar la
realizarile copiilor, pentru dinsa gloriasunt realizarile copiilor.In versul
Usoara,maica,usoara a fost omis verbulesti pentru a nu localiza starea de lucruri, pentru
a arata ca mama e peveci.In prima strofa ne este redat zbuciumul, nelinistea, rapiditatea
mamei pecare Vieru o vedea de mic copil.Semintele in poezia Faptura mamei
simbolizeaza generatiile zamislitede mama-Biserica de la care crestinii au primit viata si
har.La prima lectura,citind prima strofa imi imaginam o mama cu aripi de inger, care era
purtatade o adiere usoara de vint,intr cer si pamint.La nivelul fonetic, sunetul s
dincuvintele usoarasi abundenta de vocale deschise, ne ajuta auditiv saintrezarim zborul
sfint al mamei, zbuciumul ei intre ceruri si pamint , intre celelumesti si cele
Dumnezeiesti.Vocativul maica din prima strofa, ne-ocompara pe mama cu Maica
Domnului,prin acesta paralela se accentuiazapuritatea,gloria,soarta si profetia mamei.Rima
incrucisata feminina, apoi masculina si piciorul de vers bisilabic,prin muzicalitatea lor vin
sa ne confirme cele doua polaritati in care se scurgeviata omului si mai ales, a mamei.Toate
aceste argumente ne duc la gindulca trebuie s-o iubim pe mama si s-o rasplatim cu aceeasi
grija, dragoste cene-o ofera ea noua si pe care o merita din plin.Autorul ne accentueaza ca
mama e o fiinta spiritual sfinta, dar fizic e totusimuritoare.De aceea trebuie s-o respectam,
s-o slavim, s-o iubim anumeastazi.Fara a pierde momentul, caci miine poate fi prea
tirziu.Poezia m-a impresionat prin faptul ca aceste citeva rinduri redauoceanul de dragoste
pe care il poarta in inima fiecare mama. autor:Mancash Evelina
Faptura mamei are , pentru Vieru o proectie cosmica :Usoara maica, usoara,C-ai putea sa
mergi calcindPe semintele ce zboaraIntre ceruri si pamintMama traieste intre cer si pamint
adica mereu in mintea lui.In poezialui Vieru simbolul mamei are aceeasi ambivalenta ca si
in cele alemarii si pamintului: viata si moartea sunt correlative.Nastereainseamna iesirea
din pintecul mamei;moartea inseamna reintoarcereain pamint.Mama este simbolul
adapostului,caldurii ,dragostei si hraneicare pe parcursul vietii poetului il insotesc.Si pentru
Vieru si pentru Blaga fericirea s-a nascut la sat . Femeiamuncita , Mama , isi plimba doar
faptura intre slujba , Dumnezeu sireal, slujba tacerii de piatra si slujba piinii la cuptor.Fara a
seevedentia , Mama poetului a crezut neincetat in Dumnezeu si aceastacredinta a ajutat-o:
Poezia "Harpa"
face parte din volumul intitulat sugestiv "Radacina defoc". Construita din paisprezece
versuri, fara sa fie asezate n strofe, darasezate n rime mperecheate, poezia se constituie ca
unitate simbolica.Aparent liricul se ngemaneaza cu formule ale epicului. Punctul de

plecare l constituie relatarea unei experiente de viata traita direct. Avnd credintaca serpii
pot cnta i-a folosit ca strune pentru harpa. Dar "Trecnd princodri, singuratec/ Ei prinse-a
suiera salbatec/ Sareau sa-mi muste mna,fata/ Sa-i suga cntecului viata". Dincolo de
aceste date concrete,simbolurile din poezie trebuie ntelese ca expresii ale meditatiei
poetuluiasupra conditiei omului n raport cu spatiul si timpul, cu dimensiunileistorice si
morale ale existentei. Primul vers al poeziei, izolat de restulversurilor prin punct,
avertizeaza asupra unei atitudini morale; "Sa cntepot (credeam) si serpii", sugernd de
acum discrepanta dintre iluzie sirealitate, dintre aparenta si esenta. Semn al ntunericului si
al agresivitatii,sarpele devine n aceasta poezie forta satanica, distrugatoare, devornd nsasi
viata. Alternanta modurilor verbale si a timpurilor (indicativ cuconjunctiv, imperfect cu
perfect simplu, perfect compus si mai mult caperfect) creeaza impresia de transcendere ntro lume ireala, n lumeavisului, unde este posibila comunicarea cu forte obscure, dar si
custramosii. Scena capata forta dramatica deosebita prin frecventa verbului n text si
prin inversiuni topice. Solutia de iesire din situatia dramatica estecomunicarea cu semenii,
cu fiintele cele mai apropiate si mai dragi: "Sunaial mamei par sub cetini/ Venira-n fuga
atunci prieteni". Mesajul pe care ltransmite poetul contine ideea ca iubirea de semeni
constituie taria moralaa fiecarui individ. De asemenea, prin semnificatiile simbolului
din titlulpoeziei si prin repetarea cuvntului cntec autorul sugereaza ideea ca princreatie
spiritual a omul nfrunta timpul, adresndu-se eternitatii
Este o ars poetica, dar n acelai timp o parabol. Simbolul harpei sugereaz poezia, care
poate cuprinde n sine binele i rul. Poetul, avnd o concepie angelic, crede c poate
mblnzi erpii, adic duhurile rele, conceptele malefice de tipul crpe diem, homo faber,
homo sapiens, homoludens. De aceea le aaz n poezia sa alturi de coarda
poamei", metonimie-simbol care sugereaz via, rodul. Neamul este sugerat prin sfntul
fir de pr al mamei".
Poetul crede c ele pot s realizeze cntecul, armonia, creaia, poezia, ca o expresie a
armoniei i echilibrului, ca sens al vieii i spiritualitii. Se sugereaz conceptul de lumegrdin, de mediu sau climat social-istoric favorabil, cnd forele rului se prefac c pot tri
n armonie cu lumea, c nu lovesc creaia.
Schimbarea climatului social-istoric: trecnd prin codru, singuratec" face ca forele
rului s-i arate puterea de distrugere i ura mpotriva creaiei: e iprinse-a uiera
slbatec, / sreau s-mi mute mna, faa, / s-i sug cntecului viaa". Ca n basmele
populare, unde eroul gsete iarba fiarelor, elementul sau obiectul magic cu care nfrnge
forele rului, aici acest rol l are firul de pr al mamei, simbol al neamului, al
destinului: Sunai al mamei pr sub cetini". Decorul se schimb ca n Mistreul cu coli de
argint, poezie a lui tefan Augustin Doina; eroul are prieteni: venir-n fug-atunci
prieteni", adic mesagerii forelor binelui, ngerii care-l ajut s ias din impas.
Finalul este o revelaie, ne dm seama de caracterul de parabol al poeziei, fiindc n
mod simbolico-metaforic se comunic ieirea din vis: Cndm trezisem ca din vise", se
sugereaz conceptul de lume ca vis, care caracterizeaz romantismul i constat c a ajuns
pe teritoriul realismului: vzui c-o strun-ncrunise".

Se realizeaz sinteza estetic dintre elementele romantice, simboliste i realiste, se

discut rolul poetului i poeziei n viaa social, se identific mutaiile petrecute n gndirea
poetului, n universul su de la conceptul de lume-grdin din adolescen la conceptul de
lume ca univers social (ca un codru), la conceptul de contiin naional cetini" brazi,
bradul fiind un simbol al neamului.

Poezia A czut cerul din ochii ti, scris de poetul mamei Grigore Vieru, este o elegie.
Atmosfera de durere i tristee nu vizeaz viitorul, ci trecutul. Sunt exprimate sentimente de
tristee, durere i regret. Poeziei i este specific un anumit limbaj capabil s creeze o
atmosfer apstoare.
Titlul poeziei este de fapt metafora din primul vers. Eul liric aduce n prim-plan realitatea
crud: a czut cerul din ochii ti. Aceast stare de tensiune provoac dezechilibru,
zbuciumul sufletesc nu preia o stare de mpcare: s-o frmiat, a ngheat. Tema
poeziei este pierderea mamei. Eul liric caut un motiv, o cauz ce a dus la dispariia ei. El
d vina pe soare pentru c a czut de pe faa ei i a ngheat, pe cer pentru c s-a frmiat,
pe vnt, pentru c a ncremenit, pe izvoare, pentru c s-au tinuit n rni. El gsete ns
explicaia n pomul dobort care cade, la fel ca graiul ce nu se mai aude la pierderea mamei.
Anume mama care ne-a oferit graiul. La suferina poetului particip i izvoarele care se
tinuie n rni, apa simboliznd viaa.
Spre ncheiere, eul liric adopt o stare de tristee la gndul singurtii. El invoc divinul
pentru ajutor: Doamne
Cuvintele cheie din primele dou strofe ce contureaz imaginea feminin sunt: ochii,
faa, mini, pe tine, harnicele.
Din punct de vedere stilistic, virgulele din strofa a doua: cutndu-te, pe tine, accentueaz
importana mamei pentru eul liric care o caut adresndu-i-se direct.
Poezia A czut cerul din ochii ti de Grigore Vieru aparine genului literar liric, deoarece
eul liric se comunic pe sine, el face o confesiune, comunic nite sentimente de durere,
singurtate. Poezia conine repetiii (, att de singur / Att de singur), metafore (A
czut cerul din ochii ti, A czut de pe faa ta soarele), personificri (s-au tinuit
izvoarele.)
Versul este alb i sunt folosite mai multe timpuri verbale. Afirmaia poetului schimb
viziunea cititorului asupra mamei. n acest caz apa curge pe stnci. Stncile reprezint
singurtatea, trupul neajutorat al eului liric. Mama este apa, sursa vieii prelund nsuirile
ei: mi curge mama. Grigore Vieru gsete cele mai potrivite metafore i epitete ce redau
suferina, gndul ctre mam. Poeziile lui reprezint apogeul liricului despre mam.
Camasile de Grigore VieruGrigore Vieru e poetul zilelor noastre. El a reusit sa se
manifeste si sa ramana in memorianoastra, pentru ca permanent a pledat pentru o respiratie

mai larga, spre o profunzime mai adanca. Dincartile sale aflam frumosul basm al mainilor
care se trezesc ca pasarea in zori, ne minunam deghidusiile copiilor, ne bucuram de lumina
diminetii, ne intristam de consecintile razboiului.Tema razboiului ocupa un loc important
in creatia lui Gr. Vieru, edificatoare in acest sensfiind poeziile Camasile, Razboiul,
Intoarcere etc. Sunt poezii in care poetul reuseste sa sementina intre hotarele sugestiei.
Atitudinea lui e eligiaca, iar gandul se mentine in sfera unei dureri.Durerea ce se degaja din
poezia Camasile capata dimensiuni mari. Gandul care domina poezia e celal condamnarii
razboiului. Poetul e atent la cele ce se intampla, la ecourile care-l patrund. Atmosfera
de balada a poeziei e creata de spatiul si timpul nedeterminat si de caracterul universal a
fenomenuluidescris moartea. E un spatiu cu hotare nedeterminate, iar timpul actiunii e
fara hotare istorice : Ecoullui si acum mai este viu, De ani prea lungi de-a randul
si Tot vine la izvoare . Caracteruldramatic al poeziei se depisteaza chiar din prima
strofa : Amara amintire de la fiu, aceasta fiind o precizare destul de sugestiva. Ideea este
reliefata si in continuare: Ci maica lui / De ani prea lungi de-arandul / Tot vine la izvoare: /
Ea si gandul.Drumul spre izvoare impune mai multe semnificatii, desi motivul venirii
maicii este cunoscut(Si iar luand camasile in poala, / De cum ajunge sambata, / Le spala
), poetul lasa cititorului saaccepte si alte sensuri. Drumul la izvoare e o dovada a includerii
izvorului (simbol al permanentei,simbol al tuturor inceputurilor) in opera scriitorului.
Imaginea mamei pare coborata din legenda, fiintaei e tesuta din mister si fantastic, ea
seamana a fi ramas cu chipul pe care s-a asternut asteptarea.Aceasta e o predestinare a ei sasi astepte copilul, necatand la faptul ca timpul trece. Gestul ei repetat(tot vine, si iar)
aduna toata amintirea amara a fiului neintors de pe front si credinta nestramutatain
posibilitatea intoarcerii.Patrunsa de gravitate situatiei maica traieste un destin coplesitor,
destin in care e implicata cu toatadragostea ei de mama. Ea infrunta zadarnicia cu ajutorul
credintei ca poate cine stie se va ajunge lacapatul suferintei si zadarnicul nu va mai fi
zadarnic : Si-atunci / Baiatul ei cel drag baiat / Cu ce se-mbraca, bunul, / Daca
vine ?!. Intrebarea din finalul poeziei e apasatoare, e cu raspunsuri echivoce. Eaindeamna
la cugetare.Toata poezia e un elogiu adus mamei, care isi duce misiunea pana la
capat necatand la greutatisi suferinta, misiunea de iubi copilul sau. Si poetul nostru reuseste
aceasta din pli
Capodopera a liricii lui Grigore Vieru este considerata, pe drept cuvant si poezia
"Camasile". Aparuta in volumul "Numele tau" (1968), ea este receptata ca un strigat de
durere, dar si de alarma impotriva razboiului nedrept, impotriva mortii.
Creatia se circumscrie in tema preferata a autorului, ce ar putea forma un voluminos ciclu,
al Mamei.
In cele trei strofe inegale ca numar de versuri, mama este simbolul dorului sj al sperantei
romanesti, devenite scut de aparare impotriva oricarei dezlantuiri inumane.
Poetul resimte ranile razboiului pustiitor, pentru ca lui insusi anii fragezi i-au fost marcati

de absenta tatalui, ucis pe front. In constiinta sa, "soarele este cel din urma ranit al celui de
al doilea razboi mondial, pe care 1-a vazut "ridicandu-se deasupra jalei inlacrimate a m
ilioanelor de oameni sj de copii". Poezia "Camasile" transmite durerea, jalea neostoita a
mamei nemangaiate. Motivul cheie il constituie razboiul - acest flagel care 1-a secerat sj pe
feciorul drag al acestei femei. Pentru mama indurerata, timpul pare a nu mai fi alcatuit din
trecut prezent si viitor. Totul se contopeste intr-un singur moment cel actual, al asteptarii
fara margini. Viitorul pe care ea si l-ar dori ramane o stare de spirit vag conturata.
Primul vers, reluat apoi la mijlocul poeziei, este construit dintr-o propozitie simpla, succinta
deci, in care verbul initial "a fost" ar parea sa ne conduca spre un basm cu un Fat-Frumos, si
cu o zana buna. Dar substantivul "razboi" pe care cade dur accentul, genereaza imediat o
atmosfera de gravitate.
Legatura peste timp cu cei cazuti - de regula tineri - pe campul de lupta, este realizara de
poet prin ceea ce se mai pastreaza in lada amintirilor amare: "camasi vechi, mai noi".
Autorul da, astfel, evenimentului evocat un fior duios de intimitate familiala
Saptamana de saptamana, sambata de sambata aceste simple camasi de bumbac sunt mereu
si mereu spalate la izvorul ce-si aduna firul si din lacrimile nesecate ale maicutei.
"De ani prea lungi de-a randul", mama, trimisa de dor si nadejde, cu camasile "in poala", isi
indreapta pasii spre limpezile unde ale izvorului natal, imaginate ca o fermecata apa vie ce
poate reda viata celor tineri, buni si drepti. Cu toate ca "De cat au fost, ah,
La izvor spalate S-a ros acum uzorul Si alb, bumbacul
S-a rarit in spate", cu toate ca n-au mai fost imbracate de multa vreme, mama simte ca
straiele feciorului ei trebuie sa fie, in fiecare moment curate. Rabdarea i se altoieste pe o
statornica speranta de acea nu se lasa prada disperarii.