Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alt declamator:
Căte datini au păstrat
Cei pereţi în Casa Mare!
Alb-albastrul lor curat
Multe urme-n el mai are.
Printre sfinți îngândurați,
Decupați de prin gazette
Stat-au regi și împărați
Lângă moși cu dalbe plete.
Un declamator:
C-au fost tare primitori
Cei pereți din Casa Mare!
Și atâția trecători
Le-au făcut de supărare.
Of, că tare ce-s modești
Cei pereți din Casa Mare!
Ei scot albul prin ferești
Și-l aștern la toți cărare.
Alt declamator:
Vii aici și prinzi puteri
Pentru-o nouă depărtare.
Numai ei rămân stingheri
Întru veșnică-așteptare.
(P. Zadnipru. Casa Mare)
Moş Ion: ( scoate din buzunar două păhăruţe cu picioruş, o batistă, le şterge
frumuşel şi le aşează pe masă)
– Iacă, Vasiluţă, asta-i din partea mea… Am vrut să iau şi garafa la dânsele, dacă
nu mi-au ajuns bani…
Vasiluţa: – Tată, de ce faci mata atâta cheltuială? Cum capeţi un ban, îi şi dai
drumul îndată, de parcă ţi-ar fi lene să-l porţi în buzunar…
Moş Ion: – Aşa-i datina, fată hăi… Când cineva face Casă Mare, apoi se cheamă
că trebuie să aduci ţi tu ceva într-însa. Casa îi ca un copil, orice i-ai aduce, o să se
bucure, ş-o să te ţină minte multă vreme.
Moş Ion: – Ce crezi şi asta-i o datină veche… Fiecare să-şi gătească câte o casă
mare… Îmi spunea bunelul meu că atunci când era greu de trăit, cănd se întâlneau
mai multe bordeie decât case, chiar şi atunci fiecare gospodar avea casa mare …
Adică avea un colţişor pe care stăpâna îl împodobea cu tot ce avea mai frumos, îl
îngrijea şi-i zicea Casă Mare …
Moş Ion: – Mare lucru, când are omul casă mare … Are unde petrece o sărbătoare,
are unde face o nuntă, o cumătrie … Da uneori chiar vii să te odihneşti încoace.
Abia păşeşti pragul şi de amu ţi se pare şi lumea mai dragă, şi te vezi mai tânăr,
mai voinic … N-ai vreo boghiţă de ceară?
Vasiluţa îi scoate din sofcă un capăt de lumânare, moşul vine la pragul uşii din
faţă şi drege cu ceară partea dinăuntru a pragului/
Moş Ion: Apoi să nu fugă oaspeţii din casă, se cheamă că or veni până la prag, s-or
poticni ş-a trebui să mai şadă. Îi întoarce capătul de lumânare, îşi şterge mâinile
cu batista.
Vasiluţa : Am, tată… Ne-ai tot speriat de mici c-a fi rău de n-am şti a păzi pâinea,
ş-am adunat la pâine…
Refren:
Moldovenii când se strâng
Şi-n paharul vesnic plin şi-n petreceri se avântă
Băutura lor cea sacră La un colţ de masă plâng
Jumătate-i cer senin La alt colţ de masă cântă (2 ori)
Jumătate-i boltă neagră
Mătușa Ruța: Bogat neamul nostru n-a fost, putere cine știe n-a avut, dar pe
lângă sufletul nostru se întâmpla să se încălzească o lume.
Vasiluța: Sufletul vine de la Dumnezeu.
Mătușa Ruța: Așa e, sufletul vine de la Dumnezeu, dar de crescut îl crește mama.
Vasiluța: Cum se cresc sufletele?
Vasiluța:Toți cei născuți și crescuți la sat duc dorul templelor copilăriei lor.
Deseori, din noianul amintirilor răsare câte-un locușorce a fost drag sufletului și te
înfioară, îți taie suflarea din mers. O prispă, un gard, un izvoraș, o răscruce, o
pereche de ferestre, luminându-se în amurgul serii…
Trofimaş: Eu îs.
Apare Trofimaş plin de glod, ţine în mână o aşchie, iar altă mână încearcă s-o
şteargă de glod. Rusanda se lasă în genunchi în faţa lui.
Toţi au zâmbit pe sub mustăţi. Trofimaş se duce să se spele, dar varga nu vrea s-o
dea.
5
Trofimaş: M-am bătut cu un băiet.
Trofimaş: Îmi plac, dar numai ce-i cu brânză. (Vrea să ia doi colţunaşi deodată)
Trofimaş: Toarce. A zis să vii deseară la noi, că s-au dus tata şi mama la Bălţi –
vine bădița Toadere cu tot cu arudii.
Trofimaş: Nu, tata zice că-l duc pe front şi s-au dus să-l vadă. Era să mă duc şi eu,
numai că tata n-are cu cine lăsa casa.
6
Trofimaş:(se scoală încetişor, se îmbracă alene) Apoi. Dacă ceva, oi mai trece pe
la neavoastră.
Rusanda: Lasă-mă în pace cu gazul acela nu prea ajută … Adă lampa cât mai
repede …
Rusanda: De ce?
Domnica: Unde s-o fi văzut să lași flăcăii să-ți intre când părinții nu-s acasă!
Rusanda: Vai, nici pe asta n-o știi? El îți bate o data și tu nu deschizi. Și iar mai
bate o data, și tu iar nu deschizi. E un joc la mijloc frumos care nu se mai află…
Domnica: Rămase un căpeţel, dar mama l-a ascuns. Hai să-l căutăm.
7
(Caută lumânarea după grindină. Au turnat apă în farfurie. Rusanda tremurând de
emoţie, a vărsat două picături de ceară pe apă. A făcut vânt cu degetul – picăturile
trebuie să se unească. Rusanda e fericită)
Rusanda: Ai văzut?
Moș Ion: Orice popor, fie el din câmpie sau de la munte, păstrează pentru zile
mari, păstrează pentru zile negre câte un cântec care face să tresară inima
întregului neam. Sufletul neamului nostru răspunde de fiecare dată când îl cheamă
Doina.
Tudor: Ai văzut?
Veta: Văzut.
Tudor: Și pe cioban, și stâna ai văzut-o?
Veta: Și pe cioban, și stâna, și pe-acea frumoasă domniță...
Tudor: Apoi că aceasta nu era domniță, Vetă dragă, aceea se cheamă ”Doina”, și
Doinele celea ”... rar când pentru cineva se arată”
Veta: Oare cum de ne-a ales tocmai pe noi?
Tudor: Nu putea să nu ne aleagă... Nu suntem noi trup din trupul acestui neam?
Nu ne-au bătut și pe noi vânturile, ploile, toate câte au trecut peste această mică
țară?
(”Doina”)
Vasiluţa: Pământul, istoria şi limba sunt trei piloni pe care se ţine neamul, zicea
Ion Druţă.
Moş Ion: Pământul este şi casa, şi masa. Din pământ răzbat izvoare ca să ne
potolească setea, din pământ venim, pământ ne facem până la urmă, şi, deci,
pământul va rămâne pururea Marele, Sfântul , Nemuritorul.
(Pământul, apa şi virgulele)
Vasiluţa: Domnul să păzească aceste văi şi aceste dealuri, aceste păduri şi aceste
ape. Fie că binecuvântarea Celui de Sus şă lumineze pururea viaţa noastră a
tuturora, rămânând pururea senini la faţă şi suflet, măsurându-le pe toate cu o
creştinească judecată…
(Biserica albă)
Poezia: Rugă alba(un grup de elevi)
9
de a le începe pe toate,
Măcar o oră de liniște curată,
și a nu duce nimic până la capăt.
Neprihănită,
10
În ceasul de pe urmă,
Din tată în fiu,
C-am trăit și noi,
Din generație,
Pe lumea asta. Și Dumnezeu,
În generație,
A fost cu noi.
Am distrus totul ce ni s-a nimerit,
Amin.
La îndemână.
Pământurile,
Satele,
Vetrele,
Limba,
Acea Bunăvoință,
Fără de margini,
Lumea,
Pentru ca atunci,
Luminarea cerească,
Va prinde rădăcini,
Va da roadă,
11