PACE

Ce cuvânt dorit de oameni

Ce cuvânt sublim, măreţ
Nimeni nu-i ştie valoarea
Nu se ştie al său preţ
Chiar dacă ar încerca
Să-l afle cel mai isteţ!

El a fost donat odată

Celor doi de la-nceput
Dar odată cu păcatul
De la ei a dispărut!
Şi-a rămas doar amintire
Căci odată l-au avut.

De atunci acest cuvânt

Rând pe rând e pomenit
De multele generaţii
Ce de-atunci au vieţuit
Dar să-l aibe pur, curat
Nimeni nu l-a dobândit!

Şi cu cât se dorea pace

Ea apărea doar în vis!
Pentru că în realitate
Totul era compromis
Şi reversul ei pe-alocuri
Izbucnea ca din abis.
A venit însă o vreme
Când pacea se-ntrezărea
Toţi profeţii strigau tare:
Pacea iar va apărea.

Pacea-un cuvint de toti dorit!

O ,razboinici biruitori
Pentru ca azi noi am zimbit
Voua va suntem datori

Ati luptat cu singe rece

Pace azi noi sa avem
Si un fior astazi ne trece
Si la pace noi speram

O,pace ramii mereu la noi

Nu mai fa ca alti oameni sa plece la razboi
Pacea ni-i dorinta de astazi si de miine
Nu vrem ca sa cadem in miinile pagine

O de-as putea sa ramin copil mereu

Iar pacea sa fie in tara mea
De asta ma rog Bunului Dumnezeu
Doamne,da-ne pacea

O ,pace ,de-ai fi mereu aici

De nu ar mai veni alti peste noi
Am trai cu totii fericiti
Vrem pace,nu Razboi!

Ce vremi au fost, dar au trecut...

In sufletul nostru tristete-a cernut
Si lacrima cade incet pe obraz-
In ea se ascunde intrgul necaz.
Ostasii intorsi din razboiul cumplit
Sunt tristi, dar si veseli c-au supravetuit.
Ei sunt eroii nostri, ei ingeri pazitori
Caci s-au luptat cu dintii pentru Moldova lor.
Cimpurile erau ciuruite de gloante,
In sufletele lor nu mai erau sperante,
Cadavre pretutindeni, ei imbracati in zdreante,
Pamintul rosu in singe ca sacre combinatii.
Fara un strop de apa, fara o farmitura
Ei s-au luptat cu moartea-o strasnica tortura.
Si toti ostasii nostru cu forta-au infruntat
RAZBOIUL- foc satanic si gaura de iad.
Iar pentru toti eroii, cei care au scapat
In datinile noastre o zi li s-a-nchinat.
Aceasta sarbatoare in cintec e scaldata,
Tu-9 MAI cu lacrimiin in piatra esti gravata
Iar noi copii ai lumii, haideti sa multumim,
Cu adinca plecaciune pe Voi EROI cinsitm!

Pacea-i cel mai scump cuvant,

Dintre toate pe pamant,
Fara pace nu-i nimica ,
Fara ea ne creste frica.
Fara pace nu e soare,
Nu e munca pe ogoare,
Nu adie nicio boare,
Nu e munca pe ogoare.
Fara pace nu e scoala,
Fara pace e doar boala,
Nu e zbor de ciocarlii ,
Nu e raset de copii.
Fara pace nu e cantec,
Nu e zambet si alint,
Fara pace e-ntuneric,
Nu-i lumina pe pamant .
Fara pace nu e mama,
Iar in suflet suntem goi,
Fara pace nu e tata,
Fara pace ... e razboi.

Să fie pâine pe masă

Şi toţi ai casei acasă
Şi grâu-n brazdă să iasă,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Şi ale lumii guverne
Să ştie bine-a discerne
Nevoia vieţii eterne,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Să fie-o blândă lumină,
Şi nu rachete-n grădină,
Doar veşti frumoase să vină,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Ca focul rău să nu ardă,
Cât viaţa-n noi nu e moartă,
Să stăm cu toţii de gardă,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Sub zbuciumatele astre,
Destul cu-atâtea dezastre,
O cer durerile noastre,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Destul cu traiul de câine,
Spre dezvoltare şi pâine
Şi pentru ziua de mâine,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
De-o pace dreaptă mi-e sete,
Plenară-ntregii planete,
A hotărât ce se vede,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ
Miniştrii lumii să n-asculte
De interese oculte,
Ci de voinţele multe,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ

Dacă-i linişte în ţară,

Noi umblăm cu toţi la şcoală,

Ne jucăm, ne-nveselim,

De lecţii ne pregătim.

Doamne, de n-ar fi război…

Ocroteşte-ne pe noi

De tancuri, grenade şi arme,

De mari nenorociri şi foame.

Noi vrem să avem părinţi,

Ca să nu fim oropsiţi,

Să avem milă părintească,

Tata să ne ocrotească.
Să nu meargă la război,

Să fie mereu cu noi.

Cu el noi să stăm la masă,

Să fie stăpân în casă.

Doamne, tare Te rugăm,

În genunchi ne închinăm,

Fie-ţi milă, doar de noi,

Şi ne scapă de război.

De ce război?! Să spunem nu!

Nu armelor, nu rîurilor roşii

Să spunem nu şi eu şi tu

Căci pacea ne-au dorit strămoşii

Ei au luptat un război sfînt

Război nicicînd curat dar sacru

Să ne ajungă pacea şi-n mormant

Asta dorit-au ei, n-au vrut masacru

Ei n-au luptat pentru medalii

Ei vrut-au doar sfîrşitul agoniei

Ca noi să auzim mereu conaţionalii

Ecou de trecut, răsunet mumiei

Mumie care-n fiecare azi aşteaptă

Eliberare de strapuns de ace

Cale spre minte-nţeleaptă

Spre lumină, spre vesnică pace

Să ne unim in spirit!

Eliberaţi din chin mumia!

Ca să vedem amurgul înflorit

Eliberaţi din chin mumia!

De ce război?! Să spunem nu!

Nu armelor, nu rîurilor roşii

Să spunem nu şi eu şi tu

Căci pacea ne-au dorit strămoşii

Ei au luptat un război sfînt

Război nicicînd curat dar sacru

Să ne ajungă pacea şi-n mormant

Asta dorit-au ei, n-au vrut masacru

Ei n-au luptat pentru medalii

Ei vrut-au doar sfîrşitul agoniei

Ca noi să auzim mereu conaţionalii

Ecou de trecut, răsunet mumiei

Mumie care-n fiecare azi aşteaptă

Eliberare de strapuns de ace

Cale spre minte-nţeleaptă

Spre lumină, spre vesnică pace

Să ne unim in spirit!

Eliberaţi din chin mumia!

Ca să vedem amurgul înflorit

Eliberaţi din chin mumia!

A fost război.
Ecoul lui
Şi-acum mai este viu.
Cămăşi mai vechi, mai noi –
Amară amintire de la fiu.
De-atâtea ori fiind
Pe la izvor spălate,
S-a ros de-acum uzorul
Şi, alb, bumbacul
S-a rărit în spate
Şi nu le-a îmbrăcat de mult
Feciorul.
Cămăşi mai vechi, mai noi –
A fost război.
Ci maica lui
De ani prea lungi de-a rândul
Tot vine la izvoare:
Ea şi gândul.
Şi iar luând cămăşile în poală,
De cum ajunge sâmbăta,
Le spală.
Căci mâine
Fac băieţii horă-n sat,
Şi fete multe-s:
Câte-n flori albine.
Şi-atunci băiatul ei, cel drag băiat,
Cu ce se-mbracă, bunul,
Dacă vine?
***

Cămaşa ta e la fel
Cu cea a soldatului,
Ah, firule de iarbă,
Cum de nu bocăneşti pământul cu talpă
Şi tu,
Cum de n-ai şi tu general
Fiind la fel îmbrăcat
Ca soldatul?
Cum de-ţi păstrezi mirosul,
Frumosul tău miros de iarba?
Cum de nu miroşi
A bocanc, bunăoară,
A bocanc mărşăluind?
Încotro, soldăţeilor verzi,
Subţireilor?
Încotro ţineţi calea
Neauziţi, nesimţiţi?
Spre toamnă, poete,
Spre galbenul ei liniştit,
Generale!
***

Stau înfipte în glob

Săbioarele
Ca în pieptul pernuţei
Acele.
Ce mai cârpim azi,
Omule?!
Cămaşa verde
A verii,
Cămaşa albă
A iernii,
Rupte şi una şi alta?!
Pământul zdrenţuit
De puhoaie,
Spintecat de cutremure?!
Sufletul rănit?!
Stau înfipte în glob
Săbioarele.
Şi-aproape că
Nu mai e loc
Pentru pana poetului.