MINISTERUL EDUCAIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

COLEGIUL INDUSTRIAL-PEDAGOGIC DIN CAHUL

SECIA CONTABILITATE
CATEDRA DE ECONOMIE

REFERAT
LA TEORIA ECONOMIC

Tema:Fazele activitii economice. Raritatea resurselor

economice

Efectuat:Raicu Georgeta
C1422
Evaluat:Miron Veronica

Cahul, 2015

Activitatea economic constituie componenta principal a aciunii sociale, pentru c oamenii, in

condiiile resurselor relativ rare, ale creterii i diversificrii nevoilor, caut s-i asigure
existena participnd la activiti practice.
Activitatea practic const din toate actele i faptele, precum i din formele de organizare, ce se
delimiteaz n aciunea social pe baza criteriile de raionalitate i eficien. Ea reflect relaia
specific dintre societatea uman- ca subiect al mediului natural i natura ca obiect al societii.
Activitatea economic reprezint un proces complex de atragere a resurselor economic limitate
n scopul satisfacerii cerinelor umane i intereselor economice.
Activitatea economic cuprinde 4 faze:
-

Faza de producie const n combinarea i utilizarea factorilor de producie n scopul

obinerii unor bunuri economice.

Faza de circulaie const n deplasarea in spaiu a bunurilor materiale i trecerea lor de
la o persoan la alta pe calea vnzrii-cumprrii. Cea mai veche form a schimbului o
constituie schimbul de mrfuri, la nceput sub foma trocului, iar odat cu apariia banilor
sub forma de vnzare-cumprare. Ca rezultat s-a format sfera de circulaie a mrfurilor,

banilor, capitalului.
Faza de repartiie care cuprinde acele activiti economice prin care bunurile materiale
sunt orientate spre destinaiile lor, prin care distribuie si redistribuie veniturile care

participa la viaa economic i ntre membrii societii.

Faza de consum reflect gradul de folosire efectiv a bunurilor i verific utilitatea
acestora i concordana lor cu nevoile umane.

Totalitatea activitilor, privind producia, repartiia, schimbul i consumul bunurilor materiale i

serviciilor economice, n interdependenele lor formeaz economia societii.
Activitatea economic n ansamblu sau, precum i fiecare component a ei trebuie s se
caracterizeze prin raionalitate i eficien, respectiv cu cheltuieli minime de resurse s se
obin maximum de eficacitate i de satisfacii. Deci, activitatea economic reprezint o lupt
continu a omului impotriva raritii, o nlnuire de decizii de alegere i utilizare a resurselor
disponibile astfel, inct s se asigure existena i dezvoltarea indivizilor i a societii.
Deoarece resursele economice sunt limitate, o importan deosebit capt problema alegerii
raionale sau costul de oportunitate. Costul de oportunitate const n valoarea bunurilor
alternative, sacrificate pentru a alege un anumit bun, spre a fi produs sau consumat. Pentru
alegerea alternativei posibile raionale, agenii economici trebuie s in cont de volumul de
resurse, de cerere i ofert, de rata profitului ateptat.

n cercetarea posibilitilor alternatice de a produce, se folosete instrumentul de curba

posibilitilor care reflect toate combinaiile posibile de producere a mai multor bunuri la nivel
de firm sau economice raional n ansamblu ntr-o perioad dat prin utilizarea integral i
eficient a resurselor disponibile. Aceast curb ne permite s dm rspuns la cele 3 ntrebri
fundamentale ce definesc problema economic general: Ce i ct de produs? Cum de produs?
Pentru cine, care sunt beneficiarii produciei?
Raritatea resurselor economice se manifesta ca o legitate, care consta in aceea ca ritmul
de modificare a resurselor si bunurilor economice, sub aspect cantita-tiv, calitativ si structural,
este inferior volumului, structurii si intensitatii nevoilor umane (resursele si bunurile economice
sunt relativ limitate in comparatie cu nevoile umane).
Resursele economice se clasifica:
I. Resurse primare(create de natura):
1. Resurse umane(populatia din punct de vedere cantitativ, calitativ si structural
numar, calificare, experienta);
2. Resurse natural(fondul funciar, padurile, apele, zacamintele minerale).
II. Resurse derivate(acumulate, create de om):
a. Resurse materiale(capitalul tehnic sub forma de masini, utilaje, constructii, precum
si sisteme de transport);
b. Resurse financiare, de care dispune populatia, #rile si statul;
c. Resurse inovationale(cunostinte, experienta stiintifica, tehnologii);
d. Resurse informationale, care permit agentilor economici sa cunoasca realitatea, sa
ia deciziile cuvenite si sa actioneze.
Trasatura fundamentala a resurselor economice consta in caracterul lor limitat. Raritatea
resurselor conditioneaza si raritatea bunurilor economice produse de societate. In asemenea
conditii apare o neconcordanta, o tensiune intre nevoile care cresc intruna si resursele care sint
limitate si rare. Acest raport dintre resurse si nevoile umane constituie continutul legii raritatii
resurselor.

Multiplicarea si diversificarea nevoilor umane, de-a lungul evolutiei omenirii, a atras

dupa sine si sporirea volumului de resurse atrase si folosite in economie. Daca se analizeaza in
paralel dinamica nevoilor si resurselor economice, se constata un decalaj permanent, in
sensul ca volumul si structura resurselor se modifica mai incet in raport cu volumul si
structura nevoilor. Concluzia ce se desprinde este ca resursele sunt limitate (restrictive,
rare), atat absolut, cat si relativ:
absolut, in sensul ca sunt insuficiente in raport cu nevoile;
relativ, deoarece dinamica resurselor este inferioara dinamicii nevoilor.
Pe baza celor mentionate mai sus, stiinta economica a formulat legea raritatii resurselor.
Prin raritate se intelege insuficienta unei resurse in raport cu o nevoie bine delimitata.
Raritatea resurselor economice se manifesta ca o legitate, care consta in aceea ca ritmul
de modificare a resurselor si bunurilor economice, sub aspect cantita-tiv, calitativ si structural,
este inferior volumului, structurii si intensitatii nevoilor umane (resursele si bunurile economice
sunt relativ limitate in comparatie cu nevoile umane).
Manifestarea legii raritatii obliga oamenii la o activitate creatoare, adica alegerea dintre
multiplele alternative de folosire a resurselor rare, pe cea care permite obtinerea de bunuri si
servicii intr-o cantitate cat mai mare, o structura cat mai diver-sificata si o calitate superioara,
asigurandu-se astfel satisfacerea la cel mai inalt grad a nevoilor umane. Problema raritatii consta
in a da raspuns la o serie de intrebari, ca-re se constituie in probleme economice fundamentale:
a) Ce trebuie produs? Este considerata premisa economica fundamentala in conditiile
resurselor limitate (rare), care impune alegerea. Costul alegerii unui bun sau serviciu, in
defavoarea altora, reprezinta costul de oportunitate, care reflecta sacrificarea celorlalte
alternative in favoarea producerii sau consumului bunului sau serviciului ales.
b) Cat trebuie produs? Este o alta problema care presupune: determinarea
posibilitatilor de productie si a volumului resurselor economice disponibile; stabilirea raportului
dintre volumul resurselor economice disponibile alocate pentru productia curenta si cel alocat
pentru productia viitoare.
c) Cum trebuie produs? Raspunsul la aceasta intrebare presupune a stabili: cine
produce, unde se produce, si cand se va produce, cu ce resurse economice si cu ce costuri de
productie.

d) Cine este destinatarul produsului? Este un alt obiectiv ce trebuie stabilit, chiar
inainte de executia produsului. Aceasta presupune: determinarea cantitatilor ce trebuie produse in
prezent si in viitor; stabilirea mijloacelor de distributie a bunurilor si a pietelor de comercializare
etc..
Cele patru probleme mentionate se cer sa fie solutionate atat la nivel micro-economic, cat si
macroeconomic. Aceasta presupune o activitate de cercetare economica laborioasa, urmarindu-se
anumite scopuri, care pot fi de natura explicativa (teoretica) sau aplicativa.
Datorita raritatii si caracterului limitat al resurselor, agentii economici (pro-ducatori si
consumatori) sunt constransi sa aleaga dintre alternativele ce li se ofera, pe cea mai rationala. De
exemplu, atunci cand se opteaza pentru construirea de locuinte, aceasta activitate consuma
resurse ce ar putea fi folosite pentru scoli, spitale sau invers. Deci, folosirea pentru producerea
unui bun, reduce disponibilitatea acestora pentru alte bunuri. De aici rezulta o alta lege obiectiva
a activitatii economice, si anume: folosirea resurselor presupune intotdeauna un cost (nimic
nu se obtine pe gratis). Acest cost are doua forme principale de exprimare:
un cost monetar (banesc), prin care se intelege suma de bani necesare pentru
obtinerea unui bun sau serviciu;
un cost de oportunitate, care se formeaza in procesul alegerii unei variante din mai
multe posibile, de utilizare a resurselor si de satisfacere a trebuintelor.
Costul de oportunitate (alternativ) reprezinta valoarea alternativa la care se renunta sau
care se sacrifica atunci cand se alege o alta varianta de producere (procurare) a unui bun
economic. In teoria alegerii, alternativa sacrificata este considerata cea mai buna alternativa
disponibila.
Prin urmare, resursele rare (limitate) impun oamenilor alegerea, problema ce poate fi
solutionata prin modelare economica, procedee de analiza economica si metode de cercetare
economica.