Activitatea economică și

fazele ei

REALIZAT: JECICO VIORICA

. RACOVCEN ANA
 Activitatea economică

• Activitatea economică constituie componenta principală a

acţiunii sociale, pentru că oamenii, in condițiile resurselor
relativ rare, ale creşterii şi diversificării nevoilor, caută să-şi
asigure existenţa participînd la activități practice.
Activitatea practică constă din toate actele și faptele,
precum și din formele de organizare, ce se delimitează în
acţiunea socială pe baza criteriile de rationalitate şi eficientă.
Ea reflectă relaţia specifică dintre societatea umană ca
subiect al mediului natural și natura- ca obiect al societăți.
 Activitatea economică
• Activitatea economică reprezintă un
proces complex de atragere a
resurselor economică limitate în
scopul satisfacerii cerințelor umane
şi intereselor economice.
 Fazele ale activităților economice
• Activitatea economică cuprinde 4 faze:
Faza de producție – constă în combinarea şi utilizarea factorilor de producție în scopul obținerii
unor bunuri economice.
Faza de circulație – constă în deplasarea in spațiu a bunurilor materiale și trecerea lor de la o
persoană la alta pe calea vânzării-cumpărării. Cea mai veche formă a schimbului o constituie
schimbul de mărfuri, la început sub forma trocului, iar odată cu apariția banilor sub forma de
vânzare-cumpărare. Ca rezultat s-a format sfera de circulație a mărfurilor. Banilor, capitalului.
• Faza de repartiție care cuprinde acele activități economice prin care bunurile materiale sunt
orientate spre destinațiile lor, prin care distribuie si redistribuie veniturile care participa la viața
economică şi între membrii societății.
• Faza de consum – reflectă gradul de folosire efectivă a bunurilor şi verifică utilitatea acestora şi
concordanța lor cu nevoile umane.
 Activitatea economică
• Totalitatea activităților, privind producția, repartiția,
schimbul şi consumul bunurilor materiale și serviciilor
economice, în interdependentele lor formează economia
societății.
Activitatea economică în ansamblu sau, precum şi fiecare
componentă a ci trebuie să se caracterizeze prin
raționalitate și eficiență, respectiv cu cheltuieli minime de
resurse să se obţină maximum de eficacitate şi de
satisfacții. Deci, activitatea economică reprezintă o luptă
continuă a omului împotriva rarității, o înlănțuire de decizii
de alegere şi utilizare a resurselor disponibile astfel, încât
să se asigure existența şi dezvoltarea indivizilor şi a
 Raritatea resurselor economice
• Raritatea resurselor economice se manifesta ca o legitate, care
consta in aceea ca ritmul de modificare a resurselor si bunurilor
economice, sub aspect cantita-tiv, calitativ si structural. Este
inferior volumului, structurii si intensității nevoilor umane
(resursele si bunurile economice sunt relativ limitate in comparație
cu nevoile umane).
Resursele economice se clasifica:
• Resurse primare(create de natura):
• 1. Resurse umane(populația din punct de vedere cantitativ,
calitativ si structural număr, calificare, experiența);
2. Resurse natural(fondul funciar, pădurile, apele, zăcămintele
minerale).
 Raritatea resurselor economice
• Resurse derivate acumulate, create de om):
a. Resurse materiale(capitalul tehnic sub forma de
mașini, utilaje, construcții, precum si sisteme de
transport);
b. Resurse financiare, de care dispune populația:
c. Resurse inovaționale(cunoștințe, experiența
științifica, tehnologii):
d. Resurse informaționale, care permit agenților
economici sa cunoască realitatea, sa ia deciziile
cuvenite si sa acționeze.
 Raritatea resurselor
• Raritatea resurselor economice se manifesta ca o legitate,
care consta in aceea ca ritmul de modificare a resurselor si
bunurilor economice, sub aspect cantita-tiv, calitativ si
structural, este inferior volumului, structurii si intensității
nevoilor umane (resursele si bunurile economice sunt
relativ limitate in comparație cu nevoile umane).
• Manifestarea legii rarității obliga oamenii la o activitate
creatoare, adică alegerea dintre multiplele alternative de
folosire a resurselor rare, pe cea care permite obținerea de
bunuri si servicii într-o cantitate cat mai mare, o structura
cat mai diversificata si o calitate superioara, asigurându-se
astfel satisfacerea la cel mai înalt grad a nevoilor umane.
 Trăsătura fundamentala a resurselor
economice
• Trăsătura fundamentala a resurselor economice consta in
caracterul lor limitat. Raritatea resurselor condiționează si
raritatea bunurilor economice produse de societate. In asemenea
condiții apare o neconcordanta, o tensiune intre nevoile care cresc
întruna si resursele care sunt limitate si rare. Acest raport dintre
resurse si nevoile umane constituie conținutul legii rarității
resurselor.
 Manifestarea legii rarității
• Problema rarității consta in a da răspuns la o serie de întrebări, care se
constituie in probleme economice fundamentale:
A) Ce trebuie produs? Este considerata premisa economica fundamentala in
condițiile resurselor limitate (rare), care impune alegerea, Costul alegerii unui
bun sau serviciu, in defavoarea altora, reprezintă costul de oportunitate, care
reflecta sacrificarea celorlalte alternative in favoarea producerii sau consumului
bunului sau serviciului ales.
B) Cat trebuie produs? Este o alta problema care presupune: determinarea
posibilităților de producție si a volumului resurselor economice disponibile:
stabilirea raportului dintre volumul resurselor economice disponibile alocate
pentru producția curenta si cel alocat pentru producția viitoare
c) Cum trebuie produs? Răspunsul la aceasta întrebare presupune a stabili:
cine produce, unde se produce, si când se va produce, cu ce resurse economice
si cu ce costuri de productiv.
• D) Cine este destinatarul produsului? Este un alt obiectiv ce trebuie stabilit,
chiar înainte de execuția produsului. Aceasta presupune: determinarea
cantităților ce trebuie produse in prezent si in viitor: stabilirea mijloacelor de
distribuție a bunurilor si a pactelor de comercializare etc..
 Manifestarea legii rarității
• Datorita rarității si caracterului limitat al
resurselor, agenții economici (producători si
consumatori) sunt constrânși sa aleagă
dintre alternativele ce li se oferă, pe cea
mai rațională. De exemplu, atunci când se
optează pentru construirea de locuințe,
aceasta activitate consuma resurse ce ar
putea fi folosite pentru scoli, spitale sau
invers. Deci, folosirea pentru producere
unui bun, reduce disponibilitatea acestora
pentru alte bunuri.
• De aici rezulta o alta lege obiectiva a activității
economice, si anume: folosirea resurselor
presupune întotdeauna un cost (nimic nu se obține
pe gratis). Acest cost are doua forme principale de
exprimare!
• un cost monetar (bănise), prin care se înțelege
suma de bani necesare pentru obținerea unui bun
sau serviciu:
un cost de oportunitate, care se formează in
procesul alegerii unei variante din mai multe
posibile, de utilizare a resurselor si de satisfacere a
trebuințelor
 Costul de oportunitate
• Costul de oportunitate (alternativ) reprezintă valoarea
alternativa la care se remonta sau care se sacrifica atunci
când se alege o alta varianta de producere (procurare) a
unui bun economic. In teoria alegerii, alternativa sacrificata
este considerata cea mai buna alternativa disponibila,
Prin urmare, resursele rare (limitate) impun oamenilor
alegerea, problema ce poate fi soluționată prin modelare
economica, procedee de analiza economica si metode de
cercetare economica.
Mulțumesc pentru
atenție!!! 🤗