Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cap.2.Nevoile și bunurile.Resursele și
raționalitatea.
Definiție: Nevoile umane reflectă ansamblul dorințelor,așteptărilor,cerințelor oamenilor,de
satisfacerea cărora,prin consum de bunuri,depind existența și dezvoltarea lor și a societății în
ansamblul ei.
Nevoile sunt nelimitate și dinamice,au un caracter concurențial,sunt limitate în volum,au
caracter regenerabil și sunt complementare.
Nevoile sunt satisfăcute prin consumul de bunuri și se exprimă prin cererea pentru
acestea(ex.nevoia de hrană se transformă în cerere de bunuri alimentare pe piață,iar nevoia
de deplasare se transformă în cerere de servicii de transport).Bunurile sau utilitățile
reprezintă tot cee ace folosește sau satisface nevoile vieții și activității oamenilor.Bunurile
economice provin din activitatea economică,iar cele care sunt supuse vânzării-cumpărării se
numesc mărfuri.Pe piață este importantă și legăturile și dependențele dintre categorii de
bunuri(substituibile și complementare).
Acoperirea nevoilor se poate realiza pe două căi principale: autoconsum ,respectiv
schimbul(cumpărarea,împrumutul ,închirierea etc).
Definiție: Resursele economice sunt elementele umane ,naturale și create de oameni ce pot
fi utilizate sau sunt efectiv utilizate pentru realizarea bunurilor și serviciilor necesare
satisfacerii nevoilor individuale și colective.
Ele sunt dinamice numeric și insuficiente/limitate în raport cu nevoile umane.Satisfacerea tot
mai bună a unor nevoi nelimitate,în condițiile unor resurse limitate,generează o tensiune între
țelurile acțiunilor noastre și mijloacele disponibile pentru atingerea lor și pune problema
raționalității în economie,a eficienței economice și a alegerii.
Definiție: Cea mai bună alternativă la care se renunță atunci când s-a luat decizia de a folosi
resu,rse limitate pentru a produce sau procura un anumit bun economic se numește cost de
oportunitate (relativ,real al alegerii,alternativ, de opțiune etc.)El presupune alegere și
renunțare. CO= -∆X(ceea ce se sacrifică)/∆Y(ceea ce se câștigă) sau COX=Px/Py.
Cap.3.Comportamentul
consumatorului.Utilitatea
economică.Alegerea consumatorului.
Rațiunea activității economice este satisfacerea nevoilor.Sistemul trebuințelor
influențează mărimea cheltuielilor de consum.Modul de a raționa al fiecăruia în legătură cu
satisfacerea nevoilor sale prin utilizarea bunurilor economice este denumit comportamentul
consumatorului.
Definiție: Comportamentul consumatorului reprezintă ansamblul reacțiilor –
atitudini,acțiuni,măsuri,inițiative-pe care acesta le are în legătură cu satisfacerea nevoilor
prin utilizarea bunurilor economice existente.
Punctul de plecare în acest raționament îl constituie utilitatea bunurilor economice.
Definiție: Utilitatea economică reprezintă satisfacția pe care crede că o va obține un
consumator (în anumite condiții de loc și de timp date )prin utilizarea unei cantități
determinate dintr-un bun economic.
Cap.5.Producătorul.Factorii de
producție.Productivitate.Costul.Profitul.
Producătorul ,subiect al activității economice, este cel care inițiază,organizează,
supraveghează și decide asupra desfășurării acestei activități și fiind direct interesat pentru
realizarea sa în cele mai bune condiții.El este purtătorul ofertei.
Definiție: Factorii (Resursele) de producție=totalitatea elementelor care sunt atrase
,utilizate și consumate în procesul de producere a bunurilor și serviciilor destinate satisfacerii
trebuințelor consumatorilor.
După conținutul și natura lor ,factorii se împart în clasici munca,natura,capitalul și
neofactori(progresul tehnic,informația,managementul,marketingul și biotehnologia).
Munca reprezintă o activitate specific umană,conștientă și cu o finalitate(scop) precisă.
Natura subsumează pământul,apa ,resursele minerale și cosmice la care omul face apel pentru
a produce și pe care le influențează prin muncă.
Capitalul(tehnic)reprezintă ansamblul bunurilor produse prin muncă și utilizate pentru
obținerea altor bunuri și/sau destinate vânzării.(factor derivat).
În funcție de modul în care participă la activitate ,cum se consumă și cum se înlocuiesc
capiatlul se clasifică în capital fix și capital circulant.Capitalul fix(clădiri,utilaje,mașini-
unelte,calculatoare etc.) este cel care participă la mai multe acte de producție,se consumă
treptat și se înlocuiesc după mai mulți ani de utilizare.Se uzează atât fizic ,cât și moral.
Capitalul circulant este format din bunuri care participă la un singur ciclu de producție,sunt
consumate sau profund transformate în cursul acestuia și trebuie înlocuite cu fiecare nou ciclu
de producție.
Obținerea de bunuri economice destinate pieței presupune utilizarea unor elemente materiale
și umane (factori de producție). Posesorii lor vor primi, în raport cu contribuția la desfășurarea
activității economice, o recompensă, un venit. Totalitatea lor reprezintă, de fapt, veniturile
fundamentale ale economiei de piață.Astfel pentru posesorul forței de muncă se așteaptă
salariu,pentru proprietarul factorului natură /pământ motivația este rentă(arendă),pentru
posesorul de capital propriu al întreprinzătorului, investit răsplata este profit, iar pentru
capitalul împrumutat de la instituții de credit așteptarea este dobânda.
Combinarea și sustituirea resurselor este o operație tehnico-economică ce constă în
unirea,asocierea în diferite proporții și modalități a factorilor de producție în vederea obținerii
bunurilor/serviciilor și realizării de profit.Așadar,scopul oricărei combinări pe care o
alege/realizează antreprenorul este maximizarea eficienței și profitabilității.Combinațiile alese
depind de:natura activității, condițiile tehnice ale firmei,dimensiunile și evoluția cererii(nevoile
de bunuri și servicii),evoluția prețurilor de achiziție ale resurselor,abilitatea întreprinzătorului
etc.Substituirea înseamnă înlocuirea,parțială sau în întregime a unui sau mai multor factori de
producție cu unul sau mai mulți dintre cei deja folosiți sau noi,în condițiile obținerii acelorași
rezultate,sau chiar mai bune.
Definiție :Productivitate(W-engl.worthfulness)=expresia sintetică a eficienței utilizării
factorilor de producție în activitățile din care se obțin bunuri economice și desemnează
rodnicia,eficacitatea sau randamentul resurselor utilizate
Productivitatea depinde de mai mulți factori:
naturali,tehnici,economici,sociali,psihologici,gradul de integrare în UE și economia mondială
etc.Productivitatea parțială și globală WL/N/K=Q/L,W=Q/(L+N+K)
Productivitatea muncii=producția medie obținută pe o unitate de muncă vie cheltuită(raport
între producția obținută și cantitate de muncă utilizată, exprimată, după caz, în număr de
muncitori sau număr de ore-om).Ea ocupă locul central între formele productivității.
Productivitatea medie a muncii WL=Q/L (buc./salariat sau ore-om)
Nivelul și dinamica productivității muncii sunt influențate de numeroase împrejurări :nivelul
tehnic al producției(tehnologie),nivelul de pregătire(calificare,experiență) al
angajaților,gradul de organizare a producției,calitatea condițiilor de muncă și climatul
social,gradul de cointeresare(motivare)a resursei umane,condiții noneconomice etc.
Productivitatea marginală a muncii WmgL =∆Q/∆L (buc./salariat sau ore-om)
Ea fundamentează decizia producătorului privind oportunitatea și viabilitatea modificării
cantității de factori utilizați.
Orice majorare a volumului producției presupune utilizarea (consumul) unei cantități
suplimentare de factori de producție,adică un spor de cheltuieli.Productivitatea crește dacă se
produce o cantitate mai mare de bunuri și servicii cu mai puține resurse.Profitul începe să se
obțină atunci când productivitatea marginală a fiecărei resurse ,exprimată valoric ,este cel
puțin egală cu prețul de achiziție(cumpărare) sau suma pe care a plătit-o întreprinzătorul ca să
o aibă/obțină/folosească. WmgX=Px( la acest nivel profitul este „0”,dar când WmgX≥Px,atunci
profitul începe să se realizeze.Creșterea productivității muncii și celorlalte
resurse(capital,natură ,neofactori) produce o serie largă de efecte economice și sociale
pozitive la nivel de firmă: se economisesc resursele consumate(rezerve),se reduce costul,crește
producția,calitatea și competitivitatea produselor,cresc salariile(dar la fel de rapid sau mai
lent decât ea),timpul de muncă scade(cel liber crește).
Obs: O creștere a salariilor fără o creștere simultană a productivității muncii determină o
scădere a rentabilității.(efect negativ).Majorarea acestora(motivantă) trebuie să fie depășită
de creșterea productivității muncii pentru a crește profitabilitate firmei(„sănătatea”
economică a firmei)!
Căi de creștere promovarea noilor tehnologii,buna organizare și conducere,organizarea
muncii,climat social adecvat,competența profesională și realizarea motivației superioară.
Economic,orice combinare de factori(resurse) se reflectă într-un anumit cost.Din
punctul de vedere al întreprinzătorului,elementele tehnice și resursele umane care participă la
realizare unui bun economic reprezintă valori financiare sub formă de
cheltuieli/costuri.Raritatea resurselor de producție impune și presupune alegerea,iar aceasta îi
„costă” pe antreprenori.Ei vor alege dintr-o mulțime de resurse pe acelea care le oferăo utilitate
5
Cap.6.Piața.Cererea,oferta și prețul de
echilibru.Concurența.
Cererea este determinată și evoluează sub influența a numeroși factori cum sunt: numărul
de cumpărători,intensitatea nevoilor,preferințele cumpărătorilor,nivelul prețului și al
venitului,prețurile altor bunuri.
Definiție: Cererea reprezintă cantitatea de bunuri economice pe care agentul/agenții
economic/i vor și pot să o cumpere la un anumit preț,în condiții date de loc și de timp.
Legea cererii: Creșterea prețului unui bun determină reducerea cantității solicitate din bunul
respectiv,iar reducerea prețului consuce la creșterea cantității solicitate.Explicația este
tendința consumatorului de a-și reduce sau majora cosnumul pentru o mai bună satisfacere a
nevoilor.
Gradul de sensibilitate al cererii la modificarea factorilor care o determină se numește
elasticitatea cererii.Elasticitatea preț a cererii se calculează ca raport între modificarea
procentuală sau relativă a cantității cerute și modificarea relativă a prețului.
Kec/p= - ∆%Qc/%∆P= -[(Q1-Q0)•100/Q0]/[(P1-P0)•100/P0]
Dată fiind relația negativă dintre QC și P ,pentru a preveni obținerea unui coeficient permanent
negativ se înmulțește raportul cu -1.
Dacă Kec/p≥1, cererea este elastică. Dacă Kec/p≤1, cererea este inelastică, dacă Kec/p=1,
cererea este elastic unitară. Dacă Kec/p=0, cererea este perfect inelastică,iar dacă Kec/p →∞,
cererea este perfect elastică(dacă prețul rămâne constant).Cunoașterea tipului de elasticitate
este foarte importantă mai ales pentru vânzători.
Oferta reprezintă un subsistem al producției totaal din respectivul bun pentru că din ce s-a
produs ,o parte este perisabilă,o parte se stochează sau este destinată autoconsumului și doar o
parte este destiantă pieței ,vânzării.
Definiție: Oferta reprezintă cantitatea de bunuri economice pe care agentul/agenții
economic/i vor și pot să o vândă la un anumit preț,în condiții date de loc și de timp.
Oferta este infuențată de preț, costul de producție,nivelul taxelor și al impozitelor,numărul de
ofertanți,condiții naturale,social politice etc.
Legea ofertei : Creșterea prețului unui bun determină creșterea cantității oferite din bunul
respectiv,iar reducerea prețului consuce la reducerea cantității oferite.Explicația este tendința
vânzătorului de a-și reduce sau majora încasările pentru a-și maximiza profiturile.
Dacă Keo/p≥1, oferta este elastică. Dacă Keo/p≤1, oferta este inelastică, dacă Keo/p=1, oferta
este elastic unitară. Dacă Keo/p=0, oferta este perfect inelastică,iar dacă Keo/p →∞, oferta este
perfect elastică(dacă prețul rămâne constant).
Piața este instituția centrală în jurul căreia gravitează viața economică.Ea s-a diversificat
datorită diviziunii muncii.Ea relevă pulsul vieții economice și al mersului economiei unei
țări.Este spațiul economic în care se poziționează toți agenții economici,locul de întâlnire al
agenților economici,întâlnirea directă sau indirectă a cererii cu oferta și cadru de formare al
prețului.
Funcțiile pe care le îndeplinește sunt de: informare,de verificare și confirmare/infirmare a
comportamentului și deciziilor luate de agenții economici,de comunicare între producție și
consu și de distribuire a resurselor pe activități economice.
Variabilele pieței sunt: obiectul tranzacțiilor,cerere,oferta ,prețul și concurența.
Definițe: Prețul reprezintă suma de bani pe care o plătește cumpărătorul vânzătorului în
schimbul bunului cedat,schimb prin care se transferă definitiv a dreptului de
proprietate.Prețul(tariful) măsoară valoarea și utilitatea bunurilor în procesul de schimb.
Funcțiile sunt de :raționalizare a resurselor,de motivare a producției, de informare privind
evoluția pieței, de acoperire a costurilor și de recompensare a întreprinzătorilor,de măsurare
a puterii de cumpărare a veniturilor și de redistribuire a veniturilor.
Prețurile administrate sunt prețurile care nu se formează liber, în funcție de raportul dintre
cerere și ofertă.
Definiție :Prețul de echilibru(Pe) este cel la care se realizează cel mai mare volum de
tranzacții pe piață și căruia îi corespunde cantitatea de echilibru(Qe).
Pe o piață în care concurența este normală, prețurile tind spre echilibru.Rolul prețului de
echilibru este multiplu reglează cererea și oferta,asigură alocarea eficientă a resurselor,face
selecția agenților economici pe criterii de eficiență,asigură satisfacerea intereslor agenților
economici,este unic dat dinamic.
Concurența este atât o competiție, cât și o cooperare în care fiecare acționează din inters
propriu.Ea există atunci când și acolo unde prețul se formează liber,purtătorii cererii și ai ofertei
sunt numeroși și libertatea lor este apărată și garantată de un sisitem democratic.Autoritatea
principală în domeniu este Consiliul Concurenței.Concurența poate fi loială sau corectă și
neloială sau incorectă.Ea joacă un rol important în economie,deoarece stimulează progresul
economic .Concurența se manifestă prin reducerea prețurilor,creșterea calității, publicitate,
acordarea de facilități etc.
Definiție: Concurența este confruntarea,rivalitatea dintre agenții economici pentru a-și atinge
interesele.
Piața cu concurență perfectă are următoarele caracteristici: atomicitatea pieței,omogenitatea
perfectă a bunurilor,transparența pieței,libertatea de a intra și a ieși de piață,la modificarea
prețului și a cererii,oferta se adaptează spontan și mobilitatea perfectă a factorilor de
producție.
Piața cu concurență imperfectă este piața care infirmă una ,mai multe sau toate
caracteristicile pieței cu concurență perfectă.
Exemple: Monopol,monopolistică, ologopol
Monopolul se caracterizează prin o singură firmă oferă pe piață un anumit produs,produsul
respectiv nu poate fi susbstituit,există bariere de intrare pe piață și bunurile sunt omogene.
Concurența monopolistică se caracterizează prin atomicitatea pieței,intrarea și ieșirea de pe
paiță sunt relativ libere,produsele sunt diferite iar transparența este mare ,dar nu perfectă.
Piața de oligopol se caracterizează printr-un număr mic de producători,atomicitatea cererii,
sunt bariere de intrare pe piață,produsele sunt omogene sau diferite ,iar firmele pot încheia
înțelegeri.
Cap.7.Piața monetară
10
debitor,pentru 100 de unități monetare împrumutate. Ea este un venit pentru creditor și un cost
pentru debitor.Factori care influenţează nivelul acestei dobânzi sunt:rata inflatiei;ratele
dobânzilor practicate de alte bănci;rata de refinanțare.
Acordarea creditelor se face ,de regulă, pe baza unor garanții și a bonității clientului,adică
a aprecierilor pe care le face banca la care clientul s-a adresat asupra situației lui în funcție de
diferite criterii,astfel încât ,creditorul să se asigure față de eventualele riscuri pe care le comport
restituirea creditului și plata dobânzii încondițiile convenite prin contractual încheiat între
antreprenor și bancă.De regulă ,riscurile și amploarea garanțiilor solicitate sunt direct
proporționale cu durata angajamentelor summate de debitori(firme) și consimțite de
creditori(bănci).
Exemple de credite: comercial,bancar,de investiții, credite pentru bunuri de consum, credite
pentru nevoi personale, credite imobiliare sau ipotecare, credite pentru studii, overdraft etc.
Dobânda simplă se calculează în cazul în care perioada analizată este mai mică de 1 an, iar
dobânda nu este capitalizată(se achită lunar,trimestrial,semestrial,anual)
Băncile se află în dublă ipostază plătesc dobânzi pentru sumele atrase și încasează
dobânzi pentru sumele plasate.Diferența dintre dobânzile încasate și dobânzile plătite se
numește câștig bancar. Cșb=Da-Dp sau Cșb=Dî-Dp, unde Dî=dobânzi încasate ,iar Dp=dobânzi
plătite.(ra≥rp).
Dacă sumele acordate sub formă de credite sunt egale cu cele depozitate atunci:
Cșb=C0•n•(ra-rp)
Prin scăderea din câștigul bancar a cheltuielilor(costurilor) de funcționare/administrative se
obține profitul bancar(impozabil). Prb=Cșb-Cf, unde Cf=costuri de funcționare ale băncii.
Cap.8.Piața de capital
12
13
Cap.9.Piața muncii
Definiție: Piața muncii reflectă spațiul economic în care se întâlnesc și se confruntă cererea
și oferta de muncă salariată formându-se prețul muncii,numit salariu.Ea este extrem de
dinamică , are reglementări specifice prin care se stabilesc în contractul de muncă condițiile de
muncă, de angajare ,de salarizare, de promovare etc.
Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salariată ce se formează în economie, la un
moment dat și provine de la utilizatori de forță de muncă(firme,stat etc.) și se exprimă prin
oferta de locuri de muncă salarizate.
Ea depinde de: dezvoltarea economico-socială,costul forței de muncă, productivitatea
marginală,progresul tehnic,duarat muncii,intervenția sindicatelor,substituirea factorului
muncă.Derivă tot mai mult din cererea de bunuri ,se deplasează rapid spre creșterea muncii
calificate
Oferta de muncă reprezintă volumul de muncă ce poate fi depus de populația unei țări,în
condiții salariale,într-o perioadă de timp și se manifestă ca cerere de locuri de muncă
salariată.Populația aptă de muncă cuprinde persoanele care pot fi atrase și utilizate într-o
activitate economică.O parte este populație aptă neocupată formată din șomeri,elevi,studenți,
iar cealaltă este ocupată(salariați,lucrători pe cont propriu,antreprenori etc.)
14
Aplicații
1. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la nevoile economice nu este adevărată?:
a) reprezintă cerinţe ale existenţei oamenilor ca indivizi şi membri ai societăţii;b) se satisfac
prin consumul de bunuri;c) au atât o determinare obiectivă cât şi una subiectivă;d) sunt limitate
şi statice;e) volumul şi diversitatea lor au tendinţe de creştere.
15
bunului Y 4.000 lei, atunci consumatorul:a) va mări consumul din X şi va reduce consumul din
Y;b) va mări consumul din Y şi va reduce consumul din X;c) va menţine consumul din ambele
bunuri;d) va mări consumul din ambele bunuri;e) va reduce consumul din ambele bunuri.
6.Dacă prin consumarea celei de-a 6 unităţi dintr-un bun economic utilitatea totală creşte de la
24 la 28, utilitatea marginală a acestei unităţi este: a) 24;b)28;c) 2;d)4;e) 22.
7. Satisfacţia suplimentară pe care speră că o va obţine un consumator prin folosirea unei unităţi
în plus dintr-un bun reprezintă: a) utilitate totală; b) nevoie umană;c) utilitate marginală;d)
utilitate economică;e) utilitate în sens general.
8. În condiţiile în care raportul preţurilor pentru două bunuri Y şi X, consumate de un individ
este de 2, raportul utilităţilor marginale UmgY/UmgX corespunzător utilităţii totale maxime
este:a) 21;b) 2;c) 1;d) 0,25;e) 4.
9. Consumatorul are un comportament economic raţional atunci când:a) cumpără bunuri pe
baza experienţei precedente;b) alege bunuri sub influenţa publicităţii;c) alegerea bunurilor se
bazează pe criterii de eficienţă;d) face alegeri doar pe criterii ecologice;e) cumpără bunuri la
întâmplare.
10. Conform legii lui Gossen, atunci când se consumă unităţi successive dintr-un bun,
intensitatea nevoii umane pentru bunul respectiv:a) scade;b) creşte;c) nu se modifică; d) întâi
creşte, apoi scade;e) se accentuează.
11. Formele de proprietate sunt: a.de stat și privată;b.de stat,privată și mixtă;c.publică și
particular;d.individuală și comună.
12.Uzufructul poate fi reprezentat de : a. teren;b.rentă;c.proprietar;d.credit.
13. Capitalul tehnic fix:a) se consumă integral într-un ciclu de producţie;b) cuprinde şi apa
tehnologică;c) se înlocuieşte după fiecare ciclu de producţie;d) este afectat de uzura fizică şi
morală;e) participă la un singur ciclu de producţie.
14. Atunci când productivitatea marginală a muncii este mai mare decât productivitatea medie
a muncii, aceasta din urmă:a) scade;b) creşte;c) nu se modifică;d) influenţează negativ eficienţa
generală a întreprinderii;e) devine un element de sporire a factorilor de producţie.
15. În condiţiile contemporane, nivelul productivităţii muncii este un criteriu de bază pentru:a)
calcularea cererii;b) determinarea cursului de schimb;c) stabilirea mărimii salariilor;d)
aprecierea mărimii întreprinderii;e) calcularea ratei dobânzii.
16.În T0, productivitatea medie a muncii la o firmă este de 20 bucăţi pe salariat. În T1,
producţia sporeşte de 3 ori faţă de T0, când era de 200 bucăţi, iar numărul de salariaţi se
dublează. Nivelul productivităţii marginale a muncii reprezintă:a) 20; b) 30;c) 40;d) 45; e) 35.
17.Productivitatea medie a 8 muncitori este 24 unităţi. Dacă productivitatea marginală
corespunzătoare celui de-al 9-lea muncitor este 23 unităţi, se poate trage concluzia că: a)
productivitatea marginală creşte;b) productivitatea marginală se reduce;c) productivitatea
medie creşte;d) productivitatea medie se reduce;e) productivitatea marginală este maximă.
18. Faţă de o producţie zilnică de 6.000 bucăţi din bunul X şi o productivitate medie a muncii
de 120 bucăţi/salariat, dacă productivitatea marginală a muncii este 150 bucăţi, iar numărul de
16
salariaţi se dublează, atunci producţia sporeşte:a) cu 50%;b) cu 100 bucăţi;c) cu 250 bucăţi;d)
cu 125%;e) cu 13,25%.
19.La o întreprindere,volumul producției a sporit cu 300%,în timp ce numărul angajaților s-a
dublat.Cum a evoluat ,în perioada respective,productivitatea medie a muncii: a.a rămas
constantă;b.a crescut cu 100%;c.s-a înjumătățit;d.s-a majorat cu 200%
20.Lucrând 5 zile câte 6 ore pe zi,15 muncitori realizează o productivitate medie a muncii de
12 piese/oră.Cu cât trebuie să crească productivitatea medie a muncii,astfel încât angajații să
realizeze aceeași producție în 4 zile( lucrând câte 6 ore pe z): a.cu 25%;b.cu 10%;c.cu
125%;d.cu 60%.
21. Cheltuielile cu combustibilul și energia pentru iluminatul și încălzirea unității,amortizarea
,salariile personalului administrativ,chiriile,taxele,impozitele generează costurile :a.fixe de
producție;b.de oportunitate;c.variabile de producție;d.materiale
22.În T0 costul variabil mediu este 100 u.m. Pe termen scurt,, dacă producţia creşte cu 50% iar
costurile variabile totale cresc cu 25%, costul marginal este de:a) 25 u.m.;b) 75 u.m.;c) 125
u.m.;d) 250 u.m.;e) 50 u.m.
23. Dacă producţia scade cu 60%, costul fix mediu:a) creşte cu 50%;b) scade cu 150%;c) creşte
cu 250%;d) scade cu 250%;e) creşte cu 150%.
24.La o producţie de 21 unităţi, costul total este de 1000 u.m. Când producţia este de 23 de
unităţi, costul total este de 1280 u.m., iar costul marginal este de 100 u.m. Costul marginal al
celei de-a 22 unităţi este, în u.m.:a) 280;b) 180;c) 480;d) 1280;e) 1180.
25.În intervalul T0 – T1 producţia creşte cu 50%. Atunci, costul fix mediu: a) scade cu
33,34%;b) scade cu 50%;c) scade cu 66,66%;d) creşte cu 66,66%;e) creşte cu 50%.
26.La o societate comercială, costul variabil mediu este de 20 u.m. iar nivelul producţiei la care
profitul este nul 50 bucăţi. Dacă preţul unitar este egal cu 40 u.m., atunci costul total, costul
total mediu şi profitul total sunt:a) 1250; 25; 0;b) 3000; 60; 0;c) 2000; 40; 0;d) 2000; 80; 0;e)
4000; 80; 0.
27.Raportul dintre profitul total şi profitul unitar al unei firme este egal cu 3/2 .Profitul unitar
este egal cu 10 um, iar preţul de vânzare este cu 15 um.Venitul total încasat de firmă este egal
cu :a) 11um;b) 22,5 u.m.;c) 12 um;d) 15 um;e) 12 um.
28. Profitul reprezintă:a) excedentul costurilor totale faţă de încasări;b) venitul factorului
muncă;c) diferenţa între încasările totale şi cheltuielile cu materiile prime;d) motivaţia
obiectivă a posesorilor capitalurilor pentru a le pune în funcţiune;e) venitul posesorului
factorului natural
29. Mărimea şi gradul de profitabilitate al firmei se află în relaţie de acelaşi sens cu:a) nivelul
costului unitar;b) nivelul preţului unitar;c) durata în timp a unei rotaţii a capitalului;d) nivelul
salariului;e) nivelul salariului şi al rentei.
30. Se dau următoarele date privind costurile unei producţii de 20.000 de bucăţi dintr-un bun,
realizate într-un an: salariile personalului direct implicat în producţie = 10 mil. u.m., salariile
personalului administrativ =4 mil. u.m.,chirii = 4 mil. u.m., materii prime,
materiale,combustibil şi energie pentru producţie= 15 mil. u.m., capitalul circulant consumat=
17
22 mil.u.m., capitalul tehnic utilizat= 28 mil. u.m., iar amortizarea capitalului fix= 2 mil.
u.m.Prețul de vânzare este de 2 500 lei pe u.m.Calculați masa profitului............... ....și mărimea
profitului net........................ știind că impozitul pe profit are o cotă de 16 %.
31.În ultimul trimestru al anului 2011, la nivelul unei firme care produce 1000 de piese, costul
variabil mediu a fost de 50 u.m., costurile fixe totale au fost de 30.000 u.m., iar preţul unitar de
vânzare a fost 500 u.m. Volumul producţiei realizate şi vândute a crescut în primul trimestru
al lui 2012 cu 200%, iar preţul unitar de vânzare s-a redus cu 5%. Calculaţi, scriind formulele
de calcul şi explicitând simbolurile utilizate:
a. costul total pentru ultimul trimestru al anului 2011;
b. cifra de afaceri în primul trimestru al lui 2012.
c.rata profitului calculată la costul total pentru ultimul trimestru al anului 2011.
32. O firmă realizează într-un an o producţie de 5500 buc., din care vinde 90%, și încasează
1.237.500 u.m. Firma utilizează anual capital în valoare de 1.200.000 u.m., din care 60% este
capital fix, amortizabil în 8 ani, şi cheltuieşte lunar câte 1250 u.m. pentru fiecare din cei 20 de
salariaţi pe care îi are. Determinați, scriind algoritmul folosit şi explicitând simbolurile utilizate
în formulele de calcul:
1. productivitatea medie a muncii;
2. rata profitului, calculată la cifra de afaceri.
Notă: Calculul ratei profitului se efectuează cu o zecimală.
33. Se utilizează un capital de 5 mld. u.m. din care 60% reprezintă capitalul fix, amortizabil în
60 de luni pentru a produce 100.000 de bucăți. Cheltuielile salariale se ridică la 400 mil. u.m.,
iar încasările totale sunt de 3,6 mld. u.m.Pe baza datelor de mai sus, calculaţi, scriind formulele
de calcul şi explicitând simbolurile utilizate:
a. ponderea consumului de capital fix în costul de producţie;
b. rata profitului, la capital.
c.costul mediu
34. Între modificarea preţului şi modificarea cantităţii cerute dintr-un bun există:a) o relaţie
directă;b) o relaţie inversă;c) atât o relaţie directă cât şi una indirectă;d) o relaţie de la parte la
întreg;e) aceeaşi relaţie ca de la preţ la ofertă.
36. Coeficientul subunitar de elasticitate a cererii în raport de preţ pentru un anumit bun
economic arată:a) o cerere elastică;b) o cerere inelastică;c) că bunul respectiv nu este de strictă
necesitate pentru consumator;d) o modificare a cererii în acelaşi sens cu preţul, dar mai lent;e)
o situaţie de cerere întâlnită la bunurile de lux.
37. Atunci când cererea pentru un bun este elastică în raport de preţ, iar vânzătorul ia decizia
să reducă preţul:a) încasările firmei scad;b) încasările firmei cresc;c) firma este
dezavantajată;d) cumpărătorii sunt dezavantajaţi;e) cantitatea vândută nu se modifică.
38. La o cerere inelastică în raport de preţ, dacă vânzătorul urmăreşte să mărească încasările,
atunci el va acţiona în direcţia:a) sporirii cantităţii bunului pe piaţă;b) creşterii preţului;c)
menţinerii preţului;d) menţinerii cantităţii bunului pe piaţă;e) reducerii preţului.
18
40.O creştere a venitului unui consumator de la 2.000 u.m. la 4.000 u.m. antrenează o creştere
a cantităţii cerute de la 100 de bucăţi la 150 bucăţi. Care din afirmaţiile următoare, unde E este
coeficientul de elasticitate a cererii în raport cu venitul, este adevărată?a)EC/ V < 0;b) 0 < EC/ V
<1;c) E C/ V = 1;d) E C/ V > 1;e) E C/ V = −3.
41. Dacă preţul unui bun este 2000 u.m., atunci oferta este de 200 de unităţi.Dacă preţul este
de 4000 u.m., atunci oferta este de 240 unităţi. Coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de
preţ este:a) 5;b) 0,5;c) 0,8;d) 0,2;e) 1.
42. Dacă oferta unui bun are o elasticitate unitară, iar preţul bunului creşte cu 10%:a) cantitatea
oferită creşte cu mai mult de 10%;b) cantitatea cerută scade cu cel puţin 10%;c) cantitatea
oferită creşte cu 10%;d) cantitatea oferită nu se modificăe) cantitatea oferită scade cu 1%.
43. Pe piaţa untului, la un preţ de 20.000 u.m. apare un exces de ofertă, iar la un preţ de 10.000
u.m. apare un exces de cerere. Preţul de echilibru la unt este:a) mai mare de 20.000 u.m.;b) mai
mic de 10.000 u.m.;c) între 10.000 u.m. şi 20.000 u.m.;d) 22.000 u.m.;e) 9.000 u.m..
44. Cererea şi oferta de benzină sunt reprezentate prin relaţiile Qc= 40 – 2P şi,respectiv, Qo =
20 + 3P, (unde Q – cantitatea, P – preţul). În cazul unui exces de cerere pe piaţă, preţul benzinei
este:a) mai mare decât 4 u.m.;b) egal cu 6 u.m.;c) mai mare decât 6 u.m.;d) mai mic decât 4
u.m.;e) mai mare decât 8 u.m.
45. Transcrieţi tabelul de mai jos:
Se cere:
A.Completaţi coloanele tabelului dat precizând prețul de echilibru și cantitatea de echilibru..
B.Calculaţi coeficientul de elasticitate a ofertei în funcţie de preţ, pentru ultima etapă de
creştere a preţului, precizând totodată şi formula pe baza căreia aţi realizat calculul.
C.Trasaţi graficul Cererii şi Ofertei în funcţie de preţ, conform datelor din tabel.
46. În cazul unui credit pe 3 luni ,mărimea lui n (durata acordării creditului) se calculează astfel
: a.n=1,,b.n=12/3;c.n=3/12;d.3.
47.Un individ depune la bancă 80 milioane lei la începutul primului an. Ce sumă va primi ca
dobândă la depozitul său peste trei ani dacă rata dobânzii este de 10% anual ?a) 240 milioane lei;b)
24 milioane lei;c) 26,48 milioane lei;d) 104,51 milioane lei;e) 8 milioane lei.
19
48. Ce formă specifică îmbracă mărimea relativă a preţului plătit de către debitor, creditorului:
a. suma de bani convenită între bancă şi creditori; b. suma de bani negociată între bancă şi
debitori; c. rata dobânzii; d. rata profitului.
49. Economisirea este descurajată atunci când:a) rata dobânzii se reduce;b) rata dobânzii
rămâne constantă;c) rata dobânzii creşte;d) rata dobânzii este mai mare decât rata inflaţiei;e)
rata dobânzii este mai mare decât deprecierea monedei naţionale.
50.Dacă pentru un împrumut de 10 mil. u.m., acordat pe o perioadă de 5 ani, se percepe o rată
anuală a dobânzii de 10%, dobânda se plăteşte la sfârşitul fiecărui an, iar creditul se restituie
integral la sfârşitul perioadei de creditare, atunci suma totală a dobânzii plătită băncii este de:a.
10.000.000 u.m.,b. 6.105.100 u.m.,c. 5.000.000 u.m.,d. 16.105.100 u.m.
51.Un agent economic împrumută de la o bancă pentru un an suma de 100 mil. u.m., pentru care
trebuie să plătească o dobândă totală de 50 mil. u.m. Ştiind că împrumutul a fost făcut în regim de
dobândă simplă, rata anuală a dobânzii cu care a fost obţinut creditul este de:a. 50%,b. 25%,c. 10%d.
5% .
52.Un agent economic contractează un împrumut de 200.000 u.m., cu o rată anuală a dobânzii de
10%. Dacă împrumutul trebuie restituit în patru tranşe anuale egale, calculaţi, scriind formulele de
calcul şi explicitând simbolurile utilizate:a.valoarea unei tranşe anuale T=.............................
b. dobânda pe care o achită debitorul odată cu plata celei de a doua tranşe din împrumut D2=....
53.În perioada T0-T1 rata dobânzii în economie a crescut de 20% la 25%.Știind că inițial cursul
unei obligațiuni scadente în T1 era de 10.000 u.m.,calculați ,scriind formulele de calcul și
explicitând simbolurile utilizate.
a.cursul obligațiunii în T1…………………
b.venitul anual(valoarea cuponului,dobânzii fixe)……………………..
c.modificarea procentuală a cursului obligațiunii……………%,precizând și sensul
crește/scade.
54.Un agent economic dă ordin de cumpărare la termen pentru 10000 acţiuni A la un curs de
100 u.m. pe acţiune şi un ordin de vânzare la acelaşi termen pentru 20000 acţiuni B la un curs
de 120 u.m. pe acţiune. La scadenţă, atât cursul acţiunii A cât şi cursul acţiunii B sunt de 110
u.m. pe acţiune. Agentul economic:a) câştigă 200000 u.m.;b) pierde 100000 u.m.;c) câştigă
300000 u.m.;d) pierde 200000 u.m.;e) câştigă 100000 u.m.
20
4,5 milioane u.m.;b) 2,5 milioane u.m.;c) 2,25 milioane u.m.;d) 2 milioane u.m.;e) 1,5 milioane
u.m.
58.În condiţiile în care salariul real creşte cu 50% şi preţurile de consum se reduc cu 40%,
salariul nominal:a) creşte cu 200%;b) scade cu 200%;c) scade cu 90%;d) creşte cu 90%;e)
scade cu 10%.
59. În T0 salariul nominal al unui individ era de 1.500 lei, iar preţul unei pâini de 2 lei. În T1,
salariul nominal a crescut cu 100%, iar preţul pâinii cu 300%. Salariul real în T1 faţă de T0:a)
a crescut cu 50%;b) a scăzut cu 50%;c) a rămas constant;d) a crescut cu 100%;e) a scăzut cu
100%.
60. La nivelul unei ţări, cererea de muncă se exprimă prin:a. rata de ocupare a forței de muncă
disponibile;b. cererea de locuri de muncă existentă;c. numărul de locuri de muncă disponibile
în condiţii salariale;d. cantitatea de echilibru pe piaţa muncii.
21
Costul fix global CF CF=Cmf+Csf Pe termen scurt sunt constante;Cand Q=0, atunci
CF=CT
Costul variabil global CV CV=Cmv+Cms Evolueaza odata cu evolutia productiei
Costuri materiale Cm Cm=Cmf+Cmv Exista costuri materiale fixe de natura capitalului
circulant(iluminat, caldura)
Costuri salariale Cs Cs=Csf+Csv Salariati direct productiv;personal
CS=Smediu∙nr. lucratori=S∙L administrativ(indirect p.)
Atentie: se pot exprima si lunar!
Alte cheltuieli alte Amenzi, chirii, taxe, dobanzi etc. Cheltuieli financiare, exceptionale
Cost de Cp Productie propriu-zisa
fabricatie(productie)
Cost de distributie Cd Depozitare, comercializare etc.
Cost total CTM CTM=CT/Q CTM≤P, conditie de eficienta economica
mediu(unitar), cost pe Sau
bucata CTM=(CF+CV)/Q=CFM+CVM
Sau
P-Prm=CTM
Cost fix mediu CFM CFM=CF/Q
Cost variabil mediu CVM CVM=CV/Q
Cost marginal Cmg Cmg=∆CT/∆Q=(CT1-CT0)/(Q1-Q0) Cost suplimentar generat de cresterea cu o unitate a
productiei
Curba Cmg trece prin minimul lu CVM si CTM
Venituri,incasari, cifra V,I,CA CA=P∙Q Daca firma atinge pragul minim de rentabilitate ,
de afaceri Sau atunci CA=CA sau P=CTM
CA=CT+Pr
Profit (br), masa Pr Pr=V-CT Beneficiul, motivatia producatorului(profit brut)
profitului Prbrut=Prnet+Impozit pe profit Pragul de rentabilitate: CA=CT, adica acel nivel al
Impozit=Prbrut×16% productiei la care Cmg=P, Pr=O sau nul
Profit net Pr net Pr net=Pr br-Impozit Pr=Prn+Prec=profit normal+profit suplimentar
Profitul net se poate/sau nu imparti integral intre
actionari in functie de numarul actiunilor
Rata profitului Rpr Rpr=Pr/CA∙100 Modalitati diferite de calcul , forma relativa a
Sau profitului indica ponderea profitului in totalul cifrei
Rpr=Pr/CT∙100 de afaceri
Sau Rpr/CT=Prm/CTM ∙100
Rpr=Pr/K∙100
Profit mediu(unitar) Prm Prm=Pr/Q sau Profit pe bucata
Prm=P-CTM
Dobanda D Dobanda nominala Pretul banilor
Dobanda reala=Dobanda nominala-
Rata inflatiei
Rata dobanzii d’ sau r r=D…..100 u.m. Forma relativa(%) a dobanzii, se exprima in % pe an
Exista si un RMO=rata a dobanzii pentru rezerva
minima obligatorie
Dobanda simpla Ds Ds=S∙r∙n n<1, n=perioada de timp pentru acordare credit sau
depozit
Valoare credit(depozit) S,C C=T∙N T=transe egale(rate), N=nr. de rate
Dobanda compusa Dc Dc=Sn-S, n≥2
Sn=S∙(1+r)n Sn=valoarea contului dupa perioada n
Castig bancar Cb Cb=Di-Dp Di=C∙ri; Dp=S∙rp;ri>rp
Profit bancar PrB PrB=Cb-ChF
Cheltuieli de ChB Caldura, salarii, taxe etc.
functionare ale
bancii(administrative)
Dobanda incasata Di Di=C∙ri Dobanda activa
Dobanda platita Dp Dp=S∙rp Dobanda pasiva
Rata reala a dobanzii d’,r d’r=d’-Ri
Rata inflatiei Ri
Productivitatea globala W W=Q/(L+M+K)
Factorul munca L Numarul de salariati, lucratori, muncitori
Factorul natura N ha
Productivitatea medie WL WL=Q/L Productivitatea muncii
Productivitatea WmgL WmgL=∆Q/∆L Productivitatea marginala a muncii
marginala WmgL≥Csmg
22
Modificare relativa ∆%X (X1-X0)/Xo∙100 Arata dinamica, ritmul modificarii unui indicator ,
Scadere procentuala, daca indicatorul este negativ, si
crestere procentuala , daca rezultatul este pozitiv
Cursul(cotatia ) C C=D/r
obligatiunii
Castigul din Ca Ca=q∙(Vv-Va)+Dividende Vv=valoarea de vanzare
plasamentul in actiuni Va=valoarea de achizitie
Q=nr. de actiuni
Dividend/actiune Div Div=Pr/q
Randament titlu de R R=Dvidend sau D/Va
valoare
Valoarea nominala Vn Vn=Cs/q Cs=capital social
Masa monetara M M=P∙T/V P∙T=cererea de bani(valoarea tranzactiilor)
Viteza de rotatie a V Numarul mediu de operatiuni de vanzare-cumparare
banilor si de plati mijlocite de o unitate monetara intr-o
perioada de timp(u.m)
Salariu S S=P∙WmgL( conditie de echilbru) Deciziile de angajare si de plata a unui anumit salariu
se bazeaza pe acest calcul!
Salariu real Sr Sr=SN/P SN=Salariul brut
Snet=Sbrut-Impozit
Salariu nominal SN
Indicele unui indicator Ix Ix=X1/X2 Ip=Ri-100
Puterea de cumparare a Pcm Pcm=1/IGP
um sau
Pcb=M/P
Eficienta economica E E1=Efecte /Eforturi
Sau
E2=Eforturi/Efecte
Dicționar economic
ACŢIUNE - TITLU (DREPT) DE PROPRIETATE PARŢIALĂ ASUPRA UNEI CORPORAŢII, CARE DĂ FIECĂRUI
PROPRIETAR DREPTUL LA O COTĂ PARTE DIN CÂŞTIGUL ŞI CAPITALUL CORPORAŢIEI.
23
Concurenţă perfectă – tipul de piaţă în care un număr mare de firme mici produc şi vând produse identice; firmele
stabilesc preţul, iar barierele care limitează intrarea sau ieşirea de piaţă sunt nesemnificative; drept urmare, pe
termen lung, firmele obţin doar profit normal.
Consumatori – persoane care folosesc bunuri şi servicii pentru a-şi satisface trebuinţele economice.
Cont curent – partea din balanţa de plăţi a unei ţări care exprimă exportul şi importul de bunuri şi servicii precum
şi venitul net al factorilor şi plăţile prin transfer către alte ţări.
Cost de oportunitate – valoarea celei mai bune alternative la care renunţă un producător, atunci când utilizează
resurse limitate pentru a produce anumite bunuri sau servicii.
Costuri fixe – costuri de producţie care nu se modifică în funcţie de producţia realizată.
Cost marginal – variaţia costului total determinată de creşterea volumului producţiei cu o unitate.
Cost mediu total – cheltuielile de producţie totale ale unei firme împărţite la cantitatea de produse; în reprezentarea
grafică sunt ilustrate valorile pe care costul mediu total le ia în funcţie de producţie.
Costuri variabile – costuri care se modifică în funcţie de modificarea producţiei.
Cursul de schimb – preţul unei unităţi monetare naţionale exprimat într-o unitate monetară străină.
Deficit bugetar (al statului) – situaţie în care veniturile la bugetul statului (impozite încasate sau alte venituri) sunt
mai mici decât cheltuielile statului calculate pe o perioadă de 12 luni, care reprezintă un an fiscal; deficitul trebuie
acoperit prin împrumuturi de stat; diferenţa dintre deficitele acumulate an de an la bugetul statului şi excedentele
înregistrate în anumiţi ani reprezintă datoria publică.
Diminuarea veniturilor marginale – fenomen observat, pe termen scurt, în orice proces de producţie în care cel
puţin un factor (de obicei, capitalul) este constant; pe măsură ce factorului constant i se adaugă cantităţi
suplimentare dintr-un factor de producţie variabil, rezultatul suplimentar (marginal) obţinut se va diminua;
24
fenomenul se produce deoarece productivitatea factorilor variabili scade pe măsură ce scade cantitatea din factorul
de producţie constant care revine pe unitatea de factor de producţie variabil.
Diminuarea utilităţii marginale – o relaţie constantă în multe situaţii, conform căreia satisfacţia suplimentară
(utilitatea marginală) resimţită prin consumarea unor unităţi suplimentare din acelaşi bun, într-o perioadă dată de
timp, este tot mai mică.
Diviziunea muncii – situaţie în care lucrătorii realizează numai una sau câteva operaţii în cadrul unui proces de
producţie complex (ca atunci când se lucrează pe o linie de asamblare).
Dobândă – plăţi pentru folosirea capitalului real sau financiar pentru o anumită perioadă de timp; aceste plăţi sunt
suportate de cei care utilizează resursele aflate în proprietatea altor persoane.
Economii – venit net disponibil după plata impozitelor minus cheltuielile de consum.
Economie controlată – tip de economie în care majoritatea problemelor legate de producţie şi distribuţie sunt
rezolvate prin planificare şi control de la nivel central.
Economie de piaţă – tip de economie bazată pe un sistem de preţuri libere, de piaţă, în funcţie de care consumatorii
şi producătorii se orientează în acţiunile pe care le iniţiază pentru a-şi realiza propriile interese şi în funcţie de care
sunt alocate bunurile, serviciile şi resursele productive.
Elasticitatea (cererii sau a ofertei) în funcţie de preţ – modificarea procentuală a cantităţii de bunuri şi servicii
cumpărate de către consumatori sau oferit de către producători raportată la modificarea procentuală a preţului
bunurilor şi serviciilor respective; bunurile cu un coeficienţi de elasticitate supraunitari (în valoare absolută) sunt
numite elastice, iar cele cu coeficienţi de elasticitate subunitari (în valoare absolută) sunt numite inelastice.
Elasticitatea cererii în funcţie de venit – modificarea procentuală a cantităţii cumpărate dintr-un bun sau serviciu
raportată la variaţia procentuală a venitului consumatorului ; bunurile normale au coeficienţi de elasticitate a
cererii pozitivi, iar bunurile inferioare au coeficienţi negativi.
Excedent bugetar al statului – situaţie în care veniturile la bugetul de statului (impozite încasate sau alte venituri)
sunt mai mari decât cheltuielile statului, calculate, de regulă, pe o perioadă de 12 luni, reprezentând un an fiscal.
Exces de cerere – situaţie care apare atunci când cantitatea cerută dintr-un bun depăşeşte cantitatea oferită,
deoarece preţul produsului se situează sub nivelul preţului de echilibru.
Exces de ofertă (surplus) – situaţie care există atunci când cantitatea oferită dintr-un bun depăşeşte cantitatea
cerută întrucât preţul produsului se situează la un nivel mai mare decât preţul de echilibru.
Externalităţi – efecte resimţite la nivelul unei a treia părţi, prin care unele beneficii sau costuri asociate cu
producerea sau consumul unui bun afectează alte persoane, care nu sunt nici producători şi nici consumatori direcţi
ai bunului respectiv.
Factori de producţie – resurse de producţie.
Fenomene negative de piaţă – supraproducţia sau subproducţia sistematică la care se ajunge în mod sistematic
într-un sistem de piaţă necontrolat în care există bunuri publice, externalităţi sau concurenţă imperfectă.
Firme (de afaceri) – unităţi economice care, pe de o parte, utilizează resursele de producţie existente la nivelul
gospodăriilor iar pe de altă parte, oferă bunuri şi servicii pentru consumul privat (la nivelul gospodăriilor) şi public
(în instituţiile statului); corporaţii, asociaţii/ parteneriate, firme proprietate individuală.
Forţă de muncă – persoanele care au împlinit 16 ani şi care sunt angajate sau caută loc de muncă.
Gospodării – indivizi sau familii care, în calitate de consumatori, cumpără bunuri şi servicii şi, în calitate de
posesori de resurse, vând sau închiriază factori de producţie.
Indicele preţurilor de consum – măsoară creşterea preţului unei cantităţi determinate de bunuri de consum într-o
anumită perioadă de timp, raportând preţurile actuale la preţurile dintr-o perioadă de bază.
Interdependenţă – situaţie în care deciziile luate de o persoană sau evenimentele dintr-o regiune a lumii sau dintr-
un sector economic afectează deciziile luate de alte persoane sau evenimente din alte regiuni ale lumii sau alte
sectoare economice.
Întreprinzători – persoane care îşi asumă riscul combinării factorilor (resurselor) de producţie pentru a produce
bunuri şi servicii.
Lichiditate – caracteristică a unor active financiare sau reale; activele cu lichiditate mare pot fi transformate rapid
în bani (numerar) cu cheltuieli mici sau chiar fără cheltuieli.
Monopol – tip de piaţă în care un singur vânzător produce şi vinde un anumit bun sau serviciu iar barierele care
împiedică firmele noi să intre pe piaţă sunt foarte mari.
Monopson – tip de piaţă în care un singur cumpărător achiziţionează întreaga producţie dintr-un anumit produs
sau anumite resurse de producţie.
Obligaţiune – obligaţia statului de a restitui o anumită sumă de bani la un termen stabilit, ca urmare a contractării
unui împrumut; această sumă include şi dobânda fixă pentru împrumut.
Ocuparea integrală a forţei de muncă – ocuparea tuturor persoanelor apte de muncă cu excepţia celor care se află
în şomaj fricţional sau structural.
Ofertă – cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care producătorii vor şi sunt capabili să o vândă la un anumit preţ,
într-o anumită perioadă de timp.
25
Oferta totală – valorile pe care le poate înregistra producţia (PIB real) oferită pe piaţă în funcţie de nivelul
preţurilor; pe termen lung, PIB real rămâne constant, indiferent de nivelul preţurilor, pentru că se produce la
capacitatea maximă la care forţa de muncă este utilizată integral; pe termen scurt, PIB real înregistrează diferite
valori, în funcţie de schimbările care intervin la nivelul preţurilor.
Oligopol – tip de piaţă în care câteva firme, relativ mari, asigură producţia şi vânzarea unui anumit bun sau
serviciu, există bariere ridicate pentru noile firme tentate să intre în competiţie; unele oligopoluri produc bunuri
omogene, altele produc bunuri eterogene.
Pământ (resurse naturale) – daruri ale naturii care pot fi folosite pentru producerea bunurilor şi serviciilor,
incluzând oceanele, aerul, zăcămintele de minereuri şi pădurile virgine, precum şi terenurile cultivabile; dacă se
fac investiţii pentru a îmbunătăţi calitatea terenurilor cultivabile sau altor resurse naturale, acestea devin, parţial,
bunuri ce reprezintă capital.
Piaţa – locuri, instituţii sau alte amenajări unde au loc frecvent schimburi de bunuri şi servicii; locul unde cererea
se întâlneşte cu oferta.
Preţ – suma de bani pe care cineva o plăteşte atunci când cumpără un bun sau un serviciu sau pe care o primeşte
atunci când vinde un bun sau un serviciu.
Preţul de echilibru sau preţul pieţei – preţul la care cantitatea cerută de cumpărători este egală cu cantitatea oferită
de vânzători.
Preţuri relative – preţul unui bun sau serviciu, comparat cu preţurile altor bunuri sau servicii; ratele preţurilor
relative măsoară relativa raritate a produselor.
Profitul economic – venitul total al unei firme, din care se scad toate costurile de producţie, atât cele explicite, cât
şi cele implicite, inclusiv toate costurile de oportunitate, cum ar fi rata normală a profitului.
Produsul intern brut (PIB) – valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor finale produse într-o ţară într-un an
calendaristic.
Produse eterogene – bunuri sau servicii diferenţiate de alte bunuri, în mod real sau imaginar, din punct de vedere
calitativ; de exemplu, după culoare, gust, stil, termen de garanţie sau bunuri complementare oferite celor care le
cumpără.
Produse omogene – bunuri sau servicii identice, nediferenţiate calitativ.
Politică monetară – utilizarea ofertei de monedă, respectiv a oportunităţilor de creditare de către banca centrală
pentru a asigura stabilitatea preţurilor, ocuparea integrală a forţei de muncă şi o creştere economică acceptabilă.
Posibilităţi de producţie – schemă/ grafic care arată capacitatea de ocupare integrală a forţei de muncă a unei
economii sub forma combinaţiilor posibile în care pot fi produse două bunuri sau două categorii de bunuri, cu o
cantitate dată de resurse de producţie şi în anumite condiţii tehnice.
Producători – persoane sau firme care utilizează resurse de producţie pentru a realiza bunuri şi servicii.
Productivitatea – raportul dintre producţie (bunuri şi servicii) şi factori de producţie utilizaţi sau timpul lucrat.
Profit – venit obţinut ca urmare a iniţierii unei activităţi economice şi asumării riscului; se calculează ca diferenţă
între venitul total al unei firme şi costurile de producţie explicite şi implicite.
Proprietate individuală – o formă legală de afacere în care proprietarul are dreptul la întregul profit realizat de
firmă, este responsabil personal pentru datoriile firmei, spre deosebirile de acţionarii proprietari ai unei corporaţii
care nu au o asemenea responsabilitate.
Raritate (limitarea resurselor) – situaţie în care trebuinţele umane depăşesc capacitatea resurselor disponibile de a
le satisface; cu problema rarităţii se confruntă toţi oamenii, toate organizaţiile, inclusiv firmele şi instituţiile
publice.
Rata normală a profitului (profitul normal) – profitul suficient de mare pentru a compensa costurile de producţie
explicite şi implicite (inclusiv pe cele de oportunitate) pe care le au producătorii unui anumit bun sau serviciu şi
care nu determină intrarea sau ieşirea de pe piaţă a producătorilor; profitul normal este un cost economic de
producţie întrucât orice nivel inferior al profitului îl determină pe producător să caute alte posibilităţi de utilizare
a resurselor, să se orienteze spre alte domenii de activitate.
Resurse de producţie – cele 3 tipuri de resurse de bază utilizate pentru a produce bunuri şi servicii: pământul şi
resursele naturale, resursele umane (forţa de muncă şi antreprenoriatul) şi resursele de capital.
Resurse umane – cantitatea şi calitatea efortului uman disponibil pentru a produce bunuri şi servicii.
Salarii – tranzacţionarea unui bun sau serviciu contra altuia sau contra unei sume de bani.
Servicii – activităţi realizate de persoane, firme sau instituţii publice pentru a satisface trebuinţele economice.
Specializare – situaţie în care oamenii produc alte tipuri de bunuri şi servicii decât cele pe care le consumă;
determină creşterea productivităţii şi, totodată, duce la apariţia schimbului şi la accentuarea interdependenţelor.
Sistem economic – cadrul instituţional pe care societatea l-a creat pentru a determina ce să se producă, cum să se
producă şi cum să se repartizeze bunurile şi serviciile.
Stimulente economice – factori care motivează şi influenţează comportamentul indivizilor şi al organizaţiilor
(firme, agenţii guvernamentale); preţul, profitul şi pierderile sunt stimulente importante într-o economie de piaţă.
Taxe – obligaţii economice faţă de stat; sunt impuse familiilor şi firmelor.
Trebuinţe economice – cerinţe care pot fi satisfăcute prin consum de bunuri şi servicii.
26
Utilitatea bunurilor – satisfacţia pe care o resimte un consumator atunci când consumă o anumită cantitate de
bunuri şi servicii sau desfăşoară anumite activităţi recreative.
Venit – plăţi cuvenite gospodăriilor pentru vânzarea sau închirierea resurselor de producţie de care dispun; de
exemplu, lucrătorilor li se plătesc salarii în schimbul muncii lor.
Venit marginal – variaţia venitului total al producătorului ca urmare a creşterii cu o unitate a volumului producţiei
vândute.
Viteza de circulaţie a banilor – numărul mediu de tranzacţii mijlocite de o unitate monetară într-un an; se poate
calcula raportând PIB la oferta de monedă.
Soluții aplicații:
1-d;2-b;3-c;4-a;5-b;6-d;7-c;8-b;9-c;10-a;11-b;12-b;13-d;14-b;15-c;16-c;17-d;18-d;19-b;20-a;21-a;22-
e;23-e;24-b;25-e;26-c;27-b;28-d;29-b;30-8 mil.,Prnet=6,72 mil.;31.a-80.000 u.m.;b.1425000
u.m.;C.420.000 u.m.;32.a-275 buc/sal.;b.51,91%;33.a-3 mld. U.m.;b-12%;c.30.000 u.m./buc.;34-
b;35.a;36.b;37.b;38.b;39-e;40-b;41-d;42-c;43-c;44-d;45.Dc:-20;0;-;-
;Do:,0;+20,+35;Pe=2;Qe=20;Keo/p=∆%Qo/∆%P;k=1;46-c;47-c;48-c;49-d;50-c;51-a;52-
50.000;15.000;250.000;53-8000 u.m.,2000 u.m.,-20%;54-c; 55-d;56-b;57-c;58e;59-b;60-c.
27