Libera initiativa in economia de piata

Economia de piata este o economie de schimb in care proprietatea privata este

dominanta, raportul dintre cerere si oferta determina principiile de stabilire a
prioritatilor economice si a metodelor de organizare si produce, iar pretul este cel mai
important instrument de reglare a accesului la bunurile economice.
Economiile de piata au urmatoarele trasaturi fundamentale: pluralismul formelor
de proprietate in care domina proprietatea privata; piata este cadrul general prin care
se stabileste ce, cat si pentru cine sa se produca in conditiile libertatii de actiune a
agentilor economici; concurenta sau competitia dintre agentii economici constituie
factorul principal al progresului.; motivatia participarii la actiunile economice o
reprezinta realizarea intereselor agentilor economici respectiv pentru producatori
maximizarea profitului, iar pentru consumatori maximizarea utilitatii.; formarea libera
a pretului pe baza cererii si ofertei.; existenta statului democratic care are rolul de a
asigura cadrul institutional al economiei de piata si a supraveghea functionarea
narmala a acesteia.
Libera initiativa este libertatea agentilor economici de a actiona pentru realizarea
propriilor interese, asa cum considera fiecare ca este mai bine. Orice actiune
intreprinsa de un agent economic in intentia de a-si realiza interesele trebuie sa aiba
loc astfel incat, prin ceea ce face el, sa nu afecteze cum nimic libertatea de actiune a
celorlalti si nici acestia sa nu-l jeneze cumva in ceea ce el intreprinde. De aici
decurge ca libertatea de actiune este o caracteristica generala aplicabila in mod egal
tuturor agentilor economici si ca orice initiativa este admisa numai cu respectarea
acestei conditii. Acest comportament s-a conturat treptat si este sinteza experientei
acumulate de agentii economici. 
Si pentru ca cei care realizeaza activitatea economica ar putea interpreta aceasta
conditie dupa bunul plac, societatea a stabilit prin legi juridice care sunt coordonatele
majore ale libertatii de actiune, care sunt faptele ce trebuie considerate o incalcare a
sa, precum si modalitatile prin care poate fi restabilita. Asemenea legi exprima
acceptia pe care o da societatea libertatii de actiune in economie, intrucat ele sunt
adoptate pe principii democratice, prin votul organelor legislative alese si ele in mod
liber.
 Fundamentul libertatii de actiune in economie il reprezinta proprietatea, pentru ca
aceasta este sursa determinanta pentru interesele agentilor economici si asigura
totodata, mijloacele necesare infaptuirii lor. De aceea, libertatea de actiune exprima,
in primul rand, exercitarea dreptului de a poseda bunuri, de a le utiliza, de a dispune
de ele si de uzufructul lor.
 In viata economica, libera initiativa sau libertatea de actiune are numeroase
fatete, forme de manifestare pe cat de multe, pe atat de diferite. In acest sens, se
remarca mai intai dreptul agentilor economici de a dezvolta, mentine sau restrange
actiunile lor, de a se manifesta ca intreprinzatori, consumandu-si cum considera ca le
este mai favorabil bunurile de care dispun sau de a se angaja in mod liber in acte de
schimb, in asociatii si societati cu caracter economic. Prin libera initiativa se exprima
dreptul proprietarului de a adopta decizii in orice problema privind actiunile sale
economice si bunurile care formeaza obiectul proprietatii lui. Proprietatea este o
sursa profunda de motivatii pentru orice agent economic, concretizandu-se in
initiativa, stimulare, responsabilitate si competenta.
   Libera initiativa cunoaste cea mai mare dezvoltare in conditiile proprietatii private
si ale regimurilor politice bazate pe democratie. Pe fundamentul acesteia se creeaza
acel comportament economic cotidian pentru milioane de agenti economici, care
conduce la realizarea unei activitati economice eficiente, atat pentru fiecare
proprietar in parte, cat si pentru societate in ansamblul sau.
 In orice activitate si in orice tara in care proprietatea este depersonalizata prin
formarea consolidarea unor monopoluri sau prin masuri dictatoriale, libera initiativa
este ingradita sau eliminata. Ea inceteaza a mai fi sursa de eficienta si rentabilitate,
de implinire a liberatii fundamentale a omului. Se produce instrainarea oamenilor de
procesul economic si de rezultatele acestuia.
Libera initiativa implica restructurarea activitatii economice in
interesul agentilot economici, prin intermediul proprietatii private. Acest tip de
proprietate ii determina pe proprietari sa urmareasca afirmarea propriei eficiente, si,
totodata, pe a celorlalti. In aceste conditii, veniturile vor fi inegal distribuite in
societate pentru ca reflecta inegalitatea eficientei activitatii agentilor economici la
baza careia se afla deosebirile dintre ei, sub aspectul instructiei, disciplinei,
potentialului capacitatii intelectuale si capacitatii de risc, puterii de munca, tenacitatii,
vointei, aptitudinilor, spiritului inovator, etc
Libertatea economică are un anumit înţeles pentru fiecare dintre participanţii la
activitatea economică. Întreprinzătorii pot investi în domeniile de activitate pe care le
stabilesc ei înşişi, pot decide ce, cât şi cum să producă, respectând legile existente.
Ei pot angaja lucrători, pot organiza producţia şi, de asemenea, pot stabili preţurile
produselor pe care le oferă pe piaţă. Consumatorii au libertatea de a alege ce, cât şi
de la cine vor cumpăra. Într-o economie de piaţă, consumatorul este suveran,
întrucât, în ultimă instanţă, decizia producătorului de a fabrica un bun sau un altul
depinde de opţiunile consumatorului.
Într-o economie de piaţă, participanţii la activitatea economică acţionează
motivaţi de propriile lor interese. Fiecare participant la activitatea economică are o
motivaţie proprie, scopul tuturor fiind în esenţă, acelaşi: să obţină maximum de
avantaje posibil. Întreprinzătorii acţionează astfel încât să obţină maximum de profit
posibil În condiţiile date. Lucrătorii încearcă să obţină cel mai mare salariu posibil.
Consumatorii urmăresc să obţină utilitatea maximă cu venitul de care dispun.
Prin preţ, concurenţa devine "mâna invizibilă” care conduce piaţa. Participanţii la
activitatea economică se situează pe poziţii rivale datorită faptului că fiecare Îşi
urmăreşte interesele proprii. Concurenţa se manifestă atât În rândul producătorilor,
cât si în cel al consumatorilor. Concurenţa are efecte pozitive, impunând
participanţilor la activitatea economică limite În promovarea intereselor proprii. Nici
un vânzător sau cumpărător nu va putea să impună preţul care îi convine, deoarece
pe piaţă acţionează mai mulţi vânzători, respectiv, mai mulţi cumpărători. În plus,
datorită concurenţei, producătorii vor fi interesaţi să reducă preţul. Numărul mare al
vânzătorilor şi al cumpărătorilor determină dispersarea puterii economice şi
împiedică eventualele abuzuri. Preţurile se formează in mod liber pe piaţă. Piaţa este
deosebit de importantă într-o economie de tip concurenţial. Pe piaţă se întâlnesc
vânzătorii şi cumpărătorii, se stabilesc preţurile, se Încheie tranzacţiile.
Libertatea de actiune creeaza premisele ca agentii economici sa participe asa
cum vor la tranzactiile economice, asigurandu-se conditiile functionarii normale a
economiei, pornind de la interesele si posibilitatile fiecaruia. In acest fel, agentul
economic devine atent la semnalele pietei si isi indreapta eforturile spre ceea ce este
cu adevarat necesar si eficient, orientand resursele de care dispune spre acoperirea
nevoilor sociale reale, spre promovarea cu prioritate a activitatilor utile.