Din cele mai vechi timpuri, oamenii au produs bunuri pentru consumul propriu,

iar mai tarziu si pentru schimb.Atunci cand schimbul de marfuri a depasit etapa
de troc, a aparut piata, unde schimbul de marfuri a fost masurat prin etalonul
monetar. Piata a determinat apoi formarea preturilor in functie de cerere si oferta; a
aparut astfel ceea ce numim astazi economia monetara.Intr-un anumit fel, asa
cum ne invata descoperirea monedelor primitive, piata este un mijloc de productie
si de schimb, ale carei origini se situeaza foarte departe in istoria omenirii. O
perioada indelungata din istoria societatii, oamenii au participat la un schimb
modest de marfuri, ca sa nu spunem marginal, in ansamblul activitatii lor. Rmane
determinanta autoritatea familiala, tribala sau sateasca. Incepand cu secolul al
XVII-lea asistam la inceput cu intreruperi iar, mai apoi, continuu la aparitia
pietei ca mod dominant de organizare si regularizare a activitatii umane.Astazi ne
aflam in situatia in care nu exista nici o activitate care sa scape de sub influenta
pietei. Chiar si in activitatea din gospodarie, munca gospodinelor este inlocuita de
roboti mecanici, produsi si raspanditi in cantitati mari pe suprafata pamantului.
Piata a devenit modul de viata si de productie caracteristic societatii umane
civilizate in care traim.Piata a nascut, de-a lungul istoriei, notiunea de proprietate.
A intrat in viata cotidiana si in limbajul comun al oamenilor ca nimic nu poate fi
schimbat in afara de ceeace se poseda si a carui folosinta sau disponibilitate nu
risca sa fie revendicata intr-o buna zi de altii. In aceasta optica, evocarea rolului
pietii in economie nu poate fi disociata de studiul institutiilor legate de regimul
juridic al proprietatii si deci de ceea ce economistii numesc economie de
piata.Economia de piata reprezinta acel mod de organizare si desfasurare a vietii
economice, bazat pe parghii economico-financiare, obiectiv determinate de relatiile
cerere-oferta, in care bunurile si serviciile create, in mod precumpanitor, in sectorul
privat trec la consummator prin intermediul pietei concurentiale, intregul sistem
fiind subordonat obtinerii de profit si realizarii bunastarii sociale.
Caracterizarea economiei de piata actuale din trile dezvoltate presupune luarea
inconsiderare si a acelor elemente care, fata de perioadele anterioare, reflecta
schimbari in mecanismul relatiilor de piata. Economiile de piata moderne sunt
economii mixte, deoarece in procesul general de functionare si dezvoltare a
economiei nationale participa si statul, impletindu-se mecanismul de piata cu
interventia statului in procesul general de reglementare macroeconomica, de
asigurare a echilibrului economic si cresterii economice. Intervenia statului in
economie nu afecteaza, insa, ambianta de libertate economica, nu desfiinteaza
piata; rolul hotarator in alocarea si utilizarea resurselor, in deciziile si
comportamentul agentilor economici, apartine mecanismelor pietei.
4

Odata cu desfiintarea vechilor structuri ale unei economii supercentralizate, se

creeaza, treptat, noi structuri, parghii si mecanisme proprii economiei de piata,
bazata pe autonomie decizionala a agentilor economici, pe libertatea economica, pe
libera initiativa. In ansamblul transformarilor care au loc, rolul esential il are
restructurarea proprietatii, in cadrul careia, pe baza reglementarilor existente, se
realizeaz privatizarea, luand nastere un important sector privat, in intreaga noastra
economie. Ca urmare, principala entitate economica, in structura economiei, o va
constitui intreprinderea privata, care permite autonomie, stimuleaz libera initiativa
si cresterea eficientei.De asemenea, in tara noastra, are loc procesul de
retehnologizare, de inlocuire a tehnicilor i tehnologiilor invechite si de introducere
a altora noi, perfectionate, care sa asigure randament economic superior si
competitivitate.Comportamentul agenilor economici, orientarea activitatii in
functie de propriile lor interese, au la baza raportul dintre cerere si oferta, la piata,
in contextul luptei de concurenta.
Totodata, reforma economica presupune cresterea rolului parghiilor economico
financiare - pret, salariu, profit, dobanda, impozite si taxe etc. - in functionarea
economiei, in stimularea agentilor economici pentru asumarea riscului in afaceri,
pentru incurajarea investitiilor etc. In aceasta directie, s-a trecut la liberalizarea
preturilor de desfacere a produselor si serviciilor catre consumatori, concomitent
cu practicarea unor preturi controlate de catre stat la produsele de importanta vital
pentru populatie, pentru economia naional.
Economia de piata se defineste ca o economie a carei functionare se realizeaza
prin mecanismele pietei libere, bazata pe proprietatea private, fara existenta unor
actiuni restrictive ale statului in domeniile productiei, schimbului, repartitiei,
consumului, preturilor si circulatiei monetare. Actiuni restrictive impuse de stat
exista doar in domeniul unor reguli generale cum sunt pastrareaordinei publice,
respectarea normelor sanitare, protejarea mediului inconjurator. In economia de
piata continua urmatoarele mentionate, fiecare entitate economica de la individ
pana la cea mai mare corporatie este libera sa cheltuiasca, sa economiseasca si sa
contracteze relatii economice dupa propriul interes, tinand seama insa si respectand
regulile impuse de societate. La aceasta se mai adauga si absenta completa sau
prezenta minima a reglementarilor guvernamentale asupra economiei, ceea ce
reprezinta o cerinta importanta a economiei de piat.
Potrivit definitiei date de dictionarul economic britanic, economia de piata este
unsistem economic ce se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: deciziile privind
alocarearesurselor si produselor sunt adoptate pe baza preturilor generate,
schimburi voluntare intre producatori, consumatori, muncitori si proprietari,
5

factorilor de productie; intr-o asemenea economie deciziile sunt descentralizate

adica ele sunt adoptate in mod independent de grupuri si indivizi mai degraba
decat de planificatori centrali; economia de piata, in mod obisnuit, implica
existenta unui sistem al proprietatii private asupra mijloacelor de productie,
economia de piata poate functiona si in cazul existentei in economia nationala a
unei anumite fractiuni a proprietatii sociale, fiind obligatoriu insa ca cea private sa
fie preponderent.
Sistematizand ideile de mai sus se poate concluziona ca economia de piata se
defineste prin existenta urmatoarelor conditii si trasaturi principale:
1) Proprietatea privata, care asigura agentului economic dreptul de apropiere,
de folosinta si de dispozitie asupra mijloacelor de productie, formeaza
suportul material de baza al economiei de piata. Ea reprezinta, totodata,
premisa si caracteristica esentiala a economiei de piata intrucat asigura
libertatea, autonomia, interesul si deplina responsabilitate a agentilor
economici pentru toate actiunile economice intreprinse de acestia. Dreptul
inidividului, impreuna cu dreptul de proprietate ambele fiind asigurate si
aparate prin lege dau garantia libertatii de actiune si imboldului creativ al
agentilor economici. Acesti factori conditioneaza in mare masura ridicarea
performantei intregului sistem economic.
2) Multipolaritatea reprezentata de pluritatea centrelor autonome de activitati
economice, de gestiune si de decizie. Aceste centre reprezinta agenti
economici aflati in relatii libere de schimb pe baza unor preturi formate pe
piata prin mecanismul cererii si ofertei.Locul central il ocupa intreprinderea
(firma) ca unitate economica ce asigura legatura dintre pietele de bunuri si
servicii, pietele factorilor de productie si pietele banesti. Cu toata
multitudinea agentilor economici, in economia contemporana exista tendinta
formarii grupurilor de forta sau de presiune monopoluri, oligopoluri
nationale si multinationale, sindicate profesionale, etc. care modifica din
interior sistemul economic, in primul rand, raportul de forte intre agentii
economici, intre diferiti poli in cadrul economiei.
3) Profitul constituie obiectivul principal al agentilor economici. In principiu,
randamentul propriilor capacitati si competenta determina limita privind
nivelul profitului. In conditiile liberei concurente si ale unui mare numar de
producatori si cumparatori au loc schimburi echivalente, iar factorii de
productie (reprezentati de forta de munca, pamant, capital financiar si capital
fizic angajat in unitati de productie) sunt remunerate prin salarii, renta,
dobanda, profit.
6

Privind fenomenele in dinamica, concurenta determina agentii economici sa

introduca imbunatatiri si inovari in procesele de productie si de schimb. Cei mai
ingeniosisi mai tenaci agenti economici reusesc sa reduca costurile si, prin aceasta,
sa sporeasca profitul. Desi sporirea puterii de actiune a monopolurilor si
oligopolurilor distorsioneaza relatiile de piata, afectand nivelul preturilor si
profitului, totusi , fondul general pe care sedesfasoara activitatea agentilor
economici ramane concurenta , iar obiectivul principal- maximizarea
profitului.Spre deosebire de salarii, renta si dobanda - ca forme de remunerare a
factorilor de productie (forta de munca, pamant, bani)- , ce au o anumita constanta
in timp , profitulare un grad mai ridicat de risc fiind expus unor oscilatii in functie
de conjunctura pietei.
4) Monetizarea economiei constituie dezvoltarea relatiilor monetare, avand ca
scop general cresterea performantelor sistemului economic.Monetizarea se
exprima si areca principale obiective concrete: masurarea si compensarea
tensiunilor provocate, pe de oparte, de raritatea resurselor si a produselor, iar pe
de alta parte, de trebuintele consumatorilor, formarea si utilizarea eficienta a
capitalurilor, flexibilizarea proceselor economice prin inlaturarea frictiunilor si
adaptarea unitatilor la nevoile pietei prin efectuarea de servicii bancare si de
credit.
5) Descentralizarea este reprezentata de deciziile luate de catre agentii economici
independenti, coordonarea si echilibrul economic realizandu-se in mod spontan
prin intermediul relatiilor de piata. Preturile libere sunt principalii purtatori de
informatii si de stimulare materiala ce determina actiunile si comportamentele
agentilor economici.
6)Interventia indirecta a statului in economie, nu pentru a suplini functiile pietei, ci
pentru a inlatura unele frictiuni si insuficiente in functionarea mecanismelor
economicesi a evita unele consecinte negative ale acestei functionari. Pentru a
respecta libertatea de decizie a agentilor economici si a pastra cat mai nealterate
concurenta si actiunile parghiilor si legilor economice de piata, interventia statului
se face nu direct prin plan si pe cale administrativa, ci in mod indirect prin politica
fiscala si monetara, precum si prin politica de protectie social.
In conditiile economiei de piata, activitatea economica se desfasoara pe baza
liberei initiative a agentilor economici, a pluralismului formelor de proprietate,
pornindu-se de la cerintele pietei si urmarindu-se obtinerea de rezultate
economico-financiare cat mai bune.Agentii economici isi intemeiaza activitatea si
functiilor lor in economia de piata pe baza pluralismului formelor de proprietate si
in conditiile in care proprietatea privata, in diversele ei modalitati concrete de
7

manifestare, detine locul central.Intr-o larga acceptiune, proprietatea reprezinta

raporturile dintre oameni in legatura cu insusirea bunurilor existente in societate
sau realizate prin activitatea economica, relatii guvernate de norme sociale
specifice diferitelor perioade istorice.Ea este baza puterii si controlului in
intreprindere si in societate. Acest concept cuprinde, in interdependenta lor, mai
multe laturi.In primu rand, sub aspect cantitativ, material, obiectul proprietatii 1
constitue bunurile, in intreaga lor tipologie. Un rol aparte il au bunurile de
productie, deoarece de volumul si productivitatea lor depinde, in buna parte,
gradul de multiplicare a obiectului proprietatii in viitor. In acelasi timp,
proprietatea asupra bunurilor de productie are un rol hotarator asupra
independentei economice a membrilor societatii.In al doilea rand, subiectii
proprietatii sunt agentii vietii economice care isi exercita, prin modalitati variate,
atributele in legatura cu obiectul proprietatii, rezultand, in consecinta, pluralismul
formelor acesteia si impletirea lor.In calitate de subiecti ai proprietatii apar
indivizii ca persoane fizice, familiile, sociogrupurile si organizatiile nationale si
internationale. Indivizii apar ca subiecti in toate formele proprietatii; cei care sunt
producatori isi valofifica liber forta de munca de care dispun si isi utilizeaza direct
obiectul proprietatii; in cazul in care nu sunt si producatori, indivizii posesori de
bunuri isi exprima calitatea de subiectii ai proprietatii inmodalitati variate, in afara
celei de folosire directa a obiectului acesteia, rezultatele folosirii productive a
bunurilor repartizandu-se intre posesorii acestora si salariati. . Sociogrupurile, ca
entiti complexe, delimitate dup criterii variate (locul in sistemul proprieti,
incadrarea in diviziunea social a muncii etc.), sunt de o mare diversitate, de la cele
mai simple, cum sunt asocierile de persoane, la cooperative si la multitudinea
formelor de societati comerciale in toate domeniie. Organizatiile, ca subiect al
proprietatii, in cadrul national-statal apar ca uniuni de intreprinderi constituite pe
ramuri, sectoare de activitate, zone etc. Insusi statul, ca agent economic
(producator, consumator etc.), poate fi considerat tot o astfel de organizatie in
calitate de subiect al proprietatii. Organizatiile internationale reflect participarea
unor organizatii si intreprinderi din mai multe ri. Trebuie subliniat si faptul ca
indivizii au posibilitati multiple de a se manifesta ca subiecti ai proprietatii, in si
prin diferite sociogrupuri si organizatii. Astfel, una si aceeasi persoana poate s
foloseasca individual obiectul proprietatii sale, poate participa, potrivit
posibilitatilor si intereselor sale, la una sau mai multe cooperative sau societati
comerciale, poate hotari intre a fi intreprinzator sau salariat, se poate asocia in
diferite afaceri. Acest fapt este un suport fundamental al libereiinitiative si o latura
principala a afirmarii democratismului in viaa economic.

n al treilea rand, parte integranta a conceptului de proprietate o constituie

raporturile social economice dintre persoanele fizice si/sau juridice etc., deci intre
subiectii proprietatii, cu privire la obiectul acesteia. Raporturile respective au, la
randul lor, o structura complex:
raporturile cu privire la aproprierea, ca posesiune, a bunurilor;
raporturile cu privire la utilizarea bunurilor;
raporturile cu privire la gospodarirea, administrarea si gestiunea bunurilor,
raporturile cu privire la dreptul de dispozitie asupra bunurilor;
raporturile cu privire la culegerea roadelor utilizarii obiectului proprietatii.
Toate aceste atribute se exercita in conditiile respectarii legilor statului de drept.
Exercitarea tuturor acestor atribute constituie monopolul proprietarului, un drept al
su esenial, iar instrainarea temporara a unora dintre ele poate fi, de asemenea,
efectuata doar de catre proprietar, aparand raporturi specifice: raporturi de
inchiriere, de arenda (cedare a dreptului de exploatare a unor bunuri pe un timp
determinat, in schimbul unei plati), de credit, de locatie a gestiunii, raporturi
manageriale, raporturi de uzufruct etc.In al patrulea rand, proprietatea include,
odat cu aparitia statului, si o dimensiunejuridica, concretizat in normele de drept
prin care se statueaz si se constientizeaza atributele raporturilor de proprietate,
norme care trebuie continuu perfectionnate pentru inlaturarea si prevenirea unor
disfunctii si contradictii, astfel incat valentele proprietatii sase manifeste cat mai
deplin. In acest fel, categoria economica de proprietate a imbracat forma juridica,
in sensul ca proprietatea a devenit un drept de insusire, un drept de apropriere,
sanctionat si intarit cu puterea de constrangere a statului.
In economia contemporana, odat cu progresul tehnico-stiintific si tehnologic, cu
sporirea considerabila si diversificarea obiectului proprietatii, s-a imbogatit
structura raportului de proprietate. Proprietatea evolueaza, adaptandu-se noilor
conditii, permitand progresul continuu al economiei de piata. Astfel, evolutia
proprietatii private in conditiile contemporane este puternic influentata, printre alti
factori, de revolutia manageriala si de amplificarea interventiei statului in
economie. Primul determina trecerea puterii de decizie si a controlului de la
proprietari la manageri, fapt reflectat si pe planul redistribuirii veniturilor. Al doilea
isi face simtita tot mai mult prezenta prin parteneriat, adica prin transformarea
statului intr-un veritabil partener pentru intreprinzatori. Alaturi de ceilalti agenti
economici, statul participa activ la viata economica, integrandu-se organic in
mecanismul economiei de piata, urmarind corectarea efectelor socialindezirabile(nedorite, neplacute) ale pietei si sporirea fortei productive a
9

intreprinderii private; interventia statului devine un factor intern, organic integrat,

in mecanismul de functionare al intreprinderii si pietei.
Cu tot rolul deosebit al proprietatii private, sub diferitele ei modalitati concrete de
existenta, ca temelie a economiei de piata, a legaturii de continut dintre acest tip de
economie si proprietatea privata, economia de piata contemporana nu inseamna
negarea virtutilor altor forme de proprietate, nu exclude, ci presupune in mod
obiectiv si alte forme de proprietate, pluralismul lor. Orice conceptii reductioniste
sunt in contradictie cu realitatea economica si pot avea urmari negative pe planul
practicii sociale.
Acest pluralism este, in realitate, o trasatura a economiei de piata, deoarece
legitatile si mecanismul care-i sunt proprii se afla in contradictie cu interventii
administrative, arbitrare, de comanda in procesul vietii economice.
Pluralismul formelor de proprietate antreneaza pe cel al intereselor economice, ai
caror purtatori sunt agentii economici. Acestia, in luptade concurenta, isi vor
sustine si promova interesele cu mijloace economice si pe principii caracteristice
economiei de piata. Pluralismul formelor de proprietate creeaza premisele
stimularii initiativei, este temelia asigurarii democratismului autentic al vietii
economice, deoarece ofera posibilitati neingradite de actiune si optiune tuturor
agentilor economici prin instrumentele si mecanismele pietei. Daca agentul
economic nu este activ, daca el este ingradit de structuri si sisteme rigide care-i
limiteaz prerogativele ca subiect al proprietatii, el nu-si poate asuma riscuri pentru
a se adapta in raport cu conditiile oferite de pia.
Formele principale de proprietate care coexista in prezent in tarile cu economie
depiata si care se combina si se interinfluenteaza in modalitati concrete in fiecare
tara, in functie de factori si elemente specifice si in dinamica lor in timp si spatiu,
sunt:
proprietatea privata, in cadrul careia se disting mai multe modalitati de
insusirea factorilor de productie si de exercitare a prerogativelor proprietatii
de catre subiectu acesteia
proprietatea individuala, in cazul micii productii mestesugaresti, micilor
unitati comerciale, fermelor mici si mijlocii, unitatilor familiale prestatoare
de servicii etc; proprietatea privata in care proprietarul neproducator
utilizeaza salariati;
- proprietatea privata asociativa, in cazul societatilor
comerciale, cooperatiei;
propietatea public;
proprietatea mixt;
10

Fiecare dintre acestea are atat virtutile sale, cat si limite inerente, rezultatul
competitiei dintre ele reflectandu-se in structura concreta, in timp si spatiu, a
sistemului proprietatii, in conditiile economiei de piata.Proprietatea privata
ocupa locul central in sistemul de proprietate in tarile cu economie de
piata.Avantajele proprietatii private sunt deosebit de importante:
asigura autonomie deplina unitatilor economice de baza, permitand
descentralizarea deciziilor;
genereaza concurenta reala intre agentii economici, conditionand, in
mod hotarator, elementele de baza ale mecanismului economiei de
piata;
stimuleaza libera initiativa in infiintarea si dezvoltarea
intreprinderilor;
asigura o cointeresare inalta si o motivatie superioara in munca,
promovand spiritul de economisire;
permite o mai buna adaptare a activitatii economice la nevoile
schimbatoare ale pietei;
constituie fundamentul libertatilor individului si ale democratiei
economice.Cu toate acestea, proprietatea privata nu este lipsita de
unele limite:
contine tendinte spre concentrare si centralizare si posibilitatea
formarii de monopoluri, cu urmari negative asupra functionarii
normale a mecanismului economiei de piata;
determina tendinte de crestere a discrepantei dintre bogati si saraci,
de polarizare a societatii;
poate favoriza stari de nesiguranta materiala si neliniste in randurile
proprietarilor mici si mijlocii in lupta de concurenta si supravietuire.
Astfel de fenomene si tendinte pot fi insa atenuate sau inlaturate de catre
interventia statului prin parghii economico-financiare.Proprietatea publica (de stat)
este prezenta in toate tarile si se caracterizeaza prin faptul ca bunurile, in special
factorii de productie, se afla in proprietatea organizatiilor statale, a diferitelor
administratii publice. Proprietatea mixta, care rezulta din combinarea formelor de
proprietate aratate mai sus, isi manifest prezenta in toate tarile cu economie de
piata. Capitalul unitatilor respective se formeaz prin participarea, alaturi de
intreprinderi publice si a unor societaticomerciale, persoane fizice etc.

11

Dezvoltarea proprietatii private in economia tarii noastre, drept componenta

principala a reformei economice in procesul tranzitiei la economia de piata, este
marcata prin:
restabilirea dreptului de proprietate privata in agricultura, prin restituire;
vanzarea locuintelor din fondul locativ de stat, construite din fondurile statului;
infiintarea de mici intreprinderi private (micii intreprinzatori);
promovarea investitiilor straine in Romania si asocierea societatilor
comercialecu capital de stat cu societati comerciale cu capital privat;
vanzarea de active;
privatizarea societatilor comerciale cu capital de stat prin vanzarea de actiuni;
desprinderea din regiile autonome a activitatilor care pot fi organizate in
cadrulsocietatilor comerciale (si deci cuprinse in privatizare)
In cadrul sistemului relatiilor economice, raporturile de proprietate detin un loc si o
importanta aparte, modul de organizare si desfasurare a intregii vieti economicosocialeavand la baza o forma sau alta de stapanire a bunurilor, deci de
proprietate.Notiune foarte complexa, proprietatea poate sa fie abordata, nu numai
din punct de vedere economic, ci si juridic si filozofic.Sub aspect juridic,
proprietatea are in vedere dreptul de posesiune si folosinta, normele juridice
reflectand relatiile dintre oameni si bunuri, in sensul apropierii, stapanirii de catre
oameni a anumitor bunuri.Interpretarea filozofica a proprietatii, dezvaluie faptul ca
insasi dezvoltarea si manifestarea personalitatii umane sunt dependente de
proprietate.Pentru intelegerea sensurilor filosofice ale proprietatii, de o mare
insemnatate suntreflectiile lui Aristotel care arata ca exercitarea dreptului de
libertate presupune existenta proprietatii, iar faptul ca numai proprietarul poate sa
exercite atributele proprietatii inseamna ca insasi democratia este conditionata e
existenta proprietatii private.Ca relatie economica, proprietatea are in vedere
totalitatea raporturilor dintre oameni, cu privire la diferitele bunuri care formeaza
bogatia societatii, relatiile dintre indivizi si rezultatele muncii lor, in conditii
istorice date.
u toate ca proprietatea este o relatie, un raport care apare fata de lucruri, ea este,
insa, un fenomen social, deoarece existenta sa este imposibila in afara
societatii.Pentru intelegerea continutului acestei categorii economice de baza, este
necesara evidentierea celor doua dimensiuni ale sale si anume: obiectul proprietatii
si subiectul proprietatii, prima dand raspuns la intrebarea : ce se stapaneste?, cea
12

de-a doua dand raspuns la intrebarea: cine stapaneste?.Astfel, obiectul

proprietatii il formeaza bunurile materiale si imateriale care sunt concretizate, atat
in mijloace de productie, cat si in bunuri de consum, in timp ce, subiectul
proprietatii vizeaza posesorii proprietatii, proprietarii, care pot fi: persoane fizice,
grupuri socio-profesionale, diferite organizatii.
Esenta relatiei de proprietate este pusa in evidenta de dimensiunile sale structurale,
cunoscute inca din antichitate, de romani, ca fiind attribute ale proprietatii si
anume: dreptul de posesiune, dreptul de dispozitie (de a dispune), dreptul de
utilizare, dreptul de a culege roadele (de uzufruct).Dintre componentele structurale
care dau continut proprietatii, elementul fundamental il reprezinta dreptul de
posesiune si aceasta deoarece din el decurg toate celelalte atribute.In decursul
istoriei, cu privire la proprietate, s-au impus mai multe conceptii. Astfel, pentru
biserica dreptul de proprietate este de esenta divina, in acest context remarcandu-se
religia crestina care are o atitudine critica fata de imbogatitii prin asuprirea altora.
Cea mai raspandita conceptie este aceea conform careia izvorul proprietatii este
munca, in sensul ca obiectele proprietatii rezulta din prestarea de catre oameni la
diverse activitati , corespunzatoare diviziunii muncii. De altfel, ideea dobandirii de
bogatie, prin munca, se regaseste si in scrierile fundamentale ale crestinismului,
Hristos laudandu-l pe cel care a reusit sa-si sporeasca talantii prin munca.Cu
privire la originea marii proprietati s-au impus urmatoarele 3 explicatii :
munca si economiile producatorilor;
recompensele primite de la demnitari si regi pentru diferite fapte de vitejie;
ruinarea unor mici producatori si absorbtia lor de catre marii latifundiari (mari
mosieri).Cu toate ca firesc si moral este sa te imbogatesti prin munca, viata din
trecut, cat si realitatea prezenta dovedesc ca mari proprietati sunt dobandite si pe
seama altora, dar si prin jefuirea averii nationale.
Economia de piata reprezinta deci o forma moderna de organizare si functionare
aactivitatii economice, in care oamenii actioneaza in mod liber, autonom si
eficient, in concordanta cu favorabilitatile si regulile universale si dinamice ale
pietei, nu dupa obiceiuri si practici zonale si nici sub autoritatea vreunei comenzi
din afara, fapt ce face posibila valorificarea maxima a resurselor limitate existente
pentru satisfacerea nevoilor si dorintelor umane nelimitate.Economia de piata, prin
sistemul de proprietate care ii este caracteristic, prin pluralismul formelor de
proprieate si prin locul central pe care-l ocupa proprietatea privata, presupune in
mod obiectiv multiplicarea si diversificarea centrelor de decizie, ca agenti
economici legati intre ei printr-o vasta retea a actelor de schimb.
13

Continutul economiei de piata contemporana este pus in evidenta prin

caracteristicile ei esentiale. In ansamblul elementelor definitorii ale economiei de
piata, o caracteristica de baza a economiei de piata, este reprezentata de
proprietatea privata. In nici una din societatile antice si medievale nu s-a acordat,
prin lege, tuturor persoanelor dreptul de a fi proprietari. Inviolabilitatea
(proprietatea de a nu fi violat, incalcat, atins) dreptului de proprietate al fiecarei
persoane si apararea acestui drept sunt principii de actiune a statului democrat in
conditiile economiei de piata. Proprietatea individuala este premisa fundamentala a
liberei initiative, a manifestarii tuturor celorlalte libertati economice.Desigur,
caracteristicile economiei de piata au, mai ales functia de a contura modelul
teoretic al acestui sistem economic, care in practica nu a existat niciodata in nici 11
o tara. Importanta cunoasterii acestui model si intelegerea faptului ca el reprezinta
doar un model si nimic mai mult este enorm.

Concluzie
14

Dup prerea mea proprietatea privat este un lucru esenial in economia de pia
deoarece aceasta are beneficii care tempereaz economia si o face mai stabil,
totui n concluzie, proprietatea reprezinta totalitatea relatiilor dintre oameni in
legatura cu bunurile, relatii reglate de norome istoricesti stabilite pe plan social.
Din analiza proprietatii in sens eocnomic, rezulta faptul ca ea apare odata cu
societatea umana si va dispare prin desfiintarea acesteia.Relatiile de proprietate au
fost analizate inca din antichitate. Astfel, in dreptul roman erau consemnate trei
atribute ale proprietatii:
-dreptul de utilizare;
-de a culege roadele;
-de a dispune de obiectul proprietatii.

In prezent, atributele relatiilor de proprietate s-au diversificat, acestea fiind:

-dreptul de posesiune;
-dreptul de utilizare;
-dreptul de dispozitie ;
-dreptul de uzufruct.

Exercitarea acestor atribute este monopolul proprietarului, instrainarea acestora

fiind un drept exclusiv al acestuia. Instrainarea priveste unul, mai multe sau toate
atributele proprietatii. Instrainarea tuturor atributelor relatiei de proprietate, pe baza
unui contraechivalent, reprezinta actul de vanzare-cumparare a bunului respectiv.
Daca instrainarea tuturor elementelor proprietati se face fara un contraechivalent
are loc prin actul de donatie sau prin actul de mostenire. Proprietatea particulara,
indiferent de forma sub care se manifesta asigura libertatea economica a
individului, reprezinta baza liberei de initiative.Libera initiativa bazata pe
proprietatea particulara creaza acel comportament al agentilor economici ce
determina realizarea unei activitati economice eficiente, profitabile pentru fiecare
producator si consumator in parte, ca si pentru societate in ansamblul sau.Acolo
unde proprietatea particulara este ingradita prin existenta unor monopoluri de stat
sau prin masuri dictatoriale ale partidelor guv ernamentale, pe cai de constrangere
extraeconomica, libera initiativa este lichidata sau restransa, ea inceteaza a mai fi o
sursa de eficienta si rentabilitate, in astfel de cazuri asistam la o "instrainare" a
oamenilor fata de procesul de productie si de rezultatele acestuia.

Bibliografie
15

 Internet
http://dexonline.ro/
Crti:
Teorie economica generala, editura Economica
Tratat de economie, volumul3, Piata.concurenta.Monopol., editura

Expert Bucuresti
Economia de piata, editua Tehnica
Abc-ul economiei de piata moderne, epm
Dileme ale tranzactiei la economia de piata, editua Ager-Economistul
Fundamente economice, volumul1, editura Didactica si pedagogica R.A.Bucuresti
Cunostinte proprii .

16