Sistemul teoretic al economiei de piata

'Sistemul economiei de piata reprezinta acel tip de organizare a economiei in care

raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in producerea bunurilor,
metodele de organizare si de combinare a factorilor de productie, iar persoanele si
categoriile de persoane care au acces la aceste bunuri sunt stabilite de nivelul si dinamica
preturilor' (Alan Gilpin, Dictionary of economic terms).

In general economia de piata se defineste ca fiind un sistem de organizare economico-

sociala, in interiorul caruia prioritatile in privinta managementului, procurarii si utilizarii
prod-factorilor, procesului de productie s.a. sunt determinate de raportul cerere-oferta,
pe piata. Principalele trasaturi ale economiei de piata care-i asigura si functionalitatea
sunt:

1. Existenta proprietatii private, ca forma dominanta, in cadrul pluralismului formelor de

proprietate.

2. In cadrul acestui sistem, locul central il detine agentul economic, subiect al relatiilor
de proprietate, purtator al intereselor si responsabilitatii actiunilor intreprinse.

3. Baza activitatii este orientata spre obtinerea si maximizarea efectelor economice, in

conditiile respectarii principiului initiativei economice, dar si a limitelor admise.

4. Economia de piata se caracterizeaza prin rationalitate, ceea ce imprima pe de o parte

eficienta economica, iar pe de alta parte satisfacerea trebuintelor populatiei.

5. Ca sistem de sine statator, acest tip de economie se bazeaza pe functionarea corelata

a parghiilor economice de tipul nevoilor, intereselor, pretului, profitului, salariului,
dobanzii, rentei s.a..

6. Se inregistreaza pluralismul centrelor de gestiune si de decizie.

7. Jocul permanent al cererii-ofertei de marfuri este propriu economiei de piata.

8. Concurenta reprezinta mijlocul care determina agentii economici sa actioneze si sa se

supuna legilor pietei (inclusiv procedurii de faliment).

9. Relatiile financiar-monetare sunt dezvoltate, in scopul cresterii performantelor

intregului sistem economic.

10. Baza materiala a economiei de piata o constituie tehnica si informatia avansata.

11. Modelul teoretic al economiei de piata presupune prezenta statului in economie doar
in masura in care este agent economic ca oricare altul, adica este cumparator
sau producator al unor bunuri si respecta principiile si regulile de functionare ale
economiei de piata. Totodata statului ii revine rolul de a adopta in mod democratic
cadrul legal pentru functionarea economiei si asigurarea cadrului necesar pentru buna
functionare a concurentei.

Sistemul real al economiei de piata

Viata economica reala este intotdeauna mai complexa fata de modelul teoretic al unui
sistem economic. Tipuri de sisteme economice care sa fie in totalitate controlate de stat,
sau care sa fie bazate pe piete complet libere nu se intalnesc in economiile reale. Se
constata ca in economiile contemporane se intrepatrund, in proportii diferite, elemente,
caracteristici si mecanisme ce tin de sistemul de piata libera cat si unele care apartin
sistemului economiei de comanda. Putem spune ca economia de schimb contemporana,
asa cum functioneaza ea in fiecare tara este o economie mixta, in sensul ca imbina in
proprtii diferite, elemente semnificative ale sistemului de piata libera cu cele ale
sistemului economiei centralizate bazate pe implicarea statului in economie. Conceptul
deeconomie mixta, in acceptiunea moderna, sintetizeaza realitatea economica din
numeroase tari occidentale in care majoritatea deciziilor sunt luate pe baza
mecanismelor pietei, dar piata este numai unul dintre elementele (mecanismele) de
reglare economica. Statul intervine in economie doar pentru contracararea si corectarea
unor imperfectiuni ale mecanismului functionarii pietei, interventie facuta in spiritul
cerintelor fundamentale ale pietei.

Cu toate ca sunt evidente aspectele de imbinare a unor elemente specifice unor

sisteme economice diferite, nu se poate vorbi de un sistem de economie mixta a celor
doua subsisteme economice (de piata si cel al economiei centralizate). Din punct de
vedere metodologic, economia unei tari poate fi incadrata fie in sistemul economiei de
piata concurentiala, fie in cel al economiei de tip centralizat, in functie de preponderenta
pe care o detin in functionarea acestuia, structurile, trasaturile si mecanismele specifice
de reglare din fiecare model teoretic.

Economia nationala a unei tari poate fi incadrata in sistemul economiei de piata

concurentiala daca intruneste urmatoarele elemente structurale:

1) Existenta unui sistem institutional in care sa fie predominante modul de

organizare, functionare si caracteristicile sistemului economiei de piata
concurentiala si care cuprinde:
- institutiile create, structura, trasaturile si modul de functionare a lor trebuie sa
fie alcatuite pe principiile economiei descentralizate, fiind puse in slujba
organizatiilor economice pentru a facilita buna lor functionare si a asigura
reglarea si echilibrul economiei in ansamblu prin mecanismele pietei;

- existenta unui sistem financiar-bancar ramificat care-si asuma reglarea

operativa a masei monetare din economie in functie de factorii care o
influenteaza;

- functionarea unui sistem de piete cum sunt: piata bunurilor de consum, piata
factorilor de productie, piata monetara, piata capitalului, piata muncii, unde se
confrunta cererea si oferta rezultand un anumit nivel al preturilor;

- pluralismul formelor de proprietate, egale in fata legii, in cadrul

carora principala pondere o detine cea particulara;

- sistemul legislativ adoptat in chip democratic nu trebuie sa afecteze

mecanismul specific de reglare a activitatii economice;

- statul trebuie sa vegheze respectarea regulilor pietei, completeaza si

corecteaza mecanismul functionarii economiei de piata, utilizand cadrul
legislativ precum si unele instrumente economico-financiare.

2) Existenta unui sistem motivational si a unor mecanisme de reglare a vietii

economice specifice economiei de piata bazate pe elemente cum sunt:

- interesul personal si raporturile de piata bilaterale constituie baza activitatii

economice, impulsul sau, sintetizat in maximizarea profitului pentru vanzator si
a gradului de satisfactie pentru consumatori, acestea reprezentand mobiluri
primordiale ale actiunii economice;

- libertatea deplina a agentilor economici de a-si asuma in mod autonom

dreptul de a adopta decizii economice: familiile decid in mod liber ce cantitate
de munca si alti factori de productie sa ofere si ce bunuri sa consume, iar
firmele decid ce si cate bunuri economice sa produca si ce factori de productie,
in ce cantitati si in ce combinatii sa le foloseasca, tinand cont de cerintele pietei
si suportand integral consecintele actiunilor lor cu avantajele si dezavantajele
lor;

- functionarea economiei este descentralizata, aceasta fiind consecinta

actiunilor si a optiunilor individuale ale agentilor economici a caror armonizare
se realizeaza pe baza pietei. Astfel, desi fiecare agent economic individual este
preocupat de propriul sau interes si are deplina libertate de actiune, realizarea
acestuia se face prin mecanismul preturilor de piata si doar in masura in care
 prin deciziile sale va lua in considerare interesele sale si dorintele celorlalti
agenti economici;

- principalul reglator al activitatii economice il constituie piata concurentiala care

transmite, prin mecanismul stabilirii preturilor si prin variatia acestora cea mai
buna alegere asupra alocarii resurselor in functie de favorabilitatile pietei;

- pe toate tipurile sistemului de piete, pretul se formeaza liber prin negociere

intre vanzatori si cumparatori;

- mecanismul de functionare a pietelor trebuie sa se bazeze pe existenta unui

sistem de comunicare intre componentele sistemului de piete, in asa fel incat
o anumita situatie specifica ce se iveste pe o piata sa determine reactiile firesti
si la momentul oportun pe celelalte piete.

Alaturi de sistemul economiei de piata, de-a lungul timpului au existat si exista si

alte tipuri de sisteme.

Sistemul economiei de comanda (centralizata, planificata sau de control), are

urmatoarele trasaturi specifice:

 reprezinta un sistem in care domina proprietatea socialista, prin intermediul

monopolului asupra functionarii intregii activitati economice;

 presupune o conducere unitara, bazata pe un plan unic in cadrul caruia statul

are un rol absolut;

 este o economie in care statul detine monopolul;

 centralismul birocratic se impleteste cu utilizarea parghiilor administrative;

 actiunile puterii publice sunt de tip totalitar, ele determina obiectivele

economiei, creaza mijloacele de atingere a acestor obiective si fixeaza perioada
in care aceste obiective trebuie atinse.

Sistemul economiei corporatiste, a reprezentat o modalitate experimentala de

prezentare a unui sistem economic, dupa cel de-al doilea razboi mondial (regimul fascist
din Italia, regimul nazist din Germania). Conceput ca arbitru general, statul corporatist s-
a autodeclarat a fi pe pozitia de a evita anarhia economica a perioadei in care a luat
nastere, prin formarea de uniuni profesionale, promotoare ale 'armatei de clasa'.
Realitatea insa a denomstrat ca el a determinat subordonarea acestor organisme unor
interese totalitariste.
 Sistemul economiei dirijate, constituie acel sistem in interiorul caruia statul ia toate
deciziile referitoare la productie si consum, printr-un oficiu de planificare care decide ce,
cum, cat si pentru cine trebuie sa se produca.

Sistemul economiei mixte, reprezinta un intreg in interiorul caruia se constata ca:

 sistemul public si cel privat colaboreaza pentru rezolvarea problemelor

economice;

 statul controleaza o mare parte a productiei, prin sistemul de impozitare,

transferuri guvernamentale, reglementand masura in care subiectul economic
isi atinge interesul;

 fortele pietei joaca un rol important, contribuind la crearea echilibrului.

Sistemul economiei descentralizate, se defineste prin urmatoarele trasaturi:

 este un sistem de piata, in cadrul caruia exista centre economice distincte (de
productie si de consum), utile schimbului;

 reprezinta un sistem multipolar (avand mai multe parghii de decizie si de

actiune);

 presupune o economie in care rolul esential il detine intreprinderea

de productie;

 motivatia activitatilor statului este globala si indirecta;

 prin organele sale, puterea publica are menirea de a proteja sistemul,

respectand logica interna a economiei de piata.

Pornind de la faptul ca, in viata reala, sistemul real al economiei de piata nu apare
ca ceva unitar in manifestarea elementelor si a mecanismeloer sale, ci se prezinta intr-o
mare diversitate de situatii putem vorbi despre existenta unor modele de economie de
piata reale:

Modelul economic renan (german), caracteristic unor tari ca Germania,

Austria, Elvetia, Olanda. Economia sociala de piata este bazata pe competitivitate si
solidaritate si prevede:

- amestecul unic de etatism si liberalism, de raspundere si solidaritate, de spirit de

asociere, institutionalism si individualism, astfel incat piata si norma colaboreaza cu
compromisul social;

- libertatea de manifestare a concurentei si a agentilor economici;

- garantarea de catre stat a protectiei sociale;

- promovarea ideii de nationalism in politica economico-sociala;

- orientarea spre actiuni pe termen lung.

Modelul economic scandinav, se regaseste in tari ca Suedia, Danemarca,

Norvegia, Finlanda (tarile nordice ale Europei). Succesul acestei economii pleaca din anii
1965-1975, atunci cand s-a incercat ocuparea intr-o masura cat mai mare a fortei de
munca, dublata de o rata moderata a inflatiei. Modelul economic scandinav are la baza
urmatoarele principii:

- gradul inalt de institutionalizare a economiei;

- absenta statului din domeniul producerii bunurilor, presupunand ca intreprinderile

prospera sau dau faliment prin actiunea singulara a macanismelor pietei;

- incercarea de a gasi calea de mijloc intre capitalism si socialism;

- sistemul fiscal caracterizat prin gradul inalt de impozitare;

- inalta calitate a serviciilor de protectie sociala, invatamant, sanatate si acces la

cultura.

Modelul (neo)american, caracterizeaza tari precum, S.U.A., Canada, Marea

Britanie, Australia, Noua Zeelanda si are urmatoarele trasaturi:

- functionarea unui capitalism ultraliberal;

- limitarea interventiei statului in economie;

- economia este proprie societatii de consum;

- regim de relativa relaxare fiscala;

- veniturile au la baza productivitatea mincii si randamentul personal;

- aparat tehnico-productiv evoluat;

- permisivitate in ceea ce priveste migratia fortei de munca;

- privilegiul monetar, tinand seama de impactul generat in lumea financiara de dolarul

american si de lira sterlina.
 Modelul japonez (nipon), presupune orientarea spre valorile proprii culturii si vietii
asiatice (originalitate, morala, onoare, respect reciproc). Se aseamana oarecum cu
modelul renan deoarece promoveaza atat spiritul de echipa, cat si constiinta in raport cu
orice tip de activitate. Principalele trasaturi ale acestui tip de model sunt:

- stimularea firmelor de catre stat, in interesul progresului general (economic si social);

- intreprinderea este considerata o comunitate care marcheaza politica speciala de

gestionare a personalului;

- deciziile se iau in grup;

- economisirea este considerata drept 'virtute nationala';

- munca individuala este centrul existentei;

- orientarea spre indicatori de randament, precizie, calitate, fiabilitate;

- incercarea de compensare a lipsei factorilor naturali cu ambitia si puterea de munca;

- relevanta intervalelor largi de timp pentru 'zona' afacerilor.

Alaturi de modelele amintite, modele recunoscute pe plan mondial, s-au desprins

si modele zonale de economie.

Modelul sud-vest european, caracteristic pentru Italia, Franta, Spania, Portugalia,

are urmatoarele trasaturi definitorii:

- asemanarea cu modelul renan, din motive de asezare geografica, dar si

personalizarea acestuia datorita caracterului umanist, determinat de un tip mixt de
economie;

- predomina proprietatea privata;

- tehnica si tennologia sunt avansate;

- se pune o mare importanta pe valorile spirituale;

- se mizeaza pe principii ecologice, in ton cu realitatea contemporana.

Modelul sud-american, caracteristic pentru Argentina, Brazilia, Mexic, se inscrie

prin prisma caracteristicilor sale, pe de o parte, in modelul american, iar pe de alta parte,
are la baza continuitatea, reiesita din cultura religioasa specifica.
 Modelul chinezesc, se aseamana cu cel japonez, accentuand, insa, trasaturile
legate de uriasul potential uman de care dispune si de constrangerile aduse tocmai de
aceste. Desi se apropie de modelul japonez, China, mai are de depasit probleme legate
de politica interna si de directia spre care tinde ca sistem (tinand seama de trecutul si
prezentul impregnate de conducerea cvasitotalitarista a statului).

Modelul 'tigrilor' asiatici, caracteristic

pentru Hong Kong, Taiwan,
Singapore, Coreea de Sud, Thailanda, Indonezia. Are la baza modelul japonez, dar
manifesta si tendinte proprii in ceea ce priveste organizarea muncii, si dezvoltarea
principiilor tehnicii de varf.

Modele economico-sociale a unor state recent democratizate din centrul si

estul Europei, se inscriu aici, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovenia, Slovacia, Romania si
Bulgaria.