Cateva dintre avantajele globalizarii:

1. Sa poti calatori liber oriunde, fara vize, fara aprobari speciale

Cu toate ca nu suntem cetateni americani sa putem calatori aproape oriunde fara viza, in prezent, dupa
aproape 18 ani de cand avem democratie, putem calatori fara vize oriunde UE si in alte cateva tari
precum El Salvador, Zamibia sau Brazilia.

Insa astept ziua, cand nu vor mai fi granite intre state si se va putea calatori liberi oriunde. Probabil
undeva in uramatorii 30-50 de ani va veni acea zi.

2. Sa poti comunica mobil cu oricine de pe planeta instant si gratuit (sau cu costuri foarte mici)

In prezent accesul roaming gsm sau telefonia prin satelit este disponibila, dar costurile sunt destul de
mari pentru un om obisnuit, chiar si pentru roamingul aceluisi operator gsm. Internetul mobil wifi gratuit
este destul de raspandit in tarile dezvoltate dar nu este indeajuns incat sa fie majoritar.

Astept ziua in care va exista o retea wifi globala sau un sistem similar; cand comunicarea de tip video,
voce, si text va fi gratuita sau cu costuri foarte mici. Probabil in urmatorii 5 ani toate acestea vor fi
posibile.

3. Sa ai harti GPS pentru orice zona de pe planeta.

In ultimii ani tehnologia GPS a explodat, costurile au scazut incat sa-si poata permite aproape oricine.
Toate tarile dezvoltate sunt acoperite cu harti detaliate si cu servicii precum hoteluri, benzinarii sau altele
de interes general.

Insa zone precum Orientul Mijlociu, Africa sau alte tari indepartate inca nu au acoperire. Probabil acea zi
va veni undeva in urmatorii 5 ani.

4. Sa poti comunica cu oricine folosind o limba cu caracter international

Odata cu renuntarea la granite intre natiuni, avem nevoie sa ne putem intelege cu persoanele din diferite
culturi intr-o limba comuna. Este mult mai dificil sa invatam limba locala unde calatorim. Mai ales ca sunt
sute de limbi si dialecte diferite. O limba cu caracter global este necesara pentru o comunicare eficienta.
Traind intr-o era a societatii informationale, consider ca limba engleza ar putea fi candidatul ideal pentru
asta.

5. Sa existe moneda unica

O moneda unica folosita pe tot globul ar salva timp si costuri inutile. Nu mai stai sa alergi dupa casele de
schimb valutar si nu mai pierzi bani la diferentele de curs valutar. Estimare: 20 ani.

6. Sa ai dreptul legal sa poti munci oriunde

In prezent pentu o meserie IT este tehnic posibil sa lucrezi de oriunde – daca ai un laptop si o conexiune
la internet. Tehnologia permite acum lucrul in echipa la distanta.

In schimb pentru alte meserii sunt necesare aprobari speciale

Sub aspect strict economic, al eficientei alocarii si utilizarii resurselor, globalizarea economica apare ca
un fenomen rational, de natura sa furnizeze un volum mai mare de bunuri si servicii cu resurse tot mai
putine. Globalizarea economica presupune, asadar, in esenta, globalizarea procesului de creare a
productiei interne brute ale statelor lumii.

Introducere

Globalizarea economiei mondiale a afectat si va continua sa afecteze aproape orice aspect al afacerilor
interne si internationale. Cresterea comertului international, fluxurile financiare internationale masive,
precum si activitatile corporatiilor multinationale leaga cat mai strans una de cealalta economiile
mondiale, facand astfel din globalizare o trasatura extrem de controversata a economiei mondiale.

Desi o serie de economisti reputati considera ca un sistem financiar international lipsit de reglementari
reprezinta o amenintare serioasa la adresa economiei mondiale, aproape toti specialistii si toti
sustinatorii pietei libere cred ca globalizarea promite o lume mai prospera si o mai buna cooperare
internationala. Ei sustin ca nici un obstacol nu trebuie sa blocheze libera circulatie a bunurilor, serviciilor
si capitalurilor.

Pe de alta parte, criticii globalizarii prevad o lume total diferita. Ei se tem ca amplificarea comertului, a
investitiilor externe si a fluxurilor financiare produce serioase consecinte negative asupra societatilor lor.
Multi isi imagineaza triumful unui sistem capitalist nemilos, marcat de exploatare, dominatie si inegalitati
tot mai mari in interiorul societatilor si intre societati.

Carti alarmiste zugravesc o lume intunecata a omogenizarii culturale si a comercialismului dezlantuit,

daca nu chiar distrugerea civilizatiei occidentale. Sondajele de opinie arata ca macar jumatate dintre
americani cred ca globalizarea duce la scaderea salariilor, la somaj si la alte efecte daunatoare.

Europenii sunt si mai sceptici decat americanii fata de integrarea economica mondiala, iar in multe tari
industrializate opinia populara este la fel de ostila.

Citeste mai mult despre: ECONOMIC GLOBALIZAREA DEZAVANTAJELE

Textul de mai sus reprezinta un extras din "Globalizarea si dezavantajele ei

Revista de Ştiinţe Juridice

223

CONSIDERAŢII PRIVIND DIMENSIUNEA ŞI

CONSECINŢELE GLOBALIZĂRII

Drd. Andra Găină

The article focuses on the definition, dimensions, consequences and

solution strategies of globalization. The Scientists and the public opinion don’t

agree upon an unique definition of globalization. The dimensions of the

globalization are firmly shaped, and we can distinguish among its economical,

enviromental, social, cultural and political dimensions.The causes of globalization

are the internet, the transportation costs, the end of cold war,the global problems

and the trade's liberalization. The consequences of globalization processes are

illustrated by the national states' erosion, the social dumping and by differences

between poor and rich people. And, finally, solution strategies, global governance,

that does not mean a romantic project for an „unique world”, but a realistic

response to globalization's challenges, as Franz Nuscheler says. The global

Governance tries to provide solution strategies for global problems.

1. Definirea globalizării. Problemele apar în ceea ce priveşte

globalizarea încă din momentul încercării de definire a acestei noţiuni. Oamenii de

ştiinţă şi opinia publică nu au căzut încă de acord asupra unei singure definiţii. Şi

pentru că termenul „globalizare“ este într-atât de complex, el trebuie dezbătut mai

ales la nivelul conţinuturilor sale. Vom aborda şi discuta, pentru început,

următoarele idei: Aspectul central al dispariţiei graniţelor şi consecinţele acestui

fapt pentru statul naţional (cuvântul cheie: „eroziune“); Importanţa epocală, care

este deseori acordată procesului globalizării (în mod analog industrializării); Se

pune întrebarea dacă este vorba în acest caz de un proces nou, sau dacă

globalizarea există de mai mult timp, procesele doar fiind accelerate începând cu

anii 80; Diferenţierea făcută între cele două abordări diferite în principiu ale

noţiunii de globalizare, şi anume, pe de o parte, înţelesul ei într-un sens mai

restrâns, economic, şi, pe de cealaltă parte, relevanţa ei mai largă, ce cuprinde toate

legăturile de la nivel social; Elementele comune, vezi mai ales rolul central al

interdependenţei, al dependenţei reciproce, care apare în aproape toate definiţiile

1
.

2. Dimensiunile globalizării. Dimensiunile sunt strâns legate. Atunci

când diferenţiem dimensiunile, este important să observăm că acestea nu pot fi

Bibliografie: Fota C., Economie internationala, Ed. Sitech, Craiova, 1996; Hitiris T., European

Union Economics, Prentice Hall Europe, 1998; Kaplan R., Eastworld to Tartary, Random House,

2000; Pirvu Gh., Economia relatiilor europene, Ed. Universitaria, Craiova, 2002; Pirvu Gh., Istoria

integrarii europene, Ed. Universitaria, Craiova, 2003; Rosu H. I., Pirvu Gh., Fratostiteanu C.,

Uniunea Europeana, istoricsi evolutie, Ed. Universitaria, Craiova, 2003; Soroş, G., Despre

globalizare, Ed. Polirom, Iaşi 2002; www.europa.eu.int; www.un.org; www.wto.org; www.imf.org;

www.worldbank.org .Consideraţii privind dimensiunea şi consecinţele globalizării

224

delimitate în mod clar una ce cealaltă. Astfel - pentru a numi doar un exemplu –

problemele globale legate de mediu nu pot fi cercetate izolat nici de dimensiunea

“economie” şi nici de dimensiunea “politică”. Diferitele dimensiuni formează

împreună cu “globalizarea” mulţimi de intersecţie diferite. Este important de văzut

ce anume poate fi subordonat conceptului de globalizare, acesta neepuizându-se în

nici un caz în procesele economice, chiar dacă globalizarea economică poate fi un

punct de start şi o forţă motrice semnificativă. La fel de important este şi faptul că

trebuie să înţelegem că nu totul face parte din procesul de globalizare şi că nu totul

este determinat în mod decisiv de acesta. Pentru că şi globalizarea are limite.

Trebuie să ţinem cont de acest lucru. Pe de o parte, vorbim de mulţimi de

intersecţie de dimensiuni diferite, pe de cealaltă, de un concept de forţă, utilizat în

toate domeniile. Pentru a-i putea determina limitările, trebuie să ne distanţăm de

toate acestea.

3. Dimensiunea economică. Exemple în ceea ce priveşte dimensiunile

globalizării pot fi extrase fără probleme din presa de zi cu zi, dimensiunea

economică aflându-se de cele mai multe ori pe primul loc (creşterea enormă a

comerţului şi a investiţiilor directe, globalizarea pieţelor financiare, producţie

integrată la nivel trans-naţional, corporaţii trans-naţionale, competiţie la nivel

local).

4. Dimensiunea "mediu ambiant". Unele probleme globale, cum ar fi

încălzirea atmosferei, gaura din stratul de ozon sau tăierea pădurilor tropicale

ilustrează în modul cel mai impresionant fenomenul globalizării, pentru că, în acest

caz este vorba în mod cert despre probleme globale care necesită o abordare

globală. Evident că şi în domeniul mediului ambiant există probleme de ordin

regional şi local, chiar dacă acestea au un caracter ce depăşeşte uneori graniţele,

cum ar fi poluarea râurilor. Există însă şi alte situaţii, ce nu ţin de elemente precum

spaţiu şi timp. De exemplu, supravieţuirea unor state insulare de mici dimensiuni,

care au constituit împreună organizaţia AOSIS şi care sunt ameninţate la modul cel

mai serios de creşterea necontenită a nivelului mării, depinde de comportamentul

tuturor oamenilor din lume, şi în special al celor din ţările industrializate ultradezvoltate.

5. Dimensiunea socială. Lumea a devenit un „global village“, reţelele

inovatoare de comunicare la mare distanţă (chat, e-mail) adăugându-se

comunităţilor tradiţionale precum familia sau vecinătatea. Totuşi ele nu pot înlocui

aceste sfere tradiţionale de comunicare, pentru a numi doar un exemplu din cadrul

dimensiunii sociale.

7. Dimensiunea culturală. Producţiile hollywoodiene pot fi vizionate

peste tot în lume, iar „americanizarea“ culturii mondiale este un fapt incontestabil.
Culturile regionale şi locale nu dispar însă din această cauză. Din contră:

informarea cu privire la aceste culturi este unul din fenomenele secundare ale

globalizării. Revista de Ştiinţe Juridice

225

8. Dimensiunea politică. Politica se confruntă cu probleme majore.

Globalizarea şi concurenţa la nivel local limitează spaţiul de acţiune al politicilor

naţionale, multe probleme neputând fi rezolvate corespunzător decât la nivel

internaţional, respectiv global. Prin urmare trebuie găsite noi forme şi arene

politice. În acest sens, integrarea europeană este văzută ca un răspuns de succes la

provocările globalizării. Politica la nivel regional şi naţional a avut şi are în

continuare de suferit de pe urma economiei delimitate şi dematerializate practicate

din ce în ce mai mult la nivel internaţional, respectiv global. Capitalismul, factor

integrant al statului social, este şi el ameninţat de acest dezechilibru fundamental.

Totuşi, nu toate lucrurile care se pun pe seama globalizării sunt şi adevărate. De

multe ori, politicienii se folosesc de globalizare ca de un ţap ispăşitor şi ca de o

arma argumentativă cu multiple întrebuinţări. Acest lucru este evident mai ales

dacă ne gândim la unele exemple din domeniul politic care nu se intersectează în

nici un punct cu globalizarea.

9. Cauzele globalizării. „Dinamica globalizării este controlată de

forţele economice, totuşi consecinţele sale cele mai importante ţin de domeniul

politic“ (Klaus Müller).

Cele mai des invocate cauze, fără ca lista să fie însă completă sunt: internetul

(tehnologia), cheltuielile si viteza de transport, sfarsitul razboiului rece, probleme

globale (clima, migratie), liberalizare.

Internetul este, din multe puncte de vedere, emblema globalizării.

Globalizarea pieţelor financiare, transferul unor sume inimaginabile în câteva

secunde în jurul globului nu ar fi posibile fără această tehnologie, nici organizarea

producţiei integrate la nivel transnaţional.

Scăderea rapida a cheltuielilor de transport se datorează avântului

incredibil pe care l-a cunoscut comerţul, un alt element definitoriu al globalizării

economice, mărfurile putând fi astfel transportate mult mai rapid.

Sfârşitul Războiului Rece a fost de asemenea deseori indicat ca fiind una

din cauzele globalizării. Dacă în conflictul dintre est şi vest lumea era împărţită în

două tabere care întreţineau puţine relaţii între ele, această delimitare – „Cortina de

Fier“ – a căzut în 1989/90. Statele care aparţineau „blocului estic“ s-au deschis în

direcţia pieţii mondiale. Tot mai multe state se încred în democraţie şi economie de

piaţă ca principii de organizare fundamentale.

Problemele globale au un rol deosebit de important, în special la nivel de

conştiinţă. Dovadă pentru acest lucru nu sunt numai magazinele tip „One World“

din statele industrializate şi ultra-dezvoltate. Problemele globale au nevoie însă şi

de o internaţionalizare a politicii, stimulând dezvoltarea unei conştiinţe globale.

Organizaţii precum Greenpeace sau Amnesty International, care

se dedică unor teme globale precum mediul ambiant sau

drepturile omului sunt „Global Players“. Se pot întrezări astfel în

mod clar începuturile unei noi societăţi globale. Consideraţii privind dimensiunea şi consecinţele
globalizării

226

Fără liberalizarea comerţului mondial în cadrul GATT, respectiv al OMC,

această dezvoltare nu ar fi putut fi posibilă cu adevărat. Criticii fenomenului

globalizării precum reţeaua ATTAC atrag tot mai mult atenţia asupra faptului că

globalizarea nu este un proces inevitabil, ci mai degrabă o urmare a politicii de dereglementare a SUA
începută la finele celui de-al Doilea Război Mondial.

10. Consecinţele globalizării. Globalizarea ne afectează pe toţi în mod

direct. În acest context, un rol important îl joacă o evaluare chibzuită a

oportunităţilor şi riscurilor pe care le presupune globalizare, distanţându-ne de

tendinţele actuale de demonizare, sau, dimpotrivă, de preamărire a consecinţelor

acestui fenomen.

In cazul consecinţelor globalizării, dezbaterile publice aduc în prim-plan

diverse cuvinte la modă, care trebuie, la rândul lor, chestionate şi analizate. Aceste

fenomene nu sunt însă noi – ele sunt cunoscute şi discutate începând din anii 70

sub termenul de „interdependenţă“ -, procesele s-au accelerat însă, atingând

dimensiuni noi atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ. Aceasta este de

fapt noutatea adusă de globalizare.

11 Eroziunea statului naţional. Ea nu dispare şi nici nu devine inutila, aşa

cum se sugerează în multe comentarii, ci erodează. Apar astfel unele nivele

suplimentare la care se pot rezolva problemele - atât superioare cât şi inferioare

statului naţional. Graniţele nu demult rigide care delimitau teritoriul unei ţări,

puterea statului şi puterea populaţiei devin astfel mai permeabile. Această

„eroziune“ transpare într-un mod deosebit de avansat în Europa. Aici, statele au

transferat asupra unei organizaţii supranaţionale noi de la competenţe centrale până

la suveranitatea monetară.

12. Dumpingul social. Creşterea capacităţii de concurenţă în cadrul

competiţiei globale de la nivelul local, şi scăderea implicită a cheltuielilor

presupuse de plata asigurărilor sociale (scăzând astfel şi cheltuielile salariale

suplimentare), este văzută ca o necesitate, în special de către industrie, în timp ce

sindicatele avertizează asupra pericolului provenit din aşa numitul dumping social.
13. Clivaj intre bogati si saraci. Cu siguranţă că salariaţii din India

câştigă mai puţin decât cei din Europa şi că în această privinţă nu se va schimba

mai nimic în viitorul apropiat. Acest lucru conferă întreprinderilor un potenţial

considerabil de ameninţare: ei ar putea să ameninţe cu mutarea în „ţările mai

ieftine“. Dar nici acest raport aparent clar nu ţine în faţa unei analize mai detaliate.

Deciziile cu privire la alegerea locaţiei nu sunt luate numai pe baza cheltuielilor

salariale. Acestea existau încă cu mult înainte de a începe discuţiile despre

globalizare. Aceste probleme s-au acutizat din pricina globalizării. Asupra acestui

fapt încearcă să ne atragă atenţia şi mişcarea criticilor globalizării, care a reuşit să-

şi atragă între timp un număr considerabil de susţinători.Revista de Ştiinţe Juridice

227

14. Strategii de soluţionare - Global Governance. „Capitalismul este un

tigru puternic şi plin de vlagă, care poate revigora economia – asta dacă a fost mai

întâi îmblânzit de instituţiile civile, statale şi politice. Globalizarea a eliberat tigrul

din cuşca în care era ţinut, dezlănţuind astfel un capitalism „sălbatic“, care, la fel ca

un tigru eliberat, s-a reîntors la instinctele sale de a vâna şi devora totul“ [Benjamin

R. Barber]. Scopul Global Governance este o (re-)îmblânzire a „tigrului“ eliberat

de globalizare“. Atunci când problemele încep să capete un caracter din ce în ce

mai global, soluţionarea lor politică trebuie să devină şi ea de ordin „global“. În

acest sens există nenumărate proiecte, care vizează inclusiv constituirea unui stat

global. Şi pentru că acesta rămâne – cel puţin pentru viitorul apropiat – o utopie, şi

pentru că, după părerea multora, acesta nu este nici măcar de dorit, s-a încercat

găsirea unor forme organizaţionale noi care să adapteze politica la noua eră a

globalizării. În acest scop a fost inventat conceptul de „global governance“. Global

governance înseamnă: o conducere a lumii fără un sistem global de conducere, o

politică internă la nivel mondial, o politică a noii ordinii mondiale, politica în

secolul XXI, un concept opus neo-liberalismului, un răspuns la globalizare.

Repartizarea neuniformă a câştigurilor, impozitele neplătite de centrele

financiare off-shore, crizele internaţionale ca rezultat al unor mişcări de capital

speculative, o concurenţă ruinoasă la nivelul local, din cauza potenţialelor

ameninţări venite din direcţia companiilor multinaţionale, precum şi celelalte

consecinţe nefaste ale globalizării (economice) pot fi analizate numai în context

global, actorii de la toate nivelele trebuind să coopereze. Acelaşi lucru este valabil

şi pentru alte probleme globale, de la efectul de seră sau fenomenul migraţiei şi

până la criminalitatea internaţională şi distribuţia armelor de distrugere în masă.

Global governance doreşte să umple golul rezultat, deficitul de

reglementare, prin cooperarea la nivel internaţional – statul păstrându-şi însă

propriile funcţii de reglementare -, dar şi prin constituirea unor noi forme politice.

Global Governance nu este un proiect romantic pentru o „lume unică“, ci un

răspuns realist la provocările globalizării“, astfel argumentează Franz Nuscheler.

Global Governance încearcă să găsească strategii de soluţionare ale problemelor

globale.

DEMOCRATIA

SOCIETATEA DEMOCRATICA SI VALORILE EI

DEMOCRATIA este un sistem de guvernare caracterizat prin participarea cetatenilor la procesul de

conducere.
Acest regim politic se defineste prin:

- separatia puterilor in stat ;

- alegeri libere ;

- pluralism

- respectarea drepturilor si libertatilor oamenilor ;

- domnia majoritatii si protectia minoritatiilor.

Cuvantul DEMOCRATIE a fost pentru prima data folosit in urma cu aproximativ 2500 ani si provine din
limba greaca in care “demos” inseamna popor, iar “kratos” inseamna putere. Prin democratie se intelege
puterea poporului, conducerea poporului de catre popor. Democratia a aparut in Atena in secolul al VI –
lea inainte de Hristos si a cunoscut o dezvoltare deosebita in secolul urmator, in timpul lui Pericle.

In Atena, toti cetatenii puteau lua parte, in mod nemijlocit, la adoptarea deciziilor de interes public.
Exista o democratie directa . Cetatea era condusa de un Sfat (Boule) si de Adunarea Poporului

Sfatul era alcatuit din 500 de membri , cate 50 de reprezentanti din fiecare trib teritorial, desemnati prin
tragere la sorti, pe o perioada de un an si pentru maximum doua mandate. Pentru a devenii membru al
Sfatului , o persoana trebuie sa aiba cetatenia ateniana, varsta de minimum 30 de ani si sa promoveze un
examen de moralitate.

Adunarea poporului este alcatuita din chiar societatea in totalitatea ei, exceptie facand sclavii, femeile si
strainii, care nu erau considerati cetateni. Adunarea putea decide prin majoritate simpla asupra oricarei
probleme de interes public. Judecatile se tineau in fata unor jurii alcatuite din 501 de membri, care luau
hotarari tot prin vot majoritar.

Democratia directa a functionat aproximativ 200 de ani. Ea a fost posibila deoarece in Atena numarul
cetatenilor era mic, iar la intrunirile publice participau, in mod obisnuit, mai putin de jumatate. Insa, pe
masura ce comunitatile s-au dezvoltat din punct de vedere demografic, conducerea acestora de catre toti
cetatenii nu a mai fost, practic, posibila. In epoca moderna, locul democratiei directe a fost luat de
democratia reprezentativa.

Primele state democratice moderne sunt Marea Britanie si S.U.A., unde s-a trecut la separarea puterilor
in stat si la alegerea conducatorilor. In Anglia, in 1689, conform Declaratiei drepturilor, puterea a fost
incredintata unui parlament ales in mod liber de cetatenii cu drept de vot, iar in S.U.A., in 1787, a fost
adoptata prima constitutie moderna. In secolele urmatoare, sistemul democratic s-a extins in numeroase
tari, indiferent de forma lor de guvernamant.

Statele actuale au milioane de locuitori, de aceea adunarea tuturor cetatenilor, pentru a dezbate diferite
probleme si pentru a lua decizii cu privire la intreaga societate a devenit, practic, imposibila.

Cetatenii deleaga puterea unor reprezentanti pe care ii aleg , din randurile lor, pentru a se ocupa de
treburile publice . Alegerile legitimeaza dreptul reprezentantilor de a decide in locul si in numele
poporului.

Democratia presupune existenta unor valori, precum: libertatea, dreptatea si egalitatea. Acestea
reprezinta idealuri pentru care oamenii au luptat intotdeauna si in acelasi timp, repere pe baza carora s-
au creat normele ce reglementeaza viata in societate.

Oamenii trebuie sa traiasca in libertate. De aceea statul democratic garanteaza si promoveaza libertatile
personale, in limite stabilite de lege. Cetatenii trebuie sa aiba dreptul la conduite si opinii proprii si
totodata, sa se bucure de securitatea personala, a domiciliului si a bunurilor pe care le poseda. Ei trebuie
sa isi poata exercita libertatea de a se exprima, precum si dreptul de a-si alege conducatorii si de a
decide in probleme de interes public.

In viata de zi cu zi, acestea nu sunt usor de realizat, pentru ca, pe de alta parte, pe terenul libertatii de
exprimare se pot confrunta valori de baza ale democratiei:credintele religioase, ideile politice ale unor
cetateni pot intra in conflict cu ale altora.

Pe de alta parte, anumiti cetateni ai societatii democratice considera ca toate ideile ar trebui exprimate,
iar cele valoroase, dezbatute si puse in practica. Exista insa si persoane care considera ca sunt unii care
incita la violenta si ura, iar prin urmare, acestea nu ar trebui exprimate. Esenta democratiei o constituie
participarea cetatenilor la viata publica. Aceasta inseamna preocuparea cetatenilor pentru problemele
comunitatii, responsabilitate, interes pentru evenimentele sociale majore dezbatute de mass-media si
chiar angajarea politica.

Libertatea si dreptatea sunt valori la care au visat si au sperat generatii de oameni. Pentru ca libertatea
sa aiba sens si sa nu se transforme in dominatia celui mai tare asupra celor slabi, este nevoie de legi care
sa stavileasca vointa arbitrala. Libertatea are nevoie de un stat de drept puternic care sa o protejeze, in
care sa domneasca legea, si oamenii sa nu se afle la bunul plac al conducatorilor. Ea nu inseamna
absenta autoritatii, ci se bazeaza pe aceasta. Intr-un stat democratic, oamenilor le sunt recunoscute si
respectate drepturile, iar autoritatile intervin atunci cand se comit nedreptati.

Democratia presupune si egalitatea in drepturi a cetatenilor, a oportunitatilor

pe care societatea le ofera, egalitatea in fata legii. O societate dreapta asigura membrilor ei sanse egale
de reusita in viata, fara privilegii si fara discriminari. Egalitatea nu inseamna uniformitate. Oamenii se
deosebesc intre ei prin capacitati, educatie, preferinte sau priceperi. Diversitatea trebuie acceptata si
respectata, pentru ca este un factor important al dezvoltarii societatii si culturii.

Pentru ca democratia sa poata functiona, membrii societatii trebuie sa detina o cultura politica specifica.
In absenta acesteia, democratia nu poate supravietui, institutiile democratice nefiind suficiente.

Printre avantajele democratiei se numara urmatoarele elemente: participarea efectiva a populatiei la

procesul de luare a deciziilor; prezenta unor elite care guverneaza societatea cu sprijinul acesteia,
guvernare ce presupune responsabilitate si limite; prezenta mai multor forte politice legal recunoscute
care lupta pentru acapararea puterii politice; structurarea unei ideologii bine definite; organizarea
institutiilor statului pe principiul separatiei puterilor in stat si structurarea relatiilor dintre acestea;
existenta unor principii care stau la baza democratizarii, cum ar fi principiul descentralizarii, principiul
separatiei puterilor in stat sau principiul autonomiei locale; specificarea exhaustiva a unor drepturi si
libertati fundamentale; economie de piata unde liberul schimb duce la o dezvoltare economica.
Dezavantajele regimului democratic sunt in esenta urmatoarele: existenta unui aparat birocratic puternic
prin distributia de posturi publice in scopul recrutarii sau fidelizarii clientelei politice; extinderea
coruptiei si necesitatea ocultarii ei ce impinge sistemul comunicarii politice catre disimulare, catre
minciuna.

Statul democratic are rolul de a permite dezvoltarea libertatilor personale, carora le traseaza niste limite
legale de manifestare si nu le prescrie ca o reteta modul de folosire. Ceea ce regimurile autoritare
numesc "cliseu liberal" nu e decat imaginea societatii normale, legatura normala dintre stat si societate,
chiar si atunci cand acest stat nu este unul democratic, adica atunci cand puterea politica nu este aleasa
liber. Regimurile autoritare se liberalizeaza mult mai rapid decat un regim totalitar. In plus, guvernele din
regimurile autoritare pot fi inlaturate mult mai usor si mai des decat cele din sistemele totalitare.

Prabusirea regimurilor democratice este asociata si deseori determinata de o criza de performanta a

acestora. Regimul nu mai reuseste sa rezolve o problema sau o serie de probleme majore demonstrand
astfel pierderea eficacitatii, si in final pierderea legitimitatii regimului. Destramarea unui regim
democratic poate fi determinata si de trecutul politic al tarii respective si de cultura sa politica. Daca
exista o cultura civica puternica regimul democratic se poate mentine. La esecul democratiei se mai
poate ajunge si daca elitele conducatoare nu reusesc sa se adapteze la schimbarea conditiilor sau cand
este erodata abilitatea lor de a-si pune in aplicare deciziile.

Etapele ce trebuiesc a fi urmate in tranzitia de la autoritarism la democratie sunt: extinderea drepturilor

individuale si ale grupurilor; inaugurarea unui proces electoral care creeaza premisa ca elitele
conducatoare vor fi mai atente la cerintele populatiei, care inseamna totodata si sfirsitul detinerii
monopolului puteri.

Actiunea politica e cea care transforma structura in conjunctura. Orice schimbare de regim , fie in sensul
democratiei, fie in sensul autoritarismului, va provoca o modificare semnificativa la nivelul politicii
statului respectiv. Trecerea de la democratie la autoritarism, spre exemplu, va determina schimbari
fundamentale in caracteristicile socio-economice ale respectivului stat. Vor disparea anumite institutii
caracteristice regimului democratic si vor fi infiintate altele care sa corespunda cerintelor unui regim de
tip totalitar. Intregul sistem economic va avea de suferit serioase transformari in conditiile trecerii de la
un sistem politic la altul, prin etatizarea economiei si prin trecerea la un sistem de planificare a acesteia.
Bineinteles ca schimbarile nu vor avea loc doar in plan politic si economic. Ele vor surveni si in plan
cultural si social prin implementarea unor elemente noi care sa adapteze realitatea culturala si sociala la
cerintele noului regim.
Cadrul social al democratiei si normele statului de drept imprima fenomenului numit “opinie publica “ un
camp larg de manifestare, in contextual raportarii coerente la valori sau criterii in absenta carora nici
democratia si nici statul de drept nu ar putea functiona corespunzator idealurilor sau felurilor de la care
pornesc ori pe care le urmaresc. Potrivit unor teorii, in realitate “opinia publica nu este intreg articulate,
ci un agregat de opinii numeroase, in general diverse, personale ”

Exista diverse modalitati de a cunoaste si de aprecia, chiar de a influenta opinia publica, factor care,
evalueaza tot ceea ce se petrece in interiorul si in afara sa , influenteaza strategii, politici si pozitii ale
structurilor organizate.

Democratia pluralista este de la ora actuala fertila si efectiva in masura in care lasa urme in viata reala in
opinia colectiva. Castigurile democratiei pluraliste se refrang asupra tuturor, dar cu valori deosebite,
potrivit unui adevar foarte simplu si de intelepciune : “dupa fapta si rasplata” . In aceste sens
concludente si edificatoare pot fi considerate unele sondaje nationale , realizate in ultimii ani care contin
intrebari si raspunsuri cuantificate, ce permit descifrarea pe un diapazon larg si semnificativ a vietii
economice si sociale.

Democratia si statul de drept, asa cum se manifesta intr-o tara sau alta reprezinta cadrul social al
exprimarii si evaluarii opiniei publice.