Rolul lui G-7 în economia mondială

Liderii celor mai puternic industrializate și dezvoltate 7 țări din lume (în ordine după
importanța PIB: SUA, Japonia, Germania, Franța, Anglia, Italia, Canada) pot ajuta la rezolvarea
problemelor pe plan mondial. Pentru aceasta se convoacă summit-uri (din lb.engl.=vârf), în care
se pun în discuție și se analizează evenimentele recente care pot influența omenirea.

Prima reuniune de acest tip s-a desfășurat la Rambouillet, în Franța, în 1975, la inițiativa
Președintelui francez, Valery Giscard d'Estaing. Atunci au participat 6 țări (G6 – Franța, Marea
Britanie, Germania, Italia, Japonia și SUA), cărora li s-a adăugat un an mai târziu și Canada
(devenind astfel G7). După dezmembrarea Uniunii Sovietice, între anii 1993 și 1998, Rusia a
devenit și ea treptat din ce în ce mai implicată în activitățile grupului. G7 s-a transformat în G8 la
summit-ul de la Birmingham, în anul 1998, la care Rusia devenea oficial membra clubului. Rusia
a deținut președinția G8 în 2006 când a organizat și primul său summit al clubului la Sankt-
Petersburg.

La summit participă de obicei șefii de stat sau de guvern ai țărilor membre, dar gazdele pot
invita de asemenea, reprezentanți ai altor țări emergente (Brazilia,China, India, Mexic, R.Africa
de Sud,etc). O țară poate deține președinția de mai multe ori (de ex. Germania a deținut de 5 ori:
în 1978,1985,1992,1999,și 2007). În cadrul acestor summit-uri se stabilesc obiective (fie că e
vorba de datoriile unor state sărace, de stabilirea balanței de plăți a unor state emergente, de
cataclisme naturale, de acordarea ajutoarelor umanitare sau de evitarea unei crize), orice ar
genera o problemă gravă, pe baza datelor statistice și a rapoartelor înregistrate se fac estimări și
se caută soluții. Rolul lor este de a ajuta celelalte țări care n-au posibilitatea sau resursele
necesare de a ieși din impas.

O superputere este un stat care are capacitatea de a influența evenimentele sau își exercită
puterea la scară globală, situându-se la alt nivel decât toate celelalte puteri. În zilele noastre, asta
implică o mare putere economică și științifico-tehnologică, o populație numeroasă și forțe armate
puternice, inclusiv forțe aeriene, spațiale și un arsenal de arme de distrugere în masă.

Cu toate că SUA își menține înca poziția de lider mondial, secolul XXI ar putea aduce noi
superputeri:

 Brazilia - teritoriu mare, populație numeroasă, armată mare, economie dezvoltată;

superputere agricolă și petrolieră
 China - populație numeroasă, economie cu o creștere rapidă, teritoriu mare
 India - populație numeroasă (statul democratic cu cea mai mare populație), creștere
rapidă a economiei, teritoriu mare
 Rusia - cu toate că URSS-ul s-a destrămat în 1991, Rusia rămâne o putere; creștere
rapidă a economiei, superputere energetică, armată mare
  Uniunea Europeana - populație numeroasă, economie dezvoltată, rata inflației mică,
calitate bună a vieții.

Statele din grupul G8 discută perspectivele de finanţare a statelor sărace, în

condiţiile în care criza financiară a afectat şi bugetele ţărilor bogate.

 Chiar dacă se confruntă cu lipsuri bugetare, SUA, Canada, Japonia, Marea Britanie,
Franţa, Italia, Germania şi Rusia discută finanţarea diferitor proiecte ce urmează să fie
implementate în statele sărace din lume. În atenţia Canadei rămâne sistemul de protecţie
medicală a mamei şi copilului, precum şi reconstruirea insulei Haiti, afectată de puternice
cutremure de pământ. SUA este interesată în schimb de investiţii în sectorul agricol pe
continentul african şi chiar a creat un fond pentru dezvoltarea industriei alimentare din
ţările sărace.

G8 analizează de asemenea progresele în atingerea celor opt Obiective de

Dezvoltare ale Mileniului propuse de ONU în programul de eradicare a sărăciei până în
2015. Un alt subiect discutat este revizuirea deficitului de 18 miliarde de dolari din
fondul grupului de 50 miliarde de dolari stabilit la summitul din Gleneagles în 2005.

Miniştrii de finanţe ai celor mai industrializate şapte naţiuni apreciază că economia

mondială este pe cale să se stabilizeze. Cele mai recente statistici privind conjunctura
economică demonstrează că reculul a încetinit.

În contextul riscurilor existente pe mai departe, cei şapte s-au pronunţat în favoarea
unor noi măsuri pentru salvarea băncilor ameninţate de faliment. Între aceste măsuri
trebuie să se numere şi infuziile de capital.

Deși lumea abia a intrat în 2011, analiștii încearcă deja să își imagineze cum va arăta economia
mondială în 2050. Astfel, în următorii 40 de ani, China ar urma să depășească SUA și să devină
cea mai mare economie a lumii, cele două țări fiind urmate de India și Japonia. De asemenea, în
primele 30 de puteri ale lumii se vor afla 19 dintre actualele economii emergente.

Analizând orice aspect al unei societăți, de la rata de fertilitate până la respectarea legii s-a ajuns
la concluzia că economia globală se va tripla în următorii 40 de ani dacă lumea reușește să evite
declansarea unor războaie și este găsită o soluție pentru lipsa hranei și a apei din unele regiuni.

China și SUA vor domina împreună restul economiei mondiale și o vor supraveghea dintr-un G2,
India urmând să fie mult în spatele lor. În același timp, unele părți ale Europei vor fi uitate și nu
vor mai conta deloc.

Turcia va reuși să depășească Rusia, iar Egiptul, Malaezia și Indonezia vor urca în primele 20 de
economii. Societățile musulmane ar putea să aibă din nou o influență economică uriașă, în timp
ce Brazilia va dezamăgi și se va clasa abia pe locul 7 deoarece natalitatea mică și sistemul de
învățământ nu ii vor permite să se dezvolte mai mult.

Totuși, forța de muncă din SUA va crește mai mult decât cea a Chinei datorită ratei mare de
fertilitate, populația Chinei urmând să se contracte începând cu anii 2020, iar cea a Indiei să
îmbătrânească din 2040. Deși creșterea de opt ori a puterii de cumparare va compensa
problemele demografice din China și India, ele nu se vor apropia de calitatea vieții din SUA. De
fapt, în 2050, americanii vor fi de trei ori mai bogați decât chinezii.

SUA a rămas cea mai mare superputere, cu cea mai puternică economie, o țară care
cheltuiește pentru armată mai mult decât următoarele 12 țări importante din punct de vedere
militar(47% din totalul cheltuielilor militare la nivel mondial). Însă, datorită puterii economiei
sale, SUA nu cheltuiește decât o mică parte din Produsul Național Brut pentru înarmare în
comparație cu alte țări.

În ciuda diferențelor evidente, China și Germania au multe puncte în comun, iar, în prezent,
par să se fi unit în încercarea de a-și impune viziunea lor asupra economiei mondiale. Cele două
țări sunt legate de un puternic numitor comun: exporturile. Pana in 2009, Germania detinea
suprematia in domeniu. Anul trecut, China a trecut in fata. De asemenea, ambele au surplusuri
atat comerciale, cat si ale economiilor, spre deosebire de restul tarilor din lume, care se lupta cu
deficitele. Astfel, se gasesc intr-o pozitie unica de a avea, intr-adevar, puterea de a dicta mersul
economiei mondiale. Țările cu surplusuri au rolul de a le finanța pe cele cu deficite, prin urmare
le dă posibilitatea celor dintâi să impună diverse condiții. Pe de altă parte, dacă debitorii acestora
intră în incapacitate de plată, acest risc fiind destul de ridicat în prezent, surplusul celor două țări
se va dovedi un lucru iluzoriu.

Surse:

http://www.timpul.md/articol/toronto-summitul-g8-12605.html

http://www.telegrafonline.ro/pdf/ec8220eb7ff9625c3b6cf640f22de7bc.pdf

http://www.voceabasarabiei.net/stiri/economic/1898-g7-apreciaz-c-economia-mondial-este-pe-cale-de-
a-se-stabiliza

http://www.ziare.com/articole/tema+g8+2010

http://www.libertateamea.ro/2011/01/08/cum-va-arata-economia-mondiala-in-2050/

Creciun Virginia,grupa 13