UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRANCOVEANU DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT MARKETING ÎN AFACERI

ECONOMICE – RM. VÂLCEA

REFERAT ELABORAT LA DISCIPLINA

ECONOMIE SI ORGANIZATII MONDIALE

Tarile dezvoltate in economia mondiala

Coordonator:
PROF.CONF.UNIV.DR. Voiculet Alina

Student:

PIRNEA STEFANIA ALINA CIG II

Ţările dezvoltate cu economie de piaţă alcătuiesc aşa-numita lume occidentală.
Este o denumire care a intrat in limbajul curent, după cel de-al doilea război
mondial. Prin „Occident” se inţelege, mai degrabă, o mentalitate, o filozofie
social-politică, un mod de viaţă, decat o anumită zonă geografică sau populaţie.
In perioada „războiului rece”, opinia publică internaţională asocia termenul de
„Occident (Vest)” cu societatea capitalistă şi democraţia, in opoziţie cu cel de
„Răsărit (Est)” care semnifica societatea comunistă şi dictatura.

Din punct de vedere geografic, lumea dezvoltată se plasează la „Nord”, in

opoziţie cu lumea subdezvoltată aflată la „Sud”. Toţi aceşti termeni au un
caracter convenţional.

In prezent, in randurile ţărilor dezvoltate cu economie de piaţă sunt incluse

oficial 29 de state. Cele mai multe (22) sunt europene. Acest fapt se explică prin
startul mai timpuriu al industrializării in Europa. Restul ţărilor dezvoltate se
repartizează geografic astfel: cate două in America de Nord, Asia şi Oceania şi
una singură in Africa ( SUA şi Canada, Japonia şi Coreea de Sud, Australia şi
Noua Zeelandă, la care de adaugă Republica Africa de Sud) . In America Latină
nu se află, incă, nici o ţară dezvoltată.

Ţările dezvoltate sunt grupate in Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare

Economică (OCDE) cu sediul la Paris. Infiinţată in 1960 şi intrată in funcţiune
un an mai tarziu, această organizaţie interguvernamentală işi propune să
„formuleze, coordoneze şi să promoveze” politici destinate să incurajeze
creşterea economică şi menţinerea stabilităţii financiare a ţărilor membre.

Ţările dezvoltate cu economie de piaţă domină economia mondială. Ele au

ponderea cea mai mare in produsul brut mondial, in exporturi şi in investiţiile
externe de capital. In acelaşi timp, populaţia lor este mult mai mică decat cea a
ţărilor in dezvoltare.

Ţările care fac parte din această categorie se caracterizează printr-o serie
de trăsături comune:

 Inainte de toate, sunt ţări industriale. Acest fapt se află la baza avansului

lor economic in raport cu alte state.
 Structura economiilor lor naţionale se caracterizează prin ponderea
superioară a sectorului secundar şi, mai ales, a celui terţiar, in comparaţie
cu cel primar. Ramurile industriale de varf se dezvoltă intr-un ritm mai
rapid decat cele clasice (siderurgia, textilele, mineritul etc.). Agricultura s-
a industrializat, zootehnia crescand cu precădere in raport cu producţia
vegetală
 Graţie revoluţiei manageriale, economiile acestor ţări realizează,
comparativ, cea mai ridicată eficienţă. Ele dispun de competenţele
 necesare lichidării disfuncţionalităţilor inerente funcţionării organismului
economic
 Nivelul de trai in aceste ţări este cel mai ridicat din lume.

Pe plan social, problema analfabetismului a fost rezolvată, in linii mari; se

asigură asistenţa sanitară pentru intreaga populaţie.Nivelul venitului pe locuitor
este superior mediei mondiale.

El are o tendinţă de creştere, la intervale de timp relativ scurte.

 Structura exporturilor se caracterizează prin predominanţa produselor

manufacturate cu inalt grad de prelucrare.
 Acest grup de ţări a determinat transnaţionalizarea vieţii economice.

Statele Unite ale Americii

 Statele Unite ale Americii se află in fruntea grupului marilor ţări

industriale. Previziunile pentru 2005 indicau un PIB de aproape 12300 de
miliarde de dolari – cel mai mare din lume.Dat fiind potenţialul său
economic şi militar uriaş, SUA reprezintă o superputere mondială.
 Faptul că nu au cunoscut feudalismul, trecand direct la capitalism, a
reprezentat pentru nord-americani un avantaj de prim ordin. Acest lucru a
permis ca, de la inceput, societatea americană să se dezvolte ca o societate
civilă deschisă – principalul izvor de forţă al Statelor Unite. In acest
context, s-a format, după cum spunea Lincoln – „an almost chosen
nation”.

Japonia

A doua putere economică a lumii este Japonia , distanţată, la randul ei, de

celelalte ţări industriale.

Modelul economic japonez este diferit de cel american. Dacă Statele Unite au
sărit peste etapa feudală de dezvoltare, nu acelaşi lucru se poate spune despre
Japonia. Astăzi, economia ca şi intreaga viaţă socială sunt puternic impregnate
de vechile tradiţii. S-a ajuns la un fel de simbioză care s-a dovedit, totuşi,
profitabilă pentru aproape toată lumea.

Săracă in resurse naturale, Japonia a mizat pe resursele umane, pe disciplina

seculară a populaţiei, pe un orgoliu naţional deosebit care a generat un asemenea
spirit de sacrificiu.

Grupul celor 7
Statele Unite şi Japonia, impreună cu Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia şi
Canada alcătuiesc „Grupul celor 7” al marilor ţări industrializate. La reuniunile
acestui grup, statele sunt reprezentate de şefii de guvern sau de miniştrii
economiei şi finanţelor. Scopul urmărit este coordonarea politicilor
macroeconomice şi, in mod special, a politicii ratelor de schimb intre ţările
respective. Ţările membre ale grupului sunt cele mai puternice din lume, ele
fiind acelea care determină raporturile de forţe pe plan internaţional, ordinea
economică mondială. O comparaţie a potenţialului lor economic punte in
evidenţă un important „gap” intre SUA şi ceilalţi membrii ai G-7.

De la G7 la G8

Din luna iunie 2002, in grupul marilor ţări industrializate a fost inclusă şi Rusia.
S-a trecut de la G7 la G8. Rusia are un potenţial economic foarte ridicat, dacă ne
raportăm la resursele sale naturale imense, la numărul şi valoarea oamenilor săi
de ştiinţă. Din punctul de vedere al potenţialului valorificat ea se află, insă, mult
in urma „celor 7”. Se poate spune că acceptarea sa in acest grup s-a făcut in
special, din considerente de ordin politico-militar.

Ţările mici

Statele industriale mici alcătuiesc grupul cel mai numeros şi viguros al ţărilor

dezvoltate. Cele mai multe se găsesc in Europa. In 2005, potrivit previziunilor
Olanda urma să realizeze cel mai ridicat PIB (637 miliarde de dolari), la cealaltă
extremă situandu-se Portugalia (183 miliarde de dolari) şi Irlanda (200 miliarde
de dolari).

Aşadar, chiar şi intre ţările dezvoltate mici, există diferenţe notabile de

potenţial.

Olanda s-a aflat printre primele ţări care au păşit pe calea capitalismului. Ea a

dominat piaţa mondială in epoca manufacturieră, avand totodată şi unul dintre
cele mai mari imperii coloniale. Este foarte avantajată de poziţia geostrategică,
ieşirea la mare acordandu-i un mare beneficiu. După ultimul război mondial şi-a
refăcut rapid economia. A dezvoltat electronica, petrochimia, industria
alimentară, dar şi o agricultură foarte intensivă. Handicapul pierderii coloniilor a
fost depăşit.

Elveţia este una din ţările care nu au beneficiat de nici un avantaj comparativ

dat. Succesul ei se datorează exclusiv efortului şi inteligenţei proprii. Lipsită
complet de resursele necesare dezvoltării industriei, izolată, fără ieşire la mare,
ea importă circa 90% din necesarul alimentar. Şi totuşi, Elveţia a ajuns in topul
mondial in diverse industrii (alimentară, farmaceutică, mecanică fină), dar şi in
afacerile bancare şi in turism.
Suedia este una dintre ţările dezvoltate mici, a cărei experienţă merită de
asemenea să fie cunoscută. Referirile la „modelul suedez” se fac atunci cand
vine vorba despre „o cale de mijloc” intre capitalism şi socialism sau o „a treia
cale”. Incă din anii ’30, socialistul american Marquis Childs, in cartea sa
„Suedia: calea de mijloc”, susţinea că „nivelul păcii sociale”, atins in această
ţară scandinavă „va servi… ca model pentru naţiuni mai mari”.

Care sunt ţările ce vor deveni super-puterile lumii după ultimele crize
economice. Cum schimbă Brexitul şi coronavirusul topul ţărilor care
controlează economia mondială.

În 30 de ani de acum încolo, cele mai mari economii ale lumii vor fi cele
emergente în prezent, acestea depăşindu-i pe giganţii actuali ai lumii, potrivit
unui articol publicat de bbc.com.

Brexitul, coronavirusul,restricţiile legate de schimburile comerciale între ţări au

un impact asupra economiei în prezent, dar în ciuda schimbărilor imediate,
economia lumii este proiectată să crească într-un ritm rapid în următoarele
câteva decenii, scriu jurnaliştii de la BBC. De fapt, până în 2050, este proiectat
ca piaţa globală să îşi dubleze mărimea, chiar şi dacă Organizaţia Naţiunilor
Unite (ONU) previzionează că populaţia lumii va creşte cu doar 26%. 
 
Chiar dacă este greu de zis care va fi viitorul economic al lumii, majoritatea
economiştilor sunt de acord în privinţa unui singur lucru: în prezent, pieţele
aflate în dezvoltare vor fi super-puterile lumii. 
 
Potrivit raportului Lumea în 2050 realizat de compania de consultanţă şi audit
PWC, de acum încolo, şase dintre şapte cele mai mari economii ale lumii vor fi
şapte dintre economiile emergente în prezent, depăşind Statele Unite (care vor
coborî de pe locul 2, pe 3), Japonia (care va coborî de pe locul 4, pe 8) şi
Germania (care coboară şi aceasta de pe locul 5, pe 9). 
Chiar şi economii mai mici precum a celor din Vietnam, Filipine şi Nigeriei vor
trece prin salturi uriaşe în următoarele trei decenii, potrivit aceluiaşi studiu. 
 
Potrivit raportului, principalele 10 economii ale lumii în 2050 sunt următoarele: 
1. China
2. India
3. Statele Unite
4. Indonezia
5. Brazilia
6. Rusia
7. Mexic
8. Japonia
9. Germania
10. Regatul Unit

Bibliografie:

https://www.zf.ro/business-international/care-sunt-tarile-ce-vor-deveni-super-
puterile-lumii-dupa-ultimele-crize-economice-cum-schimba-brexitul-si-
coronavirusul-topul-tarilor-care-controleaza-economia-mondiala-19023481

Economia ţărilor dezvoltate - Conspecte

https://conspecte.com ›