PROBLEMELE

GLOBALE
ALE OMENIRII
 ESENŢA PROBLEMELOR GLOBALE

 Problemele economice sunt de diverse forme şi pot fi

soluţionate la nivel de întreprindere, de state naţionale şi la
nivel interstatal. Sunt însă probleme ce reflectă pe fiecare
agent economic în parte, cât şi în economia mondială, adică
sunt general valabile pentru toţi, aceste probleme sunt
globale.
 În virtutea capacităţilor lor voluminoase, a caracterului
îndelungat şi a gradului de interacţiune, rezolvarea lor cere
eforturi colosale, mijloace băneşti inestimabile, ceea ce
înseamnă că aceste probleme nu pot fi soluţionate de un
stat sau un grup de state, ele pot fi soluţionate numai la
nivel global, prin colaborarea interstatală, şi anume
colaborarea economică.
 PRINCIPALELE PROBLEME GLOBALE

Omenirea se confruntă cu o serie de probleme grave care

nu pot fi ignorate şi care necesită soluţii viabile şi rapide.
Dintre aceste probleme globale amintim:
Explozia demografică din ţările Sudului;
Probabilitatea unor schimbări şi perturbări profunde
ale climei planetei;
Precaritatea siguranţei alimentare globale;
Dubiile privind disponibilităţile de energie;
Conflictele militare şi problema dezarmării – păcii;
Sărăcia şi subdezvoltarea, problema datoriei externe;
Problemele mediului (probleme ecologice,
ameninţarea distrugerii nucleare, etc.).
 CAUZELE APARIŢIEI PROBLEMELOR GLOBALE

La apariţia şi actualizarea problemelor globale au contribuit

esenţial:
 Creşterea bruscă a comsumului de resurse naturale;
 Influienţa antropogenă negativă asupra mediului natural;
 Înrăutăţirea condiţiilor ecologice de viaţă ale oamenilor;
 Decalajul în creştere dintre nivelul de dezvoltare social-
economică a ţărilor lumii;
 Crearea armei de nimicire în masă care pune în pericol însăşi
existenţa civilizaţiei umane.
 TRĂSĂTURILE SPECIFICE ALE
PROBLEMELOR GLOBALE

 Manifestarea pe scară globală, care depaşeşte hotarele

unui stat sau ale unui grup de state;
 Acuitatea manifestării;
 Caracterul complex (toate problemele sunt strâns legate
reciproc);
 Esenţa general umană, care le face înţelese şi actuale
pentru toate statele şi popoarele;
 Posibilitatea
de a fi soluţionate doar prin eforturile întregii
comunitaţi mondiale, ale tuturor ţărilor şi poparelor.
 SUBDEZVOLTAREA
 În literatura de specialitate, este menţionat că decalajele dintre state
există de mult timp. În ciuda progresului tehnico-ştiinţific înregistrat de
omenire, decalajele dintre ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare
au tendinţa în cele mai multe cazuri să se aprofundeze.
 Subdezvoltarea economică şi dimensiunile ei cantitative şi
calitative:
 Nivel de trai şi de viaţă scăzut, concretizat în sărăcie absolută;
 Stare precară de sănătate a populaţiei;
 Grad redus de asigurare a educaţiei, a serviciilor sociale în general;
 Limitarea libertăţilor individuale şi colective;
 Neputinţa populaţiei de a-şi decide şi controla propriul destin.
 STRATEGII NAŢIONALE DE DEPĂŞIRE
A
SUBDEZVOLTĂRII ECONOMICE:
 Dezvoltarea agriculturii în corelaţie cu promovarea unor
politici de industrializare a produselor agricole;
 Promovarea în întreaga economie naţională a progresului
tehnico-ştiinţific, a investiţiilor şi inovaţiilor;
 Formareacadrelor calificate şi înalt specializate în
concordanţă cu nevoile economiei şi cu tendinţele de
perspectivă din ştiinţă şi tehnică;
 Formarea capitalului şi realizarea de investiţii.
 STAREA ALIMENTAŢIEI ÎN LUME.

 În pofida unorCRIZA AGROALIMENTARĂ

progrese înregistrate în ultimii 20 de ani, a
reducerii numărului absolut al persoanelor care au acces
insuficient la hrană, totuşi acest număr rămâne ridicat: cca
o persoană din 5 nu se hrăneşte suficient. Circa 2/3 din
populaţia globului, în majoritate din ţările sărace, cunoaşte
fenomene de foamete şi subalimentaţie, în timp ce o
minoritate, situată mai ales în ţările industrializate,
consumă peste normele raţionale.
 Cauzele crizei agroalimentare: factorii naturali, creşterea
demografică, starea înapoiată a agriculturii în ţările în curs
de dezvoltare, interdependenţa cu alte probleme globale,
sporirea preţurilor la petrol, reformele proprietăţii,
liberalizarea economiei ş.a.
 SOLUŢII ŞI CĂI DE DEPĂŞIRE A CRIZEI
AGROALIMENTARE:

 Dezvoltarea unei infrastructuri agricole în ţările în curs de

dezvoltare;
 Schimbări radicale în sistemul de distribuire a alimentelor,
 Reorientare politicilor agrare;
 Formarea şi dezvoltarea unor deprinderi corecte de consum;
 Existenţa mijloacelor financiare necesare în vederea
asigurării hranei.
 ŞOMAJUL – PROBLEMĂ GLOBALĂ A
ECONOMIEI MONDIALE CONTEMPORANE

 La finele sec XX , şomajul a devenit una dinttre cele mai grave probleme cu
care se confruntă economia mondială contemporană, în unele cazuri cu
implicaţii deosebit de negative pe plan economic, social şi chiar politic.
 Şomajul continuă să crească la nivel mondial, din cauza crizei financiare,
însă ţările cu o forţă de muncă flexibila sunt cele mai afectate.
 Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) estimează că numărul şomerilor
ar putea urca cu până la 20-25 milioane de persoane în toată lumea, până
în 2010, atingând un record de 210 milioane şomeri la sfîrşitul lui 2009.
 Multe persoane şi-au pierdut locul de muncă de la sfîrşitul lui 2007, în
Statele Unite, Irlanda şi Spania, în contextul în care piaţa imobiliară a fost
afectată de criza creditelor. Acest fenomen a afectat în 2008 majoritatea
economiilor puternice, inclusiv cea a Germaniei.
Unele căi şi măsuri de combatere a şomajului contemporan
Actualmente, un şir de măsuri recomandate de experţii OCDE,
guvernelor ţărelor membre pentru combaterea şomajului se
înscriu:
 majorarea cheltuielelor publice destinate finanţării unor
proiecte de investiţii în domeniul infrastructurii, construcţii şi
lucrări publice, sectorul energetic;
 adoptarea unor măsuri vizînd promovarea şi facilitarea
investiţiilorproductive ale sectorului privat, în special, ale
interprinderilor mici şi mijlocii;
 acordarea unor scutiri de impozite pe un timp de 2-3 ani
firmelor, ce angajează, cu prioritate, tineri sub 25 de ani(în
ţările OCDE, circa 40% din şomeri aparţin acestei categorii de
vîrste);
 îmbunătăţirea programelor de asistenţă socială;
 promovarea, ocolo unde se poate a unor programe de lucru din
timp redus;
 pensionarea înainte de termen (cu acordarea ajutorului social
respectiv) al unor personae în vîrstă,ş.a.
Problema demografică
 Problema demografică se referă nu numai la creşterea rapidă a
populaţiei şi la depopularea altora ,ea cuprinde de asemenea, şi
astfel de probleme ca „presiunea umană” asupra mediului
geografic şi „explozia urbană” în statele în curs de dezvoltare.
 Majoritatea consideră că problema demografică constituie
cauza principală a celorlalte probleme globale(ecologică,
alimentară , energetică,analfabetismul, şomajul, a deservirii
medicale ş.a.).
Principalele cauze ale exploziei demografice au fost:
 scăderea considerabilă a mortalităţii,
 ameliorarea nivelului şi condiţiilor de trai ,
 păstrarea natalităţii înalte sau scăderea ei neînsemnată.
 Politici orientate spre reţinerea creşterii
numărului populaţiei.
 sporirea impozitelor pentru fiecare al treilea sau al doilea copil nou-
născut;
 lipsirea familiilor cu mai mulţi copii de orice înlesnire şi ajutoare
materiale,
 lipsirea de locuri pentru micuţi în instituţiile preşcolare
 interzicerea continuării studiilor la instituţiile de învăţămînt mediu
de specialitate şi superior (în unele cazuri)
 reglementarea prin lege vîrsta de înregistrare a căsătoriilor, ea fiind
de obicei mai mare decît în ţările industrializate
 lozinca răspîndită în aceste state este: „o familie – un copil”
 O atare politică este promovată în China şi India,de asemenea,în
Bangladesh, Indonezia, Sri Lanka, Pakistan, unele state din Africa
etc
 Problema datoriei externe

 Una din problemele globale cu care se confruntă economia

mondială în ultimii 20-30 de ani este reprezentată de creşterea
permanentă a nivelului datoriei externe a ţărilor în dezvoltare.
Problema preocupă în egală măsură - deşi, evident, de pe poziţii
diferite - guvernele ţărilor debitoare, guvernele ţărilor
creditoare, instituţiile financiare internaţionale şi băncile
comerciale creditoare, specialiştii care studiază fenomenele
mondo-economice contemporane.
 În privinţa datoriei externe, aceasta poate fi definită ca fiind
suma în valută contractată de o ţară cu alte ţări şi/sau
organisme financiare internaţionale. Ea se formează, în
principal, ca urmare a împrumuturilor externe.
Caracterul global al acestei probleme rezultă din:
 nivelul foarte ridicat al sumelor în discuţie şi sporirea lor continuă şi
rapidă;
 diversitatea factorilor afectaţi de creşterea datoriei externe, interesaţi
în găsirea unor soluţii acceptabile;
 interdependenţele care iau naştere între problema datoriei şi alte
probleme globale (subdezvoltarea, problema alimentară, problema
energiei şi a materiilor prime, stabilitatea politicomilitară etc.);
 consecinţele imprevizibile şi repercusiunile la scară globală ale
nerezolvării acestei probleme.
 Măsuri, în vederea ameliorării
problemei
 continuarea asigurăriidatoriei
de fonduri, externe
prin acordarea de credite
bilaterale şi multilaterale;
 orientarea către sursele concesionare, astfel încât 97 % din
fluxurile oficiale să fie în condiţii de favoare;
 anularea datoriei oficiale pentru multe ţări cu venituri reduse,
prin acorduri bilaterale cu creditorii;
 reeşalonarea datoriei, pe termene mai îndelungate şi în condiţii
mai favorabile;
 oferirea de sprijin bilateral şi multilateral pentru reducerea
datoriei către băncile comerciale.

Soluţiile, experienţele internaţionale de până acum privind

reorganizarea datoriilor externe pot fi grupate în următoarele
categorii. reeşalonarea (refinaţarea) obligaţiilor de plată,
reducerea (anularea) datoriei, şi conversia datoriei (operaţiuni
de tip swap). Primele două s-au evidenţiat până în prezent la
scară internaţională prin dimensiuni şi importanţă.
Criza de resurse naturale: cauze, forme de manifestare şi căi de depăşire

 Cauze ale crizei resurselor naturale: risipa de resurse pe care

o presupune cursa înarmărilor, stagnarea sau restrângerea
activităţilor economice în ţările dezvoltate, diminuarea cererii
de produse industriale a ţărilor în curs de dezvoltare, noile
bariere protecţioniste ale comerţului mondial ş.a.
 Forme de manifestare: relativa insuficienţă a materiilor prime
minerale şi organice în raport cu modul tehnic de producţie;
dezechilibre între sectorul primar şi cel secundar ale
economiei; dezechilibre structurale specifice pe ţări şi grupe
de ţări; politicile monopoliste.
 Căi de depăşire a crizei: conlucrarea tuturor ţărilor în
descoperirea de resurse naturale; strategii de folosire
raţională şi de economisire; asigurarea comercializării
materiilor prime la preţuri remuneratorii pentru
producători şi echitabile pentru consumatori.
 Problema energetică
 Prin natura, caracterul şi mai ales prin implicaţiile sale, criza
energetică a constituit un fenomen mondial, o problemă globală a
omenirii.
 Producerea energiei depinde de existenţa unor resurse specifice de
materii prime care pot fi combustibili fosili (cărbuni, petrol, gaze
naturale) sau combustibili minerali (uraniu, plutoniu).
 Criza energetică este o criză structurală izvorâtă din faptul că în
actuala civilizaţie a petrolului omenirea consumă cu precădere din
această resursă neregenerabilă ce ocupă în unele statistici cea mai
mică pondere în totalul rezervelor de resurse energetice (epuizabilă în
41 de ani).
 O dimensiune a crizei energetice este dată şi de faptul că există o
polarizare geografică a rezervelor şi producătorilor de ţiţei, pe de o
parte şi a consumatorilor de petrol, pe de altă parte.
 Petrolul a constituit pricina ruinei pentru unele state sau o sursă a
prosperităţii pentru altele. El a modificat chiar şi ierarhia naţiunilor.
 Posibilităţi de economisire a energiei:
 Fisiunea nucleară reprezintă o soluţie
pe TS-M acceptabilă din punct de
vedere al rentabilităţii. Folosirea
reacţiei termonucleare în scopuri
energetice presupune reproducerea
dirijată a unor condiţii de înaltă
temperatură şi de presiune, timp de
două sutimi de secundă.
 Energia geotermică are un mare
potenţial în ce priveşte soluţionarea
într-un TS a cererii mondiale de
energie. Acest tip de energie este
deosebit de convenabil pentru ŢCD;
 Energia hidroelectrică are, de
asemenea, mari perspective de utilizare
pentru ŢCD, unde potenţialul nefolosit
este destul de important.
 Există, de asemenea, surse disponibile pentru producerea petrolului
sintetic. Cele mai importante sunt cărbunele, şisturile petrolifere şi
nisipurile gudronice;
 Deşeurile de biomasă (reziduuri gazeificate) sunt estimare a fi atât de
abundente, încât pot acoperi 30% din nevoia actuală de energie
electrică a lumii;
 Se află în studiu variante de generare a energiei chiar şi mai
revoluţionare, şi anume energia solară (şi a vântului, care derivă din
ea) care constituie o rezervă aproape nelimitată şi care poate înlocui
combustibilii fosili.
 Tehnici de extracţie a zăcămintelor în prezent inaccesibile sau
marginale (de exemplu resursele de pe fundul mărilor şi oceanelor)
folosind laserul, ultrasunetele, curenţii de înaltă frecvenţă etc.
 Pe plan mondial se conturează deja (mai ales în ţările dezvoltate) o
industrie a reciclării, cu o activitate tot mai diversificată, care include
metale, produse petrochimice, lemn, hârtie, mase plastice, ş.a.