Sunteți pe pagina 1din 10

UNIVERSITATEA ,,STEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE


SPECIALIZAREA ECTS
ANUL II
GRUPA II

REFERAT
PROBLEME
GLOBALE ALE OMENIRII




Profesor univ. dr. : Bejinaru Ruxandra
Student: Ivorciuc Sergiu


Suceava
2013

2






Probleme globale ale omenirii

Civilizatia se confrunta cu o dimensiune ampla a problemelor globale si bogatia de studii
, analize , cercetari si reuniuni international consacrate acestora .
Globalizarea este definita prin interdependenta economiei dintre state, ca urmare a cresterii
coeficientului de dependenta fata de economia mondiala.
Globalizarea este conceputa ca proces al diminuarii taxelor vamale, al renuntarii la
politica vamala si la restrictiile de circulatie a marfurilor, serviciilor, tehnologiilor si
capitalurilor, pe masura dezvoltarii schimburilor economice internationale.
Globalizarea este considerata ca factor ce determina diminuarea rolului guvernului
national ca urmare a extinderii actiunii capitalului investitional international si a societatilor
transnationale.
Globalizarea este apreciata drept proces de administrare a lumii catre forte transnationale.
Atentia opiniei publice mondiale asupra conflictului care a aparut intre tendintele de crestere ,
exponentiala a populatiei globului , a productiei industrial si agricole , deci a presiunilor de ordin
cantitativ , asupra resurselor natural de hrana , energie , materii prime , si limitele acestora ,
multe in curs de epuizare , pe de o parte , precum si asupra consecintelor de ordin calitativ , prin
deteriorarea factorilor de mediu , ca urmare a activitatii umane , in special prin poluarea aerului ,
apelor si solului .
La un moment dat s-a ajuns la concluzia ca este necesara stoparea cresterii mondiale , asa
numita crestere 0 si protejarea resurselor si a factorilor de mediu . Ulterior au fost elaborate
alte rapoarte si studii pe aceeasi tematica , si au avut loc dezbateri stiintifice si politice asupra
acestor probleme . S-au organizat si conferinte mondiale la nivel inalt , consacrata raportului
dintre dezvoltarea economico-sociala si echilibrul ecologic , vizand protectia mediului ambiant .
Problemele economice sunt de diverse olume si pot fi solutionate la nivel de
intreprindere, de stare nationale si la nivel interstatal. Sunt insa probleme ce reflecta pe fiecare

3

agent economic in parte, cat si in economia mondiala, adica sunt general valabile pentru toti,
aceste probleme sunt globale.
In virtutea capacitatilor lor voluminoase, a caracterului indelungat si a gradului de
interactiune, rezolvarea lor cere eforturi colosale, mijloace banesti inestimabile, ceea ce
inseamna ca aceste probleme nu pot fi solutionate de un stat sau un grup de state, ele pot fi
solutionate doar interstatal. Omenirea se confrunta cu o serie de probleme grae care nu pot fi
ignorate si care necesita solutii viabile si rapide.
Se produce decalajul in crestere dintre nivelul de dezvoltare social-economica a tarilor
lumii crearea armei de nimicire in masa care pune in pericol insasi existenta civilizatiei umane.
Problemele globale ale omenirii includ acele probleme ce vizeaza intreaga umanitate,ce
constitue un pericol pentru prezentul si viitorul intrgii omeniri, Aceste probleme pot fi
solutionata numai cu participarea tuturor tarilor si popoarelor.Problema demografica, se refara la
cresterea rapida a populatiei in unele regiuni si la de popularea altei regiuni.
Cresterea rapida a populatiei aduca dupa sine la alte probleme cum ar fi:explozia
urbana,crestera presiunii umane asupra anumitor teritorii iar in tarile sub dezvoltate si la
problema alimentara, deservirii medicale, somajului, etc. Pentru combaterea fenomenilor
negative legate de demografie afost adoptata de O.N.U. Planul global de actiuni in domeniul
popularii. El cuprinde un set larg de probleme de la politici demografice si pina la statul
refugiatilor. Cauzele problemei alimentarii sunt:crestera rapida a numarului de populatie,
specializarea ingusta in cultura plantelor in special destinate exportului,productivitatea
agriculturii scazute. La aceasta problema sau pus citeva cai de solutionare a acestei probleme
ca:reforma agrara care are ca scop lichidarea relatiilor vechi in agricultura, folosirea pe larg a
tehnicii in agricultura, produselor chimice, selectii a plantelor si animalelor.
O alta problema a mediului este problema ecologica care reprezinta relatiile dintre
societate si natura si are ca obiectiv conservarea mediului conjurator. La aceste probleme se
numara si alte probleme ca:problema pacii, problema energetica si a sigurarii cu resurse
naturale,problema lichidarii decalajului dintre statele inh curs de dezvoltare si cele inalt
dezvoltate,probema ocrotirii Oceanului Planetar, hazardele naturale si hazerdele antropice.
Cercetatori pasionati ai problemelor globale, afirma in decursul anilor, ca unul dintre cele
mai eficiente si perseverente colective de cercetare si prezentare, in forme incitante si bogat
documentate, ale problemelor globale, ale omenirii pentru cercuri largi, de cercetatori, factori

4

politici de decizie, opinia publica. Cele mai consecrate, celor mai diverse probleme, este
cresterea demografica, energia, pierderea de pamant fertile, disparitia speciilor, poluarea aerului ,
ploile acide si viitorul padurilor, apa ca resursa si restrictiile gospodaririi sale nationale etc. Sunt
sintetizate anual multe studii grupate sub denumirea de rapoarte asupra progresului catre o
societate durabila.
Studiile sunt reprezentate si grupate in zece teme de real interes, rapoarte aprofundate
studiului problemelor globale care au format un obiect al activitatii institutului de-a lungul anilor,
si care sunt axate pe modalitati de solutionare a conflictului dintre factorii de dezvoltare
economico-sociala a omenirii, in vederea unei dezvoltari durabile:
- Limitele naturii ( Lester Brown );
- Protectia pescuitului oceanic ( Peter Weber );
- Apararea mediului montan si a oamenilor sai ( Derek Deninnston );
- Valorificarea soarelui si anului ( Christopher Flavin );
- Pentru o economie durabila a resurselor ( John Young , Aaron Sachs );
- Constructii de calitate ( Nicholas Lenssen , David Malin Roodman );
- Confruntarea cu limitele Chinei ( Megan Ryan , Christopher Flavin );
- Parasirea caminelor ( Hal Cane );
- Bugetele dezarmarii ( Michael Renner );
- Faurirea unui nou parteneriat global ( Hillary F. French );
In cele mai diverse moduri, limitele naturii incep sa se impuna pe agenda
umanitatii, la inceput la nivel local, iar mai apoi, la nivel global.Unele decad si sunt aproape de
limita, altele se manifeste pe termen lung.
Strategia conform careia cresterea populatiei se inscrie pe o curba ascendenta,fiind
demarat un spectaculos plan de stabilizare reflecta idea ca, desi cresterea demografica poate fi
incetinita cu rapiditate, totusi, cererile rasei umane vor depasi in multe tari capacitatile nutritive
ale solului, ceea ce va duce la degradarea mediului, declin economic si insecuritate sociala.
Daca planeta reuseste sa-si stabilizeze populatia, una din cerintele edificarii unei societati
durabile va devein realitate. Planul de stabilizare recunoaste atat limitele natural ale Pamantului,
cat si necesitatea de a le respecta.
Lumea se zbuciuma, voind sa stabileasca pentru omenire temelii durabile.

5

Procesul de globalizare a economiei mondiale, a inceput la mijlocul anilor '80, a capatat
noi valente si adepti in deceniul '90 si continua in prezent sa se manifeste cu putere desi are de
infruntat conceptii regionaliste si nationaliste.
Aplicarea legilor asupra mediului ramane deficitara, stimulentele de piata sunt adesea
nepotriite sau absente, o prea mare parte din investitiile guvernamentale se indreapta catre
proiecte de mari dimensiuni, un acces deplin la reforma asupra mediului.
Componentele esentiale ale unei strategii pentru o dezvoltare durabila sunt clare . Acestea
includ stabilizarea populatiei, reducerea dependentei de petrol, dezvoltarea resurselor de energii
regenerabile, conservarea solului, protejarea sistemelor biologice ale Pamantului, reciclarea
materialelor.
In studiul Limitele Naturii, se pune problema, ce anume va limita cresterea populatiei
globului: insuficienta apei potabile, poluarea sau lipsa surselor de hrana. Trei dintre limitele
naturale ale planetei, deja incetinesc cresterea mondiala a productiei alimentare, anume:
decaderea pescuitului oceanic, cantitatea de apa proaspata generata de circuitul natural si
cantitatea de ingrasaminte utilizabila de catre totalitatea solurilor cerealiere. Desi in atentia
noastra se afla subiecte de interes global, uneori ne concentram si asupra problemelor zonale .
Consecintele economice ale uriasei evolutii acestei natiuni ca societate de consum se vor simti
inca multi ani in toata lumea. Niciodata pana acum, veniturile unui numar atat de mare de
oameni n-au crescut intr-un ritm mai accelerat. Chinezii au modificat echilibrul mondial,
cerere/oferta la grau, minerale, petrol, produse forestiere si fibre , nemaivorbind de eforturile de a
controla anumiti agenti poluanti de extindere mondiala, precum dioxidul de carbon. Cu tot
declinul pescuitului, cererea mondiala de hrana marina este in crestere. In trecut, pestele era o
sursa ieftina de proteine, in conditiile in care oamenii nu isi puteau permite sa manance carne .
Degradarea potentialului natural forestier, arabil, izvoare subterane, piscicol, precum si poluarea
aerului si a apei, au atins in multe tari cote de la care efectele economice devin vizibile: scaderea
productiei, a numarului de locuri de munca si a exporturilor. Unele tari si-au compromise astfel
industria.
Pescuitul si nepoluarea acestuia
Datorita cresterii globale de hrana marina care depaseste capacitatea piscicola sau
datorita poluarii care le distruge productia, rezultatul este cresterea pretului produselor marine,
desfiintarea locurilor de munca si diminuarea pretului economic. Dezastrul economic datorat

6

acestor prabusiri se poate vedea oriunde-n lume. Distrugeri similare sunt si ale potentialului
forestier care in Nigeria si Filipine, au dus la prabusirea industriala si la scaderi ale numarului de
locuri de munca. O administrare mai eficienta a pescuitului, nu numai ca ar salva locuri de
munca, ci ar scuti contribuabilii de plata mai multor zeci de miliarde USD anual. Intre timp, daca
rezervele de peste au ragazuri sa se regenereze, FAO apreciaza ca pescarii si-ar putea mari
recolta la 20 milioane tone, in valoare de aproximativ 16 miliarde USD.
Pentru o tranzitie la pescuitul nepoluant, guvernele si pescarii trebuie sa depaseasca
impasul actual. Practic, in toate cazurile. Practic, in toate cazurile , o administratie locala a
pescuitului sub supervizare guvernamentala , este solutia de integrare optima a strategiilor de
conservare a speciilor , simultan cu maximizarea beneficiilor comunitatii respective . Principiile
de baza ale pescuitului rational, sezoane si zone interzise, dimensiuni limitate ale navelor de
pescuit, restrictii privind speciile, sisteme de cote, precu si reglementari, privind echipamentul
utilizat sunt cunoscute. Cu toate acestea, elementul de baza, cel mai adesea uitat, ramane
controlul pe plan local. Pescarii se debaraseaza instantaneu de sistemele de administrare care ii
ignora. Lipsita de o supraveghere drastica, administratia centralizata esueaza .
Tarile in curs de dezvoltare stabilesc, de obicei un perimetru in jurul coastelor marine,
accesibil doar micilor pescari, aceste zone sunt insa susceptibile de a fi subordonate pescuitului
comercial. In Sierra Leone, de exemplu, recolta micilor pescari, a scazut semnificativ, simultan
cu intensificarea pescuitului comercial. Un control mai strans asupra pescuitului extracostier, ar
avantaja in mod direct pescarii traditionali.
Dupa ce o tara alege o strategie de management al pescuitului, pasul urmator este
verificarea suportabilitatii acestei strategii de catre resursele financiare. Adesea guvernele
subventioneaza suprainzestrarea si pescuitul intensiv, chiar daca prin aceasta, productia de peste
va inregistra un declin. In final, pescuitul ar trebui sa se autofinanteze, acoperind taxele din
productie. Pentru a aduce pescuitul pe un traseu ascendant, va trebui cel putin ca marele pescuit
sa-si reduca activitatea in perioada regenerarii populatiei marina. Sunt esentiale programele
pentru facilitarea tranzitiei, o parte din acestea fiind deja puse la punct, incluzand un ajutor de 30
milioane USD pentru pescarii din provincial canadiana Noua Anglie .
Pentru a combate pescuitul intensiv si suprainzestrarea, se poate actiona astfel incat 1-
2milioane de pescari de gabarit mediu sau mare sa nu mai aiba de lucru. Astfel se pot recupera
cele 5, 10 sau chiar 20milioane de mici pescari someri cu toate implicatiile pentru comunitatile

7

acestora. Avand in vedere consecintele sociale, marii pescari se vor preocupa pentru a nu-I
inlatura pe cei mici.
Daca aceste grupuri ar colabora pentru un mai bun management al pescuitului, oceanul ar
continua sa produca peste, implicit buna-stare economica si sociala, in viitor.
Apararea mediului montan
In 1987 James Hilton, a scris romanul sau de referinta ,,Orizont pierdut, despre mistica
trecatoare Shangri-la tainuita intr-un colt ascuns al tibetului. Cartea descrie aventura a 4
occidentali intr-un paradis budist cu tarani multumiti de sine si calugari fara varsta. Poate intr-o
mai mare masura decat alta opera, aceasta fictiune a redat conceptia Vestului despre munti, ca
fiind fortarete indepartate si putin populate, emanand siguranta din imensitate si transcendenta,
din frumusete. In ciuda acestui demers estetic, publicul ramane in cea mai mare parte ignorant
fata de oamenii muntelui, de mediul in care acestia traiesc si de pericolele crescande cu care se
confrunta.
Muntii acopera a 5 a parte a uscatului Terrei si sunt locul natal a unei zecimi din omenire.
Alte 2 miliarde de pamanteni traiesc la poalele lor si depend de marile potentiale de apa, current
electric din hidrocentrale, pasuni, cherestea si minerale furnizate de munti. Din cele 14 ,,zone
fierbinti de plante endemic pe cale de disparitie, 7 se intind cu minimum 50% in zona muntilor
tropicali. Enorma complexitate a peisajelor montane, clima, vegetatie si fauna, a generat,
deasemenea o mare diversitate a culturilor.
Civilizatiile si ecosistemele montaneau de infruntat trei pericole, datorita
economieimondiale in curs de extindere: deficitul de teren si posesiunesau acces nesigur al
comunitatilor sarace de agricultori la resursele locale, exploatarea extensiva a resurselor si
turismul de masa. Pe tot globul, comunitatile montane sunt amenintate cu asimilarea cultural,
saracia si lipsa de reprezentativitate politica. Dupa milenii de transformare intensive adealurilorsi
campiilor inconjuratoare, muntii s-au transformat in insule de diversitate cultural si biologica,
inconjurate de mari de saracie biologica si omogenitate culturala.
Muntii se intind pe fiecare latitudine, la orice inaltimesi pe toate continentele Pamantului.
Desi datele esentiale privind suprafata si locuitorii mai multor lanturi montane sunt dificil de
obtinut, se poate estima ca muntii adapostesc o mare diversivitate geografica si demografica.

8

Un motiv major pentru care muntii sunt ignorati il constituie confuzia asupra a ceea ce se
intelege exact prin termenul de ,,munte. Semnificatia exacta este ,, o masa de pamant care se
inalta deasupra imprejurimilor si este mai inalta decat un deal.
O alta metoda de diferentiere a muntilor de dealuri consta in tipurile diverse cu clima, sol
si vegetatie pe care cresterea in altitudine a muntilor le-a determinat, proces pe care ecologii l-au
numit ,,zonare de altitudine. Desi nu prezinta diferente relative de nivel, platourile montane sunt
usual incluse in categoria muntilor, deoarece altitudinea lor determina anotimpurilor calde de
scurta durata, implicit dezvoltari reduse ale biomasei.
Muntele determina attribute ca instabilitate, character abrupt si complexitate ecologica,
care creeaza pericole naturale, microclimate, ,,insule, de biodiversitate, inaccesibilitate. Aceste
caracteristici fizice si de mediu ii determina pe locuitorii muntelui sa se situeze la limitele
puterii culturale, economice si politice.
Coliziunea placilor continentale, determina numeroase calamitati natural: cutremure,
eruptii vulcanice, alunecarii de teren, avalanse, inundatii. Inclinatia si altitudinea muntilor
determina variatii ale climei pe distante foarte scurte. Chiar si umbra unei singure stanci poate
crea un microhabitat pentru o specie florala alpine unica in lume. Agricultorii montani folosesc
material germinativ si metode de arat si recoltat diferite pentru terenuri care pot fi mai jos jos
unul fata de altul cu 50 m sau pot fi orientate diferit fata de soare.
O alta functie a muntilor o constituie aceea de turn de apa, prin capacitatea de captare a
precipitatiilor.
Prin interpunerea in calea circulatiei curentilor de aer, muntii determina ridicarea aerului
la altitudine, unde se condenseaza, dand nastere la precipitatii. Astfel majoritatea raurilor
planetei planetei izvorasc din munti, conferind zonei izvoarelor o uriasa importanta pentru
securitatea mediului si cea geopolitica. Cel putin jumatate din omenire depinde de apa si de
munti, pentru baut, in gospodarie, irigatii, energie electrica, industries au transport.
O alta caracteristica a muntelui o constituie vulnerabilitatea la dereglari. Spre deosebire
de mediile de ses, mult mai productive, ecosistemele montane sunt, in mod specific, mai putin
capabile sa se reface in urma unor perturbari, precum eroziunea solului sau peirderile de
vegetatie. Nu numai ca solurile montane sunt putin consistente si nesigure, dar si eroziunea
datorata gravitatiei este cea care accelereaza deplasarea noroiului si a sedimentelor. Deoarece o

9

dublare a vitezei de curgere a apei mareste de 8-16 ori dimensiunile materialelor pe care le poate
transporta, puterea eroziva a torentelor de apa montane este uriasa.
Viata in munti este la fel de complexa si de diversa ca si stancile versantii muntosi.
Diversitatea florei constituie o banca genetica vitala pentru securitatea alimentara a viitorului. In
afara de diversitatea naturala, care include plante comestibile si medicinal, locuitorii muntilor
mai sunt si pastratorii unor soiuri esentiale de cereal, contribuind la mentinerea varietatii genetice
si la imbunatatirea rezistentei la boli.
Muntii sunt, poate, cel mai bun exemplu al unei biodiversitati mai putin recunoscute, dar
la fel de importante, aceea dintre habitate si ecosisteme. In muntii inalti de la tropice, cordoanele
de vegetatie pot varia de la padure submontana uneda la cea Montana tropical, padure subalpine,
licheni, paduri de altitudine, pasuni alpine, tundra, zapezi vesnice. Fiecare din aceste zone isi are
propriile specii de plante si animale. Disparitia varietatii ecologice afecteaza functiile
ecosistemului si speciile a caror existent depinde de acesta .
Datorita tendintelor lor de inaccesibilitate si ca mediu de trai dificil, muntii au oferit
adesea adapost refugiatilor, populatiilor indigene sau minoritatilor entice. Oamenii muntelui
traiesc ca nomazi, vanatori ocazionali, comercianti, mici agricultori, taietori de copaci, mineri
sau zilieri. Impinsi de necesitatea de a supravietui, acestia au acumulat cunostinte si deprinderi
unice prin adaptarea la mediul inospitalier in care traiesc. Sunt posesori ai unei experiente
milenare in alegerea soiurilor pe care le cultiva, agricultura in terase, folosirea plantelor
medicinal, pasunatul si exploatarea rationala a padurilor.
Muntii, adapostesc si locuri sfinte. Desi laicizarea, urbanizarea si industrializarea au
contribuit la indepartarea occidentalilor de valorile sacre ale pamantului, muntii raman depozite
de valori sacre pentru sute de milioane de oameni.









10





Bibliografie:
Lester R. Brown, Probleme Globale ale Omenirii, editura Tehnica, Bucuresti,
1995
Bari, Ioan, Globalizare i probleme globale, Ed. Economic, Bucureti, 2001
Bauman, Zygmunt, Globalizarea si efectele ei sociale

S-ar putea să vă placă și