EFECTELE NEGATIVE ALE ACTIVITATILOR

INDUSTRIALE
Dezvoltarea societatii supune mediul inconjurator la 2
tipuri principale de presiuni:

1.urmarea directa a exploziei demografice si a expansiunii

oraselor, ritmul rapid si cresterii considerabile inregistrate de
industrie, agricultura si alte domenii de activitate, amplificarea
circulatiei si a sistemelor de transport si comunicatii, exploatarii
intensive si extensive ale resurselor naturale.

2.mai putin agresiva si cu caracter predominant sezonier,

care decurge din folosirea mediului inconjurator pentru activitatea
de turism si agrement.

INDUSTRIA
Industria polueaza absolut toate mediile (aer, apa, sol),
provocand prejudicii sanatatii oamenilor, vietuitoarelor,
agriculturii, transporturilor, constructiilor, culturii si chiar ei
insisi. In figura 1 se prezinta cateva substante emise de
ramurile industriale la nivelul anului 1990 pe Glob.

Domeniul industrial Pulberi SO2 CO NOx Hidrocarburi

Energetica 23.9 52.8 4.0 70.1 -

Extractie titei 0.1 0.1 0.2 0.1 62.1

Prelucrare titei +

Petrochimie 0.4 2.0 8.2 0.5 31.1

Extractie carbune 4.1 3.7 10.4 2.0 4.0

Metalurgie feroasa 14.9 9.7 41.7 13.7 0.3

Metalurgie neferoasa 7.0 16.5 3.6 - -

Industria chimica 1.4 1.2 3.0 1.9 1.3

Industria constructii de masini 2.8 1.0 6.8 1.1 -

Materiale de constructii 28.7 3.6 11.2 3.2 -

Alte domenii 16.7 10.4 11.5 7.4 1.2

Industria extractiva polueaza mediul atat in faza de

extractie cat si in fazele de preparare, respectiv la maruntire,
clasare etc. Pe durata extractiilor in subteran sau la suprafata se
elimina praf cu continut de silicati, carbune etc, vegetatia este
distrusa pe suprafete mari, pot aparea surpari, alunecari de
teren. Din operatiile de preparare rezulta halde de steril, ape
poluate, praf. Apele poluate deversate in cele naturale produc
cresterea continutului in metale grele, praf de carbune, diferite
substante chimice anorganice si organice.

Industria energetica polueaza termic, fonic,

electromagnetic, chimic si estetic mediul.Astazi energia electrica
se obtine din sursele conventionale astfel: 40% prin arderea
titeiului, 27% din carbune, 23% din gaze naturale, 7% din
procese nucleare, 3% din apa.Din ardere rezulta in termocentrale
gaze cu continut de CO2, SO2,SO3, oxizi de azot, compusi cu
arsen, fluor.Energetica contribuie cu 57% la efectul de sera
deoarece emite 55% din totalul CO2, 15% din CH4, 6% din NO2,
7% din CFC. Detine primul loc la emisiile de oxizi de sulf si azot si
locul al doilea la emisiile de pulberi.Pulberile se regasesc aruncate
la 10-20 Km distanta iar oxizii de sulf si carbon la peste 1000 Km
fata de locul emisiei.Hidrocentralele modifica peisajul,
ecosistemele, varietatea si numarul de specii (reduc numarul
pestilor), calitatea apei (prin concentrarea in saruri), apa
nemaiputand fi utilizata pentru baut.Apa acumulata in lacuri si
legata prin canale de irigatii a fost uneori cauza raspandirii unor
boli datorate dezvoltarii unor paraziti.

Industria siderurgica elimina pulberi metalice,

cancerigene, precum si pulberi nemetalice de SiO2, calcar,
carbune, cu alte efecte asupra aparatului respirator, ochilor, pielii.

Metalurgia neferoasa elimina o seri de produsi toxici ca:

Ac, Cd, Cr, Pb, Hg, Ni, V, Mn, Ba, F, SO2.Dioxidul de sulf emis in
procesul de fabricatie a cuprului poate fi si de 8 t SO2 / t Cu. Prin
caracterul lui acid distruge clorofila, afecteaza caile respiratorii.

Industria chimica emite o multitudine de substante cu

diferite toxicitati pentru oameni si medii. Se elimina in atmosfera
compusi cu sulf ca: dioxid si trioxid de sulf din industria acidului
sulfuric, mercaptani din rafinarii si petrochimie, hidrogen sulfurat,
sulfura de carbon. Efectele substantelor chimice asupra mediului
biotic si abiotic sunt multiple.Ele actioneaza prin aciditatea sau
bazicitatea lor, prin hidroliza cu umiditatea atmosferica,
producand ceata sau compusi toxici, prin potentialul inflamabil
chiar la temperaturi relativ scazute al unor compusi
(benzinele usoare), prin potentialul exploziv al altora, prin
toxicitatea lor chiar la concentratii extrem de scazute in aer sau
apa (dioxina).

Industria materialelor de constructii polueaza mediul

in special prin cantitatile mari de pulberi, ce pot ajunge si la 200
g / m in 24 de ore.Aceste pulberi afecteaza respiratia plantelor si
modifica pH-ul mediului pe cativa Km diminuand masa vegetala,
deci productia de cereale, iarba pentru fan, fructe.Anual se
elimina mii de tone pe Km, deoarece procesele tehnologice au
pierderi de 0.3-0.5% din productie sub forma de praf.

Industria alimentara polueaza aerul, apa, solul cu

resturile vegetale si animale rezultate din procesele tehnologice,
cu detergentii utilizati la spalari sau cu alte materiale si produse
reziduale.Freonii utilizati ca agenti frigorifici, eliberati in
atmosfera, contribuie la distrugerea stratului de ozon.

Industria petrolului emana gaze, pulberi, CO2,SO3, iar

prin folosirea combustibililor pe baza de petrol se dagaja in
atmosfera (uneori pana la 5% din totalul cantitatii de petrol),
fum, hidrocarburi.

Industria materialelor plastice si a fibrelor

sintetice emana gaze de tip vinil si dicloretilamina,compusi greu
degradabili precum si sulfura de carbon cu mirosuri care
determina stari de disconfort si cu efecte fiziologice nedorite la
animale. Stabilizatorii utilizati la fabricarea PVC (compusi de
plumb, cadmiu si ftalati) au efecte cancerigene.

Un aspect dezbatut mai pe larg al poluarii in industrie

este industria celulozei si hartiei.In numeroase tari industriale,
oamenii sunt atat de obisnuiti cu hartia- fie ca ea le ofera stirile
cotidiene, le usuca mainile, le ambaleaza cumparaturile sau le
umple cosurile de gunoi - incat rolul ei in viata de zi cu zi trece
practic neobservat. In secolul trecut noile tehnologii, costurile in
scadere si economiile au permis consumului de hartie sa creasca
enorm.Astazi exista peste 450 de calitati diferite de hartie cu
destinatii de la cele banale (stersul nasului) pana la cele
specializate (filtrarea substantelor chimice). Desi impactul unui
singur plic, al unei reviste sau cutii poate parea neglijabil,
procesul de producere a lor implica numerosi pasi care sunt o
povara grea pentru pamantul, apa si aerul planetei.In 1997
lumea a produs 299 milioane tone hartie cantitate ce ar putea
umple de 383 ori Empire State Building, sau ar putea face un
teanc care sa ajunga de peste 8 ori pana la Luna si inapoi.In
figura 2 sunt prezentati primii 10 producatori de hartie si
carton si cota din productia mondiala din 1997.

Tara Productia (mii tone) Cota (%)

SUA 86.477 29

JAPONIA 31.015 10

CHINA 27.440 9

CANADA 18.969 6

GERMANIA 15.939 5

FINLANDA 12.149 4

SUEDIA 9.779 3

FRANTA 9.143 3

COREEA de SUD 8.364 3

ITALIA 7.532 3

Primii 10 producatori 226.807 76

In lume 299.092 100

 Pe cap de locuitor,diferentele in consumul de hartie sunt si
mai izbitoare.In 1997 populatia din SUA folosea in medie 335Kg
hartie si carton, in timp ce pentru tarile industriale in ansamblu,
cifra era de 164 Kg. Cifra globala era de 50 Kg,iar pentru tarile in
curs de dezvoltare era de 18 Kg.In medie africanii foloseau sub 6
Kg / an . Un Kg de hartie reprezinta aproximativ 225 de coli de
hartie. S-a estimat ca un consum anual de 30-40 Kg / an este
necesar pentru a satisface necesitatile elementare de educatie si
consum.Hartia este folosita pentru numeroase scopuri.Ambalajele
de astazi reprezinta aproximativ 48% din consumul total de
hartie, tiparitul si scrisul reprezinta inca 30%, presa alte 12%, iar
hartia igienica si de menaj aproximativ 6%.

Desi consumul tuturor tipurilor de hartie a crescut in timp in

anii din urma,consumul de hartie de scris si de tiparit a crescut
mai rapid decat cel de hartie de ambalaj si ziar.Din 1980
consumul global de hartie a crescut cu 74%, in timp ce consumul
de hartie de scris si tiparit a depasit 110%.

Timp de decenii principalii producatori si consumatori de

celuloza si hartie au fost relativ constanti, SUA, EUROPA, JAPONIA
si CANADA detinand rolurile principale.Dar in ultimii 10 ani, tari
ca BRAZILIA, CHINA si COREEA de SUD au aparut ca importanti
participanti.Unii analisti se asteapta ca pana in 2002 ASIA sa fie
cea mai mare regiune producatoare din lume.

Productia unei singure coli de hartie presupune numerosi

pasi si are multe efecte: de la eroziunea solului si disparitia unor
specii cand padurile sunt exploatate in COLUMBIA Britanica sau
CHILE, pana la poluarea aerului de la fabricile de celuloza si
incineratoarele de deseuri din JAPONIA sau dioxinele mortale
degajate de fabricile de langa lacurile din AMERICA de NORD si
RUSIA.

Efectele hartiei se raspandesc departe si pot persista decenii

sau secole.Unul din cele mai larg recunoscute costuri ale hartiei
consta in amenintarea la adresa padurilor lumii.Padurea se afla
astazi sub un baraj de presiuni, iar apetitul insatiabil pentru hartie
este major. Lumea pierde in prezent aproximativ 14 milioane
hectare de padure in fiecare an - o suprafata mai mare decat
GRECIA - si zone inca mai mari sunt degradate prin fragmentare,
degradarea solului, disparitia speciilor exotice si poluarea.Cauzele
degradarii variaza mult in diferite regiuni ale lumii, dar cele
principale sunt taierea copacilor pentru celuloza, cherestea si
combustibili, ca si defrisarea pentru a face loc padurilor,
culturilor.Din lemnul recoltat pentru utilizari industriale , 42%
merg la productia de hartie.

Din aceste procente 2 treimi provin din lemn recoltat anume

pentru celuloza in timp ce restul provine de la reziduurile de la
joagare.In cele mai multe statistici, aceste reziduuri nu sunt
categorisite drept lemn de celuloza si deci nu sunt contabilizate la
productia de hartie. Folosirea de reziduuri de lemn la
producerea hartiei va scadea probabil, deoarece produsele din
lemn prelucrat folosesc mai multe reziduuri, iar eficienta taierii
creste astfel incat in viitor mai multa fibra va proveni din copaci
taiati anume pentru celuloza.

In unele parti ale lumii padurile sunt taiate pentru a face loc
plantatiilor. In INDONEZIA unde productia de celuloza a crescut
de peste patru ori in ultimul deceniu, peste 1.4 milioane hectare
de padure naturala au fost inlocuite de plantatii. Extinderea
plantatiilor si a industriei cherestelei a fost puternic subventionata
de guvern, de mai multi ani. Date obtinute prin satelit arata ca
peste 80% din focurile care au ars mai mult de 2 milioane de
paduri indoneziene in 1997-1998 au fost puse in principal pentru
a degaja terenul pentru plantatii de palmier si de lemn de
celuloza.

Fabricile de celuloza si hartie sunt considerate de mult timp

vecini rai din cauza aerului urat mirositor si a apei toxice pe care
o degaja.Fabricile de celuloza si hartie din SUA au una dintre cele
mai mari intensitati poluante sau emisii per valoarea productiei
dintre cele 74 sectoare industriale monitorizate de guvern prin
Toxics Release Inventory.In numeroase tari in curs de dezvoltare
fabricile pot fi chiar mai poluante mai ales daca se bazeaza pe
tehnologii depasite. CHINA, INDIA si alte tari asiatice au mii de
fabrici mici care nu au nici un sistem de recuperare a substantelor
chimice si care varsa lichidul negru netratat direct in cursurile de
apa.

La fabricarea hartiei sunt degajati o serie de poluanti ai

aerului,inclusiv compusi organici volatili,oxizi de azot, de
sulf,acetona, metanol, compusi cu clor, HCl, acid sulfuric,
particule iritante si monoxid de carbon.Compusii sulfurosi sunt cei
care dau mirosul caracteristic de ou stricat fabricilor de celuloza
ce folosesc procedeul cu sulfat.In afara de efectele bine dovedite
asupra sanatatii oamenilor si ecosistemelor, unii dintre acesti
poluanti ai aerului contribuie la schimbari climatice, iar altii
distrug ozonul. Amestecul emis in ape de lemn dizolvat,chimicale
si alti compusi rezultat din interactiunile dintre lemn si
substantele de transformare in pasta si de albire, poate reduce
nivelul de oxigen din sistemul acvatic receptor, distrugand astfel
organismele acvatice, opacizand apa si crescandu-i aciditatea,
degajand substante toxice. In timp ce unele forme de viata sunt
ucise imediat, alte efecte sunt pe termen lung si persistente
pe,masura ce substantele se acumuleaza si isi fac drum spre
oameni prin lantul trofic. Producerea celulozei si a hartiei arunca
o umbra ecologica lunga dincolo de impactul asupra padurilor
lumii. Pentru a produce o tona de hartie se taie cel putin 2-3.5
tone copaci. Transformarea lor in hartie necesita mari cantitati de
energie, apa si substante chimice generand multa poluare a
aerului, apei si deseuri solide.

TRANSPORTURILE
Transporturile auto, navale, feroviare si aeriene emit o serie
de poluanti rezultati din arderea combustibililor: CO2, NOx,
hidrocarburi nearse, dioxid de sulf, aldehide. Pe langa acestia mai
rezulta si oxizi de plumb la arderea benzinei aditivate cu plumb
tetraetil si fum in special la arderea motorinei. Agentii poluanti
emisi au diferite influente asupra mediului si sanatatii oamenilor.
 Oxidul de carbon se combina cu hemoglobina producand
oxicarbonism cu manifestari de cefalee, ameteala, astenie,
tulburari de vedere, asfixie.La expuneri continue de 8-14
p.p.m.CO, posibile in marile aglomerari urbane, se observa
cresterea mortalitatii prin infarct miocardic.

Hidrocarburile au efecte diferite,la depasirea unor

anumite limite de concentratii provocand narcoza, ameteli,
crampe, deces.

Fumul contine particule de carbon si hidrocarburi

diverse.Reduce vizibilitatea, irita ochii, aparatul
respirator.Acumulat poate provoca scaderea temperaturii
planetei.

Dioxidul de carbon nu este toxic dar produce scaderea

concentratiei in oxigen a aerului si efectul de sera.

Oxizii de sulf in concentratii mici, sub 1-5 p.p.m. produc

iritatii; peste 5 p.p.m. afecteaza aparatul respirator ducand la
decese.

Poluantii au si alte efecte: altereaza peisajul, constructiile,

operele de arta, modifica clima. Astfel sub actiunea SOx,
CaCO3 din constructii se transforma in CaSO4 solubil. Fumul se
depune pe cladiri, innegrindu-le. Oxizii de azot afecteaza
animalele la concentratii de 0.5-1g NO2/m. Plantele sunt lezate
la concentratii mult mai mari, de 4000-6000 g NOx/m. Oxizii
de sulf sunt corozivi pentru metale, hartie, materiale textile si
vopsele pe care le degradeaza. Dioxidul de sulf face sa dispara
muschii si lichenii, modifica culoarea plantelor spre galben
deoarece afecteaza clorofila. Etanul modifica cresterea orhideelor.
Mijloacele de transport produc si efecte sonore puternic poluante
pentru aparatul auditiv si indirect pentru intreg organismul
uman.In Europa Centrala si de Est, sursele mobile (in principal
traficul rutier) sunt responsabile pentru aproximativ 30-60% din
emsiile de oxizi ai azotului, intre 40-90% din emisiile de monoxid
de carbon, intre 35-95% din emisiile de plumb, mai putin de 10%
din emisiile de particule fine si mai putin de 5% din emisiile de
bioxid de sulf (vehiculele emit de asemenea mici cantitati de
toxine si substante cancerigene, de exemplu benzen si aldehide).
In Budapesta,de exemplu,mijloacele de transport contribuie cu
80% la emisiile de monoxid de carbon si plumb,cu 60% la cele de
oxizi ai azotului, cu 75% la emisiile de hidrocarburi si cu 12% la
emisiile de bioxid de sulf.

Ratele de crestere a numarului de automobile sunt printre

cele mai mari din lume,iar cererea pentru transportul motorizat
este probabil sa creasca pe masura ce veniturile populatiei cresc.
In Europa de Vest se asteapta ca ponderea transporturilor rutiere
sa creasca rapid o data cu dezvoltarea de noi piete pentru export.
Astfel, pe masura ce emisiile din surse stationare sunt aduse sub
control, sursele mobile de poluanti vor avea o contributie
crescanda la poluarea atmosferei.

AGRICULTURA
Agricultura afecteaza mediul natural prin:lucrarile de
imbunatatiri funciare,pesticidele si fertilizantii utilizati in
exces,dezvoltarea sectorului zootehnic,preindustrializarea si
industrializarea produselor agricole.

Desecarile si asanarile schimba climatul din zona. Sunt

cunoscute consecintele desecarii lacului Greaca in disparitia unor
specii de plante si animale. Lacul influenta si oscilatiile termice in
zona, ceea ce nu se mai intampla in conditiile
actuale. Pesticidelesunt substante chimice folosite in agricultura
pentru distrugerea daunatorilor sau sunt regulatori de crestere,
antractanti si repelanti. Au continuturi diferite de substanta activa
si impurificatori, in functie de procesul tehnologic de obtinere.
Actiunea lor poluanta cuprinde toate mediile: aer, apa, sol,
circulatia lor efectuandu-se prin intermediul vietuitoarelor, apei si
aerului. Din cantitatea aplicata de pesticid, doar o mica parte
actioneaza, restul pierzandu-se in sol,aer sau pe plante. De
exemplu la fungicide, actioneaza doar 3% din cantitatea
imprastiata, la ierbicide doar 5-40%. Pesticidele actioneaza in sol
asupra microorganismelor, prin inhibarea unor enzime, scaderea
populatiei de micromicete (microciuperci parazite), diminuarea
capacitatii de retinere a azotului prin imfluentarea
microorganismelor nitri- si denitrificatoare. Toxicitatea lor se
exprima prin doza letala DL50.

Clasificarea pesticidelor in grupe de toxicitate.

Grupa de toxicitate Efecte DL50(mg/kg corp)

I Extrem de puternice 50

II Puternic toxice 50-200

III Moderat toxice 200-1000

IV Cu toxicitate redusa >1000

Persistenta in sol se exprima prin timpul de injumatatire

cand dispare 50% din produs notat TD50 sau timpul pana la
disparitia a 90% din produs notat TD90.

Datorita persistentei toxicitatii ridicate la animal si om unele

pesticide au fost interzise prin conventie internationala si prin
legea de protectia mediului. Exemple de pesticide interzise si in
Romania si international: Aldrin, DDT, Dieldrin (insecticide),
Dinasel, Silvex (ierbicide), Dibromocloropropan(fumigant).

Fertilizantii (ingrasaminte chimice) sunt substante ce

contin cel putin un element nutritiv de baza pentru sol: azot,
fosfor, potasiu (N:P:K). Fertilizantii trebuie aplicati dupa analiza
chimica a solului care arata carenta in elemente si
microelemente. In caz contrar, dozele mari de azotat de amoniu
produc acidifierea solului. Azotatul trece din sol in plante si de aici
la om si animale, producand methemoglobunemia (maladia
albastra) ce provoaca cresterea mortalitatii infantile cu 2-
5%.Folosirea fertilizantilor provoaca si carente de microelemente
in sol cum sunt: zinc, fier, cupru, B, magneziu, mangan. Efectele
aparute la plante sunt legate de scaderea rezistentei la factorii
climatici, aparitia unor maladii, iar la animale prin unele
modificari in organismul lor.

Zootehnia polueaza prin dejectiile animale ce afecteaza

solul, apa si aerul.Aplicarea de gunoi de grajd si de namoluri pe
terenurile agricole poate aduce agenti patogeni transmisibili chiar
la om la metale grele. De exemplu solurile se pot contamina cu
virusi enterici,deoarece acestia persista si noua luni, cu
salmonella (bacterii ce cauzeaza febra tifoida la om) cu
persistenta de 250 zile, Ascaris Ova (ou de parazit intestinal) cu
persistenta de peste 2000 de zile.

Suprapasunatul cauzeaza tasarea solului, strivirea si

distrugerea invelisului vegetal, producand eroziunea. In paduri
distruge arbustii, puietul de arbori si vegetatia favorizand
levigarea terenurilor, dezgolirea radacinilor arborilor.

Acidifierea solului sub valoarea de 7 pH duce la

distrugerea humusului, scaderea concentratiei acestuia in
hidrogen si cresterea continutului in fier, aluminiu si
silicati.Acidifierea e cauzata de fertilizarea excesiva cu azotat de
amoniu. Pe astfel de soluri acide, recoltele scad si cu 50%.In
Romania exista 2.000.000 soluri acide.

Reproiectarea agriculturii bazate pe irigatii.

Acum 6000 de ani, locuitorii Mesopotamiei au inaugurat un

nou mod de a obtine alimente. Recoltele lor incolteau si cresteau
dar se vestejeau din cauza uscaciunii inainte de vremea recoltarii.
Acesti locuitori cunoscuti sub numele de sumerieni au proiectat
un remediu simplu pentru problema lor, avand efecte profunde si
de durata. Ei au sapat in canal si au deviat niste apa din Eufrat
spre campiile lor si prin aceasta au inaugurat metoda irigatiilor.
Irigatiile au creat surplusuri imense de hrana care trebuiau
depozitate si distribuite, ceea ce a dus la aparitia de noi forme de
conducere centralizata.

Istoricii ii considera pe sumerieni autorii scrisului si ai rotii,

ai barcilor de navigat etc. Sumerienilor le-au urmat si alte
civilizatii utilizatoare de irigatii din Mesopotamia si nu numai. In
timp au aparut irigatii pe Valea Nilului in Egipt,in bazinul fluviului
Galben din China Centrala si de Nord etc.

In ansamblu irigatiile au format o noua baza pe care a

inflorit civilizatia modeland profund dezvoltarea societatii. In
acelasi timp istoria arata ca, pe termen lung, cele mai multe
societati bazate pe irigatii esueaza. Instabilitatea inerenta a
agriculturii bazate pe irigatii poate slabi culturi aparent avansate
facandu-le mai putin capabile sa faca fata tulburarilor politice si
sociale.

Sarea poate otravii solul scazandu-i fertilitatea si ducand la

micsorarea recoltelor. Digurile, canalele si zagazurile pot ramane
neintretinute, pot fi rase de inundatii sau distruse de inamici.
Competitia pentru terenurile irigate si pentru apa poate contribui
la militarism si razboaie regionale.

Acum in pragul unui nou secol, irigatiile sustin societatea

noastra moderna asa cum au sustinut si multe societati esuate
din trecut. Astazi circa 40% din hrana lumii provine din 17%
terenuri agricole irigate. India, China, SUA si Pakistan insumeaza
peste jumatate din terenurile irigate la nivel mondial.

Intre 1982-1994 suprafata globala irigata a crescut in

medie cu 1.3% pe an fata de o rata anuala de 2% intre 1970 .

Suprafetele irigate ale primelor 20 de tari si totalul in

lume, 1995.
Tara Suprafata irigata Proportia de teren
agricol care este
(milioane hectare) irigata (%)

INDIA 50.1 29

CHINA 49.8 52

SUA 21.4 11

PAKISTAN 17.2 80

IRAN 7.3 39

MEXIC 6.1 22

RUSIA 5.4 4

THAILANDA 5.0 24

INDONEZIA 4.6 15

TURCIA 4.2 15

UZBEKISTAN 4.0 89

SPANIA 3.5 17

IRAK 3.5 61

EGIPT 3.3 100

BANGLADESH 3.2 37

BRAZILIA 3.2 5

ROMANIA 3.1 31

AFGANISTAN 2.8 35
ITALIA 2.7 25

JAPONIA 2.7 62

ALTE TARI 52.4 -

TOTALUL GLOBAL 255.5 17

Extinderea irigatiilor a inceput sa aiba rezultate din ce in ce

mai slabe.In urmatoarele doua decenii suprafata irigata la nivel
global nu va creste probabil cu mai mult de 0.6%/an si chiar si
aceasta estimare poate fi optimista datorita inrautatirii saraturii
solurilor si lipsei de apa de irigatii. In 2002 suprafata de teren
irigat pe cap de locuitor va fi probabil cu 17-28% sub varful
inregistrat in 1978. La inceputul secolului XXI 1 din 5 hectare de
teren irigat este afectat de saraturare,flagelul tacut care a bantuit
vechile societati mesopotamiene.

Tot mai multe rauri seaca pe durate variabile,lasand

agricultura vulnerabila la redistribuirea apei spre orasele si
industriile in dezvoltare. Daunele produse zonelor de pescuit si
habitatului acvatic prin utilizarea excesiva a apei creeaza presiuni
pentru a se lasa mai multa apa in rauri,parauri si lacuri.

Dintre toate vulnerabilitatile care caracterizeaza agricultura

pe baza de irigatii din zilele noastre, nici una nu este mai
proeminenta decat epuizarea acviferelor subterane. Pe suprafete
intinse, fermierii pompeaza apa din subteran mai repede decat
poate natura sa refaca rezervele, ceea ce duce la scaderea
constanta a nivelului panzelor freatice. In ultimelor cateva zeci de
ani,intrucat numarul puturilor de extragere a apei a crescut
exponential, epuizarea acviferelor s-a raspandit de la cazuri
izolate la suprafete intinse de teren cultivat. Problema este acum
larg raspandita in partile nordice si centrale ale Chinei,in N-V si S
indiei, in Pakistan, Africa de N, Orientul Apropiat si Peninsula
Arabica. In India, de exemplu, 9 state au acum deficite majore de
apa, insumand peste 100 miliarde m/an, deficitele fiind in
crestere. La nivelul satelor din zona, nivelul apei subterane scade
cu 0.6-0.7 m pe an in zone din Haryana si cu o jumatate de
metru pe an in zonele intinse din Punjab. David Seckler, director
general al Institului International de Management al Apei din Sri
Lanka, estimeaza ca un sfert din productia de cereale a Indiei
poate fi in pericol din cauza epuizarii rezervelor subterane de apa.

In China, cel mai mare producator mondial de cereale,

situatia apelor subterane este, de asemenea, ingrijoratoare.
Partea de N a Chinei are un deficit cronic de apa, suprapomparea
apei subterane atingand circa 30 miliarde m/an. Pe largi
suprafete ale campiei de N a Chinei, care da circa 40% din
productia de cereale a Chinei, nivelul panzei freatice a scazut cu
circa 1-1.5m/an, iar cererea de apa este in continua crestere.

In SUA fermierii suprapompeaza apa din acvifere in mai

multe regiuni agricole importante. California pompeaza in exces
apa din subsol la un nivel anual de 1.6 miliarde m, egal cu 15%
din consumul annual de apa freatica al statului. 2/3 din aceasta
epuizare au loc in Central Valley care furnizeaza circa jumatate
din productia nationala de fructe si legume.

O mare parte din Africa de N si din Peninsula Arabica, unde

ploua rareori, este udata de acvifere fosile -ramasite ale
climelor mai vechi, mult mai umede decat cele de acum. Aceste
acvifere se umplu putin sau deloc de pe urma ploilor, asa ca
pomparea apei din ele le secatuieste permanent. Concluzia
investigatiilor asupra apelor subterane este ca multe regiuni
agricole sunt sustinute de echivalentul hidrologic al finantarii
deficitului. Fermierii extrag apa ca sa sustina recoltele de azi
acumuland mari deficite de apa care vor trebui echilibrate la un
anumit moment dat. Totalul gradului anual de secatuire a
rezervelor subterane de apa din India, China, SUA, Africa de N si
Peninsula Arabica este de circa 160 miliarde m, echivalentul
debitului anual al 2 fluvii Nil.

Deficitele de apa in principalele tari si regiuni la mijlocul

anilor 1990:
TARA/REGIUNE DEFICITUL ANUAL DE APA
ESTIMAT

(miliarde m apa/an)

INDIA 104.0

CHINA 30.0

SUA 13.6

AFRICA DE N 10.0

ARABIA SAUDITA 6.0

ALTELE necunoscut

TOTALUL GLOBAL MINIM 163.3

Marea majoritate a apei extrase in plus din subsol este

folosita pentru irigarea cerealelor,baza alimentatiei
umane.Intrucat este nevoie de circa 1000 tone apa pentru a
produce o tona de cereale,circa 180 milioane tone de cereale-
aproximativ 10% din recolta globala-sunt produse prin secatuirea
rezervelor de apa. Aceasta observatie da nastere unei intrebari
nelinistitoare: daca o parte atat de mare din agricultura
functioneaza acum cu deficit de apa, de unde vor gasi fermierii
apa suplimentara de care va fi nevoie pentru a hrani cele peste 2
miliarde oameni care se vor adauga probabil populatiei globale
pana in 2030?

TURISMUL
Turismul, ca oricare activitate umana, fara sa contina
elemente internationale, fiind un consumator de spatiu si resurse
turistice, participa implicit la degradarea si poluarea mediului
inconjurator si a potentialului turistic fie prin presiunea directa a
turistilor asupra peisajului, florei si faunei sau a altor obiective
turistice pe care le poate deteriora partial sau total, fie prin
conceptia gresita de valorificare a unor zone, puncte si obiective
turistice. In plan general, degradarile produse obiectivelor
turistice se datoreaza in primul rand absentei sau nivelului
scazut al amenajarilor pentru exploatare turistica. Lipsa sau
starea necorespunzatoare a drumurilor disperseaza turistii pe
suprafete intinse, iar lipsa dotarilor specifice (scari, parapete)
conduce la o circulatie anarhica, la producerea de accidente si la
stirbirea mesajului cultural-educativ recreativ al zonelor sau
obiectivelor respective. Amenajarile pentru vizitarea pesterilor,
obiectiv turistic de mare atractie, executate fara a se respecta
tehnica specifica unor astfel de lucrari pot duce la degradarea
totala sau partiala a acestora. Este cazul pesterilor Muierii,
Ialomitei si Ionel la care amenajarile efectuate din initiativa locala
nu se ridica la un nivel adecvat, ele conducand la degradarea
acestora si la diminuarea valorii lor.

Nici Parcul National Retezat care este declarat din 1936 si

nici celelalte parcuri sau rezervatii naturale nu sunt pana in
prezent organizate pentru vizitare. Aceasta face ca, sub impactul
turistic, cu toate masurile de protectie luate de Comisia
Monumentelor Naturii a Academiei Romane, aceste resurse sa fie
supuse unei continue degradari cu consecinte dintre cele mai
grave asupra unor teritorii cu elemente de originalitate si real
interes stiintific, aflate in stare de echilibru natural.

Circulatia turistica necontrolata in zonele sau la obiectivele

turistice aflate in afara traseelor marcate, duce la distrugerea
vegetatiei si florei, la ruperea copacilor, distrugerea puietilor sau a
semintisului natural, desprinderea de roci, declansarea de
incendii, impiedicarea regenerarii plantelor, terasarea solului.
Disparitia unor specii floristice este cauzata de colectarea abuziva
a plantelor declarate monumente ale naturii, urmare a
insuficientei popularizari a plantelor ocrotite si necunoasterii de
catre turisti a gravelor implicatii ce le pot avea actiunile lor
necontrolate asupra factorilor de mediu.

Lipsa in zonele si de-a lungul traseelor turistice sau in

apropierea unor obiective turistice a unor locuri amenajate
destinate popasului sau instalarii de corturi provoaca inevitabil
degradarea peisajului si a altor componente ale mediului
inconjurartor datorita numeroaselor urme reziduale lasate de
turisti in locurile unde au poposit. Fenomenul poluarii naturii a
capatat forme mai complexe prin patrunderea turismului
automobilistic in locuri pana nu demult inaccesibile, turistii
abatandu-se de la drumurile principale de acces pe vai launtrice,
oprindu-se in poieni si distrugand in calea lor pajisti, flora, arbusti
prin stivire sau sub influenta gazelor de esapament.

BIBLIOGRAFIE
1.STAREA LUMII 2000

PROBLEME GLOBALE ALE OMENIRII

LESTER R. BROWN,CHRISTOPHER FLAVIN,HILARY FRENCH

EDITURA TEHNICA,BUCURESTI,2000

2.ECONOMIA TURISMULUI SI MEDIULUI INCONJURATOR

FLORINA BRAN,DINU MARIN,TAMARA SIMON

EDITURA ECONOMICA,1998

3.MEDIUL INCONJURATOR.POLUARE SI PROTECTIE

SANDA VISAN,ANCA ANGELESCU,CRISTINA ALPOPI

EDITURA ECONOMICA,2000

4.ECONOMIA SI PROTECTIA MEDIULUI

VLADIMIR ROJANSKI,FLORINA BRAN,GHEORGHITA DIACONU,GHEORGHE N.

IOSIF,FILON TODEROIU
 EDITURA TRIBUNA ECONOMICA,BUCURESTI,1997

5.ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI INCONJURATOR

SIMA CRISTIANA,MARIN GHEORGHE

EDITURA INDEPENDENTA ECONOMICA,BRAILA,1999