Poluarea mediului aerian

Aerul atmosferic absoarbe zilnic cantităţi mari de particule solide, lichide şi gazoase emanate de
variate surse naturale şi artificiale. În atmosferă se ridică în fiecare minut pulberi şi gaze fie de
natură vegetală (spori, granule de polen), fie provenite din erupţiile vulcanice sau din distrugerea
scoarţei terestre, eroziunea solului. Dar cel mai mare impact asupra atmosferei îl au factorii
antropici. Uzinele, fabricile, termocentralele, autovehiculele sunt principalii poluatori care
modifică compoziţia naturală şi calitatea aerului. Poluarea aerului se poate manifesta sub formă
de ceaţă, negură, aer ceţos.

Impactul antropic negativ asupra proceselor ce decurg în atmosferă este cauzat de: reducerea
considerabilă a suprafeţelor de pădure; poluarea Oceanului Planetar (având consecinţe negative
asupra algelor verzi); consumul sporit de oxigen în procesele de ardere tehnologică la mijloacele
de transport ce funcţionează pe baza motoarelor cu ardere internă şi în industrie. Aceste procese
conduc la micşorarea cantităţii de oxigen din atmosferă. Deocamdată această micşorare nu este
evidentă, dar se află în dinamică.

Motoarele cu ardere internă şi tehnologiile industriale produc şi o cantitate enormă de dioxid de

carbon (peste 20 mld. tone în fiecare an), iar după unele date, în ultimii 100 de ani cantitatea
acestui gaz a crescut cu 15%. Nu întâmplător în cadrul recentelor întruniri şi conferinţe
internaţionale ale climatologilor se argumentează tot mai frecvent o valoare cantitativă de CO2
egală cu 0,04% din volumul total de gaze din atmosferă, în comparaţie cu 0,03% evaluată până
acum. La prima vedere nu ar exista motive de alarmare, deoarece cantitatea de CO2 nu a sporit cu
mult, iar din alt punct de vedere, aceasta ar îmbunătăţi condiţiile de hrană a plantelor. Însă
proprietăţile dioxidului carbon ne permit să afirmăm că şi acest exces neînsemnat de gaz
constituie o problemă cu caracter global. Climatologii explică actuala încălzire globală prin rolul
specific al dioxidului de carbon, ca factor-cheie ce derulează mecanismul efectului de seră.
Astfel, concentrarea de CO2 în troposferă, provenită din diferite surse (artificiale şi naturale), are
acelaşi rol ca şi pelicula în seră, care permite ca radiaţia solară de undă scurtă să treacă fără
obstacole spre suprafaţa terestră. Aceasta, la rândul său, transformă radiaţia primită în radiaţie de
undă lungă (căldură), care, în mare parte, este reţinută, încălzind atmosfera inferioară. Cercetările
demonstrează o tendinţă lentă de creştere a temperaturii medii a atmosferei cu valori deocamdată
neînsemnate, dar cu un şir de modificări în regimul şi forţa manifestării proceselor atmosferice.
Se constată abateri considerabile în regimul temperaturilor, al precipitaţiilor, o frecvenţă mai
pronunţată a proceselor distructive (ploi torenţiale, secete, uragane etc.). Tendinţa de reducere a
învelişului de gheaţă din regiunile polare şi cele montane este şi ea o urmare a efectului de
încălzire globală. Cele mai evidente creşteri ale temperaturii aerului se atestă în oraşele mari şi în
centrele industriale, unde temperatura aerului este cu 2-4°C mai ridicată comparativ cu valorile
medii pe teritoriul regiunii.

Sursele de poluare a aerului atmosferic

Poluarea aerului atmosferic constă în schimbarea compoziţiei chimice a aerului sub aspectul
proporţiei dintre substanţele constituente ale acestuia şi cele nou-apărute, cu efecte dăunătoare
pentru mediul înconjurător în ansamblu sau pentru unele componente ale acestuia.

Sursele de poluare a aerului atmosferic se pot grupa în două categorii:

• surse naturale, dintre care cele mai importante sunt:

- solul uscat şi neacoperit de vegetaţie, care pulverizează particulele de praf;

- plantele şi animalele, de la care provin polenul, puful, părul, penele, sporii de ciuperci, tec;

- erupţiile vulcanice, care reprezintă o sursă apreciabilă de cenuşă vulcanică, gaze (CO2, SO2,
H2S etc.) şi vapori de apă;

- spaţiul cosmic, din care provine praful cosmic;

• surse artificiale (antropice), ce rezultă din activitatea omului, dintre care fac parte:

a) sursele fixe, care, la rândul lor, includ două grupe:

- sursele ce ţin de arderea combustibililor din activităţile menajere (utilizarea diferitor tipuri de
combustibili în condiţii casnice), din industria energetică;

- sursele bazate pe procesele industriale, cum sunt cele chimice, siderurgice, metalurgice, ale
materialelor de construcţie;

b) sursele mobile, care includ toate mijloacele de transport ce răspândesc poluanţi pe distanţe
mari. Astfel, în Europa Centrală şi de Est sursele mobile (în special traficul rutier) sunt
responsabile pentru aproximativ 30-60% din emisiile de monoxid de carbon, între 35 şi 95% din
emisiile de plumb şi mai puţin de 5% din emisiile de dioxid de sulf. Vehiculele emit, de
asemenea, mici cantităţi de toxine şi substanţe cancerigene ca, de exemplu, benzenul şi
aldehidele.

Poluanţii aerului atmosferic sunt substanţele produse artificial de activităţile umane, care
modifică procesele şi fenomenele atmosferice, au impact negativ asupra organismelor vii,
inclusiv asupra sănătăţii omului. După starea de agregare şi gradul de dispersie se disting două
categorii de poluanţi:

1) suspensiile din aer (aerosolii), care includ poluanţii dispersaţi în aer sub formă lichidă
sau solidă;

2) gazele şi vaporii poluanţi, aflaţi în aer sub formă de dispersie moleculară gazoasă.

Suspensiile din aer au dimensiuni variate: cele de dimensiuni mai mari se depun foarte repede,
iar cele de dimensiuni mai mici ajung până la nivelul molecular. Cele mai răspândite suspensii
sunt pulberile care se produc prin:

- antrenarea de către curenţii de aer a particulelor de sol sau a deşeurilor depozitate în halde;

- emisiile de poluanţi sub formă de pulberi, cum este cazul întreprinderilor producătoare de
ciment, centralelor termoelectrice pe bază de cărbune, şantierelor de construcţii etc.

Poluarea atmosferei are loc ca urmare a emisiei unei cantităţi mari de pulberi (îndeosebi după
furtunile de praf sau cele rezultate din arderea combustibililor ori în timpul erupţiilor vulcanice)
sau a dezvoltării ceţurilor foarte dense (smog). Concentraţiile mari de oxizi de azot, sulf şi clor în
aerul bogat în vapori de apă cauzează formarea ploilor acide. Astfel de ploi provoacă, în mare
parte, degradarea vegetaţiei. De pe urma ploilor acide suferă îndeosebi pădurile de stejar, fag şi
conifere din regiunile temperate. Ele influenţează calitatea apelor, solului, biodiversităţii.
Starea mediului aerian în Republica Moldova

În Republica Moldova s-au constatat în ultimii ani depăşiri ale concentraţiilor medii anuale în
localităţile urbane, în special suspensii solide – în municipiul Bălţi, formaldehidă - în municipiile
Bălţi, Chişinău şi Tiraspol, dioxid de azot – în municipiul Chişinău.

Nivelul înalt de poluare cu aceste substanţe se menţine pe parcursul mai multor ani şi se
datorează unui şir de factori: activitatea întreprinderilor industriale pe baza unor tehnologii
depăşite, salubrizarea insuficientă a arterelor şi pieţelor urbane, intensificarea traficului rutier etc.

Starea şi calitatea aerului atmosferic în ţara noastră sunt condiţionate de câteva surse principale
de poluare:

• sursele fixe de poluare, care includ întreprinderile industriale, obiectele în construcţie,

centralele termoelectrice, cazangeriile mari, medii şi mici, staţiile de alimentare şi
depozitele de produse petroliere.

Actualmente, în Republica Moldova sunt înregistrate circa 4000 de întreprinderi industriale, care
reprezintă surse fixe de poluare, inclusiv 2 centrale termoelectrice mari, 40 de cazangerii raionale
şi un şir de unităţi economice mai mici;

• sursele mobile de poluare, care includ transportul auto, parcurile auto şi tehnica agricolă.

Principala sursă de poluare a aerului atmosferic, îndeosebi în oraşele mari ale republicii, este
transportul auto. Autoturismele constituie circa 70% din numărul total de mijloace de transport
înregistrate. Este de menţionat şi faptul că parcul auto este destul de vechi, ceea ce condiţionează
mărirea volumului şi calităţii emisiilor de gaze de eşapament. Cota mijloacelor de transport cu
termenul de exploatare mai mare de 10 ani este de circa 70%, fapt ce contribuie la poluarea
intensă a aerului. La sfârşitul anului 2004, în ţara noastră erau înregistrate peste 470 000 de
mijloace de transport, fiind evidentă o tendinţă lentă de creştere a acestui indice;

• fluxul transfrontalier de substanţe nocive, care include poluarea transfrontalieră a aerului

atmosferic pe distanţe mari.

Poluarea transfrontalieră a aerului în Republica Moldova este dominată de problema ploilor

acide, condiţionate de emisiile de dioxid de sulf şi dioxid de azot de la centralele termoelectrice,
întreprinderile industriale, mijloacele de transport etc. Pe parcursul ultimelor decenii, ţările
Europei Centrale şi de Vest au avut contribuţii importante la fluxurile internaţionale de poluanţi
prin cantităţile enorme de depuneri acide transportate de masele de aer spre ţările Europei de Est,
inclusiv
spre ţara noastră. Strategiile pentru soluţionarea problemelor cauzate de poluarea transfrontalieră
a aerului impun realizarea eforturilor comune ale ţărilor europene de a reduce emisiile şi
consecinţele respective. Acesta a fost unul dintre motivele adoptării Convenţiei de la Geneva
asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanţe lungi, precum şi a unei serii de alte
documente.

Calitatea aerului atmosferic în oraşele mari este influenţată preponderent de emisiile ce provin de
la autovehicule, cazangerii şi întreprinderile mari, iar în centrele raionale şi în localităţile rurale –
de la întreprinderile mici, precum mori, fabrici de vin, brutării, cariere şi gospodăriile casnice.

Emisiile de particule solide şi de gaze nocive în aerul atmosferic iau proporţii. O influenţă
semnificativă asupra calităţii aerului atmosferic o au şi emisiile de substanţe organice volatile,
metale grele, care reprezintă o parte mică (circa 3,5%) din emisiile totale, dar care au un impact
substanţial asupra populaţiei din cauza gradului înalt de toxicitate.

Impactul poluării aerului asupra mediului

Pulberile din aer măresc nebulozitatea, micşorând afluxul de lumină important pentru plante, iar
depuse pe frunze, împiedică fotosinteza, dereglează respiraţia şi evapotranspiraţia. Prin urmare,
cantitatea de clorofilă se reduce, frunzele îşi schimbă culoarea, plantele nu se dezvoltă, rămânând
pitice. La unele plante apar modificări morfologice: în special la viţa-de-vie frunzele se gofrează,
iar la grâu şi la ovăz se încreţesc sau se rulează. Productivitatea culturilor agricole scade,
ajungând uneori să fie de 2,5 ori mai mică decât în condiţii optime. Similar acţionează cenuşa şi
negrul de fum, care au efecte negative asupra sănătăţii omului: irită ochii, căile respiratorii, reduc
rezistenţa la infecţii, provocând boli cronice.

Pesticidele, în mod deosebit erbicidele absorbite de particulele de sol, precum şi cele sub formă
de aerosoli, în timpul tratării culturilor agricole, pădurilor, poluează aerul atmosferic, fiind
purtate de curenţii de aer verticali şi orizontali.
MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI AL
REPUBLICA MOLDOVA
LICEUL TEORETIC „Alexandru Ioan Cuza”

Referat

Poluarea mediului aerian

A efectuat
eleva clasei XII-a
Cravcenco Elena

CHIŞINĂU 2011