BANCA GENETICĂ-PLUS VALOAREA ÎN

AMELIORAREA ORGANISMELOR
 Notiune generala
◦ Banca de gene este o bancă sau un depozit biologic în care se conservă
material genetic provenit de la plante și animale în vederea folosirii ulterioare
în genetica experimentală. Conservarea se face prin înghețare, în cazul
plantelor materialul conservat fiind reprezentat de semințe, iar în cazul
animalelor de ovule și/sau spermă. Scopul este acela de a păstra material
genetic de la speciile de animale și plante pe cale de dispariție pentru
conservarea biodiversități și pentru îmbunătățirea materialului genetic al
animalelor domestice și al culturilor de plante
 Banca de seminte
◦ O astfel de bancă se ocupă cu conservarea semințelor provenite de la diferite specii de plante,
semințe care pot fi apoi decongelate și utilizate în agricultură. Și în România există o astfel de
bancă, fiind reprezentată de banca de gene de la Suceava, fondată în 1985 de către doctorul
Mihai Cristea. Ea este subordonată Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale
iar scopul ei este explorarea, colectarea, evaluarea și conservarea resurselor genetice vegetale
de pe teritoriul țării.Condițiile de depozitare a semințelor în frigidere presupun uscarea
acestora până ajung să conțină mai puțin de 5% apă și depozitarea lor la temperaturi de -18
grade Celsius sau mai joase. Periodic semințele trebuie decongelate și replantate cu recoltarea
unui alt rând de semințe deoarece ADN-ul se degradează cu timpul.
Funcționează după principiile generale de funcționare al
oricărei bănci de semințe din lume, activitățile ei
cuprinzând:
◦ Colectarea și inventarierea resurselor vegetale care presupune
identificarea resurselor genetice vegetale potențial valoroase
pentru ecosistem (varietăți locale tradiționale de plante, specii
vechi) și completarea colecției băncii de gene cu specimene de
diverse tipuri: plante ornamentale, aromatice, medicinale, furajere,
industriale, cultivate
◦  Crearea de fonduri genetice pentru potențialii utilizatori se
face în urma ameliorării genotipului și fenotipului speciei
respective de plante rezultând indivizi mai rezistenți la factorii de
mediu și mai puțini susceptibili pentru îmbolnăvire
◦ Conservarea pe termen mediu și conservarea pe termen
lung ce cuprind conservarea in vitro (în laborator în
condiții speciale de temperatură și umiditate) și
conservarea în câmp.
Documentarea cu actualizarea periodică a bazelor de date
și management-ul acestora precum și comunicarea cu
diferite bănci de gene din lume și stabilirea unor proiecte
de cercetare și de dezvoltare.
Multiplicarea și regenerarea resurselor genetice
vegetale care presupune reînnoirea unei probe de
semințe conservate în bancă prin cultivarea acesteia pe
unul din câmpurile anexate băncii, sub strictă
supraveghere.
◦ Caracterizarea și evaluarea primară a unei probe
de material genetic provenit de la o anumită specie
de plante presupune descrierea identității genetice a
speciei respective prin cultivarea sa pe parcele de
regenerare 
Evaluarea secundară presupune realizarea unor studii
multidisciplinare cu privire la caracterele de mediu cu
influență asupra dezvoltării plantelor
 Banca de gene animale
◦ Lumea animală a planetei este caracterizată printr-o mare varietate de gene care s-au dezvoltat
în decursul a milioane de ani de evoluție. Însă, datorită evoluției și extinderii populației umane
precum și dezvoltării industriale și urbanizării numeroase specii de animale au dispărut, altele
fiind amenințate cu dispariția. Numărul de indivizi din cadrul multor specii este de asemenea
în scădere, ceea ce amenință fondul genetic al speciei cu apariția de mutații. O soluție pentru
speciile de animale pe cale de dispariție ar putea fi conservarea lor în grădini zoologice, însă
marea problemă este că acestea pot adăposti în captivitate în jur de 50 - 100 de indivizi
apărând astfel pericolul încrucișării indivizilor cu grad apropiat de rudenie ceea ce va duce la
alterarea genotipului și scăderea diversității și variabilității caracterelor genetice, cu pierderea
a în jur de jumătate din totalul de gene al speciei. A apărut astfel necesitatea păstrării și
depozitării unui număr cât mai mare de genotipuri pentru a se conserva diversitatea și
variabilitatea în cadrul unei specii.
 Metode de depozitare a materialului
genetic
◦ Congelarea
◦ Materialul genetic animal, constituit în ovule, spermă, mostre de piele sau alte țesuturi sau mostre de păr este extrem de friabil și cu
viabilitate redusă în condițiile mediului extern. Astfel a fost necesar să se dezvolte o metodă de congelare a celulelor care să facă posibilă
păstrarea viabilității după decongelare. Celulele sunt depozitate într-un mediu special la care se adaugă crioprotectori- agenți chimici care
protejează celulele deținătoare de material genetic contra acțiunii ucigătoare a frigului. Celulele sunt răcite apoi treptat până la -79 grade
Celsius sau chiar până la -196 grade Celsius și pot fi păstrate în aceste condiții până la câteva zeci de ani.
Azotul lichid
◦ Sperma se păstrează congelată în azot lichid, la o temperatură de -196 de grade celsius, după decongelare putând fi folosită pentru
fecundarea artificială a femelelor. Metoda este folosită pe larg în creșterea producției de animale genetice în cazul fermelor
reproducătoare.
Congelarea embrionilor
◦ Este un alt mod de conservare a materialului genetic, presupunând congelarea timpurie a embrionilor de mamifere care, după
decongelare se implantează în uterul unei mame surogat unde își continuă mitozele și dezvoltarea. Se aplică această metodă în prezent
pentru iepuri, oi, capre și vite cornute mari. Metoda de congelare a embrionilor permite păstrarea caracterelor fenotipice morfologice și
fiziologice valoroase pentru specia respectivă moștenite nu numai de la masculi dar și de la femele.
Clonarea genetică
◦ Reprezintă obținerea unor copii exacte ale unor animale în viață sau care aparțin unor specii dispărute, în cazul în care ADN-ul acestora
s-a păstrat în bănci genetice. Există numeroase dispute de ordin etic și religios în ce privește clonarea.