Prezentare

Rezervația Științifică „Codrii”

Elaborat: Croitoru Ion
Rezervația științifică Codru este o arie protejată din Republica Moldova, ce servește ca
depozit al genofondului pădurilor central europene
Rezervația a fost creată în 1971 pe o suprafață de 5177 ha. Aici sunt puse sub protecție
circa 1000 specii de plante, 43 specii de mamifere, 145 specii de păsări, 7 specii de
reptile, 10 specii de amfibieni și peste 10 mii specii de insecte. Principalele specii de
arbori în pădure sunt stejarul pedunculat, gorunul și fagul. În cadrul rezervației
funcționează un bogat „Muzeu al naturii”.
Teritoriul rezervaţiei constituie un masiv
forestier unic. La sud, vest și nord este
înconjurată de terenuri agricole, la nord-est se
mărgineşte cu pădurile Fondului Forestier
Străşeni. A început crearea unei zone de control
şi supraveghere, dar lucrările aşa şi nu au fost
finalizate. Administraţia rezervaţiei este situată
la 5 km de satul Lozova a raionului Străşeni. În
clădirea principală a administraţiei a fost
deschis muzeul rezervației, există şi un mic
hotel pentru cercetători și vizitatori, sală de
conferințe. În apropiere de clădirea
administraţiei se află o staţie metrologică. Aici
sînt mai multe iazuri foarte pitoreşti, de-a
lungul malurilor cărora au fost amenajate zone
de odihnă pentru angajați și turişti.
Diapazonul altitudinilor absolute în rezervaţie ajunge pînă la 250 m. Cel mai înalt punct
de pe teritoriu se află la cumpăna de ape a bazinelor rîurilor Cogîlnic şi Bîc, altitudinea
fiind de 382,5 m, deasupra nivelului mării. În valea pîrîiaşului Bucovăţ, afluentului de
dreapta al rîului Bîc, care izvorăşte din pădurile rezervaţiei, se află cel mai de jos punct,
înălțimea căruia e un pic mai mare de 130 m. Cumpăna de ape dintre rîurile Botna şi Bîc
împarte teritoriul rezervaţiei în două părţi aproximativ egale ca suprafaţă
Învelișul solului se formează, în general, sub pădurile de foioase, care determină
predominarea absolută aici a solurilor de tip forestier. Depunerile sarmatice cu
componenţă diferită mecanică sau litologică sînt rocile care formează solurile de aici. În
principal, este vorba de depozite calcaro-argiloase cu adîncimea de 100 m. În rezervaţie
predomină solurile cenuşii molice şi solurile brune argiloiluviale (de pădure). O
suprafaţă neînsemnată este ocupată de solurile aluviale, formate din luncile şi terasele
apelor curgătoare de la fundul văilor, acoperite cu vegetație de luncă.
Flora plantelor vasculare ale
rezervaţiei include mai mult de
40% din totalitatea speciilor florei
Republicii Moldova. S-a constatat
că pe teritoriul, comparativ mic al
rezervaţiei, cresc 18 specii de
licheni, macromicete, 69 de specii
de briofite, 774 de specii de filum,
ferigi și angiosperme (Geideman
ş.a., 1979).
Relieful disecat, amplitudinea relativ mare a
altitudinilor, pantele abrupte au dus la formarea
diferitelor fitocenoze pe teritoriul rezervaţiei. Cele mai
frecvente sînt dumbrăvile de goruni. Acestea ocupă
aproximativ 40% din suprafața împădurită totală (1970
ha). Gorunii cresc între cumpenele apelor rîurilor nu
foarte mari Cogîlnic, Botna și Bîc, precum şi pe versanţi
cu expuneri diferite, la o altitudine de 180-380 m.
Arboreturi pure gorunul practic nu formează, în preajma
lui, crescînd mai întotdeauna, la primul nivel ‒ teiul
argintiu, carpenul european, arţarul de Norvegia, cireşul,
paltinul de munte. Cel de-al doilea nivel este format de
jugastru. Lăstărişul este format din numeroşi arbuști:
corn roşu, alun, clocotiş, corn alb (siberian). Învelişul de
plante conţine un număr mare de specii. Din
componenţa acestuia fac parte constant: rogozul de
pădure, pirul, ghimbirul-sălbatic, aliorul ş.a.
Pădurile de stejar pedunculat ocupă în rezervaţie o
suprafață relativ mică, de 541 de hectare. Ele sînt
situate, de obicei, la o altitudine de 150-200 m, în
partea de jos a versanților și în văile pîraielor.
Baza primului nivel a acestor păduri este alcătuită
din stejar pedunculat, pe lîngă acesta creşte aici
carpenul, teiul cu frunza mică (pucios) şi cel
argintiu, frasinul, cireşul, arţarul norvegian, pe
locurile situate la altitudini mai mici ocazional
poate fi întîlnit plopul tremurător.
Pădurile de fagi europeni din rezervaţie ocupă o
suprafață nesemnificativă, de doar 22 de hectare.
Mici porțiuni a acestui tip de păduri se întîlnesc la
altitudinea de 200-330 m, pe versanții de nord sau
est, mai ales, în locurile deformate de alunecările
de teren vechi şi pe pantele rîpilor abrupte, adînc
împlîntate.
Aproximativ 350 de hectare sînt ocupate
de pădurile artificiale. Începutul creării
lor se referă la sfîrșitul anilor 20 ai
secolului al XX-lea. Predomină culturile
de stejar pedunculat ‒ 236 ha. Aceşti
stejari se află pe 120 de sectoare cu
suprafaţa de la 0,2 pînă la 11 de hectare.
Cele mai răspîndite sînt plantaţiile
mixte, în componenţa cărora în afară de
stejar pedunculat în proporţii diferite,
intră: frasinul european, teiul, arţarul
norvegian şi alte specii.
Lumea animală a rezervaţiei ilustrează destul de larg complexul faunistic al pădurilor
Moldovei Centrale. Potrivit zonării zoogeografice a republicii (Averin, 1965), acest
teritoriu este inclus în Sectorul Forestier sau cel al Codrilor, care reprezintă avanpostul de
sud-est al faunei de tip vest-european. Printre animalele de acest tip se numără: pisica
sălbatică europeană, chiţcanul-de-apă, unii lilieci etc. Concomitent Codrii sînt una din
căile de pătrundere a unor specii de animale din Balcani, Carpați şi Asia Mică. S-au
răspîndit, au pătruns în Rezervaţia „Codrii" şi au devenit parte componentă a faunei locale:
ciocănitoarea siriană (specia balcano-asiatică) și cinteza comună (specie din Europa de
Vest). Influența și conexiunea profundă cu habitatul faunei Carpaților sînt confirmate de
convieţuirea în rezervaţie a două subspecii de veveriţe: comună și de Carpați, în ultimii
ani, ciocănitoarea neagră îşi face cuib aici şi, ocazional, piţigoiul.
Pădurile Codrilor întotdeauna s-au deosebit prin
abundenta porumbeilor. Şi pînă în zilele
noastre, pot fi întîlniţi frecvent porumbelul-
gulerat și porumbelul-de-scorbură. Se întîlneşte,
de asemenea, în mod obişnuit porumbelul
sălbatic, care-şi face cuibul aici. Guguștiucul
(porumbelul-turcesc) se întîlneşte rar în
rezervaţie şi doar în apropierea conacului
central, deși în satele vecine această specie este
numeroasă.
În rezervaţie îşi au habitatul 43 de specii de
mamifere din 9 ordine, ceea ce reprezintă
67,1% din componenţa speciilor faunei
mamiferelor republicii. Din fauna mamiferelor
în rezervaţie predomină speciile caracteristice
Europei de Vest: chițcanul-de-cîmp (Crocidura
leucodon), liliacul mic (Nyctalus leisleri),
orbetele mic (ţîncul-pămîntului), jderul-de-
piatră (Martes foina), pisica sălbatică etc., dar şi
cele din fauna caracteristică Europei de Est:
chiţcanul-de-gradină (Crocidura suaveolens),
liliacul urecheat brun (Plecotus auritus), jderul-
de-copac (Martes martes) etc.
Cerbii carpatini din rezervaţie ‒ descendenți ai
acelor cerbi-marali de Ascania care au fost
aduşi aici la începutul anilor '60. Pe teritoriul
actual al rezervaţiei au fost aduse 25 de
exemplare adulte (Uspencschi, 1961). Acest
lucru s-a făcut în scopul completării nişei
ecologice a cerbului european, dispărut în
Moldova încă la începutul secolului al XIX-lea.

Cerbul pătat a pătruns în rezervaţie prin

frontiera de est a Ocolului Silvic Căpriana, unde
se află unul dintre principalele focare de
aclimatizare a acestei specii în Rezervaţia
„Codrii".
În încheierea aceasta este una dintre cele mai
atractive zone turistice din Republica Moldova,
deoarece în imediata apropiere a rezervaţiei se
află numeroase atracții culturale și istorice. În
publicaţia noastră „Cele patru mănăstiri din
preajma ChişinăuluiAici le vom numi doar, este
vorba de mănăstirile: Condrița şi Căpriana
(raionul Strășeni), Suruceni (raionul Ialoveni),
Hîncu şi Vărzăreşti (raionul Nisporeni). De
asemenea, vom aminti Casa-muzeu Ralli din
satul Dolna, raionul Străşeni. De pe teritoriul
rezervaţiei izvorăşte rîul Botna, despre care am
scris deja. Aceste locuri sînt vizitate anual de
mii de turiști din Moldova și alte țări.