Ministerul Educației,Culturii și Cercetării din R.

Moldova

Colegiul de Construcții Hâncești

Disciplina : Bazele pieții imobiliare

Studiul individual : Concurența pe piață imobiliară a mărfurilor și servicii

Realizat : Samocrainîi Vasile

Verificat : Ciora Olga

Hâncesti 2019
Studiul pieţei ar trebui să înceapă cu studiul tipului de concurenţă, existentă pe această
piaţă. Înainte de a vedea ce fel de piaţă este piaţa imobiliară ne vom opri la noţiunea de
concurenţă pură. Pentru o concurenţă pură sunt necesare următoarele condiţii:
1. omogenitatea mărfurilor, adică mărfurile sunt reprezentate de unităţi echivalente,
asemănătoare sau în cazul cînd ele nu sunt absolut identice este necesar ca
cumpărătorii şi vînzători să le considere i să presupună că sunt similare;
2. vînzătorii şi cumpărătorii reprezintă prin sine participanţi mărunţi, care nu pot
influenţa preţul mărfi pe această piaţă, şi nu există cumpărători care ar cumpăra un
volum mare de producţie;
3. lipsa limitărilor (restricţiilor) artificiale ceea ce presupune că piaţa trebuie să fie liberă
de orice reglementare a preţurilor sau de impunerea unor cote la producerea anumitor
tipuri de producţie din partea Guvernului, sindicatelor, a diferitor unităţi naţionale.
4. mobilitatea, adică mărfurile şi servicii trebuie să aibă o mobilitate suficientă pentru a
asigura producătorilor un beneficiu cît mai mare, iar cumpărătorii trebuie să aibă
posibilitatea de a cumpăra marfa acolo unde ea este mi ieftină.
În unele cazuri economiştii deosebesc concurenţa pură de concurenţa echilibrată.
Concurenţa echilibrată cere respectarea tuturor condiţiilor referitore la concurenţa pură şi
presupune adăugător că vînzătorii şi cumpărătorii deţin informaţia deplină despre starea
pieţei şi schimbările ce au loc în economie. Admiterea referitoare la piaţa echilibrată
permite elaborarea modelelor economice matematice pentru ilustrarea sau reflectarea
interacţiunilor in interiorul pieţei. Aceste modele aproximează condiţiile într-o ramură
economică concretă şi pot servi în calitate de standard după care se apreciază eficienţa
economie în întregime.
Pieţele imobiliare se deosebesc de pieţele cu concurenţă echilibrată (perfectă), şi
principalele deosebiri sunt următoarele:
- pe piaţa cu concurenţă perfectă mărfurile şi serviciile trebuie să fie omogene; pe
piaţa imobiliară fiecare clădire, lot este destul de individual, prin urmare marfa propusă
pe pieţele imobiliare nu este omogenă;
- pe piaţa cu concurenţă perfectă numărul cumpărătorilor şi vînzătorilor este mare şi
nici unul din ei nu poate influenţe preţurile; piaţa imobiliară poate avea doar cîţiva
cumpărători şi vînzători pentru un anumit diapazon de preţuri într-o perioadă concretă de
timp;
- pe piaţa cu concurenţă perfectă nu trebuie s existe restricţii artificiale; pe piaţa
imobiliară de cele mai multe ori preţurile sunt reglementate de diferite acte normative
emise de administraţiile de diferite niveluri;
- pe piaţa cu concurenţă perfectă mărfurile şi serviciile trebuie să se mişte într-acolo
unde beneficiul obţinut de producător este cel mai mare, iar cumpărătorul poate să
cumpere marfa cea mai ieftină; bunurile imobile nu se pot mişca şi urmează a fi utilizate
pe locul amplasării, cererea la bunurile imobile depinde mult de evenimentele ce se
desfăşoară în imediata apropiere a acestora. Schimbări în posibilitatea de a obţine un loc
de muncă sau în starea mediului înconjurător fac ca bunurile imobile să fie mai mult sau
mai puţin atractive, chiar dacă ele nu au suportat nici o schimbare;
- pe piaţa cu concurenţă perfectă cumpărătorii şi vînzătorii deţin informaţia despre
starea pieţei; pe piaţa imobiliară cumpărătorii şi vînzătorii de cele mai multe ori nu sunt
informaţi îndeajuns cu procedura tranzacţiilor de piaţă.
 Cu toate că pieţele imobiliare nu sunt cu concurenţă perfectă, ele influenţează mult
asupra preţurilor la bunurile imobile. Sectoarele de pămînt, cu toate că nu sunt identice,
de multe ori pot prezenta un schimb destul de apropiat pentru cumpărători. cumpărătorii
de bunuri imobile ce fac parte din fondul locativ, pot prefera o anumită amplasare sau un
anumit tip al clădirii, dar ei pot accepta şi alt tip şi amplasare, dacă preţul propus va fi
rezonabil.
2 Indicatorii gradului de concurenţă

Gradul de concurenţă a imobilului este determinat de totalitaea caracterristicilor ce îl

deosebesc de alte obiecte analoage în masura satisfacerii necesităţilor individuale a
consumatorilor şinivelul cheltuielilor necesare pentru procurarea lui. Deasemenea asupra
gradului de concurenţă mai influenţează şi proprietaea imobilului de a fi evidenţiat de
către cumpărători din alte grupe de obiecte similare oferite pe piaţădatorită proprietăţilor
sale de consum ridicate.

Gradul de concurenţă poate fi determinat cu ajutorul indicatorilor ce reprezintă totalitatea

criteriilor evaluării nivelului gradului de concurenţă .

Pentru dterminarea gradului de concurenţă se utilizează următorii indicatori:

- indicatorul unitar,

- indicatorul de grup,

- indicatorul integral,

Indicatorul unitar-reprezintă raportul procentual al marimilor parametrilor tehnici şi

economici la care elementele de satisfacere a necesităţilor theoretic sunt satisfăcute.

Indicatorul de grup – uneşte indicatorii unitari şi caracterizează gradul de satisfacere a

necesităţilor in întregime şi ia in cosideraţie (calitatea tencuielei ,amplasarea
casei,parametrii ecologici ,altfel spus toate caracteristicile obiectului ân afară de numarul
odăilor şi numarul de ordine a apartamentului).

Indicatorul integral – reprezintă o caracteristică numerica a graului de concurenţă a

bunului imobil si reprezintă raportul dintre indicatorul de grup a parametrilor economici
catre indicatorul de grup a parametrilor tehnici.

Pentru a evalua gradul de concurenţă sub acţiunea diferior factori pentru o perioadă
anumită de timp se utilizează aceşti indicatori.