Lucrările lui Grigore Vieru despre natură, păsări, animale

Grigore Vieru a fost un poet român, ales membru corespondent al Academiei

Române.
S-a născut și a activat în Republica Moldova devenind un simbol al valorilor
şi unității românești, fiind strâns legat de ambele maluri ale Prutului. Tematica lui
Grigore Vieru este aparent simplă, dar foarte profundă – a scris poezii despre
mamă, natură, sat, poezii cu caracter social, abordând de asemenea valorile și
tradițiile românești. A ţinut să sensibilizeze caracterul cititorului, încercând să facă
omul mai bun și mai spiritual. A adus un aport considerabil la dezvoltarea limbii
române şi grafiei latine pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, pe vremuri încă
inclus în fosta Uniune Sovietică. Vieru face parte din grupul celor care au luptat
pentru independența țării. Personalitatea lui va rămâne veșnic în memoria şi
sufletul nostru.
Se consideră că Grigore Vieru este cel mai mare poet pentru copii din
literatura română şi unul dintre cei mai mari din literatura lumii de acest gen.
Confirmă acest lucru multitudinea de poezii scrise cu atâta dragoste faţă de copii,
faţă de Universul copilăriei. Citind versurile lui pentru copii, te copleşeşte dorinţa
de a te întoarce acolo, în lumea copilăriei, şi a rămâne acolo pentru totdeauna.Sunt
convinsă că toţi copiii trebuie să-l cunoască pe Grigore Vieru, care, de parcă, era
mereu Copil.
Versurile poetului Grigore Vieru pentru copii sunt vesele, jucăuşe, duioase.
Poetul adesea intră în dialog cu izvoraşul, albina, valul, malul, florile, soarele,
ploaia etc., tot ce ne înconjoară de mici copiii şi pe care le admirăm atunci.
Poeziile pentru copii ale lui Grigore Vieru au un vădit caracter educativ. Prin
catrenele sale pe care copiii le pot memoriza cu uşurinţă datorită ludicului şi
muzicalităţii din ele, Vieru altoieşte în conştiinţa micilor cititori valori general-
umane, respectul faţă de părinţi, dragostea pentru patrie şi pentru limba maternă.

Despre natura:
Satul meu, Primăvara, Vara, Toamna, Iarna, Graiul meu, Două mere, Cântecul
soarelui, Greieraşul, Ploaia, Bradul, Fluturaşii, Melcul, Mărul, Floarea-soarelui, O
ceaţă caldă, Pădure, verde pădure, Cutremur, Curcubeul, etc.

Ploaia
Vine ploaia peste lunci
Cu picioare-albastre, lungi! Iată, ca pe ţârâieci,
Pic-pic-pic, pic-pic-pic, Prind în palme stropii reci.
Grâul creşte mare-n spic! Ploaie, tu de unde ştii
Să creşti pâine în câmpii?

Toamna Primăvara
Bate toamna nucile, Iese iarba luminoasă,
Aureşte frunzele, Rândunica vine-acasă.
Îndulceşte merele… Cald e soarele-n câmpie
Ce eşti trist, măi greier?! Ca un ou de ciocârlie

Graiul meu
Drag îmi este graiul Ia vezi tu ce sunet,
Ca un cer cu stele, Ce mireasmă are!
Vorbe mângâioase: Parcă-nfloare teiul,
Neamuri ale mele. Parcă trec izvoare!
Graiul meu, graiul meu, Graiul meu, graiul meu,
Ca un cer cu stele, Ce mireasmă are!
Graiul meu, graiul meu, Graiul meu, graiul meu,
Neamuri ale mele! Parcă trec izvoare!

Pădure, verde pădure

Draga i-a fugit cu altul.
S-a ascuns în codru. Uuu!
El a smuls pădurea toată,
Însă n-a găsit-o, nu.
El a smuls pădurea toată
Şi s-o are începu.
Şi-a arat pădurea toată…
Însă n-a găsit-o, nu.
Semăna pădurea toată,
Din grâu azime-a gătit
Şi-o corabie-şi cioplise
Din stejarul prăvălit.
Şi-o corabie-şi cioplise
Şi-n amurgul greu, de stânci,
A plecat pe mări, s-o uite,
Clătinat de ape-adânci.
A plecat pe mări, s-o uite,
Dar sub lună, dar sub stea,
Răsărea la loc pădurea,
Iar corabia-nfrunzea.

Despre păsări:
Pasărea, Puiul, Gâsca, Rândunica, Ciocănitoarea, Cucul și cucoșul, Hulubașul,
Curcanul, Puișorii, Rândunica-rândunea, etc. .

Puișorii
– Pui golaşi cum staţi în cuiburi – Dar când mama nu-i acasă
Fără plăpumioare? Şi ploiţă cerne?
– Ne învelim cu ale mamei – Ne învelim atunci cu frunza
Calde aripioare. Ramurii materne.
– Dacă n-o să vină mama
Şi-o să cadă frunza?
Ciocănitoarea
A venit din crâng un cuc
La ciocănitoare-n nuc:
– Ia vezi tu, ciocănitoare,
Ceasul meu ce are oare?
Pasărea
Când s-a întors
La puii ei cu hrana,
Găsise cuibul gol
Şi amuţit.
Gâsca
Gâscă, gâscă, ga-ga-ga!
Ce tot strigi, nu mai striga,
Că te-aude vulpea rea
Şi-o să vină să te ia!
Despre animale:
Iedul, Vaca, Ursul, Purcelul, Ursulețul, Căluțul, Iepurașul, Girafa, Veverița,
Elefantul, Oița, Chiț-chiț, Di-di-di, etc. .
Vaca
Are coarne cumincioare
Şi copite liniştite.
Ce mănâncă? Iarbă-adâncă!
Ce ne-aduce? Lapte dulce!
Purcelul
Stă purcelul jos în paie:
„Sunt murdar. Murdar de tot.
Trebuie să-mi fac o baie”
Şi s-a dus s-o facă-n glod.
– Cum să nu mai vină mama?
– Cum să cadă frunza?
Meşterită, cioc-cioc-cioc,
Ceasul desfăcu pe loc:
– Acuş, cuce, vom afla…
Nu sunt gâze-n el cumva?
I-a căutat
Până-i albise pana,
Şi-n cioc
Sămânţa a-ncolţit.
Hulubașul
Gru-gru-gru, hulubaş,
Gru-gru, gru, drăgălaş!
Stai că n-o să-ţi fac nimic,
Nu vezi că şi eu sunt mic?
Căluțul
Măi căluţ, eşti trist de tot.
Acuşi zahăr am să-ţi scot!
Îţi dau zahăr şi halva,
Numai nu fi trist aşa!
Elefantul
Elefantul Eli Fant
E un mare muzicant!
Trompă e trombonul lui,
Nuntă fără dânsul nu-i!