George Meniuc (născut pe 20 mai 1918 la Chișinău si decedat pe 8 februarie 1987) a fost un poet,

scriitor si traducător.
Împrietenit cu cartea, în 1932 începe să compună versuri, în 1934 publicând prima poezie, La țară,
în revista literar științifică „Mihai Eminescu” din Chișinău. A absolvit liceul "M. Eminescu" din
Chișinău în 1937. În 1937 se înscrie la facultatea de litere și filozofie a Universității din București.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial activează la Moscova în calitate de colaborator la
postul de radio în cadrul redacției emisiunilor în limbile naționale. Revenit la baștină, lucrează un
timp la Secția de Limbă și Literatură a Institutului Moldovenesc de Cercetări Științifice. După al
Doilea Război Mondial a activat modest în publicistică și a scris poezie de inspirație folclorică și
basme în versuri pentru copii, abandonând modernismul, considerat inacceptabil de autorități.
Timp de peste doi ani și jumătate, George Meniuc s-a aflat în funcția de redactor-șef a revistei
„Nistru”, organ al Uniunii Scriitorilor, perioadă în care au apărut 33 de numere.
Poezii

 Cântecul zorilor
 Poezii
 Strofe lirice
 Versuri alese
 Vremea Lerului
 Florile dalbe
Nuvele

 Delfinul
 Scripca prietenului meu
 Întunecatul april
 Cei trei
 Umbre
 Povestea vorbei
 Amurg
 Negură
 Ultimul vagon
 Vagonul
 Era noapte
 Amintiri
 Accidentu

Eseuri:

 Imaginea în artă
 Iarba fiarelor
 Cadran solar
 Eseuri(1967)