Grati Laurenția

Comentariul poetic al poeziei ,, Brâncuși ‘’ de Grigore Vieru

Poezia ,, Brâncuși ‘’ a fost scrisă de cel mai mare poet al Basarabiei -

Grigore Vieru. Ea este dedicată voievozilor care au murit vitejește în luptă.
Probabil printre acești viteji se regăsește și tatăl lui Grigore Vieru, care a
murit în timpul războiului, lăsându-l pe dânsul orfan. Poezia într-un fel se
aseamănă cu o altă poezie a lui Grigore Vieru ,, Cămășile ” unde mama își
așteaptă fiul de la război, însă care n-a venit. Aici tot sunt așteptați
soldații care la fel ca și în poezia ,, Cămășile ” nu vor veni, și seară de seară
Carpații își aștern umbra peste masa unde sunt asteptați acești soldați.
Poezia formată din 3 strofe cu rimă albă denotă o structură mai
neobișnuită și un caracter excepțional. Un simbol prezent în această
lucrare este piatra, acest element care stă la baza temeliei oricărei case,
oricărui succes.
Fragmentul „ O, e o tăcere/ Atât de afundă ” sugerează că tăcerea e un
moment de meditare. Metafora „ Carpații aștern umbra pe masă ”
accentuează măreția acestora, fiind atât de înalți că ascund marele Soare
în spatele lor și instaurează spectaculoasa și tăcuta noapte, încât ochii
stelelor senine plâng. Versurile „ Masa de piatră/ Scaune goale de piatră/
Așteaptă ” accentuează la fel intensitatea tăcerii, dar și dorința ca „vitejii
voievozii” să se întoarcă, „brațul să-și odihnească ”.
În poezie este folosită epifora ,, piatra ” pentru a arata cât de greu le este
în suflet celor care-și așteaptă apropiații. Cu același scop este folosită și
comparația ,, Fruntea grea ca de piatră ” .
Poezia mi-a lăsat o stare postlectorală sumbră pentru că așteptările nu s-
au adeverit și masa care îi așteaptă pe soldați rămâne rece și pe scaune
nimeni nu se așază. După părerea mea, piatra, deși un simplu element în
viața noastră, poate fi creat într-o capodoperă, simbol, amintire,
important e să dorești acest lucru.