Grati Laurenția

Argumentați că textul ,, Doină, doină, cântec dulce " este o doină.

Doina este o specie literară a genului liric în care sunt exprimate în mod
direct sentimentele de dor, de jale, de regret, de dragoste, de revoltă...
În opinia mea textul literar ,, Doină, doină, cântec dulce " aparține speciei
lirice doina populară, fiindcă are mai multe caracteristici pentru acest tip
de creație.
• Poezia debutează cu o repetiție și un epitet expresiv prin care se
realizează o formulă de adresare plină de afectivitate: ,, Doină, doină,
cântec dulce " .
• Sunt prezente verbe la persoana I, ca exemple sunt versurile ,, Când te-
ascult, eu stau pe loc / Doina cânt, doina șoptesc "
• Prozodia este una specifică, rima fiind împerecheată ,, dulce – duce, foc –
loc " ( 1 - 2, 3 - 4 ) . Ritmul trohaic, prima silabă fiind accentuată, iar a doua
neaccentuată ,, Doină, doină, cântec dulce " . Versul este scurte, având 8
silabe.
• Principalele teme ale acestei doine sunt: iubirea și natura.
• O altă caracteristică care face ca acest text să aparțină speciei date este
faptul că se inspiră din viața poporului român, ilustrând relația omului cu
natura ,, Bate vânt de primăvară - / eu cânt doina pe afară, / vine iarna
viscoloasă / frunza – n codru mă îmbie / frunza cade - ngălbenită /
izvorașul curge-n vale " . Este prezentă atitudinea față de viață ,, Doina
cânt, doina șoptesc, / tot cu dânsa viețuiesc. " , precum și atitudinea față
de moarte ,, vine timp de rele soarte, /eu când doina cea de moarte. "
• Expresivitatea limbajului se constituie prin frecvența unui inventar de
mijloace de expresivitate artistică: epitete ,, cântec dulce, iarna viscoloasă,
rele soarte. " , repetiția vocativului ,, Doină, doină, cântec dulce / Doină,
doină, viers cu foc. " , metonimia ,, Izvorașul curge " .
• Monologul liric de tip confesiv devine pretextul sub care eul poetic își
transmite trăirile, gândurile și sentimentele: ,, Doina, doina, cântec dulce, /
Când te – aud, nu m - aș mai duce ".
 • Prezența motivului legăturii omului cu natura și simplitatea stilului
sunt alte două aspecte ale acestei poezii, ea fiind atribuită doinei , creației
folclorice specifice poporului român.
Observăm dragostea și prețuirea autorului pentru frumusețea
neasemuită a cântecului popular prin figurile de stil și prin felurita
descriere a doinei. Poezia este realizată într-o manieră simplă și
armonioasă, plină de sensibilitate, poetul având meritul de a surprinde
relația indisolubilă, dintre cântecul doinei. Doina este o creație a omului
simplu din popor, aflat in momentele sale de singurătate, în care își
exprimă cele mai profunde sentimente, de aceea doina este considerată
poezia celor mai intime confesiuni.
Într-un final, pot afirma cu certitudine că textul literar ,, Doină, doină,
cântec dulce " , se încadrează în genul liric, specia doina.