Doina populară

DEFINIȚIE : Doina populară este creația în versuri, în care sunt exprimate cele mai puternice
sentimente umane: de dor, de jale, de dragoste, de înstrăinare, de cătănie, de ură, de revoltă,
de haiducie, proiectate într-un mediu rural, pastoral si arhaic.

TRĂSĂTURI CARACTERISTICE :

- Doina este cea mai veche creație populară românească și a însoțit existenta omului din
vechime având un efect tămăduitor asupra sufletului său pentru că i-a dat posibilitatea
să-și exprime prin cântec durerea sau bucuria
- Doina se mai numește si cântec, pentru că se cânta sau cântec de frunza, pentru că, de
obicei, începe cu versurile “frunză verde” sau “foaie verde”
- În funcție de sentimentul dominant pe care îl exprimă, doinele pot fi de jale, de dor, de
dragoste, de haiducie, de cătănie, de înstrăinare, de ură, de revoltă
- Doina populară are caracter oral, anonim, colectiv, tradițional și sincretic(îmbină
trăsături care țin de mai multe arte – literatura si muzica)
- Dintre motivele literare specifice, reținem:
a) Comuniunea omului cu natura
b) Motivul trecerii ireversibile a timpului
c) Motivul dorului
d) Motivul îmbătrânirii
- În ceea ce privește comuniunea omului cu natura, aceasta transpare în doine în mai
multe feluri. Astfel, natura este gazda protectoare pentru haiduc sau pentru omul
revoltat, este o cutie de rezonanță care vibrează la durerile și la bucuriile omenești si
totodată îi oferă omului un sistem de valori si frumuseți la care el se raportează în
permanență
- Dintre figurile de stil, mai des întâlnite sunt metafora, hiperbola, epitetul diminutivat,
personificarea, repetiția si paralelismul sintactic
- Doina nu este structurată pe strofe, ci este concepută ca un monolog liric (interior sau
adresat)prin intermediul căruia sunt exprimate trăiri omenești
- Din punct de vedere al elementelor de prozodie se observă că ritmul este trohaic, rima
poate fi împerecheată, încrucișată sau monorimă. Măsura versurilor este mică(6-8
silabe)
- De obicei titlul doinei este dat de primul vers
Sentimentul comuniunii omului cu natura în doine transpare în mai multe feluri. Astfel în
descrierea chipului ființei dragi, poetul apelează la analogii cu elemente din natura. Alte ori
elementele naturii devin simbolice pentru situații de viață.