Mi-e dor

de salcâmul din poartă.

Mi-am agăţat de el
haina copilăriei
şi am plecat.
Parfumul drag
mă cheamă-n mai,
cu dor sfredelitor
mă întoarce în mica mea ţară,
unde cuminte
pe-o creangă de salcâm înflorit
copilăria mă visează
ca pe-un miel sacrificat...
Ce bine că
am avut cândva un salcâm
din care am păscut floare
şi care m-a înţepat...
Fără gând ascuns!
Pur și simplu,
să nu fie uitat.

Comentariul literar al poeziei „Mi-e dor” de Claudia Partole

Poezia „Mi-e dor” are ca temă evocarea copilăriei de mult trecute și a vieții care
este în continuă scurgere. Opera este lirică, întâmplările sunt narate la persoana I
de către autoare, care se întoarce în copilărie prin intermediul amintirii dovedind
un scriitor pe deplin format, cu un stil rafinat. Izvoarele de inspirație sunt
autobiografice, iar evocarea se face din perspectiva indepartată a maturității, fiind
dominată de un impuls afectiv greu de stăpânit: nostalgia. Poezia reprezintă o
reflecție profundă asupra vieții, a vârstei inocente şi a formării, a modelării umane.
„Mi-e dor” este un tablou fidel al unei lumi trăind în spiritul obiceiurilor fixate
printr-o existenţă multimilenară. Autoare dă dovadă de un dor nemaipoment pentru
cea mai frumoasă perioadă a vieții, copilăria. Pentru Claudia Partole, satul, țara
natală este locul cel mai important și mai frumos din lume „ mă întoarce în mica
mea ţară”.

În concluzie, putem afirma că perioada copilăriei este cea mai frumoasă din
viață, dar, înțelegi acest lucru, atunci când grijile și problemele te depășesc.
Copilăria este o țară, acolo unde, nu te mai poți întoarce odată ce ai plecat, rămâi
doar cu frumoasa amintire așa cum spune și Claudia Partole în următoarele versuri:
„ Ce bine că
am avut cândva un salcâm
din care am păscut floare
şi care m-a înţepat...
Fără gând ascuns!
Pur și simplu,
să nu fie uitat.”