''Druța- o pledoarie

pentru rezistența
neamului in numele
perenității''
• “Ion Druţă a preferat, conştient şi benevol, calea autoexilului:
mai întîi – a celui intern, de creaţie, apoi şi a celui extern,
existenţial. Chiar de la începutul activităţii sale literar-artistice el
evadează din lagărul de concentrare al ideologiei oficiale,
retrăgîndu-se şi situîndu-se ireversibil pe poziţiile
umanitarismului şi ale valorilor etno-naţionale, constituite de-a
lungul istoriei. (...) Disidenţa lui Ion Druţă nu era una pur
politică, de confruntare directă şi făţişă cu regimul, ci una
ideologico-artistică şi etno-morală, cu implicaţii adînci în
spiritualitatea neamului. Era o rezistenţă exprimată în chipuri şi
imagini de o valoare artistică excepţională...”
(Haralambie Corbu, academician)
• Druță a promovat tradițiile, obiceiurile si insași viața de la sat
prin intermediul tuturor personajelor create de acesta, astfel
valorificând istoria neamului, limba româna in numele
perenitații.
• Prin însăși articolele sale, Ion Druță proslăvește poporul român, dar
totodată il critica pentru faptul că secole la rând nu a
știut să ramâna ferm în fața navălitorilor, să-și apere propriile interese,
dar mereu s-a supus lor: ,, Din pacate, noi mostenind de la
daci sclavismul impreuna cu o adanca indiferenta fata de
vatra strabunilor, ne vedem fiecare de interesul sau
personal si ne tot carabanim peste Dunare generatie
dupa generatie, fara sa ne fi lasat cine stie ce
marturii despre trecerea noastra prin lume.
Acel hotar de lumina care se numeste PATRIE si
ar fi trebuit, in anumite momente, sa ne
opreasca din toate nebuniile noastre, sa ne
adune intr-un corp comun, in noi nu functioneaza."
 "Pământul, istoria și limba
sânt, in esență, cei trei stâlpi
pe care se ține neamul."
( Ion Druță)