Victor Hugo a fost un poet, dramaturg şi romancier

francez.Scriitor romantic, a fost pair al Franţei din 1845,

senator al Parisului şi membru al Academiei Franceze din
1841. Printre operele sale cele mai cunoscute se numără
Mizerabilii (1882) şi Notre-Dame de Paris (1831), precum şi
volumele de poezii Les Contemplations şi La Légende des
siècles.Victor Hugo s-a aflat în fruntea curentului literar
romantic cu piesa sa Cromwell şi cu drama Hernani. A
militat pentru cauze sociale printre care eliminarea
pedepsei capitale.Deşi era un regalist convins în tinereţea
sa, opiniile sale politice s-au schimbat cu trecerea
deceniilor şi a devenit un susţinător pasionat al
republicanismului; lucrările sale ating majoritatea
problemelor politice şi sociale şi tendinţele artistice ale
timpului său.

Victor Hugo
1802-1885
 Operele lui Victor Hugo
Fiica cea mare şi favorita lui Hugo, Léopoldine, a murit în
1843, la vârsta de 19 ani , A scris apoi multe poezii despre
viaţa şi moartea fiicei sale, iar cel puţin un biograf susţine
că nu s-a recuperat niciodată complet. Cea mai cunoscută
poezie a sa este probabil Demain, dès l'aube (Mâine, la
răsărit), în care îşi descrie vizita la mormântul ei.

Primele opere ale lui Victor Hugo au fost profund

influenţate de François-René de Chateaubriand. Victor
Hugo a publicat primul său roman, Han din Islanda, în
1823, la numai 21 de ani.

Poeme, ode şi balade

-1822: Ode şi poezii diverse ("Odes et poésies diverses")
-1829: Orientalele ("Les Orientales")
-1831: Frunze de toamnă ("Les Feuilles d'automne")
-1835: Cântecele crepusculului ("Les Chants du crépuscule") Léopoldine Hugo
-1837: Vocile lăuntrice ("Les Voix intérieures")
-1840: Razele şi umbrele ("Les Rayons et les Ombres")
-1853: Pedepsele ("Les châtiments") - capodoperă a poeziei satirice franceze
-1856 - 1857: Contemplaţiile ("Les Contemplations")
-1859 - 1883: Legenda secolelor, două volume - capodoperă a poeziei franceze
Catedrala Notre-Dame din Paris este un monument al
arhitecturii gotice timpurii din Franța, sediu al
Arhiepiscopiei Parisului. Catedrala se află pe Île de la Cité,
în centrul Parisului. Construcția a început în anul 1163, pe
locul unui lăcaș de cult dedicat sfântului diacon Ștefan. În
1182, episcopul Maurice de Sully a sfințit altarul, dar
construcția catedralei a durat din 1163 până în 1345.
Construcția clădirii cu cinci nave s-a terminat prin lucrările
de pe fațada vestică, iar pe la mijlocul secolului al XIV-lea,
prima capodoperă a stilului gotic timpuriu era gata. Cu
toate că desenele inițiale și strana evocau încă stilul
romanic, aici s-au aplicat pentru prima oară soluții
arhitecturale specifice stilului gotic. În timpul iacobinilor
(1793-1794), catedrala a fost profanată devenind Templu al
Rațiunii și loc unde erau citite și dezbătute operele
iluminiștilor în timp ce era venerată Ființa Supremă.
Notre-Dame de Paris
Catedrala a redevenit catolică în urma concordatului lui
Napoleon I cu Papa Pius al VII-lea din 1801, Napoleon fiind
încoronat aici împărat al Franței pe data de 2 decembrie
1804.
Notre-Dame de Paris este un roman al scriitorului francez Victor
Hugo, publicat in 1831. Titlul se referă la Catedrala Notre-Dame
din Paris, locul de desfășurare a acțiunii romanului.Acțiunea
romanului are loc în Parisul Evului Mediu, mai exact pe la
sfârșitul secolului al XV-lea, începutul secolului XVI.Romanul, pe
lângă acțiunea propriu-zisă, este o creionare a Parisului
medieval, a clădirilor (catedrala Notre-Dame, în principal), a
oamenilor și a moravurilor pe care aceștia le au. Biserica este cea
care guvernează tot, ea sfințește, condamnă sau propovăduiește.
Din porunca ei, unii suspectați de vrăjitorie sau pact cu diavolul,
pot avea ca sentință pedeapsa capitală.Într-o catedrală de acest
gen, adică vestita Notre-Dame de Paris, este sălașul unui biet
cocoșat surd. Acesta a fost părăsit de mic copil lângă catedrală și
adoptat de arhidiaconul catedralei, Claude Frollo.Quasimodo,
după numele său, este cocoșatul care ajuns la maturitate devine
clopotarul catedralei. Refugiul lui sunt zidurile reci, prieteni îi
sunt clopotele și statuile ce împodobesc edificiulOamenii se Desen din 1881 ilustrând
sperie de sluțenia lui și îl condamnă la singurătate.
Cocoșatul și garguiele de
la Notre-Dame de Paris
Quasimodo este protagonistul romanului Victor Hugo
"Catedrala Maicii Domnului din Paris". Quasimodo este
clopotul cu cocoașă al Catedralei Maicii Domnului din
Paris. Numele Quasimodo a primit numele jurământului
catolic octava Paștelui, care, la rândul său, este numit după
primul cuvânt al lui introitus — " ca nou-născuți, iubiți
laptele pur verbal, pentru ca el să vă crească în mântuire;
pentru că ați gustat că binele este Domnul» .Quasimodo sa
născut cu dizabilități fizice. Victor Hugo scrie că întregul
corp al lui a fost în formă neregulată, el a fost cocoțat,
crom și a avut un negi imens pe ochiul stâng. În loc de
primul ei copil, s-a dus Quasimodo, dar mama lui era să
înnebunească, iar băiatul a fost luat. Imediat, în Reims, el
a fost botezat și trimis la Paris, unde a fost găsit în iesle
pentru avanpremiera Catedralei Fecioarei pariziene,
preotul de douăzeci de ani, Claude Frollo, care la numit
după sărbătoarea octavei Paștelui .

Quasimodo
Esmeralda este personajul principal al romanului Victor
Hugo "Catedrala Maicii Domnului din Paris" , precum și al
filmelor, spectacolelor, muzicalelor, baletelor și poeziilor
create pe baza acestei lucrări. În romanul lui Victor Hugo,
povestea lui Esmeralda este dezvăluită treptat. Pentru
prima dată, Esmeralda apare o tânără frumoasă care
trăiește în "curtea Minunilor" din Paris (lăcașul
cerșetorilor și infractorilor), câștigând bani prin dans și
performanță cu capra dresată a lui Jalli. Poetul Pierre
Grenguar, preotul Claude Frollo și clopotul urât Quasimodo
se îndrăgostesc de ea. Frollo încearcă să fure Esmeralda cu
ajutorul lui Quasimodo, dar este salvată de ofițerul Feb de
Chateauper. Esmeralda se îndrăgostește de salvatorul
său.Imaginea lui Esmeralda în roman este complicată și
tragică. Ea este întruchiparea castității și naivității, nu ca
ceilalți locuitori ai"Curții Minunilor". Chiar și faptul că
trebuie să-și câștige existența prin dans nu o corupe.

Esmeralda