Clasicismul.

Contextul socio-
cultural al
clasicismului.
11 noiembrie 2020
Ce observați
comun în
imagini?
• Unde vă duce cu
gândul cuvântul
„clasic”?

• Ce ai văzut ultima
dată din categoria
clasică?

• Ce/cine poate fi
clasic?
 Schițați un • Cum se
portret al unei îmbracă?
tinere sau al unui • Cum se
comportă?
tânăr de tip clasic. • Cum vorbește?
• Cu ce se ocupă?
• Ce-i place?
• Ce trăsături
morale/fizice
are?...
 Ascultați cu
atenție
melodia!

Ce trăsături ați
remarcat, din care
să reiasă că muzica
este clasică?
 • Rigoare
• Măsură
• Echilibru
• Armonie
Clasic • Discreție
• Claritate
• Desăvârșire
• Rațiune
• Ordine
• Eleganță
 Clasic Meditează și explică
sensul sintagmelor:
- Un derivat din om clasic;
adjectivul „classicus”
spirit clasic;
din limba latină, este
un cuvânt format de operă clasică;
la substantivul stil clasic;
„classis” (clasă, om clasic…
subîmpărăție).
- De „primă clasă”, de
„prim rang”, „demn
de urmat”.
 Ce rol i se atribuie
rațiunii umane în raport
cu arta literară?

MOTTO:
Rațiune
„Iubiți deci rațiunea și
pentru a voastre lire
Din ea luați frumosul și-
al artei strălucire”.
(Nicolas BOILEAU) FRUMOS
 afirmarea sensului
omul în centrul moral și estetic al
creației artistice omul în centrul artei
creației artistice

tendința spre
ordine și Clasicismul – secolele XVII-XVIII.
rigoare regula
În literatura română: finele sec. unităților
XVIII – primele decenii ale sec. XIX de acțiune,
de loc și de
timp
raționalitatea poetica genurilor
actului artistic rezidă în
verosimilitatea,
neamestecul și
bunul-simț, respectarea
distincția lor;
unor norme ale gustului
în respectarea
societății curtene
modelului ideal
 Clasicismul este un curent
cultural și literar, care afirmă
sensul moral și estetic al artei
și poziționa omul în centrul
creației artistice; clasicismul
promova imitația naturii și a
anticilor, bunul simț,
rațiunea, echilibrul și
claritatea, insistând asupra
credibilității lucrurilor
reflectate în operă și asupra
ordinii și rigorii.
Context social-istoric
Consecință a Umanismului
și a Renașterii – revenirea
la valorile antichității
greco-romane, la modelele
ei, în care armonia și
echilibrul sunt valori
Contextcentrale;
social-istoric
Franța secolelor XVII-XVIII,
un val cultural care a
promovat modelul antic
drept un ideal, echilibrat,
esența artistică ce îl ajuta
pe om în drumul său spre
desăvârșire.
Clasicism
• Curent literar-artistic
apărut în Franța și afirmat
în literatura universală pe
parcursul sec. XVII-XVIII.
• Promovează cultul și
imitația capodoperelor
Antichității greco-romane:
echilibru, măreție, natural
(verosimilitatea), armonia,
frumusețea artistică și
morală.
 Nicolas Boileau Arta poetică
(1674) este un
este primul mare
poem didactic,
teoretician al
care sintetizează
clasicismului, la fel de principiile și
important pentru regulile
Nicolas Boileau această perioadă clasicismului.
(1636- literară, cum au fost
1711)- Horațiu și Aristotel, în
reprezentant și antichitatea greacă.
teoretician al Ideea de bază a teoriei
clasicismului sale clasice e aceea că
francez, autor frumosul decurge din
de epistole, adevăr.
satire.
 Pornind de la anumite norme generale de
creație, ilustrate apoi pe genuri și specii
literare, opera e constituită din o mie o
sută de versuri și e împărțită în patru
cânturi.
Lucrarea lui Boileau în sine e exemplară în
acest sens, prin echilibrul și muzicalitatea
versurilor.

Artă poetică- concept specific esteticii

ce desemnează un ansamblu de norme sau
reguli privind „nașterea” sau „facerea”
poeziei, ori, în general, tehnica literaturii
– cu abordări despre genuri sau specii
literare.
Zadarnic vrea, prin versuri, semețul
tuturor
S-ajungă sus, pe culmea Parnasului
ușor.
Al muzei suflu tainic din cer când
n-a simțit.
Iar steaua din născare poet nu l-a
menit.

Necesitatea unui
talent înnăscut, fără
de care scriitura
Harul, talentul –
poetică ar fi
imposibilă. condiție a creației
„Când nu-i stăpân pe limbă, oricât
ar fi de mare,
Poetu-ntotdeauna e scrib fără
valoare.”
„Respectul pentru limbă voi pururi
să-l aveți.
Chiar dacă-n mari excese ar fi ca să
cădeți. Talentul nativ nu poate fi
De zece ori poemul mereu să-l suficient în sine, poetul fiind
cizelezi. dator să muncească riguros
pentru a-și cultiva darul. Ca să-și
merite numele și pentru a
practica într-adevăr această artă,
Desăvârșire, el trebuie să țină cont de regulile
perfecționare poeziei. Perfecțiunea artistică e
atinsă numai atunci când geniul e
însoțit de respectul față de reguli.
„Talentul și puterea nu-și
cântărește bine.
Și bunul-simț departe de cuget o Bunul simț
să-l lase.
Luați bunul-simț drept lege, deși
până la el
Alunecos e drumul și-i greu de
mers spre țel;
Puțin de se abate se și
îneacă-ndată.”

Luați bunul-simț drept lege…

„Nainte de a scrie
învață-te-a gândi
De-i limpede ideea sau
nu-i destul de clară,
Așa va fi și versul ce-n
urmă va s-apară.”

„Un singur drum urmează

Rațiunea – cinstita judecată.”
„Vrând să te placă lumea, să
fii cât mai citit?
Când scrii, ai grijă tonul să-l
schimbi necontenit.
Un stil mereu același și pururi
uniform,
Zadarnic strălucești; toți
cititorii dorm!”
Echilibrul nu înseamnă
neapărat simetrie, ci, prin
diversitatea formelor și a
Echilibru intensităților, opera să aibă
totuși un punct de echilibru,
care să păstreze integritatea,
„Alegeți bine tonul, scrieți tema
ideală,
Sublim, fără orgoliu, plăcuți fără
spoială.
Alege cu migală
cuvântu-armonios…
…Ai grijă orice lucru la locul lui să
fie;
Sfârșitul și-nceputul să-și aibă
armonie.”

Armonia asigură eleganța

Armonie operei, ea se naște din
echilibru și bun simț.
 „Fii tu întâiul critic al
versurilor tale.”

Lucrul bine făcut e cel

care trezește satisfacție
creatorului. Lipsa de
orgoliu nefundat poate
știrbi din calitatea operei,
prin urmare perfecțiunea
pornește de la muncă, Obiectivitate
rezultatele căreia sunt
privite absolut obiectiv de
către autot.
„Din primele cuvinte rostite
lapidar
Subiectul să se-arate cât mai
bogat și clar…”

Claritatea stilului, a
exprimării este și ea o
garanție a înțelegerii de
către autor. Cu cât e mai
clar textul, cu atât mai
mare este numărul celor Claritate
care vor înțelege esența
lui.
„Dar noi, ce ne supunem la legea
rațiunii
Vrem arta să îndrepte și mersul
acțiunii;
Un loc, o zi anume și-un singur
fapt deplin
Va ține pân-la urmă tot teatrul
arhiplin.” Principiu fundamental în
teatrul clasic, potrivit căruia
acțiunea piesei trebuie
concentrată într-un subiect
Legea celor trei principal unic, evenimentele
unități să se petreacă în răstimpul a
( acțiune, timp și maximum 24 de ore și să se
loc) desfășoare în același loc.
„Alegeți pe eroul ce-i de popor
iubit
Al cărui merit falnic e în
virtuți măreț
Defectele-i să fie eroice, de
preț; Personajele sunt raționale,
Vestit în fapte bune și vrednic antrenate de înalte rațiuni
de-admirare!” eroice și cetățenești și au
principii morale de neclintit.
Cultivă trăsături precum
curajul, vitejia, generozitatea
Eroul clasic sau lașitatea, avariția,
naivitatea. Reprezintă
tipologii ale societății
neproduse.
 Claritate Echilibru

Bunul Armonie
simț
OPERA
Obiectivitate
Rațiune CLASICĂ
Talent
Eroul
clasic Desăvârșire
 În clasicism sunt în
vogă speciile ce cultivă
eroicul sau cele de
orientare didactică:
oda, imnul, epopeea,
poemul eroic,
tragedia, comedia,
satira, fabula.
 Rolul educativ al operei clasice
Cititorul preia din
„Finalitatea unei opere este în
opera clasică modele,
același timp estetică și etică: să se formează prin ele
instruiască prin mijloace agreabile. pe ideea
Prezentând într-o formă
perfecționării.
interesantă virtuțile, pasiunile,
viciile, scriitorul nu trebuie
niciodată să uite că modul său de
prezentare urmărește să trezească
în spectator o anumită reacție
edificatoare”.

Citește poezia lui B.P.
Mumuleanu și motivează, prin
trei argumente, încadrarea
acesteia în clasicism.
Vremea-nalță și ridică,
Vremea face, vremea
strică,
Vremea suie și coboară,
Vremea surpă și doboară,
Vremea schimbă și preface
Și războaiele și pace.
Vremea toate răzvrătește,
Schimbă și schimonosește,
Vremea pe oricine-nvață,
Vremea-i dascăl și povață,
Vremea din liniște bună
Face vânturi și furtună.
 Descoperă în versurile lui
Gheorghe Asachi principii ale
clasicismului și iluminismului și
formuleză-le.

Spre virtute versu-mi-mbie

și de rele face ură
Fermecându-ne, adapă de-o
înaltă învățătură.
(La patrie)
Andre Gide spunea: „Îmi place să consider
clasicismul ca un buchet armonios de calități.”

Pornind de la
această idee,
formulează o
concluzie despre
importanța
clasicismului ca
curent literar.