•Elekes Andrea

•Rat Cristina
•Opre Bogdan
•Vasoc Sergiu
 Clasicismul
Curent literar şi artistic apărut în Franţa şi răspândit
apoi în Europa apuseană în sec. XVII-XVIII, care
avea ca model de creaţie operele antichităţii greco-
latine.

“Ideea de clasic presupune deci, încă de la

bun început, conformitatea faţă de cele mai
rafinate exigenţe ale gustului unui anumit
public, ales şi restrâns, prin excelenţă
aristocratic ” (G.Călinescu,Tudor Vianu,Adrian
Marino, M. Călinescu –
Clasicism,Baroc,Romantism)
Caracteristici
 Clasicismul este individualizat prin caracteristici precum:
 raţiunea domină sentimentele
 caracterul moralizator acordând importanţă unor specii literare corespunzătoare
(fabula, satira, comedia, tragedia)
 unitate de timp, loc şi acţiune (un singur cadru, timp scurt, maxim 24h, un singur
plan), exces de pudoare, rafinament, personaje oneste, morale.
 Se mai pot desprinde şi alte trăsături ale operei:
 simetria şi echilibrul compoziţiei, concizia şi rigoarea unor exprimări care capătă
uneori caracter de sentinţă... Termenul comportă sensuri largi, exprimând o
atitudine estetică fundamentală ce se caracterizează prin tendinţa de a observa
fenomenele în contextul universului şi de a le închega într-un sistem proporţional şi
armonios, corespunzător frumosului şi concordant cu norme rationale care impun
tipuri model, perfecţiunea, idealul.
 Curentul se defineşte ca o mişcare artistică şi literară care promovează ideile de
echilibru şi armonie a fiinţei umane, constituite în modele durabile şi care se pot
regăsi în timp.
 Curentul clasicismului, definit ca atitudine estetică
fundamentală de observare şi realizare a unui sistem armonios,
stabil, proporţional, dominat de elementele frumosului, în
concordanţă cu norme specifice (cele trei unităţi în dramaturgie),
tinde spre un tip ideal, echilibrat, senin, al perfecţiunii formelor.
 S-a manifestat în toate artele – literatură, pictură, muzică,
arhitectură.

 Trăsături: regula celor trei unităţi în dramaturgie (de loc, timp,

acţiune); puritatea genurilor şi a speciilor literare; întâietatea
raţiunii; imitarea modelelor greco-romane; cultul pentru adevăr şi
natural (în literatură), infrumusetarea şi innobilarea naturii (în
pictură); promovarea virtutii – propunând un tip ideal de om
virtuos, multilateral, complet (ţip social – excepţional, unic – un
model); natură se subordonează idealului uman – caracter
moralizator. Cultivă trăsături distincte – curajul, vitejia,
generozitatea sau laşitatea, avariţia, naivitatea. Puritatea stilului,
sobrietatea, stil înalt nu amestecul de stiluri. Prin extensie,
termenul se foloseşte şi pentru a denumi perfecţiunea, armonia.
Mihai Eminescu- poet clasic
Mihai Eminescu este în literatura română „poetul
nepereche” ,creator al unei opere care străbate timpul
neuscată de seve prin interpretare şi netocite de repetate
rostiri.

La Eminescu nu se poete vorbi de o poezie

programatică , ideile sale despre artă nu se constituie în
poezii anume, ci se regăsesc în întreaga sa creaţie , fie în
publicistică, fie în poeziile despre artă, concepţiile sale despre
condiţia poetului şi menirea artei sale fiind exprimate într-un
fel sau altul, în majoritatea creaţiilor lirice.
 Eminescu poate fi luat in cosiderare ca
un poet national dar si ca poet universal
pentru ca, prin valoarea operei, isi deschide
aripile asupra unui domeniu de sensibilitate
si gandire capabil sa reflecte deopotriva
ceea ce este specific fiecarui popor in parte
si ceea ce este comun tuturor popoarelor la
un moment dat.Eminescu reprezinta sinteza
traditiei si a noutatii, a elementelor artistice
romanesti si a celor universale; prin el,
literatura noastra atinge o culme si isi face
totodata iesirea necontestabila in lume.
“ Eminescu devine dupa moarte, printr-o exagerare de cult,
prototipul insusirilor si virtutilor umane. Istoria?
Eminescu. Economia? Eminescu. Pedagogia? Eminescu.
Eminescu e cel mai mare filozof, cel mai de seama filolog,
cel mai invatat individ. Era formulat cu mult inaintea
fizicii moderne teoria relativitatii, a cunoscut pe clasici ca
nimeni altul, a relevat omenirii filozofia asiatica. El este
un profet. “
(G. Calinescu, Opera lui Mihai Eminescu)
 Ion Creanga
 Ion Creanga este, ca scriitor, dupa
marturisirile unora, o “descoperire” a lui
Eminescu.Acesta l-ar fi indemnat sa scrie iar
in toamna anului 1875 erau vazuti impreuna
la sedintele societatii Junimea.
 Ion Creanga este scriitorul roman cel mai
apropiat de spiritul creatiei folclorice. Socotit
la inceput autor “poporal”, el s-a dovedit, in
realitate, un artist profund original, care a
creat, pornind de la folclor, o opera de neta
individualitate, cu elemente caracteristice, de
neconfundat, rezultat al unei inteligente
artistice superioare si al unei inzestrari
lingvistice remarcabile.
 Dupa aparitia povestilor, Creanga a publicat in “Convorbiri literare” in 1881-1882
trei parti din Amintiri din copilarie. Partea a patra a vazut lumina tiparului postum in
1892. Amintirile cuprind povestea copilariei sau, mai degraba, spectacolul varstei
fericite. Prin amanunte, copilaria reconstituita a apartinut biografic lui Creanga, prin
semnificatie este universala, apartine tuturor.
 Respectand schema traditionala, Creanga devine original prin abundenta detaliilor
specifice, prin insistenta asupra aspectului particular, prin nuantarea miscarilor, a
gesturilor, a vietii sufletesti. Creanga improvizeaza pe marginea schemei universale
a basmului o imagine a vietii taranesti de altadata, cu tipurile ei morale, cu traditiile
si obiceiurile ei, cu deprinderile de comportament si cu limbajul ei specific.
Mihail Sadoveanu îl situează pe
Creangă alături de Ion Neculce, ca
pe înaintaşul şi învăţătorul său.
Prin arta sa originală, Creangă e un
clasic al literaturii române, dar şi un
umorist printre umoriştii lumii, “cu
valoare universală, dacă prin
universalitate înţelegem expresia
cea mai înaltă a originalităţii
naţionale a unui scriitor.”
 Ion Luca Caragiale
 In totalitatea ei, opera lui Caragiale
contureaza doua universuri distincte:
unul comic si altul tragic, cel din urma
fiind ilustrat prin “Napasta” si cateva
nuvele, ca “O faclie de Paste” si “In
vreme de razboi”.
 Celelalte piese de teatru si schitele
alcatuiesc un univers comic atat de
original si de romanesc, incat a patruns
in stratul cel mai profund al constiintei
noastre artistice. Replici intregi sau
situatii “caragialiene” apar spontan in
mintea tuturor, fenomenul curent al
citarii dovedind extraordinara rezistenta
a spiritului caragialian.
 Caragiale prezinta evolutia
burgheziei, formele prevenirii ei,
trasaturile afisate si cele reale,
ambitia si orgoliul acestei lumi in
transformare.
In comedii, Caragiale creeaza
situatii si tipuri specifice de o
mare forta de sugestie.
Personajele, memorabile, sunt
realizate intr-o viziune clasica, in
sensul ca se incadreaza intr-o
tipologie cosmica, avand o
dominanta a caracterului.
Ion Luca Caragiale nu este un scriitor numai
al romanilor. Pornind de la realitati
romanesti, creand scene si tipuri originale, el
s-a ridicat la o valoare artistica universala
prin puterea de generalizare si sinteza operei
lui, prin increderea in posibilitatile omului de
a se perfectiona. Mesajul lui Caragiale este
mesajul etern al artei, ceea ce explica
interesul constant fata de dramaturgia lui nu
numai al spectatorului roman, ci si al celui de
pretutindeni, el fiind unul dintre marii clasici.
“Arta dramatica si nuvelistica a lui
Caragiale poate servi de model
pentru toate timpurile; si cine-si da
seama de bogatia de forme, cele mai
multe din ele desavarsite, ale
povestirilor sale…nu poate sovai un
moment sa vada intr-insul pe unul
dintre cei mai mari artisti literari ai
tuturor vremurilor” (M.
Dragomirescu).
Ioan Slavici – Creatorul Nuvelei Psihologice
 Ioan Slavici a fost una din personalitatile
proeminente ale scrisului romanesc. Format de
Scoala Transilvaneana in spiritul dorintei de neam
si al pretuirii creatiei populare. Nuvelele, aparute
in sase volume, au contribuit la progresul literaturii
romane in directia oglindirii realiste a vietii
sociale, prin evocarea procesului de formare a
micii burghezii rurale si de pauperizare a
populatiei satesti, prin crearea de personaje
reprezentative, care intruchipeaza conflictele si
trasaturile esentiale ale acestei lumi. In nuvelele lui
Slavici gasim, de asemenea, o reflectare ampla a
vechilor randuieli rurale, a obiceiurilor si datinilor,
a credintelor si superstitiilor, a moralelor si a
prejudecatilor oamenilor simplii.
 Slavici a atins cel mai inalt al artei sale
de prozator realist modern ca in nuvela
“Moara cu noroc”.
 Tema acestei nuvele o constituie
urmarile negative, consecintele nefaste pe
care setea de imbogatire le are asupra
vietii sufletesti a individului, asupra
destinului omenesc. La baza ei se afla
convingerea autorului ca goana dupa
avere, in special dupa bani, zbuciuma
tihna si amaraste viata omului, genereaza
numeroase rele, iar in cele din urma duce
la pierzanie.
 “Pictura omului sufletesc si a conflictelor lui, analiza
psihologica in intelesul in care realismul si naturalismul
contemporan il dadeau cuvantului, is gaseste in Slavici
una din primele sale expresii romanesti. El este creatorul
acelui realism taranesc in care Maiorescu va vedea
formula cea a nuvelisticii contemporane o formula lucrand
cu puterea unui cadru organizator pentru o lunga serie de
povestitorii romani si,prin nuanta ei moralizatoare, mai
ales pentru atati dintre nuvelistii Ardealului.”
(Tudor Vianu, Ioan Slavici)
 “Nuvelistica este pasul cel mai important facut de
Slavici in directia crearii unor structuri literare moderne in
proza noastra. Sub aspectul categoriei formale, el trece de
la “personajul plat” al primelor nuvele la “personajul
rotund” a celor de dupa 1880, cucerind, concomitent, in
cele mai reusite opere auticitatea de tip modern, a
umanului. In paralel, isi creeaza si perfectioneaza uneltele-
in primul rand analiza psihologica, principala contributie a
lui Slavici la acest capitol al tehnicilor moderne.”
( Alexandru Calinescu , Ioan Slavici)
 “Cu perceptia justa, numai cand se aplica
la viata taraneasca, [Opera lui Slavici] nu
idealizeaza si nu trateaza cazuri de izolare.
Oamenii sunt darzi, lacomi, intreprinzatori,
intrigati, cu parti bune si cu parti rele, asa cum
trebuie sa fie o lume comuna. Daca ar fi avut mai
multa capacitate de lucru, Slavici ar fi putut da o
comedie umana a satului. Limba de obicei
impiedicata si ridicolul de neaose, atunci cand
trateaza ideile, e un instrument de observatie
excelent in mediul taranesc.”
(George Calinescu, Istoria Literaturii Romane)