Droguri

TERMENUL DROG ARE MAI MULTE MULTE ACCEPŢIUNI:

1) ÎN SENS LARG DESEMNEAZĂ ORICE SUBSTANŢĂ(NATURALĂ SAU ARTIFICIALĂ) CARE
PRIN NATURA SA CHIMICĂ DETERMINĂ ALTERAREA FUNCŢIONĂRII UNUI ORGAN.
2) ÎN SENS RESTRÂNS SE REFERĂ SUBSTANŢE CARE PROVOACĂ TOLERANŢĂ ŞI
DEPENDENŢĂ.
3) ÎN LIMBAJ UZUAL ACEST TERMEN SE REFERĂ LA SUBSTANŢE PSIHOACTIVE, MAI ALES
CELE ILEGALE. CELE MAI CUNOSCUTE DROGURI SUNT CANABISUL, OPIACEELE, ŞI
HALUCINOGENELE.
 Tentatia de a ajunge la stari de euforie isi are radacina in timpuri de mult
apuse, chiar pe vremea dacilor si a romanilor se fumau anumite ierburi
cu efecte afrodisiace si halucinogene (canepa indiana).

 Drogurile sunt substante artificiale create de oamenii de stiinta in

anumite situatii limita. Cauzele au fost de regula razboaiele. Efectele
drogurilor erau "benefice" pentru armatele diverselor popoare care
trebuiau sa reziste in regim de razboi, de multe ori fara hrana si fara apa.
Asa au luat nastere substantele excitante - droguri in forma primara. Tot
razboaiele au dus la dezastre umane. Astfel, in secolul al XVII-lea s-a
descoperit morfina, un medicament care calma durerile provocate de
rani. Cu timpul s-a realizat ca morfina administrata in mod repetat duce
foarte repede la dependenta fizica si psihica. S-a cautat un inlocuitor si
prin derivarea morfinei cu opium-ul s-a descoperit heroina, care intial se
credea ca nu da dependenta asa de mare ca morfina. In realitate,
dependenta de heroina este de sapte ori mai mare decat cea de morfina.
Canepa indiana
 Cele două tipuri principale de canabis folosite ca droguri sunt marijuana şi haşişul.

Marijuana sunt frunzele şi florile uscate de la planta de canabis. Tulpina, ramurile

şi seminţele sunt de obicei îndepărtate, deoarece conţin doar o mică cantitate de
THC(Tetrahidrocanabinolul). Marijuana este de obicei fumată în foi de ţigară, pipă sau
într-o pipă cu filtru de apă cunoscută sub numele de bong. Unele persoane digeră
marijuana sau o folosesc la gătit.
Haşişul este un produs concentrat fabricat din din raşina extrasa din florile plantei
Cannabis. Haşişul este o formă mult mai puternică de marijuana, deoarece are mult mai
mult THC. Este de obicei fumat într-o pipă obişnuită sau una cu filtru de apă. Unii o
consumă adăugând-o la prăjituri.
Opiaceele

Opiaceele (opiul, morfina, heroina, codeina) genereaza stari temporare de liniste,

relaxare, calmeaza durerile; genereaza stari de depresie, apatie, greata, crampe,
degradarea dintilor, afectiuni cardiace si respiratorii, constipatie, tulburari de vedere,
boli hepatice, convulsii, halucinatii, coma, moarte.
 Codeina
 
 Codeina este un membru al substantelor din clasa opiaceelor. Opiaceele includ toate substantele
naturale care produc efecte asemanatoare cu cele date de morfina, cum ar fi codeina si toate
drogurile sintetice sau semi-sintetice care produc un efect similar morfinei, cum sunt heroina si
meperidina ( Demerol ).
 
 Codeina a fost pentru prima data descoperita in cantitati destul de reduse, ca un constituent
natural al opiumului- aproxiamtiv 0,7 %-2,5 % din greutatea acestuia. Cea mai mare cantitate
de codeina folosita astazi in industria farmaceutica este obtinuta insa pe cale sintetica derivand-
o din morfina.
 
 Cum este folosita Codeina ?
 
 Aceasta poate fi administrata pe cale orala, subcutanat, intramuscular sau rectal. Codeina nu
poate fi administrata in siguranta printr-o injectie intravenoasa deoarece se poate ajunge la un
edem pulmonar, inflamare faciala, eliberarea de histamine in cantitati periculoase si alte efecte
cardiovasculare. Nu poate fi administrata nazal. Mai poate fi fumata dintr-o foita de staniol
( “fugarirea dragonului” ), intr-o maniera folosita si la heroina.
 
 Efecte
 Narcoticele induc o “  Sangerari stomacale
anestezie opioida “ prin alterarea  Vatamarea rinichiului
perceptiei durerii in maduva  Vatamarea ficatului
spinarii si in creier. Afecteaza de  Greata
asemenea si raspunsurile  Pupile micsorate
emotionale la durere. Au de
asemenea si efecte stimulatoare
 Vedere neclara
deoarece blocheaza transmitatorii  Slabirea vederii nocturne
neuro-inhibitori. Folosire  Slabirea capacitatii de a conduce un
indelungata a acestor substante autovehicul
poate duce la modificari de  Incetinirea ritmului cardiac
durata ale modului cum  Dezorientare
functioneaza sistemul nervos al  Convulsii
omului.  Halucinatii
 Depresii
 Probleme sexuale
 Agitatie
 Tremur
 Crize
Halucinogenele

 Droguri halucinogene: mescalina, LSD şi ciupercile halucinogene:

Mescalina, LSD şi ciupercile sunt stupefiante care provoacă

halucinaţii - adică distorsionări puternice ale felului în care o persoană percepe
realitatea. Consumatorul de halucinogene vede, aude şi simte lucruri care par reale
dar care de fapt nu există. Unele dintre aceste substanţe, ca de exemplu LSD, pot
provoca şi rapide schimbări de dispoziţie (ex.: consumatorul trece în scurt timp de la
o stare bucurie la o stare de furie). Halucinogenele nu creează dependenţă fizică, dar
duc la toleranţă: aceeaşi substanţă, folosită la câteva zile după ce a fost încercată
prima oară, nu mai are aceleaşi efecte de aceeaşi intensitate sau nu mai are nici un
efect. De aceea doza de substanţe halucinogene trebuie să crească de la un consum
la altul. Oamenii au folosit substanţe cu proprietăţi halucinogene timp de mii de ani,
mai ales în ritualuri religioase sau războinice, pentru a provoca "viziuni" şi alte
experienţe considerate mistice.
 Mescalina

 În 1897, chimistul german Arthur Heffter a izolat şi extras substanţa numită

mescalină din peyote - un cactus care creşte mai ales în Mexic şi care, cu sute de ani
în urmă, era consumat de către azteci, fiind considerat plantă sacră. In anii '50,
psihiatrii Osmond, Smythies şi Hoffer au studiat mecanismele biologice ale
schizofreniei provocând pacienţilor lor psihoze în mod experimental, prin utilizarea
mescalinei. Mescalina poate fi atât extrasă din peyote cât şi produsă în mod sintetic.
 Consum.:Mescalina sintetică este de obicei ingerată sub formă de pudră (albă
sau colorată), de pastile sau de lichid. Mescalina naturală este comercializată de
obicei sub forma de capsule, poate fi mestecată sau fumată.
 Efecte
 Efecte fizice:
 Dilatarea pupilelor,
 creşterea temperaturii corpului,
 destinderea muşchilor,
 greaţă, vomă.
 Efecte psihologice:
 Euforie,
 "încrucişarea" percepţiilor,
halucinaţii vizuale (figuri
geometrice, linii, culori etc.),
 tulburări de concentrare şi
diminuarea memoriei de scurtă
durată.
 Medicamente

SUBSTANȚE NATURALE SAU DE SINTEZĂ

UTILIZATE PENTRU A VINDECA, A AMELIORA SAU A
PREVENI O BOALĂ; DOCTORIE, LEAC, MEDICINĂ
 Chimistul si medicul elvetian
Paracelsus(1493-1514), in secolul al
XVI-lea, a fost primul care a definit
principiul dupa care fiecarei boli ii
corespunde un medicament specific.
Trebuie deci cautat medicamentul in
functie de maladia pe care dorim sa
o tratam. Astazi, cercetarea in
domeniul medicamentelor revine,
inainte de toate, chimistilor. Acestia
lucreaza in stransa colaborare cu
medicii si farmacistii. Impreuna, ei
ajuta la progresul farmacologiei,
stiinta medicamentelor.
 Principul activ al unui medicament

 Pentru a usura anumite suferinte, s-au folosit mai intai plantele administrate ca
ceaiuri, prafuri sau alifii. In trecut, unele maladii de inima erau tratate cu
ceaiuri de musetel, o planta ale carei flori purpurii, galbene sau albe seamana
cu degetele de unei manusi. Astazi, nu se mai folosesc plantele in acest mod.
Chimistul sa extraga din plante substanta pura care actioneaza asupra maladiei
respective: e ceea ce constituie principiul activ al unui medicament.

 Astfel, principiul activ al degetelului, numit “digitalina”, este astazi folosit

pentru tratarea bolilor cardiace. Tot astfel, febra provocata de malarie se trata in
trecut cu scoarta unui copac tropical, arborele de chinina: astazi folosim
principiul sau activ, chinina. Principiul activ are avantajul ca isi pastreaza
mereu aceleasi proprietati, in timp ce proprietatile plantelor variaza in functie de
anotimp.

 Principiul activ poate fi utilizat si introdus in organism sub diferite forme: pilule,
capsule, comprimate, produse injectabile.
 Medicamente sintetice

Chimia este mai eficace decât scoarţa arborelui de chinină. Dar, pentru
cercetători, această îmbunătăţire a efectului nu este suficientă. Pentru a întări
acţiunea chininei(ex) şi a-i elimina efectele secundare, adică efectele sale
nedorite asupra altor părţi ale organismului, chimiştii modifică molecula de
chinină.
Intre momentul in care un medicament este creat in laborator si cel in care
este introdus in farmacii, pot trece foarte multi ani. Dupa ce sunt stabilite
caracteristicile fizice si chimice ale noii molecule, incep testarile. Daca
medicamentul este, de exemplu, menit sa actioneze asupra ficatului, el este
introdus intr-o cultura de celule ale ficatului. Apoi este introdus intr-un ficat de
origine animala. Daca rezultatele sunt incurajatoare, incep testarile pe animale.
Cercetatorii evalueaza atunci eficacitatea noului produs, modul in care se
raspandeste in organismul viu, efectele sale secundare. Daca rezultatele sunt
satisfacatoare, se incep testarile pe oameni, sub un strict control medical. Dupa
numeroase teste, care pot dura mai multi ani, medicamentul primeste sau nu
autorizatia de a fi scos pe piata
 Medicamente naturiste

 Cand vorbim despre sanatate sau boala, nu trebuie sa uitam prima

din Legile Kybalionului: "Totul este spirit. Universul este mental."
Daca intelegem bine acest lucru, atunci ne dam seama ca omul este
ceea ce gandeste, ca trebuie sa gandeasca pozitiv, inclusiv in ceea ce
priveste starea lui de sanatate.

 Iar daca apare boala, trebuie sa inteleaga ca nu este ceva

intamplator. Trebuie sa caute adevarata cauza a bolii, profunda,
spirituala, pentru a intelege de ce merita acest lucru sau ce
avertisment reprezinta. Si abia dupa ce elimina cauzele primare, abia
atunci va reusi sa anuleze in totalitate si efectul - manifestarea bolii.
Si cea mai buna metoda de anulare a manifestarii bolii este cea
naturala, pentru ca omul face parte din Natura.
 Mierea

 Mierea si celelalte produse ale stupului:

 De ce este mierea atât de bogata în
principii curative? Pentru ca este esenta
lumii vegetale! Se spunea "sa curga lapte
si miere". Laptele, sa nu uitam, este
produsul complex destinat dezvoltarii
organismului mamiferelor si aliment unic
pentru primul stadiu de viata al acestora.
În mod asemanator, mierea provine din
zaharul natural acumulat de plante pentru
a forma fructul. Amândoua vin astfel din
grija lumii animale sau vegetale pentru
perpetuarea speciei, sunt sustinute de acest
instinct fundamental al vietii si,
consumându-le, beneficiem de grija întregii
naturi pentru descendentii ei.
 Mierea de albine, rezultă din nectarul florilor, prin adăugarea unor secreţii
glandulare Pentru a elabora 1 kg de miere, albinele trebuie să viziteze între 2 şi 7
milioane de flori. Mierea rezultă din siropul aromat colectat din glandele nectarifere
ale florilor, materie primă, care suferă transformări sub acţiunea enzimelor din guşa
şi din intestinul albinei.
Principala enzimă prezentă în mierea de albine, este invertaza, care
scindează molecula de zaharoză (diglucidă din rândul ozidelor), în componentele
sale; glucoza şi fructoza. Astfel, mierea reprezintă un amestec fizic, aproape
echidistant de glucoză şi fructoză. Atunci când invertaza se epuizează, mierea se
zahariseşte (cristalizează), devenind mai puţin dietetică. În cazul mierii naturale,
cristalizarea depinde de raportul dintre glucoză şi fructoză. Atunci când nectarul
florilor conţine mai multă glucoză, aşa cum se întâmplă în cazul florilor
brassicaeaelor (rapiţa, hodolean, stupitul cucului, etc.), mierea cristalizează mai
repede. Mierea recoltată din florile unor specii la care nectarul conţine mai multă
fructoză, aşa cum este salcâmul, cristalizează greu.
 Mierea artificiala

 Obţinută din zahăr invertit, nu cristalizează, în timp ce mierea naturală, prin faptul
că se zahariseşte, poate fi o garanţie a naturaleţei produsului. Însă prin faptul că şi-a
pierdut invertaza, dar şi ca o consecinţă a conţinutului ridicat de zaharoză, acest
produs cristalizat, este în mai mică măsură benefic organismului, dar oricum, cu
mult mai sănătos decât zahărul rafinat.
 Pentru a-şi recăpăta consistenţa lichidă, mierea cristalizată se poate introduce în
baia de apă (bain marin), la 40 oC. Prin faptul că fructoza este foarte higroscopică,
produsul cristalizat va extrage apa din aer, revenind la starea lichidă.
 Mierea naturala

 Mierea naturală, pe lângă invertază, conţine, în mod obligatoriu şi enzima

amilaza, care catalizează reacţia de scindare a amidonului, în componente
glucidice cu structura mai simplă, denumite dextrine.
 Pe lângă aceşti fermenţi, mierea de flori şi mierea de mană, conţin, după
cum se poate vedea mai jos, diferite alte substanţe, care le conferă
proprietăţi dietetice şi curative.
DACA VRETI SA FITI SANATOSI SI FERICITI, NU UITATI CA FACETI
PARTE DIN NATURA, SUNTETI CEL MAI FRUMOS SI CEL MAI DE
PRET LUCRU DIN CREATIE. RESPECTATI-O! NU UITATI ASTA!
 Vitamine

SUNT SUBSTANŢE CHIMICE ORGANICE NECESARE ÎN

CANTITĂŢI MICI PENTRU CA ORGANISMUL SĂ FIE SĂNĂTOS.
MAJORITATEA VITAMINELOR NU POT FI SINTETIZATE DE
CĂTRE ORGANISM, DECI ELE TREBUIE OBŢINUTE DIN
ALIMENTAŢIE.
 Suplimentarea cu vitamine este larg răspândită în
ziua de azi. Multor alimente li se adaugă vitamine în
plus faţă de ce conţin iniţial în timpul procesului de
fabricaţie. Una din problemele suplimentării cu
vitamine este faptul că multe dintre ele cresc în mod
semnificativ apetitul. În ziua de astăzi, obezitatea este
o problemă serioasă, iar suplimentarea cu vitamine o
poate crea sau accentua. Există oameni care au
devenit obezi datorită suplimentării cu vitamine în
copilărie sau adolescenţă.
 Termenul de vitamină a fost folosit pentru prima dată
de biochimistul polonez cîn 1912. Vita, în limba
latină, înseamnă viaţă, iar sufixul -amină este pentru
amine; la momentul respectiv se credea că toate
vitaminele sunt amine(Compus organic derivat al
amoniacului). Acum însă se ştie că nu este aşa.
 Pentru oameni există 13 vitamine, împărţite în două grupe, cele patru solubile în
grăsimi (A, D, E şi K) şi cele nouă solubile în apă (opt vitamine B şi vitamina C).
 Un organism poate supravieţui pentru un timp
fără vitamine, deşi deficitul prelungit de
vitamine poate duce la boli, de obicei dureroase
şi potenţial fatale. Rezervele organismului de
vitamine pot varia foarte mult; un adult poate
avea un deficit de vitamina A sau B12 de un an
sau mai mult înainte să se apară vreo boală, în
timp ce vitamina B1 din rezerve nu rezistă mai
mult de două săptămâni.

 Vitaminele solubile în grăsimi pot fi păstrate ca

rezervă în organism şi sunt toxice când sunt
luate în exces. Vitaminele solubile în apă nu
sunt păstrate în organism, cu excepţia
vitaminei B12, rezerva ei aflându-se în ficat.
 Vitamina A

 Este necesara pentru vedere,

cresterea si formarea oaselor si
rezistenta organismului la infectii.
 Se gaseste in:
 Ficat, untura de peste, oua; legume
precum morcovul, cartofii dulci,
dovleac; alte legume precum
spanacul; fructe precum mango,
papaya, curmale; rosii, fasole verde.
 Semne ale lipsei de vitamina A:
vederea slabita in timpul noptii sau
chiar pierederea ei temporara in
aceasta perioada, lipsa poftei de
mancare, schimbari la nivelul
dintilor si a pielii.
Vitamina B1

 Este vitala petru functionarea

normala a celulelor si a nervilor.
 Se gaseste in:
 Stridii, drojdie de bere, carne,
fasole uscata, portocale, germeni de
grau, paine si cereale, unt de
arahide.
 Semne ale lipsei de vitamina B1:
oboseala, lipsa poftei de mancare,
slabire, senzatie de greata. Semnele
unei lipse acute de vitamina B1
sunt pierderile de memorie,
paralizarea membrelor, slabirea
muschilor si problemele cu inima.
 Vitamina B2

 Este necesara pentru furnizarea energiei

din carbohidrate, proteine si grasimi.
Este de asemenea importanta pentru o
dezvoltare normala a organismului,
producerea unor hormoni si buna
functionare a celulelor rosii.
 Se gaseste in:
 Produsele lactate, carne, peste, cerelale
de porumb si vegetale precum broccoli si
asparagus.
 Semne ale lipsei de vitamina B2: uscarea
gurii, a limbii si a buzelor, senzatia de
caldura in jurul ochilor, pierderea
vederii, sensibilitate la lumina. O lipsa
acuta a vitaminei B2 este semnalata de
inflamarea ochilor, a limbii si a pielii si
chiar de depresii.
Vitamina C
 Este necesara in formarea colagenului,
o proteina care da tarie oaselor,
cartilagiilor, muchilor si vaselor de
sange si contribuie la buna mentinere
a capilarelor, oaselor si dintilor.
 Se gaseste in:
 Fructe precum portocalele, papaya,
mere; broccoli, rosii, cartofi, ardei
dulce; spanac.
 Semne ale lipsei de vitamina C:
ameteli, sangerari nazale, pierderea
poftei de mancare, pilea uscata, oasele
mai sensibile. Scorbutul este o boala
provocata de lipsa acuta de vitamina
C si este caracterizat prin anemie,
caderea dintilor si sangerari sub piele.
 Vitamina D

 Este esentiala in formarea si

mentinerea in buna stare a
oaselor si dintilor. Ajuta si la buna
functionare a sistemului nervos si
a celui muscular.
 Se gaseste in:
 Lapte si margarina, oua si unt,
lumina soarelui
 Semne ale lipsei de Vitamina D:
lipsa ei acuta din nutritie duce la
schimbari la nivelul oaselor.
Vitamina E

 Protejaza grasimile si
vitamina A aflate in
organism. Ca
antioxidant, stabilizeza
membranele celulelor.
 Se gaseste in:
 Uleiurile vegetale cum
ar fi cel de soia sau cel
de porumb.
 Semne ale lipsei de
vitamina E: anemia la
copii si vatamarea
nervilor la adulti.
 VITAMINELE STAU LA BAZA
ECHILIBRULUI DIN ORGANISMUL NOSTRU.