Structura și funcțiile

Urechea externă este partea externă a urechii. Partea vizibilă a urechii,

numită pavilion sau concă auriculară, captează undele sonore din aer și le transmite
prin canalul auditiv spre urechea interioară. Multe mamifere pot să-și miște
pavilionul pentru a-și concentra auzul într-o anumită direcție, la fel cum fac
cu ochii. Oamenii și-au pierdut această abilitate. Trecând prin canalul auditiv,
undele sonore pun în mișcare membrana timpanică aflată pe intrarea urechii medii.

Urechea medie este delimitată spre exterior de membrana timpanică. În cavitatea

acesteia se află trei oscioare, fiecare dintre ele cu o formă caracteristică
(ciocănaș, nicovală, scăriță).

Mamiferele sunt unicele ființe care au trei oase în ureche. Nicovala (incus) și
scărița (stapes) provin din oasele maxilarului, și permit o detecție mai delicată a
sunetului.

Vibrațiile membranei timpanice se transmit mai întâi la ciocănaș, apoi la nicovală

și scăriță, iar de acolo la fereastra ovală, situată la limita dintre urechea medie și
cea internă.
Oscioarele transmit vibrațiile prin membrana ferestrei ovale în fluidul din urechea
interioară.

Urechea medie este cavernoasă. Dacă animalul ajunge într-un mediu cu altitudine
ridicată, sau sare în apă, se va stabili o diferență de presiune între urechea medie și
mediul înconjurător. Această presiune expune timpanul la riscul de a se sparge
dacă nu este depresurizat. Acesta este unul dintre rolurile trompei lui Eustachio,
prin intermediul căreia urechea medie comunică cu cavitatea nazală (faringe).

Urechea internă cuprinde atât organul de auz (cochilia sau melcul), cât și aparatul
vestibular, un organ de echilibru format din trei canale semicirculare și vestibul.

Cochilia este o cavitate umplută cu endolimfă, un lichid fluid care primește undele
sonore transmise din aer prin urechea externă și medie. Cochilia are o formă
spiralată și conține membrana bazilară, a cărei rezonanță este diferită pe lungimea
sa, depinzând de frecvența undelor sonore. La suprafața membranei bazilare se află
un strat celular cunoscut sub numele de organul lui Corti, care este format din
celule senzoriale (cili). Vibrațiile care trec prin canalul cochiliar pun în mișcare
membrana bazală și cea tectorială, care vor acționa asupra cililor (celule
senzoriale). Din aceste celule vor porni semnalele către d, unde acestea din urmă
vor fi transformate în senzații auditive.
Segmentele și fiziologia analizatorului auditiv

În lucrarea de mai jos vă vom prezenta fiziologia analizatorului auditiv, sau mai
exact felul în care se recepționează stimulii auditivi, cum sunt transmiși la nivel
central și cum sunt procesați și tranformați în sunetele pe care le percepem.
Anatomia și fiziologia analizatorului auditiv sunt destul de complicate datorită
numeroaselor procese care se desfășoară într-un spațiu relativ mic. Tocmai de
aceea vom aborda fiziologia analizatorului acustic pe segmente:

 segmentul periferic, receptor, reprezentat de organul lui Corti

 segmentul intermediar, sau de conducere, care se întinde între ganglionul
lui Corti din columenlă și metatalamus
 segmetnul central, localizat în lobul temporal

Vă explicăm și transformarea sunetelor în senzație acustică, frecvența la care se

percep sunetele și care este pragul auditiv, pentru a avea cunoștiințe complete
despre analizatorul acustico-vestibular.
Segmentele analizatorului auditiv

1. Segmentul periferic (receptor)

Este reprezentat de organul Corti și se găsește în urechea internă, pe

membrana bazilară a canalului cohlear. La nivelul acestuia se află receptorii
acustici.
Organul Corti este format din celule senzoriale ciliate (celule păroase) şi celule
de susţinere acoperite de o membrană, ...

2. Segmentul intermediar (de conducere)

Are primul neuron (protoneuronul) în ganglionul Corti din columelă – dendritele

sale sunt conectate cu celule senzoriale auditive, iar axonii ...

3. Segmentul central

Aria auditivă primară este localizată în lobul temporal, la nivelul girului temporal
superior. Există și arii de asociație, localizate în cortexul parietal.
Transformarea sunetelor în senzație acustică

Sunetele captate de pavilion sunt conduse prin conductul auditiv extern la

membrana timpanica si determina vibratii ale acesteia, proportional cu frcventa
sunetului. Aceste vibratii sunt transmise prin intermediul oscioarelor urechii medii,
la membrana ferestrei ovale. De la fereastra ovala vibratiile sunt preluate de
perilimfa, lichid incompresibil, si transmise membranei ferestrei rotunde; acestea
vor produce vibratii ale membranei bazilare si, implicit, ale aparatului cochlear. Se
produce astfel contactul spiculilor celulelor pseudosenzoriale cu membrana
tectoria, deformarea lor si generarea potentialelor de receptor. Informatiile sunt
preluate ca si potentiale de actiune, cu o anumita frecventa, de celulele nucleului
cohlear. Axonii acestor neuroni formeaza componenta acustica a nervului VIII
cranian.
Intensitatea sunetului este data de numarul de celule pseudosenzoriale excitate
simultan, iar tonalitatea sunetului este data de frecventa cu care aceleasi celule
pseudosenzoriale sunt excitate pe unitate de timp.

Membrana ferestrei ovale vibreaza cu frecventa si amploarea transmisa de

oscioare. Vibratiile acestei membrane sunt transmise perilimfei din rampa
vestibulara si, prin helicotrema, perilimfei din rampa timpanica. Fereastra ovala se
bombeaza spre urechea medie si creeaza spatiul necesar vibrarii. Vibratia
perilimfei se transmite endolimfei, undele lichidului fiind similare cu cele ale
aerului (produse de sunet). Undele endolimfei se abat peste corzile membranei
bazilare, care prin miscarea lor vibratorie ridica celulele senzoriale auditive. Cilii
acestor celule inclavate in membrana tectoria sunt indoiti, iar celulele auditive sunt
excitate. Excitatia se transforma in impulsuri nervoase, care sunt transmise
cortexului.
 Igiena și maladiile
Mentinerea functiilor urechii,deosebit de importante pentru stabilirea relatiilor cu
mediul inconjurator si pastrarea pozitiei corecte a corpului,necesita urmatoarele
reguli igienice:
- Intretinerea curateniei urechilor prin spalarea zilnica si stergerea lor
corecta.

Evitarea factorilor de risc:

 Factorii mecanici si fizici-lovituri puternice ale urechilor,zgomote

puternice,strigate si fluieraturi puternice in ureche sau presiunea aerului
propagat de o explozie puternica. Zgomotele pot provoca omului efecte
nefavorabile.

 Factorii chimici-substante chimice ajunse accidental in conductul

auditiv.

 Factorii biologici-microorganisme care produc infectii cu consecinte

grave asupra functiei auditive.

Masuri de prim ajutor:

1. reducerea zgomotului produs de sursa sonora

2. marirea distantei dintre sursa sonora si om
3. folosirea de mijloace speciale care prelungesc drumul vibratiilor sonore pana
la om
4. folosirea de mijloace de protectie individuala,care reduc intensitatea
zgomotelor
 5. scoaterea dopului de ceara trebuie facuta numai de medicul specialist
6. evitarea loviturilor urechilor
7. la orice afectiune observata,este obligatorie prezentarea la medic pentru o
tratare corecta.

Otita este o inflamație a urechii, însoțită de dureri puternice la nivelul urechii și,
uneori, la nivelul capului sau frunții. Un sindrom al otitei este inflamația urechii
medii, care are loc în urma infectării cu microorganisme patogene. Poate fi externă,
dacă afectează conductul auditiv, sau medie, dacă infecția se localizează în zona
timpanului. Cauza OMA este legată de anatomia din copilărie și funcția imunitară.
Pot fi implicate bacterii sau virusuri. Factorii de risc includ: expunerea la fum,
utilizarea suzetelor și participarea la grădiniță. Apare mai des la persoanele care
sunt nativi americani sau la cele ce au sindromul Down.[6] OME apare frecvent ca
urmare a OMA dar, de asemenea, poate fi legată de infecții virale ale tractului
respirator superior, iritanți precum fumul sau alergii.[6][4] Vizualizarea timpanului
este importantă pentru o diagnosticare corectă.[7] Semnele OMA includ bombarea
sau lipsa mișcării membranei timpanului la o adiere de aer.[8][5] Noi scurgeri ce nu
au legătură cu otita externă indică, de asemenea, diagnosticul.[5
Mastoidita cronică – este cauzată de o otită cronică prelungită, în timp conduce la
marirea inflamatiei.

Mastoidita mascată - o mastoidită acută care se dezvoltă în cursul unei otite al

cărei tratament antibiotic este prost adaptat.Subiectul are febră, otita persistă, starea
generală se alterează, isi pierde pofta de mâncare.Tratamentul antibiotic este
modificat în functie de datele antibiogramei, dacă nici acesta nu este eficace se
recurge la o mastoidectomie (incizarea chirurgicală sub anestezie generală a
mastoidei si curăţarea cavităţilor mastoidiene pentru eliminarea focarelor de
infecţie).

Mastoidita exteriorizată - o inflamaţie acută a mastoidei cauzata de o complicaţie

unei otite acute, care se exteriorizează în pielea din spatele urechii (pielea este
roşie, sensibila, este posibil prezenta unui abces subcutanat). Subiectul are febră,
frisoane, dureri le cap, este obosit, are dureri de ureche, auzul este afectat.
Surzenia este lipsa totală sau parțială a auzului. De multe ori este vorba de un
defect din naștere, o consecință a unei boli sau a unui accident. Oamenii surzi nu
percep o gamă mai mică sau mai mare din frecvențele pe care le percep oamenii
sănătoși. Cel mai mic nivel al auzului pe care oamenii obișnuiți îl pot percepe este
numit „prag de audibilitate”. La oamenii cu probleme de auz acesta se află la un
nivel mai ridicat sau nu există deloc, în cazul surzeniei totale.

Există diferite tipuri de aparate speciale care pot măsura senzitivitatea auditivă. De
asemenea există aparate minuscule, plasate în ureche, care amplifică sunetele
pentru o compensare a surzeniei parțiale.

Copiii surzi din naștere pot fi totuși ajutați să învețe să vorbească - de către
personal și medici specializați în logopedie.
 Bibliografie
- Internet
Ministerul Educației, Culturii și Cercetări al Republicii Moldova

I.P. Centrul de Excelență

Referat la biologie

Tema:”Analizatorul auditiv”

A efectuat Stati Vladimir grupa SACGV 18.09.1

A verificat profesor de biologie Todorașco Veaceslav

Chișinau 2019