UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE ,, NICOLAE TESTEMIȚEANU”

Referat
Tema: Locurile slabe ale pereților
abdominali (peretele superior)

A realizat: Murea Marinela, gr. M1719

Facultatea: Medicină
Coordonător: Belic Olga, conferențiar universitar

Chișinău, 2017
 Diafragmul, diaphragma, repreziuntă un mușchi plat de forma unei cupole situat la frontiera a
două cavități care funcționează în regimuri de presiune diferite: negativă în cavitatea toracică și
pozitivă în cea abdominală.
Conform particularităţilor morfologice, la diafragm deosebim o parte periferică musculară, pars
muscularis, şi una centrală aponevrotică, numită centrul tendinos, centrum tendineum.
În conformitate cu originea fasciculelor musculare, la diafragm se disting următoarele porţiuni:
lombară, costală şi sternală.
Dintrea acestea cea mai masivă este partea lombară. Ea încep de la primele patru vertebre lombare
prin doi pedunculi: drept şi stâng (crus dextrum et crus sinistrum). La nivelul primei vertebre
lombare fasciculele musculare ale acestor doi pedunculi se incrucișează, delimitînd hiatul aortal.
Superior şi în stânga de hiatul aortal fasciculele musculare ale acestor doi pedunculi formează hiatul
esofagian.
Partea costală, cel mai vast sector al diafragmei, cu originea pe fața internă a ultimilor șase coaste,
de unde fasciculele musculare convergspre centrul tendinos.
Partea sternală, cea mai mica și are originea pe apendicele xifoid, de unde după n scurt traiect,
fibrele musculare se termină pe partea anterioară a centrului tendinos.
În centrul tendinos este așezat orificiul venei cave inferioare( foramen venas cavas),

Hiatul esoagian reprezintă un canal complex de trecere a esoagului spre abdomen, limitat de inelul
hiatal al diafragmei, scobitura esofagiană a lobului stîng al ficatului și peritoneul diafragmei.
Inelul hiatal al difragmei este un orificiu așezat în planul părții verticale, posterioare a diaragmei.
Se găsește anterior, superior și ușor la stînga orificiului aortic. Inelul hiatal răspunde de obicei
vertebrei T-10, dar se poate situa și în dreptul vertebrelor toracale 9, chiar 8 după Delmas și Roux
(1938).
La hiatul esofagian anatomic s-a putut distinge la nivelul pilierului câteva fascicule musculare
grupate în jurul hiatusului esofagian:
 fasciculul hiatal antero-inferior drept
 fasciculul hiatal postero-superior stâng
 fasciculul hiatal postero-superior drept medial
Esofagul este fixat de circumferinta hiatusului printru-un dispozitiv osteo-fibros denumit “membrane
Leimer-Bertelli”.
Hiatul aortal este un oriiciu mare diafragmatic; de fapt canalul osteofibros care permite trecerea
aortei toracice spre abdomen. Este format prin încrucișarea fasciculelor mediale, tendinoase ale
plierului diaragmatic drept și stîng și se plasează topograic la nivelul vertebrei toracale 12. Prin el
trece aorta și canalul toracic. Marginile acestui hiat sunt delimitate de fascicule fibroase, datorită
cărora contracţiile diafragmului nu se reflectă asupra lumenului aortei.

Orificiul venei cave inferioare este cel mai mre orificiu din cele trei orificii mari amintite. Este
situat în centru tendinos al diaragmei, la dreapta liniei mediane, antero-superior față de hiatul
esofagian, corespunzător vertebrei 𝑇8 . Prin el trece vena cavă inferioară și ramuri ale nervului frenic
drept.

Între porțiunile lombară și costală, la fel și între cea costală și sternală, se formează niște sectoare
triunghiulare lipsite de fascicule musculare, unde numai lamelele subțiri ale fasciilor endotoracice și
endoabdominale, pleura și peritoneul despart cavitatea abdominală de cea. Aceste sectoare reprezintă
locurile slabe ale diafragmului și sunt numite:
 Trigonul lombocostal Bochdalek
 Trigonul sternocostal Larrey
Trigonul sternocostal Larrey Are formă triunghiulară și se plasează pe fața posterioară a
apendicelui xifoid. Este situat în plină porțiune musculară a diafragmei, între inserția sternală și cea
costală a acesteia. Prin acest spațiu trec vasele epigastrice superioare și reprezintă sediul herniilor
diafagmatice anterioare (presternale).
Trigonul lombocostal Bochdalek. Este un spațiu triunghiular, lipsit de fibre musculare, situat
între ligamentul arcuat lateral și inserția musculară costală a diafragmei. Este situat cu baza pe coasta
12 și permite o comunicare între cavitatea toracică și spațiul retroperitoneal.
Bochdalek (1848) descrie că acest triunghi nu presupune neapărat existența unui orificiu, hiat sau
foramen, la nivelul său. În urma unui studiu efectuat de autor pe un număr de 56 de preparate
anatomice, acesta demonstrează că diafragma este în totalitate închisă și prezența unor orificii
reprezintă un aspect patologic, indiferent dacă etiologia lor este congenitală, dobândită traumatic sau
„prin destrămare”.
Triunghiul Bochdalek, sau orice altă zonă slabă a regiunii lombocostale a diafragmei, prezintă un
factor de bază, hotărâtor în apariția unui orificiu herniar.
Unele varietăți de hernii diafragmatice țin de dezvoltarea diafragmului și se realizează printr-o
lezare a porțiunii de diaphragm derivate din somatopleură (hernia diaphragmatica congenita).
Herniile hiatale nu sunt considerate drept congenitale, ci condiționate (hernia diaphragmatica
acquisita), deoarece în acestea diafragmul nu este malformat. Dacă din anmite motive nu se va
produce concreșterea miotomilor diafragmului, se dezvoltă dezvoltă hernia diafragmatică
congenitală. Din cauză că presiunea intaabdominală, de obicei, prevalează asupra celei intratoracice,
deseori se observă prolabarea prin defectul diafragmului al orgnelor abdominale în cavitatea toracică,
în primul rind, a colonului transvers. În cazuri rare se atestă tabloul invers.
În urma unor plăgi cuzate prin armă de foc și arme reci, se produce lezarea integrității diafragmului
și dezvoltarea ulterioară a herniei diafragmale condiționate.