Telencefalul

Se dezvoltă din partea anterioară a prozencefalului.

I. Configuraţie externă

Este alc. din 2 mase nervoase voluminoase: emisferele cerebrale, dispuse alăturat şi separate prin
fisura enteremisferică (fisura longitudinală) în care pătrunde o prelungire sagitală a durei mater:
coasa creierului. În adâncimea fisurii se găseşte o masă de SA: corpul calos, prin care cele 2
emisfere sunt unite între ele. Postero-inferior, fiecare emisferă este desparţită de cerebel
printr`o fisură orizontală transversală în care pătrunde o prelungire a durei mater: cortul
cerebelului.

Fiecare EC are o formă ovoidală, cu axul mare dispus antero-posterior. I se descriu:

- 2 poli: * anterior (frontal)

* posterior (occipital)

- 3 feţe: * supero-laterală
* medială
* bazală

- 3 margini: * superioară
* infero-laterală
* infero-medială

EC sunt alc. din SA şi SC dispusă:

- la suprafaţă: cortexul cerebral
- în profunzime: nucleii cenuşii (bazali)

În interiorul fieăarei EC există o cavitate plină cu LCR (ventricul lateral).

Suprafaţa EC este brazdată de numeroase şanturi, unele foarte adânci (sczuri sau fisuri), care
împart EC în lobi (F, P, T, O, I), altele mai puţin adânci (giruri).
Şanturile adânci sunt:

1) Şanţul lateral Sylvius (SLS)

Porneşte de pe faţa bazală a EC, din dreptul substanţei perforate anterioare, se indreaptă înspre
marginea curbă cu concavitatea posterioară. Ajuns pe faţa superolaterală , urmeaza un traiect
drept spre posterior şi superior, terminându`se în dreptul unui gir (supramarginal sau P).

2) Şantul central Rolando (SCR)

Porneşte la unirea 1/3 A cu 1/3 mijlocie a marginii superioare a EC. Descinde pe faţa
superolaterală a EC, înspre SLS, dar nu îl atinge, terminându`se la nivelul unui gir opercular
(aparţine atât lobului F ct şi celui P) şi acoperă lobul insulei (opercul=capac).

3) Şanţul parietoocipital (SPO)

Începe printr`o porţiune scurtă (1-1,5 cm) pe faţa superolaterală a EC, după care întretaie
marginea superioară la unirea 1/3 mijlocii cu 1/3 P. Descinde pe faţa medială a EC până la
intersectarea sa cu şanţul calcarin.

4) Şanţul occipital transvers (SOT)

Este scurt, pe faţa superolaterală a EC, posterior şi lateral de originea SPO (variabil ca formă şi
situaţie).

Şanţurile delimitează lobii:

1) FRONTAL (LF) – anterior de SCR şi superior SLS

2) PARIETAL (LP) – posterior de SCR, anterior de SPO, superior de porţiunea terminală a SLS
3) TEMPORAL (LT) – inferior de SLS
4) OCCIPITAL (LO) – posterior de SPO şi SOT
5) Lobul INSULEI (LI) – în fundul SLS, acoperit de girul apercular
 A. Configuraţia externă a feţei superolaterale a EC
Prezintă următoarele şanţuri adnci: SCR, SLS, prima porţiune a SPO, SOT

a) Lobul frontal prezintă urmatoarele şanţuri:

- şantul frontal superior
- şantul frontal inferior
Posterior, ambele şanţuri se bifurcă sub forma literei T. Braţele alăturate ale fiecărui T se unesc
şi formează şanţul precentral. Între aceste şanturi se delimitează următoarele giruri frontale:
GFS (superior), GFM (mijlociu), GFI (inferior) & GP (girul precentral).
GFI prezintă 2 şanţuri dispuse din SLS la locul în care acesta întretaie marginea inferolaterală.
Şanţul anterior şi şanţul ascendent delim. porţiunea orbitală PO, porţiunea triunghiulară PT,
porţiunea operculară Pop (centrul vorbirii al lui Broca).
Din pdv funcţional, la nivelul LF există următoarele arii corticale: 4, 6, 8, 9, 10, 11, 12.
Ariile 4 şi 6 sunt arii motorii. Distrugerea lor determină tulburări de motilitate, de vorbire.
Ariile 9 şi 12 reunesc universul ideatic al fiecărui individ. Distrugerea lor determină tulburări
afective, intelectuale, fizice.

b) Lobul parietal prezintă următoarele şanţuri:

- şanţul postcentral
- şanţul intraparietal
Între aceste şanturi se delimitează Gp (girul postcentral), GPS (girul parietal superior) şi GPI (inf).
Din pdv fncţional, la nivelul LP se găsesc ariile corticale 3, 1, 2, 5, 7.
Ariile 3, 1, 2 sunt senzitive. Distrugerea lor det. tulburări de sensibilitate, vorbire, dereglarea
schemei corporale.

c) Lobul temporal prezintă:

- şanţul superior
- şanţul mijlociu
- şanţul inferior (cu traiect de`a lungul marginii inferolaterale a EC)
Între ele se delimitează GTS (girul temporal superior), GTM (mijlociu) şi GTI (inferior).
Faţa silviană a GTS prezintă câteva şanţuri puţin adânci care delimitează între ele mici giruri cu
dispoziţie transversală = girii transverşi ai lui HESCHL. Reprezintă aria de proiecţie corticală a
impulsurilor auditive. Din pdv fncţional, la nivelul LT se găsesc ariile corticale 41, 42 răspunzătoare
pt proiecţia impulsurilor auditive. Lezarea ariilor det. tulburări de auz, limbaj (afazia WERNICHE)

d) Lobul occipital prezintă următoarele şanţuri cu o mare variabilitate în privinîa formei, totuşi se
clasifică în SOS (şanţ occipital superior) şi în SOI (şanţ occipital inferior) ce delim. girii occipitali
GOS (superior), GOM (mijlociu) şi GOI (inferior). Fncţional, există ariile 17, 18, 19 pt proiecţia
corticală a impulsurilor vizuale. Lezarea lor det. tulburări vizuale.
B. Configuraţia externă a feţei mediale a EC
Prezintă în axul său central secţiunea sagitală prin corpul calos. Acesta este înconjurat de şanţul
corpului calos şi se continuă pe faţa bazală a EC cu şanţul hipocampului. Concentric, în jurul şanţului
corpului calos există girul cinguli. Acesta, în dreptul jumătăţii corpului calos îşi schimbă traiectul
devenind ascendent, terminându`se la nivelul marginii superioare a EC pe care o întretaie la
jumătatea sa (şanţ paracentral). Traiectul iniţial al şanţului cinguli este continuat corespunzător pe
1/2 P a corpului calos de şantul subparietal. Acesta se termină P pătrunzând în şanţul calcarin.
Posterior şi de`a lungul marginii inferomediale a EC se găseşte şanţul calcarin. Între cele 2 şanţuri
se găseşte porţiunea principală a şanţului perietooccipital. Între şanţul corpului calos şi şanţul
cinguli şi subparietal se delim. girul fornicat. Acesta prezintă mai mulţi giri componenţi:
paraterminal, subcalos, cinguli (care se termină P prin istmul cingular) şi parahipocampul.
Girul fornicat aparţine din pdv fncţional sistemului limbic.
La periferia şanţului cinguli se găsesc porţiunile mediale ale girilor frontali: inferior, mijlociu,
superior & precentral. Precentralul se termină`n locul în care originea SCR întretaie marginea
superioară a EC. Astfel, între SCR şi şanţul paracentral se formează girul paracentral. Deasupra
şanţului subparietal se găseşte girul patrulater = precuvens cuneus (ce aparţine occipitalului).

C. Configuraţia externă a feţei inferioare a EC

Este brazdată de porţiunea iniţială a SLS. Anterior de SLS se găseşte porţiunea inferioară a lobului
frontal. Acesta este brăzdat imediat lateral de fisura interemisferică de un şanţ longitudinal numit
şanţul olfactiv. El adăposteşte bulbul şi tractul olfactiv, formaţiuni ce aparţin rinencefalului
olfactiv. Între şanţul olfactiv şi fisura intermediară se găseşte girul drept. Faţa inferioară a F are
şanţuri dispuse în H – şanţurile orbitale. Între ele se delimitează girii orbitali şi lobilor frontali (în
raport cu tavanul orbitei).
Posterior de SLS şi înspre posterior se aflî polul A al lobului temporal: lobul temporooccipital, fără
vreo demarcaţie netă.
Lateral şi de`a lungul marginii inferolaterale se găseşte şanţul temporal inferior.
Medial de acesta, dispus A-P, se găseşte şanţul colateral.
Cel mai medial este şanţul calcarin, care pătrunde în şanţul corpului calos, continuîndu`se cu şanţul
hipocampului. Între aceste şanţuri se delimitează girul temporoocipital lateral şi temporooccipital
medial ( a carei porţiune anterioară este dispusă lateral de şanţul hipocampal – gir parahipocampal.
Acesta înconjoarî porţiunea terminală a şanţului hipocampului recurbndu`se înspre posterior =>
uncusul (carligul) parahipocampal care aparţine funcţional rinencefalului comportamental).