Curs 1: Noţiuni de structură şi

fiziologie ale aparatului respirator

Antigona Carmen Trofor

atrofor@yahoo.com
 Sumar
1. Noțiuni elementare de anatomie
ale aparatului respirator
2. Noțiuni elementare de fiziologie
ale aparatului respirator

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator
• Din punct de vedere anatomic aparatul respirator
este impărțit în tract respirator superior și tract
respirator inferior

• Din punct de vedere funcțional este format dintr-o

zonă respiratorie și o zonă de conducere

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

Anatomia aparatului respirator

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 1. Tract respirator superior
-este format din cavitatea nazală, faringe, laringe
-traheea și bronhiile asigură conducerea aerului
spre plămâni

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator
 2. Tract respirator inferior
-reprezentat de plăman, format din următoarele
componente
• Trahee
• Bronhii
• Bronhiole
• Alveole
• Țesut interstițial ce conține vase sanguine

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator
 Plămânul

Împărțit
anatomic și
funcțional în
lobi, care la
rândul lor se
divid în:
segmente,
lobuli și acini.

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 Traheea

• tub elastic fibros și

cartilaginos, care leagă
laringele de bronhii
• formată din 16-20 inele
incomplete de cartilaj hialin
• peretele traheei este format
din 4 straturi (Adventitia,
Cartilajul traheal, Submucoasa
și Mucoasa respiratorie)

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 Bronhiile

• Din bifurcarea traheei la nivelul

unghiului sternal rezultă cele 2
bronhii principale dreaptă și
stângă
• Bronhiile principale se ramifică la
rândul lor în bronhii lobare
• Bronhiile lobare se ramifică în
bronhii segmentare care fiecare
deservește un segment
bronhopulmonar

• Peretele bronșic este format din

3 straturi (adventitia,
submucoasa și mucoasa)

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 Bronhiole

• Bronhiile segmentare se divid succesiv până

la bronhiole terminale

• Bronhiolele terminale dau naștere la 1-3

generații de bronhiole respiratorii

• Peretele bronhiilor conține (Lumen captusit cu

celule epiteliale ciliate columnare; Celulele caliciforme si
glandele submucoase secretoare de mucus. Acestea se reduc
in numar pe masura ce se reduce diametrul bronchiolar;
Fibre musculare netede care prin contractie ajusteaza
lumenul bronhiilor, contractia acestor fibre duce la plierea
epiteliului ce captuseste lumenul bronchiolar.; Bronhiolele
respiratorii sunt atasate de tesutul elastic alveolar care le
sustine in timpul miscarilor respiratorii pentru a nu se inchide –
bronhiolele nu contin tesut cartilaginos de sustinere.)

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 Alveolele pulmonare
• Fiecare bronhiola respiratorie se continua in
interiorul acinului pulmonar cu ductele
alveolare care la randul lor se continua cu o
serie de formatiuni rotunde, cu un diametru
intre 0,2-0,5 mm numite alveole pulmonare.
• Alveolele pulmonare deservite de acelasi duct
alveolar se constituie dintr-o formatiune numita
sac alveolar.
• Alveolele sunt separate intre ele prin septurile
alveolare.
• La nivel pulmonar exista aproximativ 400 mil. de
alveole cu o suprafata totala de 400 m2 intr-un
inspir profund

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

Alveolele pulmonare
• Alveolele pulmonare sunt spatii de schimb.
• Intre alveolele pulmonare exista septurile
alveolare.
• Epiteliul alveolar formeaza cu epiteliul
capilarelor sanguine alveolare o structura
functionala comuna = membrana
alveolocapilara.
• La nivelul acesteia au loc schimburile gazoase
prin difuziune, intre aerul din alveole, a carui
compozitie este mentinuta constanta prin
ventilatia pulmonara si sange.
• Pneumocite de tip I (95%) reprezentate prin
celule epiteliale scuamoase.
• Pneumocite de tip II (5%) reprezentate de
celule septale cu rol in secretia surfactantului.
• Suprafata epiteliului alveolar este acoperita
cu o lama fina de lichid = surfactant.
• Porii alveolari reprezinta mici orificii in
peretele alveolar prin care aerul poate trece
dintr-o alveola intr-alta pentru egalizarea
presiunii intre alveole invecinate.
• Numeroase macrofage protejeaza spatiul
alveolar.

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

Fiziologia aparatului respirator

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 VENTILAȚIA PULMONARĂ

• reprezintă totalitatea proceselor mecanice prin care se asigură schimbul de gaze dintre
atmosferă şi plămâni

• aerul bogat în oxigen este introdus în alveolele pulmonare prin inspir iar aerul bogat în
bioxid de carbon din plămâni este eliminat în atmosferă prin expir

• schimbul de gaze este posibil datorită diferențelor presionale, aerul circulă din mediul
cu presiune mare către mediul cu presiune mică

• Cele 2 faze ale ventilaţiei, inspirul şi expirul se succed ritmic, cu o frecvenţă de 12-18
cicluri/minut (frecvenţa respiratorie). O frecvență respiratorie sub aceste valori se
numește bradipnee, iar peste acestea tahipnee.

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 VENTILAȚIA PULMONARĂ

• în timpul inspirului, aerul atmosferic intră în plămâni, datorită diferențelor presionale

dintre aerul atmosferic si aerul intrapulmonar

• o presiune mai mică decât presiunea atmosferică este numită presiune

subatmosferică/ presiune infraatmosferică sau incorect spus „presiune negativă”

• în timpul unui inspir de repaus, presiunea intrapulmonară scade cu 3 mmHg față de cea
atmosferică; expirul apare în momentul în care presiunea intrapulmonară devine mai
mare cu 3 mmHg decât cea atmosferică

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 VENTILAȚIA PULMONARĂ
INSPIRUL este declanşat de stimulii generaţi de centrul inspirator din bulb care ajung la neuronii motori din
coarnele anterioare ale măduvei. Prin intermediul nervilor spinali se comandă contracţia muşchilor inspiratori.
•inspirul de repaus
– diafragmul este principalul mușchi respirator. Prin contracția sa se marește diametrul craniocaudal al cutiei
toracice, iar in partea bazală și diametrul transversal. El permite introducerea în plămâni a celei mai mari
parți din volumul curent.
– mușchii intercostali externi, prin contracția lor determină orizontalizarea coastelor și rotarea lor, precum și
deplasarea anterior a sternului, fapt ce duce la creșterea diametrului anteroposterior și a celui transversal.
– prin mărirea celor 2 diametre ale cutiei toracice se marește volumul acesteia determinând scaderea
presiuni intrapulmonare cu 3-4 mmHg. În consecință va patrunde aer în plamâni pentru a se egaliza cele 2
presiuni
– Volumul de aer care intră sau iese din plămâni, în condiţii de respiraţie relaxată sau de repaus, se numeşte
VOLUM CURENT
•inspirul forțat
– intră în acţiune şi muşchii accesori: scaleni, pectorali, dinţaţi, sternocleidomastoidieni, trapez. ± muşchii
aripioarelor nazale, ai vălului palatin, ai limbii, uşurând astfel trecerea coloanei de aer prin căile respiratorii
superioare
– aceștia realizează o scădere suplimentară a presiunii intrapulmonare, prin ridicare suplimentară a porţiunii
superioare a cutiei toracice, mărind mai mult volumul toraco-pulmonar şi scăzând suplimentar presiunea
– volumul astfel introdus in plămâni se numește VOLUMUL INSPIRATOR DE REZERVĂ

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 VENTILAȚIA PULMONARĂ
EXPIRUL
•expirul de repaus
– este realizat pasiv,
– constă în revenirea la poziţia iniţială a structurilor toraco-pulmonare, după ce forţa deformatoare şi-a
încetat acţiunea.
– Se datorează elasticităţii componentelor toracopulmonare. Ca urmare, plămânul se micşorează, iar
presiunea intrapulmonară creşte (763-764 mmHg), devenind superioară presiunii atmosferice cu 3-4
mmHg. Consecinţa este eliminarea unui volum de aer încărcat cu CO2 din plămâni în atmosferă.

•expirul forțat
– fază ce se realizează activ
– contracţia muşchilor expiratori, reprezentaţi în special de muşchii abdominali şi intercostali interni. Prin
contracţia muşchilor abdominali, creşte presiunea intraabdominală şi se reduce suplimentar volumul
toraco-pulmonar
– creşte şi mai mult presiunea intrapulmonară şi va fi expirată o cantitate suplimentară de aer VOLUMUL
EXPIRATOR DE REZERVĂ

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

CIRCULAȚIA PULMONARĂ
• Funcțională
– reprezentată de
circulația pulmonară
sau mica circulație

• Rolurile circulatiei
pulmonare:
– asigură oxigenarea
sângelui şi eliminarea
CO2;
– reprezintă un filtru
pentru emboli; - la
nivelul ei se produc o
serie de substanţe
active (prostaglandine,
angiotensina II);
– constituie un rezervor
de sânge pentru
ventricolul stâng.

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 CIRCULAȚIA PULMONARĂ
• Nutritivă
– asigurată de arterele bronşice (provin din aorta
toracică) şi de artera toracică internă

– irigă pereţii arborelui bronşic şi ţesutul

pulmonar de suport (stroma)

– arterele bronşice ajung numai până la nivelul

bronhiolelor respiratorii, unde se termină în
reţeaua capilară, din care pornesc venele
bronşice

– sângele din circulaţia nutritivă pulmonară se

drenează, prin venele bronşice, în venele
pulmonare, reducând saturaţia în O2 a
sângelui din mica circulaţie

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 DIFUZIUNEA PULMONARĂ
• Procesul de trecere a gazelor pulmonare, în
sensul gradientului de concentraţie (de la
concentraţia mai mare, la cea redusă), care are
loc între mediul gazos alveolar şi sângele din
capilarul pulmonar
• Factorii care influențează difuziunea pulmonară
– calităţile barierei alveolo-hematice;
– gradientul presional;
– constanta de difuziune a gazelor;
– mărimea suprafeţei de schimb;
– timpul de contact între cele două medii.
• Bariera alveolo-hematică este constituită din:
stratul de surfactant pulmonar care căptuşeşte
alveolele, epiteliul alveolar, membrana bazală
alveolară, lichidul interstiţial, membrana bazală
capilară, celulele endoteliului capilar, stratul de
plasmă, membrana hematiei

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 EXPLORAREA FUNCȚIONALĂ
RESPIRATORIE

• Constă în cuantificarea volumului de gaz din plămâni în

anumite circumstanțe (determinare volumelor respiratorii
statice) și determinarea vitezei de expulzare a aerului din
plămân (determinarea debitelor pulmonare)

• Unul din instrumentele utilizate pentru determinarea

volumelor și debitelor pulmonare este SPIROMETRUL

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 EXPLORAREA FUNCȚIONALĂ
RESPIRATORIE
• SPIROMETRUL este un
aparat în care subiectul
respiră prin intermediul
unei piese bucale,
volumele inspirate si
expirate fiind înregistrate
ca o funcție de timp.
• Determinarea se realizează
dimineața, pe nemâncate,
pacientul neavând voie să
fumeze cu cel puțin o oră
înainte de investigație
• Subiectul (după aplicarea
clemei nazale) este lăsat să
respire normal timp de 1
minut , apoi i se solicită să
realizeze un inspir maxim
urmat de un expir cât mai
lent și complet posibil.

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 EXPLORAREA FUNCȚIONALĂ
RESPIRATORIE
• Subiectul (după aplicarea clemei nazale) este lăsat să respire normal timp de 1 minut ,
apoi i se solicită să realizeze un inspir maxim urmat de un expir cât mai lent și complet
posibil (pentru determinarea volumelor statice)
• În cazul determinarii volumelor dinamice se realizează expirogramă forțată, subiectul este
instruit să efectueze un inspir maxim după care să expire cu toată forța și posibilitatea .

 Volumul curent este volumul de aer inspirat și expirat în timpul respirației normale; în medie
este de 500 ml.
 Volumul inspirator de rezerva este un volum suplimentar de aer care poate fi inspirat peste
volumul curent — 3 000 ml.
 Volumul expirator de rezerva reprezintă cantitatea suplimentară de aer care poate fi expirată în
urma unei expirații forțate, după expirarea unui volum curent – 1100 ml.
 Volumul rezidual este volumul de aer care ramâne în plămâni și după o expirație forțată totală
— 1200 ml.
 Capacitatea vitala, egală cu suma dintre volumul inspirator de rezervă, volumul curent și
volumul expirator de rezervă, reprezintă volumul maxim de aer pe care o persoanaă îl poate
scoate din plămâni după o inspirație maximă (4 600 ml).
 Capacitatea pulmonară totală egală cu capacitatea vitală plus volumul rezidual, reprezintă
volumul maxim până la care pot fi expansionați plămânii prin efort inspirator maxim (5 800 ml).

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

EXPLORAREA FUNCȚIONALĂ
RESPIRATORIE

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 Q
• Caile respiratorii superioare?
• Caile respiratorii inferioare?
• Structura plamanilor?
• Muschii inspiratori?
• Muschii inspiratori accesorii?
• Muschii expiratori?
• Frceventa respiratorie normala?
• Volumele pulmonare?
Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator