Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale

aparatului respirator. Respirația normală

Tipuri de respirație. Adaptarea respirației.
Igiena respirației

Prof. dr. Antigona Trofor

atrofor@yahoo.com
 Sumar
1. Noțiuni elementare de anatomie
ale aparatului respirator
2. Noțiuni elementare de fiziologie
ale aparatului respirator

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

• Din punct de vedere anatomic aparatul respirator
este impărțit în tract respirator superior și tract
respirator inferior

• Din punct de vedere funcțional este format dintr-o

zonă respiratorie și o zonă de conducere

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

Anatomia aparatului respirator

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 1. Tract respirator superior
-este format din cavitatea nazală, faringe,
laringe
-traheea și bronhiile asigură conducerea aerului
spre plămâni

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator
 2. Tract respirator inferior
-reprezentat de plăman, format din următoarele
componente
• Trahee
• Bronhii
• Bronhiole
• Alveole
• Țesut interstițial ce conține vase sanguine

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator
 Plămânul

Împărțit
anatomic și
funcțional în
lobi, care la
rândul lor se
divid în:
segmente,
lobuli și acini.

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 Traheea

• tub elastic fibros și

cartilaginos, care leagă
laringele de bronhii
• formată din 16-20 inele
incomplete de cartilaj hialin
• peretele traheei este format
din 4 straturi (Adventitia,
Cartilajul traheal, Submucoasa
și Mucoasa respiratorie)

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 Bronhiile

• Din bifurcarea traheei la nivelul

unghiului sternal rezultă cele 2
bronhii principale dreaptă și
stângă
• Bronhiile principale se ramifică
la rândul lor în bronhii lobare
• Bronhiile lobare se ramifică în
bronhii segmentare care fiecare
deservește un segment
bronhopulmonar

• Peretele bronșic este format din

3 straturi (adventitia,
submucoasa și mucoasa)

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 Bronhiolele

• Bronhiile segmentare se divid succesiv până

la bronhiole terminale

• Bronhiolele terminale dau naștere la 1-3

generații de bronhiole respiratorii

• Peretele bronhiilor (Lumen captusit cu celule

epiteliale ciliate columnare; celulele caliciforme si
glandele submucoase secretoare de mucus. Acestea se
reduc in numar pe masura ce se reduce diametrul
bronchiolar. Fibrele musculare netede, care prin
contractie ajusteaza lumenul bronhiilor; contractia
acestor fibre duce la plierea epiteliului ce captuseste
lumenul bronhiolar. Bronhiolele respiratorii sunt atasate
de tesutul elastic alveolar care le sustine in timpul
miscarilor respiratorii pentru a nu se inchide –
bronhiolele nu contin tesut cartilaginos de sustinere.)

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 Alveolele pulmonare
• Fiecare bronhiola respiratorie se continua in
interiorul acinului pulmonar cu ductele
alveolare care la randul lor se continua cu o
serie de formatiuni rotunde, cu un diametru
intre 0,2-0,5 mm numite alveole pulmonare.
• Alveolele pulmonare deservite de acelasi duct
alveolar se constituie dintr-o formatiune numita
sac alveolar.
• Alveolele sunt separate intre ele prin septurile
alveolare.
• La nivel pulmonar exista aproximativ 400 mil.
de alveole cu o suprafata totala de 400 m2 intr-
un inspir profund

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

Alveolele pulmonare
• Alveolele pulmonare sunt spatii de schimb.
• Intre alveolele pulmonare exista septurile
alveolare.
• Epiteliul alveolar formeaza cu epiteliul
capilarelor sanguine alveolare o structura
functionala comuna = membrana
alveolocapilara.
• La nivelul acesteia au loc schimburile gazoase
prin difuziune, intre aerul din alveole, a carui
compozitie este mentinuta constanta prin
ventilatia pulmonara si sange.
• Pneumocite de tip I (95%) reprezentate prin
celule epiteliale scuamoase.
• Pneumocite de tip II (5%) reprezentate de
celule septale cu rol in secretia surfactantului.
• Suprafata epiteliului alveolar este acoperita
cu o lama fina de lichid = surfactant.
• Porii alveolari reprezinta mici orificii in
peretele alveolar prin care aerul poate trece
dintr-o alveola intr-alta pentru egalizarea
presiunii intre alveole invecinate.
• Numeroase macrofage protejeaza spatiul
alveolar.

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

Fiziologia aparatului respirator

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 VENTILAȚIA PULMONARĂ

• reprezintă totalitatea proceselor mecanice prin care se asigură schimbul de gaze dintre
atmosferă şi plămâni

• aerul bogat în oxigen este introdus în alveolele pulmonare prin inspir iar aerul bogat în
bioxid de carbon din plămâni este eliminat în atmosferă prin expir

• schimbul de gaze este posibil datorită diferențelor presionale, aerul circulă din mediul
cu presiune mare către mediul cu presiune mică

• Cele 2 faze ale ventilaţiei, inspirul şi expirul se succed ritmic, cu o frecvenţă de 12-18
cicluri/minut (frecvenţa respiratorie). O frecvență respiratorie sub aceste valori se
numește bradipnee,
bradipnee iar peste acestea tahipnee.
tahipnee

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 VENTILAȚIA PULMONARĂ

• în timpul inspirului, aerul atmosferic intră în plămâni, datorită diferențelor presionale

dintre aerul atmosferic si aerul intrapulmonar

• o presiune mai mică decât presiunea atmosferică este numită presiune

subatmosferică/ presiune infraatmosferică sau incorect spus „presiune negativă”

• în timpul unui inspir de repaus, presiunea intrapulmonară scade cu 3 mmHg față de cea
atmosferică; expirul apare în momentul în care presiunea intrapulmonară devine mai
mare cu 3 mmHg decât cea atmosferică

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 VENTILAȚIA PULMONARĂ
INSPIRUL este declanşat de stimulii generaţi de centrul inspirator din bulb care ajung la neuronii motori din
coarnele anterioare ale măduvei. Prin intermediul nervilor spinali se comandă contracţia muşchilor inspiratori .
•inspirul de repaus
– diafragmul este principalul mușchi respirator. Prin contracția sa se marește diametrul craniocaudal al
cutiei toracice, iar in partea bazală și diametrul transversal. El permite introducerea în plămâni a celei mai
mari parți din volumul curent.
– mușchii intercostali externi, prin contracția lor determină orizontalizarea coastelor și rotarea lor, precum și
deplasarea anterior a sternului, fapt ce duce la creșterea diametrului anteroposterior și a celui transversal.
– prin mărirea celor 2 diametre ale cutiei toracice se marește volumul acesteia determinând scaderea
presiuni intrapulmonare cu 3-4 mmHg. În consecință va patrunde aer în plamâni pentru a se egaliza cele 2
presiuni
– Volumul de aer care intră sau iese din plămâni, în condiţii de respiraţie relaxată sau de repaus, se numeşte
VOLUM CURENT
•inspirul forțat
– intră în acţiune şi muşchii accesori: scaleni, pectorali, dinţaţi, sternocleidomastoidieni, trapez. ± muşchii
aripioarelor nazale, ai vălului palatin, ai limbii, uşurând astfel trecerea coloanei de aer prin căile respiratorii
superioare
– aceștia realizează o scădere suplimentară a presiunii intrapulmonare, prin ridicare suplimentară a porţiunii
superioare a cutiei toracice, mărind mai mult volumul toraco-pulmonar şi scăzând suplimentar presiunea
– volumul astfel introdus in plămâni se numește VOLUMUL INSPIRATOR DE REZERVĂ

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 VENTILAȚIA PULMONARĂ
EXPIRUL
•expirul de repaus
– este realizat pasiv,
– constă în revenirea la poziţia iniţială a structurilor toraco-pulmonare, după ce forţa deformatoare şi-a
încetat acţiunea.
– Se datorează elasticităţii componentelor toracopulmonare. Ca urmare, plămânul se micşorează, iar
presiunea intrapulmonară creşte (763-764 mmHg), devenind superioară presiunii atmosferice cu 3-4
mmHg. Consecinţa este eliminarea unui volum de aer încărcat cu CO2 din plămâni în atmosferă.

•expirul forțat
– fază ce se realizează activ
– contracţia muşchilor expiratori, reprezentaţi în special de muşchii abdominali şi intercostali interni. Prin
contracţia muşchilor abdominali, creşte presiunea intraabdominală şi se reduce suplimentar volumul
toraco-pulmonar
– creşte şi mai mult presiunea intrapulmonară şi va fi expirată o cantitate suplimentară de aer VOLUMUL
EXPIRATOR DE REZERVĂ

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

CIRCULAȚIA PULMONARĂ
• Funcțională
– reprezentată de
circulația pulmonară
sau mica circulație

• Rolurile circulatiei
pulmonare:
– asigură oxigenarea
sângelui şi eliminarea
CO2;
– reprezintă un filtru
pentru emboli; - la
nivelul ei se produc o
serie de substanţe
active (prostaglandine,
angiotensina II);
– constituie un rezervor
de sânge pentru
ventricolul stâng.

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 CIRCULAȚIA PULMONARĂ
• Nutritivă
– asigurată de arterele bronşice (provin din aorta
toracică) şi de artera toracică internă

– irigă pereţii arborelui bronşic şi ţesutul

pulmonar de suport (stroma)

– arterele bronşice ajung numai până la nivelul

bronhiolelor respiratorii, unde se termină în
reţeaua capilară, din care pornesc venele
bronşice

– sângele din circulaţia nutritivă pulmonară se

drenează, prin venele bronşice, în venele
pulmonare, reducând saturaţia în O2 a
sângelui din mica circulaţie

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 DIFUZIUNEA PULMONARĂ
• Procesul de trecere a gazelor pulmonare, în
sensul gradientului de concentraţie (de la
concentraţia mai mare, la cea redusă), care are
loc între mediul gazos alveolar şi sângele din
capilarul pulmonar
• Factorii care influențează difuziunea pulmonară
– calităţile barierei alveolo-hematice;
– gradientul presional;
– constanta de difuziune a gazelor;
– mărimea suprafeţei de schimb;
– timpul de contact între cele două medii.
• Bariera alveolo-hematică este constituită din:
stratul de surfactant pulmonar care căptuşeşte
alveolele, epiteliul alveolar, membrana bazală
alveolară, lichidul interstiţial, membrana bazală
capilară, celulele endoteliului capilar, stratul de
plasmă, membrana hematiei

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 EXPLORAREA FUNCȚIONALĂ
RESPIRATORIE

• Constă în cuantificarea volumului de gaz din plămâni în

anumite circumstanțe (determinare volumelor respiratorii
statice) și determinarea vitezei de expulzare a aerului din
plămân (determinarea debitelor pulmonare)

• Unul din instrumentele utilizate pentru determinarea

volumelor și debitelor pulmonare este SPIROMETRUL

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 EXPLORAREA FUNCȚIONALĂ
RESPIRATORIE
• SPIROMETRUL este un
aparat în care subiectul
respiră prin intermediul
unei piese bucale,
volumele inspirate si
expirate fiind înregistrate
ca o funcție de timp.
• Determinarea se realizează
dimineața, pe nemâncate,
pacientul neavând voie să
fumeze cu cel puțin o oră
înainte de investigație
• Subiectul (după aplicarea
clemei nazale) este lăsat să
respire normal timp de 1
minut , apoi i se solicită să
realizeze un inspir maxim
urmat de un expir cât mai
lent și complet posibil.

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 EXPLORAREA FUNCȚIONALĂ
RESPIRATORIE
• Subiectul (după aplicarea clemei nazale) este lăsat să respire normal timp de 1 minut ,
apoi i se solicită să realizeze un inspir maxim urmat de un expir cât mai lent și complet
posibil (pentru determinarea volumelor statice)
• În cazul determinarii volumelor dinamice se realizează expirogramă forțată, subiectul este
instruit să efectueze un inspir maxim după care să expire cu toată forța și posibilitatea .

 Volumul curent este volumul de aer inspirat și expirat în timpul respirației normale; în medie
este de 500 ml.
 Volumul inspirator de rezerva este un volum suplimentar de aer care poate fi inspirat peste
volumul curent — 3 000 ml.
 Volumul expirator de rezerva reprezintă cantitatea suplimentară de aer care poate fi expirată în
urma unei expirații forțate, după expirarea unui volum curent – 1100 ml.
 Volumul rezidual este volumul de aer care ramâne în plămâni și după o expirație forțată totală
— 1200 ml.
 Capacitatea vitala,
vitala egală cu suma dintre volumul inspirator de rezervă, volumul curent și volumul
expirator de rezervă, reprezintă volumul maxim de aer pe care o persoană îl poate scoate din
plămâni după o inspirație maximă (4 600 ml).
 Capacitatea pulmonară totală egală cu capacitatea vitală plus volumul rezidual, reprezintă
volumul maxim până la care pot fi expansionați plămânii prin efort inspirator maxim (5 800 ml).

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

EXPLORAREA FUNCȚIONALĂ
RESPIRATORIE

Curs 1: Noţiuni de structură şi fiziologie ale aparatului respirator

 Q
• Caile respiratorii superioare?
• Caile respiratorii inferioare?
• Structura plamanilor?
• Muschii inspiratori?
• Muschii inspiratori accesorii?
• Muschii expiratori?
• Frceventa respiratorie normala?
• Volumele pulmonare?
 TIPURI RESPIRATORII
Mișcările respiratorii sunt complexe și variate
•Ele sunt determinate de diverși factori precum: vârstă și sex, poziția și
mișcările corpului, specificul activității, starea de sănătate, condițiile de
mediu etc.
•Tipul respirator este reprezentat de caracterul și specificul mișcărilor
respiratorii ce influențează dirijarea aerului spre o anumită zonă pulmonară
•Există 3 tipuri respiratorii în funcție de zona respiratorie aerată:
1. Tipul abdominal/diafragmatic/bazal
2. Tipul costal inferior/mijlociu/lateral
3. Tipul costal superior/clavicular
•În mod obișnuit se întâlnesc combinații între aceste tipuri respiratorii

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

TIPURI RESPIRATORII
1. Respirația abdominală
– Este respirația caracteristică bărbaților, fiind
realizată cu ajutorul mușchiului diafragm
– În stare de repaus, diafragmul, se găsește in
poziție boltită, datorită presiunii
intraabdominale
– În timpul inspirației diafragmul coboară și se
aplatizează, astfel mărindu-se diametrul
longitudinal și circumferința bazei toracice
– O coborăre de numai 2 cm determină
creșterea volumului cutiei toracice cu 500 ml
(diafragmul poate cobori maxim 8-10 cm)
– Acest tip de respirație este totuși o respirație
incompletă, ventilându-se numai zonele
inferioare ale plămânului
– Avantajele acestui tip de respirație:
stimularea activității cardiace, contribuie la
scăderea hipertensiunii arteriale, stimularea
digestiei și reglarea activității intestinale

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

 TIPURI RESPIRATORII
2. Respirația costală inferioară
– Se întâlnește în mod frecvent la bărbații cu
vârsta între 45-50 ani ce desfășoară o activitate
fizică intensă
– În timpul inspirului, aerul este dirijat spre
zonele mijlocii ale plămânilor, coastele
inferioare se ridică și se îndepărtează, cutia
toracică iși mărește volumul (crește diametrul
lateral și parțial cel anteroposterior)
– În acest tip de respirație diafragmul este mult
mai puțin implicat și se mișcă în sens invers fața
de mișcarea din respirația diafragmatică
– Dacă este efectuat în mod regulat, acest tip de
respirație poate avea influențe pozitive asupra
organelor interne, precum: inimă, ficat, vezică
biliară, stomac, splină, rinichi etc.

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

 TIPURI RESPIRATORII
3. Respirația costală superioară
– Este tipul de respirație întâlnit la femei
– În timpul inspirației cutia toracică este ridicată
de către coastele superioare, umeri și clavicule
– Diafragmul joacă un rol prin impiedicarea
dilatării inferioare a plamânilor
– Expirul se realizează prin coborârea lentă a
umerilor
– Prin aceast tip de respirație este ventilată
partea superioară a plămânilor
– Efortul depus este invers proporțional cu
eficiența ventilației
– Dacă este efectuat în mod regulat, acest tip de
respirație poate contribui la întărirea
ganglionilor limfatici hilari din plămâni, cât și la
o aerare calitativ superioară a vârfurilor
plămânilor

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

RESPIRAȚIA CORECTĂ (COMPLETĂ)
– Cele 3 tipuri respiratorii anterior prezentate sunt
considerate incomplete

– De aceea definiția respirației corecte este de fapt reunirea

în cadrul unui singur act respirator a celor 3 tipuri
respiratorii, ce asigură organismului o cantitate crescută de
oxigen

– În timpul acestei respirații cutia toracică se dilată în toate

cele trei planuri

– Deși foarte eficientă și benefică pentru întregul organism

acest mod „corect” de a respira nu poate fi automatizat
Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației
 ADAPTAREA RESPIRAȚIEI
– Este modul organismului de a face față la variatele necesități din timpul
efectuării activităților cotidiene

– Aceasta este mai intensă și necesită intrarea în acțiune a unor

mecanisme speciale, în anumite condiții fiziologice: vârsta, sexul, poziția
corpului, efortul, mediul, profesiunile, unele stări patologice etc.

– Parametrii funcționali respiratori cresc o dată cu dezvoltarea

organismului. O dată cu înaintarea în vârstă , ca urmare a procesului de
involuție a întregului organism, și parametrii respiratori se diminuează
progresiv.

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

1.Respirația și vârsta

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

 2.Respirația in functie de gen
• Între 11 si 14 ani ani (pubertate) apar modificări morfologice, fiziologice și
psihice determinate de acțiunea glandelor endocrine

• Morfologic, apar diferențe în privința staturii și a greutății corporale

(bărbații având în plus 10-15 cm/10-15 kg). Diferențele vizează în principal
masa musculară.

• Funcțional, apar diferențe la nivelul aparatului cardiovascular și la nivelul

aparatului respirator.
• În ceea ce privește aparatul respirator, diferențele ce apar se refera in
principal la capacitatea pulmonara totala (CPT).
• Capacitatea pulmonară a bărbatului este mai mare decât a femeii din aceași
grupă de vârstă (expansiune mai mare a plămânilor și forță de contracție
mai mare a mușchilor respiratori)
Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației
3.Respirația în timpul sarcinii și lăuziei
• Datorită creșterii necesităților metabolice, ce apar în timpul sarcinii, la
nivelul aparatului toraco-pulmonar apar modificări morfo-funcționale:
diminuarea volumelor pulmonare statice și dinamice și creșterea
necesităților metabolice.

• În ultimele luni de sarcină, prin dezvoltarea fătului, diafragmul este deplasat

în sus, fapt ce duce la reducerea cursei lui și la o limitare a mișcării de
orizontalitate. Tipul respirator devine predominant bazal.

• Se recomandă ca în timpul sarcinii, femeile să efectueze sistematic exerciții

care să influențezeîn mod favorabil respirația și circulația.

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

 4.Respirația în diferite condiții de
mediu, profesii etc.
• Mediul, cu toată diversitatea sa, unele profesii, pasiuni, dar și unele afecțiuni
determină adaptarea respirației pentru a suplini necesitățile organismului

• Organismul uman se află într-o strânsă legătură cu mediul înconjrător și are o

mare capacitate de acomodare la factorii de mediu. Funcția respiratorie are și
ea o mare capacitate de aclimatizare la schimbările survenite în mediul
înconjurător.

• De exemplu, variațiile de altitudine și modificările climatice determină

adaptări ale respirației

• Unele profesii determină modificări ale respirației tot legate de mediul

înconjurător: oțelarii își exercită profesia în condițiile unor temperaturi înalte,
cu atmosferă uscată; minerul lucrează în subteran, unde atmosfera este
umedă și încărcată cu diferite pulberi, etc.
Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației
5.Respirația și poluarea aerului
• Poluarea = prezența în aer a unor
substanțe străine de compoziția normală
a acestuia sau a unui component normal
al aerului care se găsește în altă
concentrație decât cea obișnuită.
• Substanțele poluante pot pătrude în
organism pe cale respiratorie, digestivă
sau cutanată. Calea respiratorie fiind cea
mai frecventă și riscantă (suprafață de
contact mare, poluanții ajung rapid în
circulația sistemică, iar barierele
antitoxice sunt puțin eficiente
• (Aici intra si fumatul pasiv)

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

5.Respirația și poluarea aerului
• Substanțele poluante acționează la nivelul aparatului respirator sub
formă de pulberi și de gaze. Acestea acționează la nivelul bronhiilor
mari, la nivelul bronhiolelor și la nivelul alveolelor pulmonare.
Actiunea lor se manifesta in funcție de dimensiunea lor și de gradul
de solubilitate în cazul pulberilor și în funcție de solubilitate în cazul
gazelor.

• Fenomenul de curățare bronșică poate dura până la 12-24 de ore și

se desfășoară în 2 etape: la început se elimină particulele din
porțiunea superioară a căilor respiratorii, ulterior se elimină cele din
porțiunea profundă a arborelui bronșic.

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

 5.Respirația și poluarea aerului
• Expunerea la poluanții atmosferici, favorizează sau determină
apariția unor patologii respiratorii precum:
• Infecțiile respiratorii
• Bronopneumopatia obstructivă cronică
• Bronșita cronică
• Emfizemul pulmonar
• Astmul bronșic
• Cancerul bronhopulmonar

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

 OMS- Poluarea
• In 2007, Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca 1 miliard de persoane
locuiesc in zone poluate
• Poluarea a provocat 8000 de decese/zi, pe glob, majoritatea in tarile in curs de
dezvoltare (OMS, 2016).
• Poluarea “outdoor” DAR si “indoor”, in locuinte, locuri de munca, alte spatii
publice inchise. Astfel de chimicale, ( unele denumite compusi volatili organici
(VOC) care cauzeaza numeroase riscuri de sanatate se pot identifica la interior in:
covoare, pereti, haine, tesaturi, produse de curatenie si cosmetice, bai si instalatii
sanitare, etc.

• Este demonstrat ca poluarea in locuinte si la locul de munca este adeseori mai

mare decat cea outdoor (California Air Toxics Program, 2015) – cu aproximativ 25-
62%.
• Surse de poluare indoor: fumul de tutun, aburi si fum de la gatit, vapori de la
materiale de constructie, operatiuni legate de mobilier, vopsele, diverse materiale
ce contin chimicale ce pot fi inhalate sau ingerate accidental cu efecte nesanatoase
(California Air Toxics Program, 2015).
Constituents of ETS according to us
environmental
Protection agency (US – EPA)

Constituents Probable human

carcinogens
Known human carcinogens Formaldehyde
Benzene Hydrazine
2-naphtylamine N-
nitrosodimethylamine
4- aminobiphenil N- nitrosodiethylamine
Polonium – 210 mBq N- nitrosopyrrolidine
Nickel 1,3- butadiene
Aniline
Benzo(a)pyrene
Cadmium
Irritant and toxic
substances
Carbn monoxide mg
Acrolein
Acetone
Nitrogen oxides

Eur Respir Mon, 2002, 15, 323.European Respiratory Monograph

Fumat Activ → Aparatul
respirator

 Bronhopneumopatia cronică obstructivă

 Cancerul bronhopulmonar
 Astmul bronşic
 Infecţii respiratorii frecvente
▪ Creşterea riscului de boli respiratorii atât la copil cât şi
la adult.
▪ Creşterea riscului de afecţiuni cardiovasculare la adult.
▪ Creşterea riscului de cancer pulmonar.
▪ Făt: creşterea riscului de prematuritate şi greutate mică
la naştere (asociate complicaţiilor perinatale),de diabet
si obezitate la vârsta adultă
▪ Copil: creşterea riscului de tuse, otite, crize de astm,
spitalizare pentru boli respiratorii, de apariţie de
probleme şcolare, de moarte subită
 6.Respirația în procesul muncii

• În procesul muncii, consumul de oxigen crește de 8 ori

față de repaus

• În funcție de gradul de dificultate al muncii depuse,

profesiile au fost împărțite în V grupe, pornind de la
urmatoarele caracteristici: consumul de energie,
particularitățile activității musculare, poziția corpului și
a segmentelor corpului în timpul activității, nivelul de
solicitare a sistemului nervos și a analizatorilor.

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

6.Respirația în procesul muncii
Grupa I de profesii:
• Cuprinde activitățile în care mișcările sunt
limitate și executate din poziția așezat sau stând
(funcționari, cizmari etc.), plus activitățile
executate din aceași poziție, în care mișcările
sunt rapide și precise și necesită o importantă
concetrare a atenției (stomatologi, farmaciști,
coafori etc.)
• Aportul de oxigen este redus deoarece mișcarile
respiratorii sunt stânjenite de poziția corpului,
respirația este superficială iar ventilația
pulmonară insuficientă
• Concentrarea atenției asupra acțiunilor face ca
muncitorul să nu acorde atenție respirației,
uneori chiar blocând involutar respirația
Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației
 6.Respirația în procesul muncii
Grupa II de profesii:
• Cuprinde activitățile a căror caracteristică
este lucrul muscular efectuat alternativ
static și dinamic, efectuat din poziție
șezândă. Membrele superioare și
trunchiul sunt solicitate mai mult, în timp
ce membrele inferioare efectuează
acțiuni cu rază mai mică (strungari,
tâmplari)

• Sistemul nervos este suprasolicitat în

acest caz; dar în același timp trunchiul
efectuează mișcări variate în plan frontal
și sagital, mișcări ce conduc la blocarea și
deblocarea cutiei toracice, fiind astfel
afectată și respirația
Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației
6.Respirația în procesul muncii
Grupa III de profesii:
• Implică utilizarea grupelor musculare mari, lucrul muscular
este dinamic și efortul intens; se execută mișcări dinamice
ale brațelor și al întregului corp, cu un consum mare de
energie (fierari - betoniști, muncitori in industria grea, etc).

• Datorită efortului fizic intens, resprația este afectată,

ventilația pulmonară este superficială, aportul de oxigen si
eliminarea bioxidului de carbon sunt reduse, rezultând o
frecvență respiratorie crescută.

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

6.Respirația în procesul muncii
Grupa IV de profesii:
• Caracterizate printr-un efort fizic foarte
mare, desfășurat în ritm susținut, în care
organismul cheltuiește o cantitate
apreciabilă de energie (mineri, etc.)

• Pozițiile de lucru sunt diverse: de la

poziții sezânde, până la diferite atitudini
din poziția culcat

• Cel mai solicitat este sistemul nervos,

respirația fiind îngreunată de efortul
intens și continuu și de mediul în care se
desfășoară activitatea

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

 6.Respirația în procesul muncii
Grupa V de profesii:
•Activități ce se desfășoară la înălțime,
în aer liber și în condiții atmosferice
schimbătoare (muncitori din constructii,
macaragii, alpinism industrial, etc.)

•Respirația este influențată atât de

natura efortului, cât și de condițiile în
care se desfășoară lucrul

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

 IGIENA RESPIRAȚIEI
• Igiena respirației: scopuri
− Păstrarea și îmbunătățirea sănătății individului și colectivității umane, cu scopul
asigurării longevității, trebuie să aibă ca punct de plecare convingerea că „cine
respiră corect are o viață mai lungă”
− Creșterea potențialului biologic și a capacității de muncă are ca suport, printre
altele, „știința” de a respira
− Prevenirea unor îmbolnăviri depinde, în mare măsură, și de cantitatea și calitatea
aerului vehiculat prin plămâni. Se impune stabilirea unor obiective, precum:
• Formarea deprinderilor de igienă a respirației incă din copilărie
• Formarea concepției despre respirația corectă
• Promovarea factorilor de sanogeneză prin valorificarea efectelor pozitive
ale sportului
• Protejarea mediului ambiant de la locul de muncă
• Controlul periodic al stării de funcționalitate a aparatului respirator

Curs 2: Respirația normală. Tipuri de respirație. Adaptarea respirației. Igiena respirației

 Q

 Miscarile respiratorii sunt determinate de

urmatorii factori:………
 Respiratia abdominala?
 Respiratia costala inferioara?
 Respiratia costala superioara?
 Igiena respiratiei- obiective concrete