Anatomia aparatului respirator

Aparatul respirator cuprinde cile respiratorii i plmnii. Cile respiratorii sunt reprezentate de
cavitatea nazal, faringe, laringe, trahee i bronhii.

Plmnii sunt principalele organe ale respiraiei. Sunt doi plmni (stng i drept), situai n
cavitate toracic, fiind acoperii de pleura visceral. Plmnii au forma unei jumti de con.
Greutatea plmnilor este de 700 g pentru plmnul drept i 600 g pentru cel stng. Consistena
plmnilor este elastic, buretoas.

Faa extern a plmnilor este convex i vine n raport cu coastele. Pe aceast fa se gsesc
anuri adnci, numite scizuri, care mpart plmnii n lobi. Pe faa extern a plmnului drept se
gsesc dou scizuri, una oblic (principal) i una orizontal (secundar) care ncepe la mijlocul
scizurii oblice. Aceste dou scizuri mpart plmnul drept n trei lobi (superior, mijlociu i
inferior). Pe faa extern a plmnului stng se gsete o singur scizur (scizura oblic) care
mparte plmnul stng n doi lobi (superior i inferior).

Faa intern este plan i se nvecineaz cu organele din mediastin. Pe aceast fa, mai aproape
de marginea posterioar a plmnilor, se afl hilul pulmonar, pe unde intr i ies din plmn
vasele, nervii i bronhia principal.

Baza plmnilor este concav i vine n raport cu diafragma. Prin intermediul diafragmei, la
dreapta vine n raport cu faa superioar a ficatului, iar la stnga cu fundul stomacului i cu
splina.

Structura plmnilor

Plmnii sunt constituii din: arborele bronic, lobuli (formaiuni piramidale, situate la nivelul
ultimelor ramificaii ale arborelui bronic), ramificaiile vaselor pulmonare i bronice, nervi i
limfatice, toate cuprinse n esut conjunctiv.

Arborele bronic. Bronhia principal, ptrunznd n plmn prin hil, se mparte intrapulmonar la
dreapta n trei bronhii lobare (superioar, mijlocie i inferioar), iar la stnga n dou bronhii
lobare(superioar i inferioar).

Bronhiile lobare se divid apoi n bronhii segmentare care asigur aeraia segmentelor
bronhopulmonare. Bronhiile segmentare se divid n bronhiole lobulare care deservesc lobulii

1
pulmonari, de form piramidal, cu baza spre periferia plmnului i vrful la hil. Bronhiolele
lobulare, la rndul lor, se ramific n bronhiole respiratorii de la care pleac ductele alveolare
terminate prin sculeii alveolari. Pereii sculeilor alveolari sunt compartimentai n alveole
pulmonare.

Bronhiolele respiratorii mpreun cu formaiunile derivate din ele (ducte alveolare, sculei
alveolari i alveole pulmonare) formeaz acinii pulmonari. Acinul este unitatea morfofuncional
a plmnului.

Alveolele pulmonare au forma unui scule mic, cu perete extrem de subire, adaptat
schimburilor gazoase. Pe o membran fibro- elastic exist un epiteliu alveolar cu dubl funcie:
fagocitar i respiratorie.

n jurul alveolelor se gsete o bogat reea de capilare perialveolare, care mpreun cu pereii
alveolelor formeaz bariera alveolo- capilar, n a crei structur menionm epiteliul alveolar,
membrana bazal fibro- elastic a alveolelor, membrana bazal a capilarului i endoteliu capilar.
La nivelul acestei bariere au loc schimburile de gaze dintre alveole i snge.

Vascularizaia plmnilor

Plmnii au o dubl vascularizaie: nutritiv i funcional.

Vascularizaia nutritiv este asigurat de arterele bronice, ramuri ale arterei toracale, care aduc
la plmn snge cu oxigen pentru arborele bronic, parenchimul pulmonar i pereii arterelor
pulmonare, deoarece acestea din urm conin snge cu CO2.

Vascularizaia funcional aparine micii circulaii. Ea ncepe prin trunchiul pulmonar care i are
originea n ventriculul drept. Trunchiul pulmonar aduce la plmn snge ncrcat cu CO2. Dup
un scurt traiect se mparte n artera pulmonar dreapt i stng, ptrunznd fiecare n
plmnul respectiv, prin hil. n plmn, arterele pulmonare se divid n ramuri ce nsoesc
ramificaiile arborelui bronic pn n jurul alveolelor, unde formeaz reeaua capilar
perialveolar. La acest nivel, sngele cedeaz CO2 i primete O2. De la reeaua capilar pornesc
venele pulmonare (cte dou pentru fiecare plmn). Ele ies din plmn prin hil i se duc spre
atriul stng.

Limfa plmnului este colectat de ganglionii din hilul plmnului.

Inervaia plmnilor provine din plexul bronhopulmonar. Fibrele parasimpatice determin

bronhoconstricie i secreia glandelor din mucoasa bronic, iar cele simpatice determin
bronhodilataie.

2
Pleura

Fiecare plmn este nvelit de o seroas numit pleur. Pleura prezint o foi parietal, care
cptuete pereii toracelui i o foi visceral, care acoper plmnul ptrunznd i n scizuri.
ntre cele dou foie exist o cavitate virtual, cavitatea pleural, n care se afl o lam fin de
lichid pleural. n cavitatea pleural exista o uoar presiune negativ care oblig cele dou foie
s stea lipite una de cealalt. Cele dou foie al pleurei se continu una cu cealalt la nivelul
hilului.

Cavitatea pleural devine real cnd ntre cele dou foie ale pleurei se acumuleaz snge
(hemotorax), lichid (hidrotorax), aer (pneumotorax), puroi (piotorax), limf (chilotorax).

Mediastinul

Este spaiul cuprins ntre feele mediale ale celor doi plmni, acoperii de pleurele mediastinale.
El corespunde:

- in sens antero-posterior spatiului dintre stern si coloana vertebrala;

- in sens supero-inferior, orificiului superior al toracelui si diafragmului.

Notiuni de fiziologie

Respiratia reprezinta un proces vital in care au loc aportul de O 2 la tesuturi si eliminarea

CO2 ca rezultat al metabolismului, fiind una dintre functiile vegetative si de nutritie.

Respiratia cuprinde urmatoarele etape:

3
1) Etapa pulmonara cand aerul patrunde prin caile respiratorii in alveolele pulmonare;
2) Etapa sanguina reprezentata de schimbul de gaze dintre alveolele pulmonare si sangele din
capilarele sanguine;
3) Etapa circulatorie cand are loc transportul de O2 la tesuturi si CO2 la alveole;
4) Etapa tisulara, cand se face schimbul de gaz la nivelul tesuturilor se primeste O 2 si se
elibereaza CO2 in sistemul venos.
Procesul de respiratie este continuu. Oprirea lui duce in scurt timp la moartea celulelor,
deoarece organismul nu dispune de rezerve de O2, iar acumularea CO2 este toxica pentru celule.

Ventilatia pulmonara

Aerul atmosferic este introdus in plamani prin procesul de ventilatie pulmonara, prin care
se mentine constanta compozitia aerului alveolar.

a) Mecanica respiratiei. Schimburile gazoase la nivelul plamanului se realizeaza datorita

succesiunii ritmice a doua procese: inspiratia si expiratia.

1. Inspiratia reprezinta un proces activ, realizat prin efort muscular, cand aerul patrunde
in plamani incarcat cu O2.
Principalii muschi inspiratori sunt:
- muschii intercostali;
- muschii supracostali;
- diafragma.
Prin actiunea acestor muschi, cusca toracica isi mareste volumul. Prin marirea volumului
pulmonar, presiunea aerului scade in plamani, fata de cea atmosferica.
In timpul inspirului fortat intervin si muschii inspiratori accesori (sternocleidomastoidian,
pectoralul mare, dintatul mare si trapezul)

2. Expiratia reprezinta un proces pasiv, prin care se elimina aerul din plamani, incarcat
cu CO2. In timpul expiratiei, cutia toracica revine pasiv la dimensiunile avute anterior.

Tipuri de respiratie:
Tip costal superior - intalnit la femeie, cand cutia toracica se dilata antero-posterior;
Tip costal inferior - intalnit la barbat, cand cutia toracica se dilata transversal;
Tip abdominal - intalnit la copii si batrani, cand dilatarea este mai mult verticala.

Cele doua faze ale respiratiei pulmonare se succed ritmic, fara pauza, cu o frecventa de
14-16 / minut la barbat si 18/minut la femeie. Frecveta respiratiei creste in functie de nevoia
de O2 si de prezenta CO2.

In timpul efortului fizic sau in caz de obstacol pe caile aeriene, expiratia poate deveni
activa prin inervatia muschilor expiratori. Contractia lor comprima viscerele abdominale, care
deplaseaza diafragmul spre cutia toracica si apropie rebordurile costale, reducand volumul
toracelui.
In inspiratie, prin cresterea volumului pulmonar, alveolele se destind si volumul lor
creste. Ca urmare, presiunea aerului in regiunea alveolara scade. Se creeaza astfel o diferenta de
presiune intre aerul atmosferic (unde presiunea ramane neschimbata) si presiunea intrapulmonara
4
(care scade). In felul acesta aerul patrunde prin caile respiratorii pana la alveole , pe baza fortei
fizice.
In expiratie, prin retractia plamanului si revenirea la forma initiala a cutiei toracice, se
intalnesc doua faze :
- prima, in care revenirea cutiei toracice se face pe seama elasticitatii cartilajelor si ligamentelor
ei;
- a doua, in care plamanul elastic, in tendinta de a se retracta spre hil, exercita o presiune de
aspiratie asupra cutiei toracice.
Ciclul respirator(1 inspiratie +1 expiratie) are o durata de 3 secunde, ceea ce revine la 20
miscari respiratorii/ minut(normal aproximativ 12-20) = frecventa respiratorie.
In efort fizic, frecventa respiratorie poate ajunge la 40-60/minut, de asemenea in conditii
patologice: febra, hipertiroidism, hipercapnie,hipoxie(tahipnee).

b) Volumele respiratorii. In timpul celor doua miscari in plamani sunt vehiculate o serie de
volume respiratorii:
- la o inspiratie normala este introdus un volum de 500 cm3 de aer (volum inspirator curent) -
V.I.C.;
Dar, nu tot acest volum de aer participa la schimburile respiratorii care se fac la nivelul
alveolelor , deoarece o parte din aerul inspirat ramane in caile respiratorii. Spatiul ocupat de
acest volum de aer, constituie spatiul mort anatomic si are valori de aproximativ 150 cmc.
Se mai utilizeaza notiunea de spatiu mort functional care defineste volumul de aer, care
nu participa efectiv la schimburile pulmonare.
In conditii normale, spatiul mort anatomic coincide cu cel functional, dar in anumite
conditii patologice se produc decalaje intre aceste volume.
- la o inspiratie fortata este introdus inca 1500 cm3 de aer (volum inspirator de rezerva) - V.I.R.;
- la o expiratie fortata este expulzat 1500 cm3 de aer (volum expirator de rezerva) - V.E.R.;
- Capacitatea vitala

VIC+VIR +VER = capacitatea vitala (CV) se determina prin efectuarea unei expiratii fortate
dupa o inspiratie maxima.
- la barbat este mai mare (4,8 l) ;
- la femei este mai mica (3,2 l).

Capacitatea vitala pulmonara - valoarea fiziologica este de aproximativ 3600-4000 ml.

CV creste in timpul efortului fizic si scade in timpul sedentarismului. Ea depinde de
suprafata corporala, de varsta, de antrenament la efort.

Volumele si capacitatile pulmonare sunt importante pentru stabilirea diagnosticului si

prognosticului diferitelor boli pulmonare, totusi ele nu dau indicatii directe despre functia
ventilatorie.
C.V. este o cifra aproximativa si difera de la un individ la altul, fiind influentata de efortul
fizic.Masurarea acesteia se face cu un aparat numit spirometru.

Transportul gazelor

Este realizat de sange.

5
a) Transportul O2. O cantitate mica de O 2 este dizolvata in plasma sanguina, iar cea mai
mare parte este transportata prin formarea unui compus instabil cu hemoglobina din sange

Hb + O2 Oxihemoglobina

tesuturi plaman

Se formeaza cand sangele este la plamani, ajunge la tesuturi si are loc descompunerea
oxihemoglobinei.

b) Transportul CO2 (se formeaza in urma arderilor celulare)

1. dizolvare in plasma (cantitate mica);
2. formarea unui compus cu hemoglobina

Hb + CO2 Carbohemoglobina

Plaman tesuturi

3. prin formarea unor saruri acid (carbonat acid de sodiu si potasiu).

Cu unele gaze, hemoglobina formeaza compusi stabili care blocheaza Hb

a) CO (monoxidul de carbon) se formeaza acolo unde se produc arderi incomplete;
b) oxigenul in stare atomica, care poate fi eliberat de substante puternic oxidante.
Respiratia tisulara

In cadrul respiratiei tisulare are loc arderea substantelor cu eliberarea energie prin ardere
de glucoza.

enzime

C6H12O6 + 6O2 6H2O + 6CO2I + E

respiratorii
E = 675 Kcal

Organismul transforma energia chimica in alte forme de energie:

- energie de contractie musculara;
- energie calorica;
- energie electrica.

Schimbul alveolar de gaze

Aerul atmosferic ajuns in plamani prin ventilatie este condus in alveole, unde are loc
schimbul de gaze intre aerul alveolar si sange, la nivelul membranei alveolo-capilare. Acest
schimb se face prin difuziune, in functie de presiunea partiala a gazelor respiratorii O 2 si CO2 de
o parte si de alta a membranei alveolo-capilare.
6
 Ventilatia pulmonara normala sau normoventilatia se realizeaza la concentratii alveolare ale :
- CO2 de 5-6% mentinute la o frecventa respiratorie normala, de repaus(12-20/min.)
- O2 de 14%

Hiperventilatia : cand CO2 scade si O2 creste. Procesul este complexat reflex prin apnee
si bradipnee.
Hipoventilatia: cand CO2 creste si O2 scade, compensate reflex prin polipnee.

Presiunea partiala a unui gaz in amestec (legea lui Dalton) este proportionala cu
concentratia gazului in amestec si este egala cu presiunea pe care ar exercita-o asupra peretilor
recipientului , un gaz, daca acesta ar ocupa singur recipientul.
In aerul alveolar, presiunea partiala este : pentru - O2=100 mmHg
- CO2=40 mmHg

In sangele venos, presiunea partiala este : pentru - O2 = 37-40 mmHg

- CO2 = 46 mmHg

Datorita diferentei de presiune, CO2 trece din sangele venos in aerul alveolar, iar O2 trece
din aerul alveolar in sangele venos. Schimbul de gaze se face cu viteza foarte mare.
Daca membrana alveolara este ingrosata (edem pulmonar, emfizem) schimbul de gaze
este alterat , mai ales in ce priveste CO2 si se instaleaza hipoxemia.

Reglarea respiratiei

Procesele metabolice avand o intensitate variabila in functie de activitatea organismului,

consumul de O2 si producerea de CO2 vor fi, de asemenea, diferite. Adaptarea ventilatiei
pulmonare la necesitatile variabile ale organismului se realizeaza permanent, gratie unor
mecanisme extreme de fine, care regleaza ventilatiile prin modificarea atat a frecventei, cat si
amplitudinii respiratiilor.
Reglarea nervoasa : o respiratie se realizeaza prin interventia centrilor respiratori.
Acestia asigura o reglare automata a respiratiei. Exista centrii respiratori primari, situati in bulb ,
si centrii respiratori accesorii, localizati la nivelul puntii. Activitatea centrilor nervosi
bulbopontini este modificata atat in intensitate, cat si in frecventa, sub influente nervoase si
umorale.

Influentele nervoase pot fi de doua feluri :

- directe, de centrii nervosi encefalici ( din hipotalamus si scoarta cerebrala) sau de alti centrii
vecini;
- reflexe, de la receptorii raspanditi in organism.
Influentele nervoase direct corticale permit controlul voluntar, in anumite limite, al
miscarilor ventilatorii. Ele explica modificarile respiratorii in stari emotionale, precum si
reflexele conditionate respiratiei.
Sub influenta scoartei cerebrale are loc reglarea comportamentala a respiratiei.
Respiratia poate fi oprita voluntar(apnee) pentru cateva zeci de secunde sau 3-4 minute la
cei antrenati. Actul ventilator se adapteaza unor activitati psiho-sociale (vorbitul, cantatul vocal

7
sau la instrumente muzicale de suflat) sau psiho-fizice (eforturi profesionale). Expiratia poate fi
accelerata (polipnee) sau incetinita (bradipnee)voluntar.
Reglarea umorala a respiratiei se datoreaza influentelor exercitate asupra centrilor
respiratori de catre o serie de substante. Rolul cel mai important in aceasta reglare il joaca CO 2 si
O2 si variatiile de pH ale sangelui si ale LCR.
Rolul CO2 este esential si de aceea a fost denumita aceasta substanta - hormonul
respirator . El actioneaza direct asupra centrilor respiratori. Cresterea presiunii de CO 2 in sangele
arterial cu numai 0,5 mmHg este urmata de dublarea debitului ventilator pulmonar. Scaderea
presiunii CO2 determina rarirea respiratiei si chiar oprirea ei.
Rolul O2 este de asemenea important. Scaderea O2 din sangele arterial exercita
chemoreceptorii vasculari si determina intensificarea respiratiei.