Sunteți pe pagina 1din 19

SISTEMUL CIRCULATOR

1. SANGELE
Sangele este un fluid rosu, siropos (greutate specifica de 1055) care circula in
interiorul sistemului cardiovascular. Impreuna cu limfa si lichidul intercelular,
sangele constituie mediul intern al organismului. Intre mediul intern si cellule
exista un schimb permanent de substante si energie:
- substantele necesare mentinerii activitatii celulare: O2, glucide, acizi
grasi, aminoacizi, vitamine, trec din sange in celula
-produsii nefolositori sau toxici, rezultati din procesele catabolice: CO2,
acizi nevolatili, uree, acid uric, amoniac sunt eliminate in lichidul extracelular
Continutul mediului intern este mentinut constant datorita circulatiei
permanente a sangelui. Aceste aduce substantele folositoare pana la nivelul
celulelor, refacand mereu rezervele metabolice, iar de aici indeparteaza produsii de
catabolism pe care ii transporta spre organele de eliminare.
Datorita originii mezodermice si a raportului dintre substanta intercelulara
(plasma) si celulele sale, sangele este considerat un tesut conjunctiv moale.

a) Proprietatile sangelui
(i.) Culoarea
Sangele are culoare rosie datorita hemoglobinei din eritrocite.
Sangele recoltat din artere este de culoare rosu-deschis datorita
oxihemoglobinei
Sangele rezoltat din vene este rosu-inchis datorita hemoglobinei reduse
Cand cantitatea de hemoglobin scade, culoarea devine rosu palid.
Culoarea sangelui poate varia in conditii fiziologice sau patologice.
(ii.) Densitatea
Sangele este mai greu decat apa: 1055 g/l
Plasma sangvina are o densitate de 1025g/l
Aceasta proprietate a sangelui depinde de componentele sale si in special de
hematii si proteine
(iii.) Vascozitatea
Valoarea relative a vascozitatii sangelui este de 4,5 fata de vascozitatea apei,
considerate 1
Vascozitatea determina scurgerea laminara (in straturi) a sangelui prin vase
Cresterea vascozitatii peste anumite valori este un factor de ingreunare a
circulatiei
(iv.) Presiunea osmotica
Valoarea presiunii osmotice a lichidelor corpului (mediul intern si lichidul
intracellular) este de aproximativ 300 miliosmoli/l (72 de atmosfere sau 5500
mm Hg)
Presiunea osmotica are rol important in schimbarile de substante dintre
capilare si tesuturi
Presiunea osmotica a substantelor coloidale (proteinele) se numeste
presiune coloidosmotica si are valoarea de 28 mm Hg

Proteinele plasmei au rol foarte mare in schimburile capilar-tesut deoarece


presiunea osmotica a sangelui este egala cu cea a lichidului interstitial,
singura forta care atrage apa din tesuturi spre capilare fiind presiunea
coloidosmotica a proteinelor plasmatice
Un alt rol al presiunii coloidosmotice se manifesta prin procesul de
ultrafiltrare glomerular ace duce la formarea urinei

OBS: solutiile cu presiuni osmotice egale cu ale mediului intern se numesc IZOTONE
mai mici decat ale mediului intern se
numes HIPOTONE
mai mari decat ale mediului intern se
numesc HIPERTONE
o solutie de clorura de sodiu in concentratie de 9g la 1l de apadistilata are o
presiune osmotica de aproximativ 300 mosm%, fiind izotona si poarta denumirea de
SER FIZIOLOGIC
(v.) Volumul sangelui=volemia
Cantitatea totala de sange din organism reprezinta 7% din greutatea corpului.
Aceasta inseamna circa 5l de sange pentru un individ de 70 de kg.
Volemia variaza, in conditii fiziologice, in functie de sex (este mai mare la
barbate)
varsta (scade cu
inaintarea in varsta)
mediul geografic
(este mai mare la locuitorii podisurilor inalte)
In repaus, o parte din masa sangvina a corpului stagneaza in teritorii venoase
si capilare din ficat, splina si tesutul subcutanat. Aceste este volumul sangvin
STAGNANT sau DE REZERVA, in cantitate de 2l. Restul de 3l il reprezinta
volumul CIRCULANT. Raportul dintre volumul circulant si volumul stagnant nu
este fix, ci variaza in functi de conditiile de existent (in cursul efortului fizic
sau termoreglator are loc mobilizarea sangelui de rezerva, crescand volumul
circulant). Mobilizarea depozitelor de sange se realizeaza sub actiunea SNV
SIMPATIC, care determina contractia musculaturii netede din peretii vaselor.
Astfel, se asigura aprovizionarea optima cu oxygen si energie a organelor
active.
OBS: Determinarea volemieii
Se face prin calcul, daca se cunoaste volumul plasmatic sau eritrocitar
si hematocritul; volumul plasmatic se determina prin injectarea unor
substante care nu patrund in hematii si nici nu pot parasi arborele vascular,
din cauza dimensiunilor moleculare, ca de exemplu colorantii
macromoleculari (albastru Evans) sau albumina plasmatica marcata cu iod
radioactiv.
Cunoscand cantitatea de substanta injectata, dupa cateva minute
necesare omogenizarii ei sangvine, se ia o proba de sange, se separa plasma

si se determina concentratia substantei, a carei valoare permite calcularea


volumului in care s-a omogenizat (volumul plasmatic)
Volumul eritrocitar se determina injectand intravenous o suspensie de
hematii marcate cu crom radioactive sau fosfor radioactive si, dupa
omogenizarea lor, se cerceteaza radioactivitatea sangelui.
Cunoscand volumul plasmatic si eritrocitar, se calculeaza volumul
sangvin total, prin sumarea lor. Daca se cunoaste numai volumul plasmatic
sau eritrocitar, pentru calcularea volemiei se va determina hematocritul si
apoi pe baza formulei:

volum hematii hematocrit


=
vo lum sangiv
100

se calculeaza volemia, care va fi:

volum hematii

100
H

sau

volum plasmatic

100
100H

(vi.) Reactia sangelui


Este slab alcalina
Se exprima in unitati pH. pH-ul sangvin are valoarea cuprinsa intre 7,38-7,42,
fiind mentinut prin mecanisme fizico-chimice (sisteme tampon) si biologice
(plaman, rinichi, hematie etc)
Sistemel tampon intervin prompt in neutralizarea acizilor sau bazelor aparute
in exces in mediul intern; ele se consuma in timpul neutralizarii
Un sistem tampon antiacid este un cuplu de doua substante format dintr-un
acid slab sis area acestuia cu o baza puternica; ex: cuplul H2CO3 + H2CO3Na
In organism exista numeroase sisteme tampon repartizate: unele in plasma
altele in
hematii
altele in
alte celule ale corpului
Daca in mediul intern apar acizi in exces, de exemplu acidul lactic, are loc reactia:ii
CH2-CH-COOH + HCO3Na CH3-CH-COONa + H2CO
|
|
OH
OH
(acid lactic)
(acid lactic)

(acid

carbonic)
H2O
+ CO2
Lactatul de sodiu este o sare neutra, deci nu acidifica mediul
Acidul lactic a disparut si in locul lui se formeaza un acid slab, acidul carbonic care
se descompune in CO2 si H2O, iar CO2 se elimina prin plamani

In acest mod, prin cooperarea dintre mecanismele fizico-chimice si cele biologice se


mentine stabil pH-ul sangelui

(vii.)

Mecanismele biologice intervin mai tardive si duc atat la indepartarea acizilor


sau bazelor, cat si la refacerea sistemelor tampon
Temperatura
La om si la animalele cu sange cald (homeoterme), temperature sangelui
variaza intre 35 C (in sangele din vasele pielii) si 39 C (in sangele din
organele abdominale)
Deplasarea continua a sangelui prin organism contribuie la uniformizarea
temepraturii corpului si ajuta la transportul caldurii din viscere spre
tegumente, unde are loc eliminarea acesteia prin iradiere
Sangele astfel racit se intoarce la organele profunde, unde se incarca cu
caldura samd

b) Componentele sangelui

Prin centrifugarea unei eprubete cu sange


incoagulabil (tratat cu oxalat de sodiu
1%) timp de 15 minute, la 3000 t/min,
se produce separarea sangelui in 2
componente:
-elementele figurate ale
sangelui, situate la fundul eprubetei, se
prezinta ca un lichid foarte vascos de culoare rosie-inchisa;
-plasma sangvina, situate deasupra, este un
lichid mai putin vascos, transparent, de culoare
galben-citrin

1. Plasma sangvina

Dupa indepartarea elescolor figurate ale


sangelui ramane un lichid vascos, galbui
numit plasma care reprezinta 55% din
volumul sangeluil
Este alcatuita din 90% apa
10% reziduu uscat
Proprietatile plasmei sunt similar cu ale sangelui, difera
doar valorile cu culoarea (plasma
este ncolora)
Compozitia plasmei sangvine
este foarte heterogena, continand
substante organice, saruri minerale dissociate si microelemente: gaze,
hormone, substante anorganice (electroliti)

(i.)

Substantele organice

Reprezinta 9% si sunt constituite, in cea mai mare parte, de proteine (8%)


substante azotate neproteice (0,35 mg %)
restul de substante organice din plasma
reprezinta 1% din reziduu
1. Proteinele plasmatice
Sunt constituentul principal al substantelor organice plasmatice
Sunt alcatuite dintr-un amestec foarte complex care include proteine simple
proteine complexe: glicoproteine
lipoproteine
A.

Albuminele
Se gasesc in plasma in concentratie de 45% -60%
Precipita in solutie saturate de sulfat de amoniu
Au greutatea moleculara cea mai mica (~ 69.000)
Fractiunea albuminica nu este omogena, ci este constituita in proportie
de 2/3 din albumin care pot fi separate prin cristalizarea cu saruri
mercurice (=MERCAPTALBUMINE), iar restul de 1/3 nu au aceasta
proprietate (=NON-MERCAPTALBUMINE)
Sunt produse in ficat;
B. Globulinele

Sunt prezente in concentratie de 27%


Precipita in solutie semisaturata de sulfat de amoniu
Electroferic se prezinta constituite din subfractiunile
1,2, -produse de ficat si celulele epiteliului
interstitial; cele mai multe transporta proteine lipofile, ionii metalelor si
vitamine lipo-solubile
produse de catre celulele sistemului
reticulohistiocitar (plasmocite si limfocite); anticorpi produsi de celulele
plasmatice in timpul raspunsului imunitar
Se pot grupa in:
Mucoproteine si glicoproteine in fractiunile 1, 2 si combinatii
ale globulinelor cu glucidele (hexozamina)
Lipoproteine care migraza cu fractiunile si sunt unele cu
molecule mari si altele cu molecule mici, dupa cum contin
cantitati mai mari sau mai mici de proteine
Proteine care contin metale, siderofilina=transferina proteina
cu fier
ceruloplasmina proteina cu
cupru
-globuline fractiune care contine majoritatea anticorpilor
circulanti
C. Fibrinogenul
Este o fractiune omogena care se gaseste in concentratie de 3-5% si
lipseste din ser, deoarece se transforma in timpul coagularii in fibrin
Precipitarea sa in solutie semisaturata de sulfat de amoniu aseamana
fibrinogenul cu globulinele, de care difera insa prin precipitarea sa cu
colutie 0,75 molara de sulfat de sodiu
Sintetizat in ficat
Are o molecula asimetrica, foarte alungita
D. Functiile proteinelor plasmatice
1st schimburile hidrice intercompartimentale
Dintre plasma si lichidele interstitiale sunt influentate, in mare masura,
de presiunea osmotica a proteinelor plasmatice; aeasta forta se exercita
numai intravascular, pentru ca poteinele nu parasesc vasul din cauza
dimensiunilor mari ale moleculelor lor, in timp ce apa si electrolitii circula de
o parte si de alta a membrane capilare, in functie de fortele osmotice
Presiunea osmotica a proteinelor plasmatice=presiune
COLOIDOSMOTICA=presiune ONCOTICA este de aproximativ 25 mm Hg
Deoarece in lichidele tisulare se gaseste o cantitate redusa de proteine
care exercita o presiune de 10 mm Hg, inseamna ca presiunea efectiva a
proteinelor plasmatice este de aproximativ 15 mm Hg, aceasta presiune
avand drept efecte mentinerea apei si a electrolitilor in vase si influentarea
active a schimburilor hidroelectrolitice capilare
Deoarece presiunea osmotica depinde de numarul moleculelor
prezente in solutie, albuminele plasmatice, care se gasesc in cea mai mare
concentratie si cu molecula cea mai mica, exercita aprximativ din
presiunea coloidosmotica a plasmei, in timp ce globulinele numai

OBS: in bolile de ficat, presiunea coloidosmotica plasmatica scade mai


mult comparative cu scaderea proteinemiei totale, deoarece se sintetizeaza o
cantitate mai redusa de albumin si, compensator, o cantitate crescuta de
globuline
2nd transportul anumitor substante
Se realizeaza, partial sau total, prin intermediul proteinelor plasmatice,
in unele cazur cu fractiuni care se gasesc in concentratii extrem de reduse
Albuminele transporta transporta calciul
Globulinele sunt vehiculul bilirubinei indirecte
anumitor hormone: cortisol, tiroxina
al vitaminei B12
al cuprului (ceruloplasmina)
Globulinele transporta colesterolul
Lipidele
vitaminele liposolubile
fierul (siderofilina)
3rd sistem-tampon
Efectele-tampon sunt importante pentru mentinerea echilibrului acidobazic al sangelui
Proteinele plasmatice sunt amfotere si se pot deci combina atat cu
acizi, cat si cu baze, avand grupari libere aminice/amino (NH2) si carboxilice
(COOH)
In solutii acide, proteinele actioneaza ca baze si moleculele
proteice ionizate au o sarcina pozitiva
In solutii alcaline, proteinele actioneaza ca acizi, avand sarcini
negative
La un pH intermediar (denumit punct isoelectric si avand o
valoare diferita de la o proteina la alta), moleculele proteice au
un numar egal de sarcini positive si negative, fiind electric
neuter
Plasma, fiind usor alcalina, proteinele plasmatice vor actiona ca acizi,
combinandu-se cu cationii (in special Na+)
Sistemul-tampon proteina/proteinat de Na constituie doar o mica
fractiune (1/6) din totalul sistemelor-tampon ale plasmei, deoarece nmai
aproximativ 16 mEq/l Na+ se gasesc in combinatie cu anioni proteici
4th mentinerea vascozitatii sangvine
Vascozitatea sangvina este un factor deosebit de important pentru
circulatie, in special in sectorul microcirculatiei
Este conditionata de cantitatea, forma si dimensiunile proteinelor
plasmatice
Cresterea concentratiei fibrinogenului si a moleculelor mari (globuline) are ca urmare cresterea vascozitatii sangvine, care, in
afara accelerarii VSH, determina si alterari ale circulatiei
sangvine in vasele mici
th
5 apararea antiinfectioasa prin proteinele-anticorpi
Ori de cate ori patrund in organism microorganism sau protein straine
care actioneaza ca antigene, se elaboreaza de catre plasmocite si limfocite
anumite globuline specific, denumite imunoglobuline, care se gasesc in
special in fractiunea -globulinica

Substanta antigenica este intai fagocitata de macrofagele tisulare si


apoi, dupa recunoasterea caracterului sau strain, este degradata partial, fiind
apoi transferata unor cellule care sintetizeaza anticorpi, care vor elabora, la
randul lor, o -globulina specifica cu proprietatea de a reactiona cu antigenul
care a generat-o, inlaturandu-l astfel din organism
S-a precizat ca anticorpii principali (imunoglobulinele G) constau in 2
perechi de lanturi peptidice unite prin punti, si anume 2 lanturi scurte,
continand cate 220 de aminoacizi, si 2 lanturi lungi, continand cate 430 de
aminoacizi, molecula intreaga avand o greutate de 150.000
Specificitatea anticorpului pentru un anumit antigen poate fi
determinate de secventa aminoacizilor din lanturi
6th rezerva de proteine a organismului
Rol care reiese din constatarea ca proteinele plasmatice pot fi utilizate
de ficat sau de alte tesuturi, dupa desfacerea lor in aminoacizii constitutive,
cand organismal nu promeste o cantitate suficienta de protein alimentare
Proteinele circulante nu sunt, deci, statice si se gasesc intr-un schimb
permanent si in-trun echilibru dynamic cu cele tisulare
2. Substantele azotate neproteice
Sunt: ureea (0,2-0,3%)
acidul uric (5%)
creatina si anhidrida sa creatinine (0,8-2%)
amoniacul (0,04-0,07%)
aminoacizii
polipeptidele
Unele dintre aceste substante sunt produsi finali ai catabolismului protidic
(urea, creatinine), iar altele sunt substante de metabolism intermediar, in
transit sangvin (aminoacizii, polipeptidele)
3. Substantele organice neazotate
Sunt reprezentate de diversi produsi metabolici, ca de pilda: lipide (0,5%)
colesterol (200mg%)
glucoza (100 mg %)
acid
lactic (10-20 mg %)
acid
piruvic (1 mg%)
acid
oxalic
acid
fumaric

(ii.)

Substantele anorganice=electroliti

Reprezinta 1% din reziduul uscat al plasmei


Sunt constituite din cloruri, sulfati, fosfati de Na, K, Ca, Mg, Fe, Cu
Unele dintre ele se gasesc in concentratii mari (Na), altele in cantitati extrem de
reduse, cee ace a facut sa fie denumite OLIGOELEMENTE (iodul)
Cele mai multe substante anorganice plasmatice se gasesc sub forma disociata,
in particule cu incarcatura electrica pozitiva (cationi) sau negative (anioni)
Ajuta la mentinerea presiunii osmotice si a pH-ului sangelui

(iii.) Apa
Reprezinta 90% din volumul plasmei
Este un mediu de suspensie pentru celelalte componente
Absoarbe caldura

(iv.) Gaze (respiratorii)

oxigen si dioxid de carbon


dioxidul de carbon este transportat ca ion de bicarbonat sau CO2 sau legat de
hemoglobina

(v.)

Hormoni Hormonii tiroidieni sau steroizi

2. Elementele figurate

Reprezinta 45% din volumul sangvin; aceasta valoare poarta numele de


HEMATOCRIT=VOLUM GLOBULAR PROCENTUAL
Hematocritul variaza cu sexul( mai mic la femei)
varsta (scade cu varsta)
factorii de mediu ambient (caldura, provocand
transpiratie, duce la scaderea apei din sange si cresterea valorilor
hematocritului)
In plasma se gasesc in suspensie 3 tipuri de elemente figurate: globulele
rosii, globulele albe si plachetele sangvine

(i.)
Globulele rosii=eritrocite=hematii
Sunt celule fara nucleu, bogate in hemoglobina (=o proteina de culoare rosie, cu rol
in transportul O2 si CO2
Numarul lor -este considerabil: 4.500.000 hematii/mm3 de sange la femei
5.000.000 hematii/mm3 de sange la barbati
5.500.000-6.000.000 hematii/mm3 de sange la
copilul mic
8.000.000 hematii/mm3 sange la locuitorii
podisurilor inalte

-poate creste temporar prin golirea rezervelor de sange (mai bogate


in hematii decat sangele circulant)
-cresteri de lunga durata sunt poliglobulia de altitudine si poliglobulia
unor bolnavi de plamani sau cu defecte congenitale ale inimii (vezi Patologia
Sistemului Circulator)
-scaderea este consecinta unei distrugeri exaggerate sau a unei
eritropoeze deficitare
Forma si structura hematiilor reprezinta adaptari la functia de
transport a gazelor
privite din fata, hematiile apar ca
discuri rotunde sau usor ovalare cu centrul de culoare mai deschisa si
periferia mai intens colorata galben-auriu
acest aspect se datoreaza variatiei
grosimii hematiei, la la centru masoara 1,5 , iar la periferie 2,5
din aceasta cauza, privita din profil,
hematia se prezinta ca o haltera, imagine ce sugereaza dorma de disc
biconcave a eritrocitului
Diametrul mediu al unei hematii este de 7,5 ;
pot fi intalnite si hematii cu diametrul mai mic de 7 =microcite
mai mare de 8=macrocite
Lipsa nucleului permite o mai mare incarcare cu hemoglobin
Suprafata totala a hematiilor este de 4000 m2 (de 2000 de ori mai mare decat
suprafata corpului)
Datorita formei loc, pot fi deformate cu usurinta
Transportul gazelor este facilitate de 3 caracteristici structurale ale eritrocitelor:
- dimensiunea mica si forma biconcave ofera o suprafata mare comparative cu
volumul ocupat (cu aproximativ 30% mai mare decat la o sfera); de
asemenea, forma de disc biconcave este ideala pentru schimbul de gaze
datorita faptului ca niciun punct din interior nu este prea indepartat de
suprafata
- neluand in considerare continutul de apa, o eritrocita este 97% hemoglobina
- datorita faptului ca hematiile duc lipsa de mitocondrii si genereaza ATP in
mod anaerob, nu consuma din O2 pe care il transporta; de asemenea,
hematia nu este capabila de sinteza proteica, consumand deci foarte putin
oxigen;iv
1. Structura hematiei
A. Membrana
este de natura lipoproteica, cu incarcatura electrica nagativa la
exterior
permeabilitate selective: foarte permeabila pentru apa
anionii Cl- si
HCO3uree
sare
slab permeabila fata de cationii Na+, K+
in compozitia ei chimica se gasesc enzyme ce favorizeaza transportul
activ al substantelor
are pe suprafata sa structure mucopolizaharidice care confera
specificitatea grupelor sangvine

pe fata citoplasmatica(interna) prezinta o retea de protein, alcatuita in


mod special din spectrina, care mentine forma biconcave a hematiei
B. Interiorul hematiei
nu contine organite celulare
prezinta o stroma lipoprotidica in ochiurile careia se gaseste
hemoglobina (principalul element eritrocitar)

HEMOGLOBINA
este principalul component al hematiei
fiecare hematie contine aproximativ 250 de milioane de hemoglobine
cantitate: 13-18 g/ml sange la barbati
12-16 g/ml sange la femei
faptul ca hemoglobina se gaseste in eritrocite, si nu libera in plasma, are cateva avantaje:
- previne scurgerea hemoglobinei din sange prin peretii capilarelor
- previne cresterea vascozitatii sangelui si implicit, cresterea presiunii osmotice
I.
Structura hemoglobinei
cromoproteina constituita din 4 subunitati
fiecare subunitate, la randul sau, este alcatuita dintr-un grup prostetic: hem=porfirina care
contine fier
o proteina:
globina=histona
hemul pigmentul care confera sangelui culoarea caracteristica
- are 4 inele pirolice, asezate in patrat si unite intre ele prin
punti
metinice (-CH=)
- in centrul nucleului se gaseste un atom de fier feros (Fe+
+), legat
de N fiecarui pirol si de N grupului imidazolic al
globinei

globina reprezinta 94% din greutatea moleculara a hemoglobinei


- este diferita de la o specie la alta
- constituita din 4 polipeptizi: 2 contin 141 de aminoacizi, se termina cu valina si
leucina
2 contin 146 de aminoacizi, se termina cu
secventa: valina-histidina-leucina
in molecula ei fiecare lant proteic are o forma helicoidala, cu 5-7 ture, care-I confera o
structura tridimendionala, invaluind grupul hemic
cele 4 subunitati se leaga intre ele, formand o molecula compacta de aspectul unui mar
desi nu par a exista legaturi chimice intre subunitati, lanturile proteice interactioneaza
unul cu celalalt si cele 2 lanturi se modifica relativ, facand molecula mai mica cand
transporta oxigen
aceasta constitutie este caracteristica hemoglobinei A, care se gaseste in cea mai mare
proportie in hematiile adultului

desi globina poate prezenta anomalii in constitutia chimica(in diverse conditii normale sau
patologice), hemul este intotdeauna normal

II.

Functia hemoglobinei
A. Transportul oxigenului
datorita prezentei Fe in structura sa, hemul poate lega labil oxigenul
reactia de fixare a O2 la hemoglobina nu este o oxidare propriu-zisa(deoarece ea nu duce
la cresterea valentei Fe), ci o reactive de oxigenare, de legare reversibila a unei molecule
de oxigen la ferul bivalent
in urma acestei reactii rezulta OXIHEMOGLOBINA (HbO2) care reprezinta forma principal de
transport a O2 prin sange
atunci cand este saturate (oxigenata) complet, o molecula de Hb poate transporta 4
molecule de O2
oxihemoglobina se recunoaste spectroscopic prin faptul ca poseda 3 benzi de absorbtie:
- una mai mica: =576
- una mai larga: =542
- una mai mare: =415
in timp ce hemoglobina redusa poseda o singura banda: =559
un gram de hemoglobina poate transporta 1,34 ml O2, iar in 100 ml sange exista aprox.
15 g Hb; astfel, fiecare suta de ml de sange arterial transporta 20 ml O2
in lipsa Hb, capacitatea de transport a sangelui pentru O2 scade mult: 100 ml plasma
transporta doar 0,2 ml O2
B. Transportul CO
in afara de forma oxigenata si cea redusa, Hb poate da cu oxidul de carbon
CARBOXIHEMOGLOBINA (COHb)
aceasta este o combinatie reversibila cu CO, dar afinitatea Hb pentru CO este de 200 de
ori mai mare decat pentru O2

sub actiunea oxidantilor apare derivatul de Hb cu Fe trivalent, denumit METHEMOGLOBINA


(obtinuta si prin expunerea sangelui in vitro la agenti oxidanti: ozon, permanganate de K,
clorati, nitriti etc)
acestia sunt derivati patologici ai hemoglobinei; ei nu mai indeplinesc functia de transport
si in cazul cresterii concentratiei lor in sange peste anumite limite se produce insuficienta
oxigenare a tesutului (asfixie)
C. Transportul CO2
Hemoglobina se poate combina si cu dioxidul de carbon (HbCO2), compus numit
CARBOHEMOGLOBINA= CARBAMATUL DE HEMOGLOBINA
Acesta este un compus fiziologic ce nu afecteaza functia de transport a O2
HbCO2 reprezinta si una dintre formele de transport a CO2 de la tesuturi la plamani
CO2 se leaga la gruparea amino a globulinei, si nu la structura hem

Hidrogenul sulfurat, desi mai putin active fata de hemoglobina, poseda de asemenea
capacitatea de a se uni cu aceasta, formand un compus anormal SULFHEMOGLOBINA

Daca suspendam hematiile intr-un mediu apos hipoton (cu o presiune osmotica mai mica
decat a plasmei) se produce o ,,umflare a lor, urmata de iesirea Hb in solutie, fenomen
denumit hemoliza osmotica;
2. Eritropoeza
Din momentul patrunderii in circulatie si pana la disparitia hematiilor, trec
120 de zile(durata medie de viata a eritrocitelor)
Desi traiesc relative putina vreme, numarul lor ramane constant, existand un
echilibru intre procesul de distrugere sic el de formare de noi hematii
Sediul eritropoezei este in maduva rosie a oaselor; un organism adult are cam
1,5 kg de maduva rosie
Cantitatea variaza in functie de nevoia de oxigen a organismului: cand aceste
nevoi sunt reduse, o parte din maduva rosie intra in repaus, celulele se
incarca cu lipide si maduva rosie devine maduva galbena;
Spre batranete, maduva galbena sufera un proces de transformare fibroasa si
devine maduva cenusie
Daca apar conditii care solicita eritropoeza(efort indelungat, viata la
altitudine) are loc un process invers, de transformare a maduvei galbene in
maduva rosie si o sporire corespunzatoare a eritropoezei
Intre maduva rosie si cea galbena exista tot timpul vietii un echilibru
dynamic, controlat de sistemul reglator neuroendocrine
Maduva cenusie nu mai poate fi recuperate pentru hematopoeza
In timpul perioadei embrionare, eritropeieza se produce intai in insulele
sangvine ale sacului vitelin si mai tarziu in ficat, splina, rinichi si maduva
osoasa;
La nastere, unicul sediu al producerii hematiilor ramane maduva rosie
hematogena prezenta in toate oasele- iar pe masura inlocuirii sale cu
maduva galbena, la adult ramane active numai maduva rosie din vertebre,
coaste, stern, pelvis si epifizele oaselor lungi
Zilnic sunt generate 200.000.000.000 de hematii

Precursorii hematiei este celula reticulara din spatiile medulare=celula


imatura, cu nucleu mare, capabila de diviziune; prin diviziuni succesive, din
aceste celule,trecand prin stadiul de proeritroblast si apoi de normoblast
(eritroblast), sunt generate eritrocitele adulte
Maturarea acestor elemente consta, pe de o parte, in diminuarea progresiva
pana la disparitie a nucleului si, pe de alta parte, in incarcarea concomitenta
cu hemoglobina (modificari care reprezinta adaptari ale hematiei pentru
principal sa functie)
Cand eritrocitul intra in circulatie, nu mai are nucleu, dar contine inca o
cantitate mica de acid ribonucleic (apare la coloratii special intravitale sub
forma unei retele fine); aceste elemente foarte tinere care reprezinta 1% din
totalul hematiilor circulante=reticulocyte; sinteza hemoglobinei este aproape
terminate in acest stadiu, dar mai continua inca 24 de ore dupa intrarea
reticulocitului in circulatie;
Reglarea eritropoezei:

3. Hemoliza
Dupa 120 de zile de viata, hematiile imbatranite sunt sechestrate si
distruse in sistemul reticulohistocitar
4. Rolul eritrocitelor
(ii.)
(iii.)

Globulele albe=leucocite
Plachetele sangvine=trombocite

c) Functiile sangelui. Hemostaza


d) Grupele sangvine. Transfuzia

2. INIMA

=organ central al aparatului cardiovascular care se aseamana, din punct de vedere


structural cu vasele de sange, fiind alcatuita, ca si acestea, din 3 straturi
concentrice; prin dezvoltarea preponderenta a stratului sau mijlociu (=miocardul),
ea devine un muschi cavitar, cu activitate ritmica si rol de pompa aspiratoarerespingatoare pentru circulatia sangvina
a) Asezare

asezata in cavitatea toracica, in etajul inferior sau cardiac al mediastinului


anterior
este adapostita intr-un sac fibroseros = PERICARD, fixat in partea
inferioara de muschiul diaphragm

fata de planul mediosagital al corpului, doua treimi sin inima la afla la


stanga acestui plan si o treime la dreapta
varful inimii se proiecteaza in spatiul al V-lea intercostal stang, putin
inauntrul liniei medioclaviculare
proiectata pe coloana vertebrala, ea corespunde vertebrelor T4-T8
axul inimii este oblic dirijat in jos
anterior, se sprijina de coloana vertebrala si posterior de stern ?

b) Alcatuire generala
este formata din 2 atrii, fiecare prezentand cate o prelungire numita
auricul=urechiusa
2 ventricule
atriile sunt separate intre ele prin septul interatrial
ventriculele sunt separate intre ele prin septul interventricular
atriile comunica prin orificiile atrioventriculare cu ventriculul de aceeasi
parte, fapt pentru care inima a fost subimpartita in inima dreapta si inima
stanga
inima dreapta=inima venoasa primeste prin atriu sangele venos din
circulatia mare si prin ventricul il trimite in circulatia pulmonara
inima stanga=inima arterial primeste prin atriu sangele arterial din
circulatia pulmonara si prin ventricul il trimite in marea circulatie
capacitatea totala este de 500-600 cm3, volum asemanator pumnului
drept
greutatea inimii este de 250-300 g

c) Configuratia externa
Are forma unui con turtit, cu axul longitudinal dispus oblic in torace
O extremitate a axului corespunde bazei inimii care priveste posterior
la dreapta-sus
Cealalta extremitate corespunde varfului inimii care priveste anterior la
stanga-jos
Prezinta: fete: fata sternocostala
fata diafragmatica
fata pulmonara
margini: marginea dreapta
baza inimii
varful inimii=apex cordis
I.
Fete
i)
Fata sternocostala
orientata anterior
prezinta in partile laterale santul coronar care
desparte atriile si ventriculele si este perpendicular
pe axul longitudinal
in partea mijlocie a acestei fete, santul coronar este
acoperit de originea arterei pulmonare, pe plan
anterior
arterei aorte, posterior fata de pulmonara
de o parte si de alta a celor doua artere se gasesc
auriculul drept si cel stang
se observa limita dintre ventriculul drept sic el
stang, formata din santul interventricular anterior,
parallel cu axul longitudinal
el se continua cu santul corespunzator de pe fata
diafragmatica, putin la dreapta varfului, unde
formeaza incizura varfului inimii
ii)
Fata diafragmatica
Priveste anterior spre muschiul diafragm
se gasesc santul interventricular posterior si santul
coronar, care continua pe cele de pe fata
sternocostala
iii)
Fata pulmonara (descrisa si ca marginea
obtuza=rotunjita)
corespunde ventriculului stang
priveste spre fata mediastinala a plamanului stang
II.
Margini
i)
Marginea dreapta
este singura margine care se poate observa mai
bine; celelalte margini sunt sterse, deoarece inima
are o forma globuloasa (la omul viu)
ii)
Baza inimii
apartine atriilor, si in special atriului stang

d)

e)
f)
g)
3.
4.
5.
6.
7.

la acest nivel se observa cele 8 vase mari ale inimii:


4 vene pulmonare, 2 vene cave, artera aorta,
artera pulmonara)
priveste spre esofag si coloana vertebrala
iii)
Varful inimii (apex cordis)
este rotunjit
apartine ventriculului stang in totalitate
III.
Raporturile inimii
anterior: cu sternul si coastele
prin pericard
lateral: fata mediastinala a plamanilor
pe care determina impresiuni cardiace
inferior: despartita de muschiul diaphragm de fata
diafragmatica a lobului stang al ficatului
posterior: baza inimii vine in raport cu esofagul si
posterior de el, cu vena azygos, canalul thoracic si aorta
descendenta toracica
Configuratia interna
i)
Atriul drept
desi formeaza o cavitate unica, este subimpartit, pe baza
dezvoltarii ontogenetice si a structurii peretelui sau, in: sinusul
venos
atriul propriuzis care trimite o prelungire numite urechiusa=auriculul drept
sinusul venos partea atriului drept cuprinsa intre orificiul de
varsare a venei cave superioare si inferioare
- are peretii netezi
- este despartit de atriul propriu-zis prin santul terminal
la suprafata
creasta
terminala de pe peretele anterior la interior
atriul propriu-zis
ii)
Ventriculul drept
Structura inimii
Vascularizatia si inervatia
Pericardul
ARBORELE VASCULAR
MAREA SI MICA CIRCULATIE
SISTEMUL LIMFATIC
SPLINA
FIZIOLOGIA INIMII
a) Proprietatile fundamentale ale miocardului
i.
Excitabilitatea
ii.
Automatismul
A. Nodul sinoatrial
B. Nodul atrioventricular
C. Fasciculul Hiss si reteaua Purkinje
iii.
Conductibilitatea

iv.
b) Ciclul
i.
ii.
iii.

Contractilitatea
cardiac
Faza de contractie izovolumetrica
Faza de ejectie
Manifestari ce insotesc ciclul cardiac
A. Manifestari mecanice
B. Manifestari acustice

c)
8. FIZIOLOGIA CIRCULATIEI SANGELUI
a) Circulatia arterial
i.
Elasticitatea
ii.
Contractilitatea
-g
i.
Presiunea arterial
ii.
Debitul cardiac
iii.
Rezistenta la curgere
b) Microcirculatia
i.
Difuziunea
ii.
Filtrarea
c) Circulatia venoasa
i.
Aspiratia toracica
ii.
Presa abdominala
iii.
Pompa musculara
iv.
Gravitatia
v.
Masajul pulsatil
d) Reglarea nervoasa a circulatiei sangvine
9. NOTIUNI DE IGIENA SI PATOLOGIE

i Anatomia si Fiziologia omului, V. Ranga, 1970


ii Anatomia si Fiziologia omului. Compendiu, editura Corint, Cezar Th. Niculescu, B.
Voiculescu, C. Nita, R.Carmaciu, C.Salavastru, C. Ciornei
iii Structure and functions of the body 14th edition, Thibodeau, Patton
iv Human Anatomy and Physiology, Pearson, Elaine N. Marieb, Katja N. Hoehn,
v Structure of hemoglobin; Imagineering STA Media Services