AGEUZIE: disparitia gustului.

RESPIRATIA reprezinta nevoia fundamentala a fiintei umane, ce are rolul de a capta oxigenul din mediul
inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism si eliminarea dioxidului de carbon rezultat in
urma arderilor celulare
CIRCULATIA este functia prin care se realizeaza miscari ale sangelui in interiorul vaselor sangvine, si are
ca drept scop transportul substantelor nutritive si a oxigenului la tesuturi, cat si transportul produsilor de
catabolism, de la tesuturi la organele excretoare.
PULSUL: reprezinta bataia ritmica, perceputa la nivelul unei artere supercifiale sincrona cu sistola
ventriculara.
TENSIUNEA ARTERIALA: reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor
arteriali,datorita urmatorilor factori :DEBITUL CARDIAC ; FORTA DE CONTRACTIE A
INIMII; ELASTICITATEA SI CALIBRUL VASELOR; VASCOZITATEA SANGELUI.
URINA: este o solutie apoasa, prin care sunt eliminate substantele rezultate din metabolismul intermediar
protidic, inutile si toxice pentru organism
SCAUNUL reprezinta resturile alimetare supuse proceselor de digestie, eliminate din organism prin actul
defecatiei.
TRANSPIRATIA este fenomenul fizilogic prin care organismul isi intensifica pierderea de caldura si
functia de excretie, prin intermediul glandelor sudoripare.
PERSPIRATIA: reprezinta pierderea insensibila de apa prin evaporare la nivelul pielii si prin expiratie.
MENSTRA este o pierdere periodica de sange, prin organele genital, la femeia adult, cuprinsa in perioada
de viata pubertate-menopauza.
Prin retentie urinara sau ischiurie se intelele imposibilitatea vezicii urinare de a-si varsa continutul.
DIAREEA: reprezinta un scaun moale, apos datorat tranzitului intestinal accelerat.
Constipatia este caracterizata prin scaune rare la 2-4 zile sau chiar mai rare.
VARSATURA:reprezinta evacuarea continutului stomacal prin cavitatea bucala.
DIAFOREZA: Sudoarea contribuie la eliminarea apei si a unor deseuri ca: uree, ammoniac, acid uric si
altele, completand astfel eliminarea renala
Prin expectoratie se intelege eliminarea sputei din CRS.
SPUTA: se intelege acumularea de secretii bronsice ce se elimina prin actul tusei.
DISFONIE: tulburari ale emisiunii vocale privind inaltimea, intensitatea si timbrul vocii. Se manifesta
sub forma de raguseala, voce stinsa, aspra.
AFONIE: imposibilitatea de a vorbi.
SENZATIA DE SUFOCARE: lipsa de aer.
ORTOPNEE: pozitie fortata, cu bratele pe langa corp, bolnavul stand sezand(pozitie care favorizeaza
respiratia).
APNEE: oprirea respiratiei.
BRADIPNEE: scaderea frecventei respiratorii.
TAHIPNEE (POLIPNEE): cresterea frecventei respiratorii.
AMPLITUDINE MODIFICATA: respiratie superficial sau profunda.
HIPERVENTILATIE: patrunderea unei cantitati mari de aer in plamani.
HIPOVENTILATIE: patrunderea unei cantitati mici de aer in plamani.
TUSE: esxpiratie fortata, ce permite degajarea cailor respiratorii superioare de secretiile accumulate.
HEMOPTIZIE: hemoragie exteriorizata prin cavitatea bucala, provenind de la caile respiratorii
superioare.
MUCOZITATI (SPUTA): amestec de secretii din arborele traheo-bronsic, formate din mucus, puroi,
sange si celule descuamate.
DISPNEEA CHEYNE-STOKES: respiratie greoaie, anevoioasa, in 3 timpi, urmata de o apnee de 5-10
secunde.
DISPNEEA KÜSMAUL: este o inspiratie lunga, urmata de o expiratie fortata, duap care avem o apneea
de 15-20 secunde.
ZGOMOTE RESPIRATORII: sunt de diferite tipuri: crepitante, romflante si sibilante.
CIANOZA: invinetirea tegumentelor la extremitati:nas, buze, lobul urechii, unghii.
RESPIRATIE DIFICILA PE NAS: bolnavul respira pe gura.
SECRETII NAZALE ABUNDENTE: secretii mucoase, purulente sau sanghinolente, care impiedica
respiratia.
EPISTAXIS: hemoragie nazala.
DEFORMARI ALE NASULUI: deviatie de sept, traumatisme.
STRANUT: expiratie fortata.
ASPIRATIE PE NAS: smiorcait.
TUSE: cu caracter de tuse uscata sau umeda, ce persista mai mult timp.
CORNAJ: zgomot inspirator cu caracter de suieratura, auzibil de la distanta.
TIRAJ: depresiune inspiratorie a partilor moi lae toracelui suprasternal, epigastru, intercostal.
CELERITATEA: reprezinta viteza de ridicare si coborare a undei pulsatile.
COLORATIA TEGUMENTELOR: coloratie roz a tegumentelor inclusiv a extremitatilor; tegumentele
sunt calde.
TAHICARDIE: cresterea frecventei pulsului.
BRADICARDIE: scaderea frecventei pulsului.
PULS FILIFORM: cu volum redus, abia perceptibil.
PULS ASIMETRIC: volum diferit al pulsului la artere simetrice.
PULS ARITMIC: pause inegale intre pulsatii.
PULS DICROT: se percep 2 pulsatii, una mai puternica decat cealalta, urmata de pauza.
HIPERTENSIUNE ARTERIALA: cresterea tensiunii arteriale peste valorile normale.
HIPOTENSIUNE ARTERIALA: scaderea tensiunii arteriale sub valorile normale.
HIPOXEMIE: scaderea cantitatii de oxygen din sange.
HIPOXIE: scaderea cantitatii de oxygen din tesuturi.
ANOREXIE: lipsa poftei de mancare.
DISFAGIE: greutate la inghitire.
BULIMIE: senzatie exagerata de foame: mananca fara control.
POLIFAGIE: nevoie exagerata de a manca si absenta sentimentului de satietate.
POLIURIE: eliminare de urina peste 2500ml/24h.
OLIGURIE: eliminare de urina sub 800 ml/24h.
ANURIE: absenta urinei.
POLAKIURIA: mictiuni frecvente in cantitati mici.
NICTURIA: inversarea raportului dintre noapte si zi:1/3 in timpul zilei si 2/3 in timpul noptii.
DISURIA: eliminarea urinii se face cu greutate si durere.
HEMATURIA: prezenta sangelui in urina.
ALBUMINURIA: prezenta albuminelor sau a proteinelor in urina.
GLICOZURIA: prezenta glucozei in urina.
HIPERSTENURIA: urina concentrate.
HIPOSTENURIA: urina diluata.
IZOSTENURIA: urina cu densitate mica, ce se mentine in permanenta la aceeasi valoare indifferent de
regim.
EDEME: acumularea de lichid seros in tesuturi, manifestat prin cresterea in volum a regiunii edematiate.
Edemul reprezinta stergerea cutelor naturale, pierdrea elasticitatii tesutului edematiat, cu pastrarea
urmelor presiunii digitale(semnul “godeului”); pielea este palida, lucioasa si stravezie.
URINA TULBURE: in mod pathologic urina este tulbure din cauza sarurilor minerale, puroiului sau a
microbilor.
URINA CU MIROS DE FRUCTE COAPTE SAU CLOROFORM: in diabetul zaharat, din cauza
prezentei acetonei.
GLOB VEZICAL: distensia vezicii urinare, deasupra simfizei pubiene
INCONTINENTA URINARA: emisiuni urinare involuntare si inconstiente. Apare in leziuni medulare,
sfarsitul accesului de epilepsie, afectiuni neurologice, slabirea functiunii sfincteruuli, traumatisme.
ENUREZIS: emisie de urina, noaptea, involuntara si inconstienta, care se manifesta mai frecvent la copiii
cu tulburari nevrotice, dupa varsta de3 ani.
INCONTINETA DE FECALE: pierderi de fecale involuntar si inconstient.
CRAMPE: contractii dureroase, involuntare si pasagere ale muschilor abdominali.
COLICA: durere cauzata de miscari peristaltice exaggerate.
DURERE LOCALA: durere la nivelul anusului si iritatia tegumentelor regiunii perianale.
SEMNE DE DESHIDRATARE: tegumente si mucoase uscate; oboseala, slabiciune; greata si varsaturi.
METEORISM: acumulare de gaze in intestine datorita absorbtiei lor insugiciente.
FLATULENTA: eliminarea frecventa a gazelor din intestine.
TENESME: senzatie dureroasa de defecare, fara eliminare de materii fecale.
FECALOM: acumulare de materii fecale in rect.
FORTA DE PROIECTIE: brusc, in jet, fara efort.
SIMPTOME CE INSOTESC VARSATURILE: dureri abdominale, greata, sialoree, cefalee, transpiratii
reci, tahicardie, deshidratare.
MENARHA, reprezinta prima menstra, ce apare la varsta cuprinsa intre 11-14 ani, si este influentata de
mediu, clima, viata in aer liber.
LEUCOREEA PATOLOGICA reprezinta secretie vaginala abundenta, exteriorizata sub forma unei
scurgeri iritante in cantitate variabila.
AMENOREE: absenta menstruatiei.
DISMENOREE: aparitia durerilor in timpul menstruatiilor.
METRORAGII: hemoragii neregulate aciclice, survenite intre 2 menstre successive.
MENORAGII: hemoragii menstruale prelungite.
OLIGOMENOREE: intervale lungi intre menstre.
POLIMENOREE: intervale scurte intre menstre.
HIPOMENOREE: cantitate redusa.
HIPERMENOREE: cantitate crescuta
LEUCOREE PATOLOGICA: de cativa zeci de ml cand pateaza lenjeria pana la 200-400 ml.
HIDROREE: secretie vaginala abundenta(200-400ml).
ABDUCTIE: miscari de indepartare fata de axul median al corpului.
ADDUCTIE: miscari de apropiere fata de axul median al corpului.
FLEXIE/ EXTENSIE: miscari de apropiere sau indepartare a doua segmente apropiere(brat, antebrat/
gamba, coapsa).
ROTATIE: miscare realizata in jurul axului care trece prin lungul segmentului care se deplaseaza.
PRONATIE: miscarea de rotatie a mainii, prin care palma priveste in jos.
SUPINATIE: miscarea de rotatie a mainii, prin care palma priveste in sus.
CIRCUMDUCTIE: miscare complexa, care totalizeaza flexia, extensia, abductia si le asociaza cu rotatia.
ATONIE MUSCULARA: scaderea tonusului muscular.
ATROFIE MUSCULARA: diminuarea volumului muschiului, a contractibilitatii sale.
HIPERTROFIE MUSCULARA: marirea volumului unui muschi.
CONTRACTURA MUSCULARA: contractie involuntara si permanenta a unuia sau a mai multor muschi
care determina o pozitie inadecvata.
RAS SARDONIC (tetanus): contractia muschilor masticatori determina trismusul sau rasul sardonic.
ANCHILOZA: diminuarea sau imposibilitatea miscarii unei articulatii.
CRAMPA: contractie spasmotica involuntara si dureroasa a unuia sau a mai multor muschi(molet, picior),
cauzata de o pozitie incomoda, de compresiunea unui nerv sau de deficitul de calciu.
ESCARA DE DECUBIT: ulceratii ale pielii.
DIMINUAREA INTERESULUI: tulburarile psihice pot determina lipsa interesului pentru miscare,
mentinerea timp indelungat a unei stari de imobilitate.
SPASME: contractie imvoluntara a unuia sau a mai multor muschi.
TICURI: miscari convulsive, involuntare ale ocilor, gurii, ale unui brat sau ale unui picior.
MANIE: psihoza caracterizata printr-o stare de excitatie, in special, in sfera afectivitatii cunoasterii si
activitatii; bolnavul este nelinistit, turbulent; datorita ritmului rapid de desfasurare a activitatii sale, nu duce
la indeplinire din ceea ce planuieste.
EUFORIE: buna dispozitie, de obicei, nemotivata.
AKINEZIE: lipsa sau diminuarea miscarilor normale.
ATAXIE: tulburari de coordonare a miscarilor active voluntare.
CONVULSII: contractii repetate, involuntare, ale unui muschi sau grupe de muschi, urmate de relaxare;
contractia este instantanee.
TREMURATURI: secuse(tremuraturi) repetate, involuntare ale unei parti a corpului(maini, cap sau chiar
intreg corpul).
TULBURARI ALE MERSULUI: mers tarsit(tarait), propulsiv
Cifoza: deviatia coloanei vertebrale cu o convexitate posterioara.
Lordoza: accentuarea curburii lombare a coloanei vertebrale.
Scolioza: deviatia laterala a coloanei vertebrale.
Genu-valgum: deformari in care genunchii sunt apropiati si picioarele departate.
Genu-varum: deformari in care genunchii sunt departati si picioarele apropiate.
Picior stramb: Sprijinit pe antepicior (ecvin).
Sprijinit pe calcai (talus)
Sprijinit pe parte externa (varus)
Sprijinit pe partea interna (valgus).
Picior plat(platfus): bolta plantara cazuta
POZITII PATOGNOMONICE: sunt specifice unei boli.
 tetanus: pozitia opstotonus si pleurostotonus.
 In meningita: pozitia cocos de pusca(capul in hiperextensie, iar membrele inferioare flectate atat
din articulatia coxofemurala cat si din aceea a genunchiului.
TORTICOLIS: inclinarea capului intr-o parte, datorita contracturii musculaturii gatului.
BATATURA(CLAVUS): hipercheratoza usor reliefata, neteda.
COSMARURI: vis penibil, dominant; bolnavul se trezeste brusc din somn, nelinistit, agitat, adoarme din
nou cu greutate.
SOMNAMBULISM: tulburare paroxistica de somn; bolnavul se da jos din pat si incepe sa umble prin
camera, strazi, locuri periculoase; are privire ratacita, miscari dezordonate, nu vorbeste, nu raspunde la
intrebari; dupa un timp se intoarce, se culca, adoarme.
APATIA: lipsa de interes si de ambianta fata de propria pesoana. Ramane in pat timp indelungat in
cautarea somnului.
PAVORUL NOCTURN: stare de spaima intensa, care apare in timpul somnului, mai frecvent la copii,
bolnavul se trezeste brusc din somn, se ridica in sezut, tipa, gesticuleaza, are privirea ratacita, incearca sa
fuga; dupa cateva minute aceasta stare dispare, bolnavul adoarme.
NELINISTE: teama nejustificata care apare pe fondul de instabilitate emotionala, tulburand odihna
bolnavului; tulburari de gandire, manifestate prin aparitia in constiinta bolanvului contrar vointei, unor
reprezentari, idei, sentimente pe care se straduieste sa le indeparteze.
CONFUZIE: bolnavul prezinta perceptii false(percepe un obiect sau un fenomen), fiind convins de
realitatea lor; aceste stari il impiedica sa se odihneasca.
IRITABILITATEA: bolnavul prezinta o stare de tensiune psihica continua, manifestata prin neliniste,
framantare; adoarme greu, somn intrerupt, superficial.
SENTIMENT DE DEPRESIE/TRISTETE: bolnavii nesatisfacuti uneori de repausul lor, sunt convinsi
ca nu au dormit toata noaptea.
DIMINUAREA PUTERII DE CONCENTRARE: bolnavul nu se poate concentra asupra unei activitati,
atentia este diminuata, are gesturi nesigure.
OBOSEALA: bolnavul se simte obosit,mai obsit ca la culcare, facies sumbru, ochi incercanati, vorbire
tremurata, tremuratura extremitatilor
SOMNOLENTA (accese de somn diurn): atipiri; bolnavul aude cuvintele rostite tare, poate raspunde cu
oarecare brutalitate, laconic. Fara un stimul, adoarme. Poate dura zile, saptamani, poate fi urmata de
inversari ale ritmului nictemeral.
LETARGIA: hipersomnie continua, mai profunda; poate fi trezit pentru scurta vreme prin excitatii
violente, pastrand un grad de obnubilare si torpoare intelectuala. Poate dura ore, zile, luni sau ani.
FUNCTIILE VITALE SUNT DIMINUATE.
NARCOLEPSIA: necesitatea subita de somn, precedata de pierderea tonusului muscular. Apare in
perioade de inactivitate sau post-prandial, dar bolnavii pot adormi si in plina activitate. Somnul este
superficial, intretaiat de treziri, vise dezagreabie, reactii vegetative, transpiratii, bufeuri.
COMPORTAMNET VERBAL SI NONVERBAL: lent, greoi, bolnavul raspunde cu greutate la
intrebari.
OBOSEALA: stare de epuizare musculara si nervoasa, pe care bolnavul o acuza.
INACTIVITATE: starea permanenta de somn, pe care o resimte bolnavul, diminueaza posibilitatea
efectuarii unor activitati fizice.
IRITABILITATEA: imposibilitatea bolnavului de a se mentine calm si a se comporta linistit si adecvat
situatiei.
INDISPOZITIE, JENA: stare de lipsa de voie buna, de mahnire.
STARE DE DISCONORT: stare neplacuta de incomoditate.
DURERI MUSCULARE: pozitia incomoda determina contractari musculare prelungite, dureroase pentru
bolnav.
Vasoconstrictie: in caz de frig, deci, pierderi reduse de caldura.
Vasodilatatie: in caz de temperatura crescuta a mediului, deci, pierderi mai mari de caldura.
ECHILIBRUL DINTRE TERMOGENEZA SI TERMOLIZA SE NUMESTE HOMEOTERMIE.
SUBFEBRILITATEA: mentinerea temperaturii corporale intre 37-38 grade C.
FEBRA MODERATA: mentinerea temepraturii corporale intre 38-39 gradeC.
FEBRA RIDICATA: mentinerea temperaturii intre 39-40 grade C.
HIPERPIREXIE: mentinerea temperaturii corporale peste 40 grade C.
FRISOANE: contractii musculare puternice.
PIELE ROSIE, CALDA, UMEDA: pielea, la inceput, este palida, apoi rosie, calda si transpirata.
PILOERECTIA: piele de gaina, senzatie de frig.
SINDROM FEBRIL: grup de semen: cefalee, curbatura, tahicardie, tahipnee, inapententa, sete, oligurie cu
aspect hiperstenuric, convulsii, halucinatii, dezorientare.
ERUPTII CUTANATE: macule, papule, vezicule, intalnite in bolile infectioase.
FEBRA CONTINUA: mentinerea temperaturii corporale in perioada de stare a bolii peste 37 grade C, cu
diferenta sub 1 grad C intre valorile inregistrate dimineata si seara.
FEBRA INTERMITENTA: diferenta de cateva grade intre valorile inregistrate dimineata si seara in
perioada de stare a bolii, cele mai mici valori scazand sub 37 grade C.
FEBRA REMITENTA: diferenta de cateva grade intre valorile inregistrate dimineata si seara, in perioada
de stare a bolii, dar cele mai mici valori nu scad sub 37 grade C.
FEBRA RECURENTA: perioade febrile de 4-6 zile, ce alterneaza cu perioade de afebrilitate de 4-6 zile,
trecerile facandu-se brusc.
FEBRA ONDULANTA: perioade febrile, ce alterneaza cu perioade de afebrilitate, trecerea facandu-se
lent
HIPOTERMIE: valori ale temperaturii corpului sub limita normala:36 gradeC.
CIANOZA: coloratie vinetie a buzelor, unghiilor, urechilor.
ERITEM: roseate fetii, urechilor, mainilor.
EDEM GENERALIZAT: tumefierea intregului corp.
DEGERATURI: leziuni de necroza la nivelul pielii, determinate de temperatura scazuta.
PARESTEZII: senzatie de amorteli si furnicaturi, in regiunea expusa la frig
ERITEM: pata congestiva datorata vasodilatatiei.
EXCORIATII: pierdere de substanta superficiala, aparuta in urma unui traumatism (frecvent dupa prurit).
CRUSTE: leziune elementara secundara, datorita uscarii unei serozitati provenite dintr-o ulceratie
(vezicula, flictena); se prezinta ca mici depozite de fibrina, provenita din plasma sangvina.
VEZICULE: ridicaturi ale epidermului(basici) rotunde, de dimensiuni mici, pline cu lichid clar si de cele
mai multe ori insotite de prurit si durere.
PUSTULE: abces minuscule la suprafata tegumentului,localizat la radacina firului de par si constituind
asa-numitele leziuni de foliculita(cosuri); pot fi primitive sau secundare, prin infectarea veziculelor care se
pustulizeaza.
PAPULA: leziune caracterizata printr-o ridicatura circumscrisa si solida, la suprafata pielii; ea se datoreaza
fie unei ingrosari a pielii(hipertrofie), fie unei infiltratii apoase( edem local).
FISURI: intreruperi liniare ale continuitati tegumentului.
DESCUAMATIE: desprinderea celuleor comoase, superficiale, din epiderma (furfuracee, lamelara sau in
lambour).
ACNEE: pustula determinate de un agent patogen specific.
FURUNCULE: infectie specifica foliculului pilosebaceu, produsa de stafilococul auriu.
INTERTRIGO: micoza cutanata, situate la nivelul plicilor si interdigital, caracterizata prin eritem
pruriginos, apoi, decolorare epidermica, secretie si dezopit albicios, prin macerarea epidermei cornoase cu
fisurarea fundului pliului.
VITILIGO: leuco-melano-dermie de natura, probabil, neuroendocrina, caracterizata prin pete acromice,
marginita de o zona hiperpigmentata.
ULCERATII: pierdere de substanta, rezultand dintr-un porces patologic ce actioneaza asupra pielii; poate
fi superficiala (eroziune) sau porfunda (exulceratie si ulceratie propriu-zisa ).
ESCARE: distrugeri tisulare ca urmare a unui deficit de nutritie locala; de obicei, prin leziuni vasculare
sau prin compresiune continua; se pot produce si prin actiunea directa a unor factori infectiosi sau prin
toxinele lor, sau sub actiunea unor substante chimice caustice.
EDEME: acumulare de lichid seros in tesuturi.
VARICE: dilatari permanente ale venelor superficiale, insotita de insuficienta valvulelor peretelui venos;
sensul circulatiei venoase este inversat in ortostatism.
HEMOROIZI: afectiuni ale plexurilor venoase anale si din aprtea termi9nala a rectului, constand in
dilatarea acestor vene, cu aparitia de procese inflamatorii si trombotice.
ULCERE VARICOASE: erodare a tesutului pe teren varicose.
ALOPECIE: lipsa partiala sau totala a parului
Cecitate: pierderea vederii.
Surditate: pierderea functiei auditive
Hipoacuzie: diminuarea auzului.
Anosmie: pierderea mirosului
Hiperestezie: cresterea sensibilitatii cutanate
Hipoestezie: scaderea sensibilitatii cutanate
Afazie: incapacitatea de a pronunta anumite cuvinte sau de a le folosi, ori ambele.
Dizartria: dificultatea de a articula cuvintele, pronuntie neinteligibila.
Balbaiala: greutate in pronuntarea unor cuvinte, repetarea sau omisiunea de silabe, prin prlungirea unor
sunete.
Mutism: bolnavul nu raspunde, nu comunica cu anturajul.
Dislalia: imposibilitatea de a pronunta anumite sunete care compun cuvintele; vorbirea devine
neinteligibila.
CONFUZIE, OBNUBILARE: dezorientare in timp, in spatie si referitoare la propria persoana.
APATIE: indiferenta fata de sine si ceea ce se petrece in mediul sau.
EGOCENTRISM: preocuparea exagerata a individului fata de sine insusi, de sanatate, de imbracaminte,
de ocupatie, motiv pentru are se crede persecutat.
FOBIE: frica obsedanta, directionata spre ceva de care bolnavul nu poate scapa.