Ingrijirea postoperatorie

Details
Category: Tehnici de nursing
Se numeste perioada post-operatorie intervalul dintre sfarsitul operatiei si
vindecarea completa a bolnavului, intervalul ce cuprinde cateva zile sau luni. In
aceasta perioada supravegherea si ingrijirea bolnavului se va face foarte atent

urmarind mai multe aspecte:

a. Pregatirea salonului si a patului

Salonul trebuie sa fie amplasat intr-o zona mai izolata a sectiei si sa contina
cat mai putine paturi. In primele ore lumina este redusa, semiobscura, iar
temperatura mediului ambiant nu va depasi 25°C. Se pregateste patul cu
lenjerie curata, musama si aleza, eventual in unele cazuri patuls e incalzeste.
Langa pat se pregateste sursa de oxigen, medicamente calmante,
cardiotonice, sericngi, pansamente, garou, vata, alcool, punga cu gheata,
tavita renala, urinar, prosoape etc.

a. Transportul bolnavului de la sala de operatie

Transportul se face cu targa sau caruciorul port targa, bolnavul este bine
invelit, fata i se acopera cu un tifon, dar asezarea sa in pat va fi efectuata de
mai multe persoane.

i. Ingrijirea in perioada post-operatorie

Bolnavul este atent supravegheat deoarece pot aparea tulburari grave de

respiratie, circulatie, caderea limbii, varsaturi, starid e agitatie sau gesturi
necontrolate. Pozitia bolnavului aflat inca sub anestezie este in DD in special in
caz de rahianestezie. Pentru cei anesteziati general, daca tipul operatiei
permite, pot fi asezati in DL stg sau dr fara perna.

Pozitia bolnavului dupa eliminarea anestezicului se poate schimba

tredelemburg, DL stg sau dr, DV, pozitia Fowler (DD cu genunchii flectati pentru
relaxarea musculaturii abdominale).

i. Supravegherea bolnavului post-operator in primele zile. Aspectul general

se refera la aspectul si culoarea mucoaselor, a faciesului precum si starea
tegumentului.
 Temperatura – se masoara de cel putin 2 ori/zi, dimineata si seara sau
suplimentar la indicatia medicului. Frecvent apar stari febrile in evolutia
post-operatorie sau subfebrilitate care este normala a 2-a si a 3-a zi dupa
interventia chirurgicala;
 Aparatul cardiovascular – pulsul se masoara de cateva ori pe zi, in prima
zi e mai slab si mai frecvent datorita pierderii de sange apoi isi revine.
Uneori modificarile pulsului arata complicatiile postoperatorii (ex: puls
bradicardic si amplu dupa interventii cerebrale, arata o compresiune
cerebrala, puls tahicardic si filiform va indica o hemoragie interna.)
 T.A. se masoara in primele 2 h din 15 in 15 minute, apoi in urmatoarele 24 h
din 2 in 2 h precum sid e fiecare data cand medicul cere.

 Aparatul respirator se evalueaza prin frecventa si amplitudinea

respiratiei, daca apare dispneea se administreaza oxigen, iar daca exista
secretii bronsice se dezobstruiaza caile respiratorii prin aspiratie, uneori
respiratia putand fi impiedicata de bandaje sau aparate de imobilizare.
 Aparatul excretor de obicei in primele ore dupa interventie bolnavul nu
urineaza, insa dupa 4-6-12 h bolnavul este invitat sa urineze. Urina se
masoara si se noteaza, se observa aspectul, culoarea, uneori cand
mictiunea nu are loc se va incerca stimularea prin asezarea unui termofor
sau se poate administra 0,5 gr metenamina (pentru relaxarea musculaturii),
iar in caz de retentie urinara se efectueaza sondajul vezical.
 Aparatul digestiv se supravegheaza bolnavul in vederea varsaturilor, iar
daca apar sughituri este semn de iritatie peritoneala. De asemenea se vor
urmari starea mucoaselor si restabilirea functionarii tranzitului intestinal –
eliminari spontane de gaze. Primul scaun spontan se elimina de obicei in
ziua a 3-a si se noteaza in foia de temperatura a bolnavului.

a. Supravegherea pansamentului.

Pansamentele se supravegheaza imediat dupa instalarea bolnavului in salon

(se va urmari daca nu s-a deplasat precum si secretia in plaga). Daca
pansamentul este compresiv se va urmari starea tegumentelor din jur.
Pansamentul este schimbat la recomandarea medicului, frecventa schimbarii
pansamentului fiind in functie de aparitia semnelor locale (supuratii) si
generale (febra) pe care bolnavul le prezinta. Supravegherea pansamentului are
in vedere si examinarea atenta a plagii, a tegumentului din jur si eventualele
secretii care uneori sunt recoltate pentru examen de laborator.

a. Combaterea durerilor post-operatorii si suportul psihic al bolnavului.

O atentie deosebita trebuie acordata supravegherii si menajarii sistemului

nervos al bolnavului deoarece au un rol primordial in coordonarea activitatii
tuturor organelor. Durerile postoperatorii pot prezenta intensitati diferite in
functie de locul si felul interventiei si tipul de activitate nervoasa a bolnavului.

Durerile cele mai intense apar in primele 24 h dupa operatie, mai intense
noaptea, dupa care se atenueaza si dispar in decurs de 36-48h.

Pentru combaterea durerilor se foloseste un complex de masuri ce vizeaza:

1. Linistea bolnavului – se refera la asigurarea unui climat de siguranta care

va avea un efect pozitiv asupra sanatatii sale. Se vor inlatura nelinistile
 bolnavului, emotiile, enervarile si se vor favoriza vizitele apartinatorilor.
De asemeni oferirea si crearea echilibrului psihic va induce o vindecare mai
rapida.
2. Asezarea in pozitia de menajare a partilor dureroase: pozitia bolnavului
trebuie sa puna in repaus zona afectata si sa evite compresiunea
terminatiilor nervoase.
3. Utilizarea tratamentelor si tehnicilor calmante. In combaterea durerilor
postoperatorii localizate, o actiune favorabila o are frigul, realizandu-se prin
intermediul aplicarii pungii cu gheata care reduce circulatia prin
vasoconstrictie reducand astfel riscul de hemoragii si formarea
hematomului.

Pentru calmarea durerilor se pot administra calmante cum ar fi mialgin, fortral,

piafen, tramedol, morfina. Persoanele agitate si nelinistite se supravegheaza
cu mai multa atentie, sunt tinute in liniste si obscuritate si la nevoie li se
administreaza sedative, iar pentru combaterea insomniei se administreaza
hipnotice.

a. Rehidratarea si alimentatia bolnavului.

Se refera la combaterea setei si restabilirea echilibrului hidric prin

administrarea de lichide. Daca bolnavul nu varsa, lichidele se administreaza
peros (pe cale orala) cate o inghititura la 10 – 15 min, iar daca bolnavul varsa,
lichidele se vor administra parenteral, iar buzele vor fi umezite.

Alimentarea bolnavului postoperatorie este individualizata evitandu-se regimul

de foame prelungit. La intocmirea dietei se va tine cont de felul operatiei si
starea generala a operatiei. Initial regimul alimentar este hidric apoi se
introduc supe strecurate, iar din ziua a 3-a piureuri de legume sau alimentatia
semilichida. Din a 6-a zi se poate trece la alimentatia normala.

a. Mobilizarea bolnavului.

Mobilizarea bolnavului se face cat mai precoce, in urma miscarilor circulatia

sanguina devine activa, peristaltismul se imbunatateste, ventilatia pulmonara
se intensifica sis e pun in miscare muschii, pe langa toate acestea bolnavii
devin mai increzatori.

Bolnavii care au fost operati sub anestezie locala se pot mobiliza uneori
imediat dupa interventie. Dupa interventiile obisnuite care nu prezinta
complicatii, mobilizarea incepe din prima zi dupa operatie.

Mobilizarea se efectueaza progresiv si instituita precoce duce la evitarea

complicatiilor imediate sau tardive: tromboze venoase, pneumonii hipostatice,
escare, atrofii musculare, anchiloza articulatiilor, constipatii etc.