Modulul 15: Nursing general 2 (Tehnici de nursing si investigatii)

Saptamana 3 

CAPITOLUL I.
ALIMENTAREA PACIENTULUI

Alimentarea pacientului reprezinta introducerea alimentelor în organismul pacientului prin

mijloace artificiale:
- sondă gastrică sau intestinală

- pe cale parenterală

- clismă picătură cu picătură

- gastrostoma.

Scop: hrănirea pacienţilor

- inconştienţi

- cu tulburări de deglutiţie

- cu intoleranţă sau hemoragii digestive

- operaţi pe tubul digestiv şi glandele anexe

- în stare gravă,

- cu negativism alimentar.

ALIMENTAŢIA BOLNAVULUI

DEFINIŢIE: asigurarea aportului caloric necesar pentru susţinerea forţelor fizice ale
bolnavului.

Prin alimentaţie se urmăreşte:

1
- acoperirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului, cele necesare creşterii (copii) cât şi
cele necesare refacerii pierderilor prin cheltuieli exagerate;

- să asigure aportul de vitamine şi săruri minerale necesare desfăşurării normale a

metabolismului, creşterii şi celorlalte funcţii ale organismului;

- să favorizeze condiţiile prielnice procesului de vindecare;

- să prevină o evoluţie nefavorabilă în cazul unei înbolnăviri latente, să împiedice transformarea

bolilor acute în cronice, precum şi apariţia recidivelor;

- să consolideze rezultatele terapeutice obţinute prin alte metode de tratament.

Pentru o alimentaţie corectă trebuie să asigurăm necesităţile cantitative şi calitative ale

organizmului

CALCULUL RAŢIEI ALIMENTARE (CALORICE)

→ Definiţie:
~ Raţia alimentară (calorică) reprezintă proporţia alimentelor de origine animală sau
vegetală, pe 24 ore, conţinute în dietă.

→ Raţia calorică este funcţie de:

~ Vârstă.
~ Sex.
~ Activitatea prestată.
~ Starea de sănătate.
~ Starea de boală.

→ Condiţii:
~ Raţia trebuie să corespundă cantitativ şi calitativ.
~ Să asigure necesarul potrivit nevoilor organismului.
~ Se măsoară în calorii.
~ Raţia minimă medie pentru organismul în repaus este de 1600 calorii.
~ Calculul se face în funcţie de vârstă, sex, greutate, activitate.

→ Necesar caloric:
~ În repaus absolut = 25 calorii / kg corp.
 În activitate minimă = 30 calorii / kg corp.
 În activitate medie = 35 calorii / kg corp.

2
  În activitate intensă (intelectuală, studenţi) = 40 calorii / kg corp.
 În activităţi foarte grele (mineri) = 45-60 calorii / kg corp.
~ Necesarul caloric pentru bolnav de 60 kg în repaus absolut = 1500 cal/24 ore.
~ Un copil necesită un plus de 30% calorii.
~ Un bătrân necesită cu 15% calorii mai puţin.
~ Necesarul creşte la bolnavul în ambulator, creşte în activitate.
~ Pentru fiecare grad de temperatură este necesar un plus de 13% calorii.
~ Pentru stări de agitaţie necesarul creşte cu până la 30%.
→ Valoarea calorică a principiilor alimentare:
~ 1 g glucide = 4,1 cal.
~ 1 g proteine = 4,1 cal.
~ 1 g lipide = 9,3 cal.
→ Conţinutul raţiei echilibrate:
~ 400 g glucide – 6 g / kg corp.
~ 70 g lipide – 1g / kg corp.
~ 70 g proteine – 1 g / kg corp.
~ Există un echilibrul între principiile nutritive:
▪ 50-55% glucide.
▪ 10-15% proteine.
 40% proteine animale.
 60% proteine vegetale.
▪ 30-40% lipide.
 35% de origine animală.
 65% de origine vegetală (uleiuri).
→ Calculul raţiei calorice:
~ Aportul de glucide şi lipide depinde de vârstă, perioade de dezvoltare, consum energetic,
stare de boală.
~ Raţia de proteine – la copii creşte cu 3,5 g / kg corp / 24 ore, iar la bătrâni scade.

Dacă organismul este supus unui regim de foame va consuma din resursele proprii (rezerve)
circa 11g / 24 h, slăbire rapidă mascată printr-o retenţie mascată de apă.

Asigurarea aportului de substanţe alimentare poate fi calculată ţinându-se seama de valoarea

energetică a principiilor alimentare (hidraţi de carbon, proteine = 4,1 calorii, grăsimile = 9,3
calorii

În acest scop asistenta trebuie:

- să cântărească bolnavul la internare şi să controleze evoluţia greutăţii în timpul spitalizării;

- să aprecieze cheltuielile energetice în plus;

- să calculeze valorile calorice ale alimentelor pe bază de tabele care trebuiesc afişate în camera
asistenţilor;

3
- să observe

Asigurare necesităţilor calitative

- regimul alimentar trebuie să cuprindă toţi factorii necesari pentru menţinerea vieţii şi asigurarea
tuturor funcţiilor organismului în condiţii normale

Hidraţi de carbon - sursă principală energetică a organismului (50% din necesar); excepţii fac
diabetul zaharat, colita de fermentaţie

În cazuri febrile – hidrocarbonate lichide şi siropuri, ceaiuri, limonade, sucuri de fructe

Substanţe proteice:

- materiale plastice ale organismului

- materie primă a fermenţilor şi hormonilor

- creşterea necesarului de proteine în afecţiuni ca:

- insuficienţă hepatică

- tulburări de digestie

- arsuri întinse

- hemoragii

- boli febrile

- necesarul de proteine la organismul sănătos este de 1-1,5 g/ kg corp/ 24 h

Grăsimile

- substanţe cu valoare calorică înaltă; necesarul de lipide al organismului este de 1-1,5 g/kg corp,
ceea ce reprezintă 30-40% din raţia energetică totală a organismului

- raţia de grăsimi se reduce în:

- insuficienţă hepatică

- insuficienţă pancreatică

- nefroză

- ateromatoză

- obezitate

4
- se măreşte în:

- stări de subnutriţie

- arderi exagerate, hipertiroidism.

Vitaminele

- necesare pentru menţinerea metabolismului normal al organismului;

- necesarul de vitamine creşte în majoritatea îmbolnăvirilor ajungînd până la:

- 150 mg vit.C

- 25 mg vit. B, B6

- 8 mg vit. PP

- 20 mg vit. K, şi este asigurat prin introducerea fructelor, salatelor, legumelor

Apa şi sărurile minerale

- necesităţile de apă zilnică sunt 2500-3000 ml/24 h

- necesităţile de Na 4 g/24 h

K 3,4 g/24 h

Ca 2 g

Mg 0,15 g

Fe, I – cantitate mai mică

- necesarul de apă şi săruri minerale creşte în :

- transpiraţie abundente

- diaree, vărsături

- hemoragii

- plasmoragii (arsuri întinse)

- diureză exagerată

- boli febrile

5
Pierderile de apă se completează cu ape minerale, supe, sucuri, soluţie Ringer

Pierderile de săruri se completează cu soluţii hipertonice de săruri minerale

Deci necesităţile calitative ale organismului cuprind compoziţia chimică şi starea de agregare a
alimentelor (lichide, semilichide, solide)

Alimentele supuse proceselor de pregătire suferă transformări calitative în compoziţia lor

chimică:

- prăjirea grăsimilor eliberează acizi graşi greu suportaţi în afecţiuni duodenale, vezicale,
interzişi în boli ulceroase;

- prin prăjire carnea îşi păstrează toate substanşele componente

- prin fierbere carnea pierde substanţe organice şi minerale;

- alimentele preparate la cald rămân sărace în vitamine.

ALIMENTAŢIA DIETETICĂ

Regimuri alimentare

Regimul alimentar sau dieta constituie partea integrantă din conduita terapeutică a
pacientului prin alimentele ingerate

Înseamnă o contribuţie la tratarea pacientului, prin alimentele ingerate. Regimurile

dietetice sunt foarte variate, în funcţie de calitatea şi cantitatea alimentelor ce le compun.

în funcţie de cantitatea alimentelor, regimurile pot fi hipocalorice si hipercalorice. Din punct de

vedere calitativ ele sunt adaptate diverselor categorii de îmbolnăviri.

Regimurile dietetice urmăresc:

- punerea în repaus şi cruţarea unor organe, aparate şi sisteme:

- regim de cruţare a intestinului gros - în dizenterie;

- regim de cruţare a mucoasei bucale - stomatită;

- regim de cruţare a stomacului - gastrită, ulcer gastric;

- regim de cruţare a ficatului - hepatită, ciroză;

- regim de cruţare a rinichiului - nefrită, glomerulonefrită, insuficienţă renală acută;

6
 - la alcătuirea regimurilor de cruţare se va ţine seama de compoziţia chimică a
alimentelor, de modul de preparare, precum şi de starea lor de agregaţie;

- echilibrul unor funcţii deficitare sau exagerate ale organismului:

- în colita de fermentaţie - regim bogat în proteine;

- în colita de putrefacţie - regim bogat în hidrocarbonaţi;

- în ciroza hepatică - restricţie de lichide;

- în insuficienţa cardiacă - restricţie de lichide;

- compensarea unor tulburări rezultate din disfuncţia glandelor endocrine:

- se va stabili toleranţa la glucide în diabetul zaharat; regimul va corespunde acestei

toleranţe;

- satisfacerea unor nevoi exagerate ale organismului:

- în boli infecţioase - regim bogat în vitamine;

- afecţiuni osoase - regim bogat în calciu;

- în tratamentul cu hormoni corticosuprarenali - regim bogat în proteine;

- îndepărtarea unor produse patologice de pe pereţii intestinali:

- produse patologice ca: mucus, puroi, se pot îndepărta cu ajutorul regimului de mere rase
sau morcovi.

- în vederea alcătuirii unui regim dietetic cât mai variat este necesară cunoaşterea echivalenţelor
calitative şi cantitative ale principiilor alimentare.

- numărul regimurilor dietetice este variat în funcţie de diversitatea îmbolnăvirilor, de stadiul şi

de gravitatea acestora.

Regimul - indicaţii
hidric
- în primele zile postoperator, diarei acute, gastrite acute

- alimente permise:

- supe limpezi de legume, ceaiuri îndulcite cu zaharină sau neîndulcite,

zeamă de orez, supe diluate şi degresate din carne, apă fiartă şi răcită

Hidro- - indicaţii
zaharat

7
 - perioada de debut a hepatitei epidemice: insuficienta renală acută,
insuficienţa hepatică acută, colecistita acută, în perioada febrilă a bolilor infecţioase

- alimente permise

- sucuri de fructe îndulcite, ceaiuri îndulcite, zeamă de compot, zeamă de

orez

- se administrează în cantităţi mici şi repetate

Semilichid - indicaţii

- colecisitita subacută, perioada icterică a hepatitei epidemice, ciroza

hepatică, varice esofagiene, după primele zile ale infarctului miocardic acut

- alimente permise:

- supe de făinoase, supe de legume, piureuri de legume, fructe coapte,

făinoase, sufleuri de brânză de vaci

- mese mici cantitativ si mai frecvente

Lactat - indicaţii

- în primele 3-5 zile ale fazei dureroase a bolii ulceroase, în primele zile după
hemoragia digestivă superioară

- alimente permise

-1000-2000 ml lapte, eventual îmbogăţit cu friscă sau smântână

Lacto- vegetarian
făinos
-indicaţii

- după puseul acut al ulcerului în remisiune, după operaţii pe stomac

- alimente permise

-brânză de vaci, ouă moi, caş, lapte, piureuri de legume, smântână, frişcă,
făinoase

Hepatic - indicaţii

- hepatită cronică agresivă, ciroză hepatică decompensată, neoplasm hepatic

- alimente permise

8
 - brânză de vaci, caş, urdă, iaurt, carne slabă fiartă, pâine albă prăjită,
legume, făinoase, fructe coapte, biscuiţi, supe de făinoase, unt 10 g/zi, ulei 20-30
g/zi.

Renal - indicaţii

- glomerulonefrită acută difuză, insuficienţă renală -alimente permise

- salată de crudităţi cu untdelemn, fructe crude coapte, compot, supe de

legume şi făinoase, prăjituri cu mere, caş, brânză de vaci, urdă, gălbenuş de ou,
frişcă, pâine fără sare

Cardio- - indicaţii
vascular
- cardiopatii decompensate, hipertensiune arterială, infarct miocardic acut în a doua
săptămână de boală

- alimente permise

- lapte, iaurt, brânzeturi, carne slabă fiartă, salată de sfeclă, fructe crude sau
coapte, compot, aluat de tartă, dulceaţă, unt 10 g şi ulei 30 g/zi

Diabetic - indicaţii

- diabetul zaharat

- alimente permise

- în funcţie de toleranţa la glucide va cuprinde alimente cântărite în mod

obligatoriu şi alimente necântărite:

- alimente cântărite: pâine, lapte, cartofi, făinoase,

legume uscate, fructe

-alimente necântărite: peşte, carne, mezeluri, ouă, supe de carne,

sosuri fără făină, ulei

Hipo- - indicaţii
caloric
- obezitate, hipertensiune arterială

- alimente permise

- 240 calorii - 300 g brânză de vaci - 400 calorii - lapte, brânză de vaci,

9
 carne albă, legume, mere

- 600 calorii din aceleaşi alimente

După criteriile cantitative regimul dietetic poate fi :

a. hipocaloric – obezitate

- cruţarea unor organe.

b. hipercaloric – pacienţi subnutriţi.

MODURI DE ALIMENTARE A BOLNAVULUI

Una din cele mai importante sarcini ale îngrijirii bolnavului este alimentaţia. Asigurarea aportului
caloric necesar pentru susţinerea forţelor fizice ale bolnavului, stabilirea regimului alimentar
adecvat pentru asigurarea condiţiilor de vindecare şi administrarea alimentelor pe cale naturală sau
artificială, constituie sarcini elementare ale îngrijirii oricărui bolnav spitalizat.

În funcţie de starea pacientului, alimentarea se face:

- activ – pacienta mănâncă singură în sala de mese sau în salon

- pasiv – pacientei i se introduc alimentele în gură
- artificial – alimentele sunt introduse în organism în condiţii nefiziologice.
Pregătiri

materiale

- tavă
- farfurii
- pahar cu apă sau cană cu cioc
- şervet de pânză
- cană de supă
- tacâmuri
asistenta medicala

 îmbracă halatul de protecţie

 aşază părul sub bonetă
 se spală pe mâini
pacient

 se aşază în poziţie semişezând cu ajutorul rezemătoarelor de pat sau în decubit dorsal cu

capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia
 i se protejează lenjeria cu un prosop curat
 se protejează cu un prosop în jurul gâtului
 se adaptează măsuţa la pat şi i se aşază mâncarea astfel încât să vadă ce i se introduce în gură
Servirea mesei

10
  asistenta se aşează în dreapta pacientului şi îi ridică uşor capul cu perna
 verifică temperatura alimentelor(pacienţii în stare gravă nu simt temperatura, nici gustul
alimentelor), gustând cu o altă lingură
 îi serveşte supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide
 supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile de deglutiţie ale
pacientului
 este şters la gură, i se aranjează patul
 se îndepărtează eventualele resturi alimentare care, ajunse sub bolnav, pot contribui la
formarea escarelor
 schimbă lenjeria dacă s-a murdărit
 acoperă pacientul şi aeriseşte salonul
 strânge vesela şi o transportă la oficiu

De ştiut

 se încurajează pacientul în timpul alimentaţiei, asigurându-l de contribuţia alimentelor în

procesul vindecării
 se stimulează deglutiţia prin atingerea buzelor pacientului cu lingura
 se oferă pacientului cantităţi nu prea mari-deoarece , neputând să le înghită, ar putea să le
aspire
De evitat

- servirea alimentelor prea fierbinţi sau prea reci

- atingerea alimentelor care au fost în gura pacientului

Alimentarea artificială înseamnă introducerea alimentelor în organismul pacientului prin

mijloace artificiale.

Se realizeaza prin următoarele procedee:

 sondă gastrică sau intestinală

 gastrostomă
 clismă
 parenteral
Scop:

 hrănirea pacienţilor inconştienţi

 cu tulburări de deglutiţie
 cu intoleranţă sau hemoragii digestive
 operaţi pe tubul digestiv şi glandele anexe
 cu stricturi esofagiene sau ale cardiei
 în stare gravă; negativism alimentar

11
 ALIMENTAREA ACTIVĂ ŞI PASIVĂ
OBIECTIVELE PROCEDURII
• Asigurarea necesităţilor calorice şi calitative în funcţie de vârsta şi starea organismului
• Favorizarea procesului de vindecare, consolidarea rezultatelor terapeutice şi prevenirea
cronicizării unor îmbolnăviri
Alimentarea activă se poate face în sala de mese, în salon; la masă sau la pat.

În sala de mese aerisită, curăţenia trebuie să fie desăvârşită; porţiile aranjate estetic sunt
aşezate pe mese mici (4 persoane). Se invită pacientele la masă, se invită să se spele pe mâini.
Felurile de mâncare se servesc pe rând, vesela folosită se ridică imediat. Nu se ating alimentele
cu mâna.

Se observă dacă pacientul a consumat alimentele; în caz contrar se află motivul şi se iau
măsuri.

În salon la masă: se îndepărtează tot ce ar putea influenţa negativ apetitul pacientului

(tăviţă,scuipători, ploscă). Se invită pacientul să se spele pe mâini, se ajută să se aşeze la masă;
servirea mesei se face ca în sala de mese.

În salon, la pat: se pregăteşte salonul ca pentru alimentarea în salon la masă. Se aşează

pacientul în poziţie confortabilă, este invitat să se spele pe mâini, asistenta servindu-i materialele
necesare şi protejând lenjeria de pat cu muşama. Se adaptează masa specială la pat şi se serveşte
masa la fel ca în salon la masă.

Alimentarea pasivă - Când starea generală a bolnavilor nu le permite să se alimenteze singuri,

trebuie să fie ajutaţi.

Scop

 vor fi hrăniţi bolnavii

- imobilizaţi
- paralizaţi
- epuizaţi , adinamici
- în stare gravă
- cu uşoare tulburări de deglutiţie

PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Veselă şi tacâmuri
- Cană simplă
- Cană specială cu cioc sau în funcţie de starea pacientului, tub pentru administrarea lichidelor
- Tavă, cărucior pentru alimente
- Alimente conform regimului recomandat
- Şervetele de masă
- 2 prosoape (şervete) pentru protecţia lenjeriei de corp şi pat
PREGĂTIREA PACIENTULUI
CULEGEŢI DATE DESPRE:

12
- Afecţiune, regim, orarul meselor, repartizarea alimentelor pe mese
- Posibilităţile de mobilizare, dacă pacientul este imobilizat, dacă are indicaţie de repaus
- Posibilitatea de a-şi folosi membrele superioare şi nivelul de autonomie (se poate alimenta
singur-activ, sau este alimentat de altă persoană- pasiv)
- Efectuarea unor examene care impun un anumit regim sau restricţii alimentare înainte sau după
acestea
- Administrarea unor medicamente înainte, în timpul mesei sau după masă
- Preferinţele alimentare ale pacientului
a) PSIHICĂ:
- Stimulaţi autonomia
- Explicaţi pacientului importanţa alimentaţiei şi a respectării regimului pentru evoluţia
favorabilă a bolii
b) FIZICĂ:
- Respectaţi recomandările cu privire la mobilizarea ei asiguraţi pacientul de ajutorul
dumneavostră
- Ajutaţi pacientul să se spele pe mâini
- Aşezaţi pacientul într-o poziţie confortabilă în raport cu starea sa generală:
• Şezând la masă în salon sau în pat
• Semişezând pentru pacientul care se poate ridica puţin
• În decubit lateral stâng dacă pacientul este dreptaci, cu capul uşor ridicat
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Verificaţi dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru servirea mesei: salonul este aerisit, au fost
îndepărtate ploştile şi urinarele, nu se fac tratamente, nu se face curat în salon
- Identificaţi pacientul şi regimul alimentar recomandat
- Ajutaţi pacientul să-şi spele mâinile
- Pregătiţi alimentele pe o tavă acordând atenţie aspectului estetic
- Îmbrăcaţi un halat curat şi manuşi
a)Alimentarea activă
Servirea mesei la pat în poziţie şezând sau semişezând
- Aşezaţi pacientul în poziţie confortabilă
- Protejaţi lenjeria pacientului cu ajutorul unui prosop dacă este cazul
- Aşezaţi tava cu alimente în faţa pacientului sau adaptaţi o masuţă specială
- Ajutaţi pacientul să taie alimentele dacă este necesar
- Observaţi dacă pacientul consumă toate alimentele
Alimentarea activă la pat în poziţie de decubit lateral
- Aşezaţi pacientul în decubit lateral lăsând liber braţul dominant (de obicei drept)
- Ridicaţi uşor capul pacientului şi protejaţi patul pacientului cu un prosop curat
- Aşezaţi sub bărbia pacientului un prosop curat
- Puneţi tava cu alimente pe marginea patului, pe un taburet sau pe noptieră aşa încât pacientul să
vadă ce mănâncă
- Taiaţi alimentele în bucăţi mici
- Ajutaţi pacientul să bea lichide prin sucţiune sau cu ajutorul unei căni speciale
b) Alimentaţia pasivă
- Aşezaţi pacientul în poziţie şezând (dacă are membrele superioare afectate) sau semişezând
(dacă este imobilizat, adinamic, epuizat, în stare gravă)
- Protejaţi lenjeria de pat şi de corp folosind prosoape curate

13
- Plasaţi tava cu alimente pe noptieră, pe un taburet sau pe o măsuţă adaptabilă la pat
- Asezaţi-vă în partea dreaptă a pacientului (de regulă) pe un scaun, verificaţi temperatura
alimentelor
- Ridicaţi cu o mână (stânga) capul bolnavului cu pernă şi administraţi supa cu lingura pe
jumătate plină
- Asiguraţi-vă că pacientul a înghiţit înainte de a administra o nouă cantitate
- Rezervaţi-vă suficient timp pentru a putea face mici pauze dacă este nevoie
- Tăiaţi alimentele în bucăţi mici fără să le atingeţi cu mâna
- Încurajaţi pacientul să consume alimentele purtând o discuţie agreabilă
- Folosiţi linguriţa sau o pipetă dacă pacientul este în stare foarte gravă sau are tulburări de
deglutiţie
- Observaţi permanent faciesul pacientului
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Aşezaţi pacientul în poziţie comodă dacă nu poate singur
- Refaceţi patul, îndepărtaţi eventualele firmituri sau schimbaţi lenjeria dacă este necesar
- Verificaţi dacă prezintă cumva senzaţie de greaţă
- Ajutaţi pacientul să-şi facă toaleta cavităţii bucale
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Îndepărtaţi vasele muradare şi resturile alimentare
- Aerisiţi încaperea
NOTAREA PROCEDURII
- Notaţi în dosarul de îngrijire cantitatea de alimente şi lichide ingerate
- Modificările de apetit: dispariţia, diminuarea, exagerarea, refuzul alimentelor, nu-i place
mâncarea, respectă restricţiile religioase, refuză anumite alimente
- Prezintă sete exagerată
- Acuză senzaţie de greaţă, de rău în timpul mesei sau după masă
- Acuză senzaţia de plenitudine
- Refuză regimul recomandat, consumă alimente nepermise
- Recomandări speciale care trebuie comunicate turei următoare: mese mici şi dese, în timpul
nopţii, restricţie alimentare pentru examinările din zilele următoare
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate/dorite:
- Pacientul consumă întreaga cantitate de alimente şi se hidratează corespunzător
- Exprimă stare de confort
- Respectă regimul alimentar, o parte din simptome au dispărut
Rezultate nedorite / Ce faceţi
- Pacientul nu consuma întreaga cantitate de alimente
- Cercetaţi cauzele: apetit diminuat, condiţii necorespunzătoare de servire a mesei, nu-i
plac alimentele, consumă alimente aduse de aparţinători, îşi respecta religia
- Pacientul refuză anumite alimente, acuză greaţă
- Se consemnează observaţiile şi se anunţă medicul

14
ALIMENTAŢIA PASIVĂ

→ Definiţie:
~ Alimentaţia pacientului de către altă persoană, când starea generală nu le permite să se
alimenteze singuri şi trebuie ajutaţi.
→ Scop:
~ Hrănirea bolnavilor imobilizaţi, paralizaţi, epuizaţi fizic, adinamici, în stare gravă sau cu
uşoare tulburări de deglutiţie.
→ Materiale necesare:
~ Tavă.
~ Veselă.
~ Pahar cu apă sau cană cu cioc.
~ Şervet.
~ Tacâmuri.
~ Lingură de gustat.
→ Pregătirea asistentei:
~ Se spală şi se dezinfectează pe mâini.
~ Îmbracă halat de protecţie, mănuşi de aţă.
→ Pregătirea bolnavului:
~ Se aşează în poziţie semişezând, cu capul uşor aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia.
~ Se protejează lenjeria cu prosop în jurul gâtului.
~ Se aşează mâncarea în faţa bolnavului, pe masă în aşa fel încât să vadă ce mănâncă.
→ Servirea mesei:
~ Asistenta se aşează în dreapta, verifică temperatura alimentelor şi gustul lor.
~ Serveşte lichidele cu lingura sau cu cană cu cioc.
~ Alimentele solide sunt tăiate în bucăţi foarte mici.
~ Se îndepărtează eventualele resturi alimentare ajunse accidental sub bolnav.
~ Schimbă lenjeria murdărită.
~ Strânge vesela şi aeriseşte salonul.
→ Observaţii:
~ Nu se servesc alimente reci sau fierbinţi.
~ Nu se dau cantităţi mari.
~ Se încurajează pacientul în timpul alimentaţiei.
~ Nu se ating şi nu se gustă alimentele care au fost în gura bolnavului.

ALIMENTAREA PRIN GASTROSTOMĂ

Gastrostoma este un tub de hranire fixat in peretele abdominal pentru cei care nu se pot
hrani oral .Este recomandata :

 în cazul stricturilor esofagiene , după arsuri sau intoxicaţii cu substanţe caustice , când
alimentaţia artificială ia un caracter de durată şi nu se poate utiliza sonda gastrică , alimentele
vor fi introduse în organism prin gastrostomă;

15
  în stomă, este fixată o sondă de cauciuc prin intermediul căreia alimentele sunt introduse cu
ajutorul unei seringi sau prin pâlnie;
 respectându-se aceleaşi principii se introduc şi aceleaşi amestecuri alimentare ca în cazul
alimentaţiei prin sondă gastrică;
 alimentele vor fi introduse în doze fracţionate la intervale obişnuite , după orarul de
alimentaţie al pacienţilor , încălzite la temperatura corpului;
 cantitatea introdusă o dată nu va depăşi 500 ml
 după introducerea alimentelor sonda se închide pentru a împiedica refularea acestora;
 tegumentele din jurul stomei se pot irita sub acţiunea sucului gastric care se prelinge
adesea pe lângă sondă , provocând uneori leziuni apreciabile;
 de aceea , regiunea din jurul fistulei se va păstra uscată, acoperită cu un unguent protector
şi antimicrobian, pansată steril cu pansament absorbant ;

OBIECTIVELE PROCEDURII
- Punerea în repaus a esofagului obstruat sau lezat de ingestia accidentală sau voluntară de
substanţe caustice.
- Asigurarea aportului hidric şi nutriţional înaintea intervenţiei pentru esofagoplastie
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- o pâlnie din plastic; recipientul cu lichid alimentar (supă, ceai); regimul de stenoză esofagiană:
alimente solide tocate mărunt şi pasate; bagheta pentru propulsarea alimentelor pe sondă.

PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Oferiţi pacientului informaţii clare, accesibile despre modul de alimentare pe stoma pentru a-i
reduce teama şi a obţine colaborarea sa
- Încurajaţi pacientul să se alimenteze singur pentru a-şi recăpăta autonomia
b) FIZICĂ:
- Asezaţi pacientul în poziţie şezând, pe marginea patului sau pe un scaun cu spătar, astfel încât
sonda să fie menţinută în poziţie verticală, paralelă cu toracele
EFECTUAREA PROCEDURII:
• Explicaţi pacientului care se alimentează singur:
- să-şi spele mâinile
- să îndepărteze dopul de la sondă
- să adapteze pâlnia la capătul sondei menţinând-o în poziţie verticală
- să introducă pe rând felurile de mâncare din regimul de stenoză, astfel:
- lichidul să-l toarne încet pe pâlnie, nu mai mult de 100 ml o dată pentru a nu destinde
brusc stomacul
- alimentul solid pasat să-l verse în pâlnie şi să-l împingă pe sondă cu ajutorul baghetei de
plastic sau lemn
- să adauge din când în când lichid alimentar, pentru a uşura înaintarea alimentului pasat
- să nu introducă la o "masă" mai mult de 400 g de alimente pasate datorită tulburărilor de
digestie şi de absorbţie existente
- să termine totdeauna "masa" cu lichid pentru a spăla lumenul sondei
- să astupe capătul sondei cu dopul de plastic sau cauciuc
- să fixeze sonda în poziţie verticală, paralelă cu toracele

16
 - să evite poziţia de decubit dorsal după masă întrucât favorizează "regurgitarea"
conţinutului pe sondă
- să-şi spele mâinile după masă
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Observaţi tegumentul din jurul stomei
- Protejaţi pielea cu un unguent cu zinc şi refaceţi pansamentul din jurul stomei în cazul
regurgitării sucului gastric.
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate/dorite:
- Pacientul este compliant şi respectă indicaţiile oferite.
- Toleranţa digestivă este bună.
- Cantitatea de alimente este adaptată posibilităţilor de digestie şi de absorbţie ale stomacului.
Rezultate nedorite / Ce faceţi ?
- Pacientul nu este compliant.
- Pacientul manifestă atitudini de respingere a imaginii corporale modificate.
- Incurajţi pacientul să-şi accepte imaginea
- Toleranţa digestivă este scăzută.
- Capacitatea de digestie şi de absorbţie a stomacului este redusă iar pacientul prezintă semne de
denutriţie.
- Informaţi medicul pentru a stabili conduita terapeutică!

ALIMENTAREA PACIENTULUI PRIN SONDA NAZO-GASTRICĂ

OBIECTIVELE PROCEDURII
• Introducerea alimentelor în stomac folosind sonda nazo-gastrică la:
- pacienţii inconştienţi,
- pacienţii cu tulburări de deglutiţie,
- pacienţii cu negativism alimentar, cu intoleranţă sau hemoragii digestive,
- pacienţii operaţi pe tubul digestiv şi organele anexe,
- pacienţii cu stricturi esofagiene şi ale cardiei, care împiedica pătrunderea bolului alimentar din
cavitatea bucală în stomac.
PREGĂTIREA MATERIALELOR
Pe o taviţă medicală se vor pregăti:
- Sonda gastrică, sonda duodenală Einhorn, sonde intestinale din cauciuc sau sonde din polietilen
- Pâlnie, tub de cauciuc, prestub
- Soluţie de cocaină 2%
- Glicerină sau ulei de vaselină pentru lubrefiere
- Leucoplast
- Seringi
- Aparat de perfuzie a alimentelor
- Tavâ medicală, muşama
- Mănuşi de unică folosinţă
- Raţia de lichide alimentare
- Amestecuri alimentare: ouă crude, lapte, zahăr, cacao, sare, vitamine, unt, smântână
EFECTUAREA PROCEDURII:

17
- Spălaţi mâinile şi îmbracaţi mănuşi
- Introduceţi sonda gastrică, verificaţi poziţia acesteia şi fixaţi extremitatea liberă a sondei cu
leucoplast de faţa şi urechea pacientului (vezi tubajul nazo-gastric)
- Controlaţi conţinutul gastric şi la nevoie aspiraţi staza
- Folosiţi amestecurile preparate pentru alimentarea pe sondă, lipsite de grunji sau alte
conglomerate, care ar putea astupa sonda (vor fi strecurate prin tifon împăturit în 8 straturi)
- Pregătiţi aparatul de perfuzie, umpleţi rezervorul picuratorului, eliminaţi aerul din tubul de
legătură şi racordaţi perfuzorul la sondă
- Introduceţi raţia zilnica în 4-6 doze, foarte încet, cu aparatul de perfuzie ataşat la extremitatea
liberă a sondei
- Încălziţi lichidul alimentar la temperatura corpului
- Verificaţi viteza de scurgere a picuratorului; nu se va administra mai mult de 200-250 ml într-o
oră
- Administraţi pe sondă 200-300 de ml de apă pentru spălarea perfuzorului şi a sondei, apoi
insuflaţi puţin aer, pentru a o goli complet şi închideţi extremitatea liberă cu o clamă Hoffmann
sau o pensa Pean, împiedicând picurarea rămăşiţelor de lichid din sondă în faringe şi laringe,
acestea putând fi aspirate de bolnavul inconştient, lipsit de reflexul tusei.
- Asiguraţi-vă că pacientul primeşte raţia adecvată, cantitativ şi calitativ şi i se asigură necesarul
de lichide
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodă şi includeţi sonda între două administrări
- Urmăriţi pacientul pentru a sesiza apariţia greţurilor, vărsăturilor, balonării, crampelor, diareei
- Îndepărtaţi sonda când se termină indicaţia de alimentare artificială, respectând paşii de la
tubajul nazo-gastric sau la intervale stabilite de medic (2-3 zile - sondele de cauciuc, 4-7 zile -
sondele de polietilen)
- Lasaţi un interval liber de 6-8 ore pe timpul nopţii până la montarea unei noi sonde, pentru
refacerea circulaţiei la nivelul mucoasei şi, dacă nu există o contraindicaţie, schimbaţi nara
- Mobilizaţi sonda rămasă pe loc pentru a evita lezarea mucoasei
- Verificaţi dacă senzaţia de foame a dispărut sau a diminuat
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Îndepărtaţi mănuşile şi materialele folosite în containere speciale;
- Spălaţi-vă mâinile
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- Procedura şi numele celui care a efectuat-o
- Data, ora, cantitatea şi felul alimentelor administrate
- Reacţii adverse, intoleranţă (greaţă, vomă)
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate/dorite:
- Pacientul a tolerat bine administrarea alimentelor pe sonda gastrică
- Pacientul este satisfăcut
Rezultate nedorite / Ce faceţi:
Pacientul prezintă greaţă, vărsături
- Consultaţi medicul
- Poate fi o intoleranţă sau o reacţie la unele alimente
Pacientul prezintă leziuni la nivelul mucoasei nazale şi uscăciunea mucoasei bucale

18
- Asiguraţi o bună igienă a cavităţii bucale ,
- Mobilizaţi sonda
- Schimbaţi nara după asigurarea unui repaus între îndepărtarea şi repunerea sondei
Pacientul prezintă tuse şi semne de sufocare
- Ati greşit procedura şi alimentele au ajuns în căile aeriene
- Retrageţi sonda şi o reintroduceţi pe cale esofagiană
- Anunţaţi medicul pentru a stabili măsuri de prevenire a bronhopneumoniei de aspiraţie
- Acordaţi o atenţie deosebită pacientului inconştient
RECOMANDĂRI
- Sondele de cauciuc pot fi lăsate pe loc 2-3 zile, menţinerea lor peste acest termen poate cauza
leziuni ale mucoasei nazale
- Sondele de polietilen pot fi menţinute şi tolerate mai mult, până la 4-7 zile.
- Este recomandabil ca sonda să fie mobilizată de mai multe ori în cursul zilei, favorizând prin
aceasta circulaţia sanguină normală la nivelul suprafeţelor apăsate de ea;
- La 3-5 zile, sonda trebuie îndepărtată pentru 6-8 ore (repausul de noapte), după care se va putea
reintroduce, însă prin nara de parte opusă.
- Este important ca alături de aportul caloric şi vitaminic, pacientul să primească şi raţia
corespunzătoare de lichide pentru acoperirea necesităţilor hidrice care trebuie calculate exact.
DE ŞTIUT :

la pacienţii inconştienţi cu tulburări de deglutiţie sau care trebuie alimentaţi mai mult
timp pe această cale , sonda se introduce endonazal
sondele de polietilen se menţin mai mult de 4-6 zile , cele de cauciuc maximum 2-3 zile
fiind traumatizante (produc escare ale mucoaselor)
raţia zinică se administrează în 4-6 doze foarte încet, de preferinţă cu aparatul de
perfuzat utilizând vase izoterme.

ALIMENTAREA PARENTERALĂ

Alimentarea parenterală se realizează de obicei pe cale intravenoasă.

Se face cu substanţe care:

 Au valoare calorică ridicată

 Pot fi utilizate direct de ţesuturi
 Nu au proprietăţi antigenice
 Nu au acţiune iritantă sau necrozantă asupra ţesuturilor
Pe cale i.v. pot fi introduse soluţii izo- sau hipertone : glucoză 10-20-33-40% , fructoză
20% , soluţie dextran , hidrolizate proteice.

Planul de alimentare se face după calcularea necesarului de calorii / 24h şi a raţiei de

lichide în care pot fi dizolvate principiile nutritive

Nevoia de lichide este completatăcu ser fiziologic sau solutii glucozate.

19
Ritmul de administrare diferă după natura şi concentraţia preparatului, starea pacientului, de la
50ml/h la 500ml/h.

 glucoza 10%-500 ml/h;

 glucoza 20%-250 ml/h;
 hidrolizatele de proteină sau ficat 50 ml/h.
Intravenos sunt introduse soluţii hipo, izo sau hipertonice.

Dacă alimentaţia intravenoasă este necesară timp mai îndelungat se descoperă vene
profunde ca de exemplu: vena femurală, safenă, subclaviculară; plaga de venotomie trebuie
îngrijită în condiţii perfect aseptice şi se previn trombozele venoase prin injectarea de heparină
50mg/24h;

Administrarea exagerată de apă la pacienţii comatoşi cu oligurie, modifică concentraţiile

de electroliţi din sânge şi lichidele extracelulare (hiponatremie şi hipokalcemie);

La administrarea soluţiilor glucozate, se adaugă cantitatea necesară de insulina pentru

metabolizarea glucozei atât la pacientul cu vajori normale ale glicemiei cât şi la pacientul
diabetic;

In funcţie de echilibrul acido-bazic şi ionogramă, se introduc cantităţi de electroliţi.

Concentraţia excesivă a soluţiilor perfuzabile, induce deshidratarea iar diluţia prea mare
accentuează edemul cerebral;

Pentru supravegherea aportului şi eliminărilor de alimente sunt notate îh foaia de

observaţie:

 cantitatea de soluţii perfuzabile şi lichide administrate;

 volumul şi densitatea urinii eliminate;
 evoluţia curbei ponderale.
ATENŢIE: pe lângă hidraţii de carbon şi lipide pentru schimbul de materii utile organismului
uman sunt necesari şi anumiţi aminoacizi cu rol în formarea şi prelucrarea albuminelor în ţesuturi
şi sânge ca şi pentru sinteza de fermenţi şi proteohormoni; organismul uman nu poate sintetiza
aceşti aminoacizi şi din această cauză este necesară administrarea lor pe cale parenterală într-o
anumită concentraţie pentru sinteza albuminelor.

20