Modulul 23: Chirurgie și nursing specific II

Chirurgie toracică și cardiovasculară

Curs 1
 Probleme de dependenţă şi diagnostice de îngrijire (nursing) la pacienţii cu afecţiuni toracice şi cardiovasculare

CULEGEREA DATELOR – prima etapă a procesului de îngrijire al

unui bolnav internat la clinica de chirurgie toracică şi cardiovasculară.
INTERVIU :
direct de la bolnav, când starea generală îi permite ;
de la familie, prieteni ;
de la membrii echipei de sănătate (în cazuri de urgenţă de la echipa
medicală de pe salvare) ;
este necesar să se cunoască dacă pacientul a avut afecţiuni pulmonare
în antecedente, dacă este dispensarizat pentru TBC pulmonar, dacă
este fumător ;
MANIFESTĂRI DE INDEPENDENŢĂ
-pacient conştient,
-mobilitate pastrată,
-tegumente intacte,
-culoarea tegumentelor normală,
-semne vitale( R, P, TA, T) în limite normale,
-lipsa durerii,
-somn şi odihnă corespunzătoare,
-comunicare eficientă senzo-motorie.
MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ
-dificultate de deplasare ;
-diminuarea sau absenţa mişcării ;
-alterarea stării de confort ;
-risc de complicaţii ;
-risc de infecţii ;
-escare de decubit ;
-cianoza ;
-tegumente palide şi reci ;
-modificări ale funcţiilor vitale ;
-sentiment de inferioritate.
Afecţiuni:
tumori şi abcese bronşice şi pulmonare;
cancer bronho-pulmonar;
chistul hidatic pulmonar;
tumori, chisturi mediastinale;
tumori şi abcese pleurale;
pleurezii purulente, pleurezii închistate;
hemotorax;
pneumotorax;
bronşiectazia supurată;
TBC pulmonar;
hernia diafragmatică;
traumatismele toracice.
MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ ÎN CHIRURGIA TORACICĂ
HEMOPTIZIA – hemoragia de la nivelul căilor respiratorii şi plămânului.
Caracteristici: sânge roşu, aerat (sânge oxigenat) evacuat pe gură şi nas ;
Complicaţii severe : şoc hemoragic, blocarea ventilaţiei ce duce la insuficienţă
respiratorie şi inundaţie traheo-bronşică cu sânge ;
Tratament : medical şi chirurgical.
 Intervenţiile asistentei :
-aşează bolnavul în poziţie şezândă sau semişezând în repaus absolut ;
-sfătuieşte bolnavul să nu vorbească ;
-administrează bolnavului lichide reci (cuburi de gheaţă) ;
-administrează medicaţia recomandată parenteral (perfuzie).
 DUREREA TORACICĂ – apare în toate afecţiunile toracice,
pulmonare sau cardiace.
Caracteristici: apare insidios în TBC pulmonar şi cancer; brusc
sub formă de junghi violent în pneumotorax; poate fi de intensitate
mare sau medie, continuă sau intermitentă, sub formă de arsură,
gheară sau cuţit înfipt.
Tratament: medical cu analgezice generale sau chirurgical ce
constă în rezecţia de nervi intercostali.
EXPECTORAŢIA – mucoasă, spumată aerată, rozată în edem
pulmonar acut sau purulentă în abces pulmonar, supuraţie pulmonară.
VOMICA – apare ca şi complicaţie frecventă în chistul hidatic
pulmonar sau abcesul pulmonar şi se caracterizează prin
eliminarea unei cantităţi mari de spută.
Intervenţiile asistentei : aşează bolnavul în poziţie şezândă sau
semişezândă ; la indicaţie aşează bolnavul în poziţie de drenaj
postural ; administrează oxigen (dacă este posibil) ;
administrează medicaţia indicată de medic.
EDEMUL GLOTIC – inflamaţia glotei manifestată prin senzaţia de sufocare cu
lipsă de aer. Apare la bolnavi alergici, cu astm sau în accidente.
Tratament: de urgenţă HHC, antihistaminice, tonice cardiace. Când bolnavul nu
răspunde la tratament se intervine chirurgical (traheostomie).
DISPNEEA - simptom manifestat ca o sete de aer, cu senzație de sufocare,
respirația fiind dificilă și însoțită frecvent de neliniște (anxietate). Se întâlneşte în
toate bolile pulmonare, în caz de corpi străini endobronşici şi traumatisme toraco-
pulmonare.
Intervenţii: dezobstruarea căilor respiratorii; administrare de oxigen pe mască sau
cateter nazal.
• ALTE SEMNE:
• -Generale: febră, tahicardie,
hipotensiune, palpitaţii.
• -Fizice: paloare, cianoză, transpiraţie,
agitaţie sau somnolenţă.
 INVESTIGAŢII PARACLINICE ÎN CHIRURGIA TORACICĂ

• Examene ale sângelui: hemoleucogramă, VSH, fibrinogen, grup

sanguine, Rh, glicemie, uree, probe hepatice în vederea operaţiei;
• Examen de urină: examen sumar de urină, urocultură;
• Examen spută : examen bacteriologic, citologic, micologic
• Examene anatomo-patologice sau histopatologice din fragmentele
recoltate de medic prin:
• -biopsia pleurală (se recoltează prin puncţie);
• -biopsia traheo-bronşică (se recoltează în timpul bronhoscopiei);
• -biopsiile pulmonare prin toracotomie;
• -biopsiile ganglionare (se recoltează din ganglionii măriţi de volum)
• Examene radiologice: - radiografia pulmonară şi toracică
din faţă sau profil, radioscopia toracică şi pulmonară,
tomografia, CT (computer tomografia), bronhografia cu
substanţă de contrast, esofagoscopia/esofagografia,
aortografia,flebografiile toracice (radiografia venelor
toracice), limfografia.
• Examen scintigrafic: - scintigrama pulmonară care se
efectuează cu substanţe radiofarmaceutice (izotopi) marcate
şi injectate intravenos (i.v) pentru depistarea emboliilor.
• RMN
• Investigaţiile endoscopice:
1.esofagoscopia,
2.fibroscopia/bronhoscopia,
• 3.mediastinoscopia/ toracoscopia
• Probe funcţionale respiratorii:
• -spirograma cu testele cele mai utilizate: capacitatea
• vitală (CV), volum expirator maxim pe secundă (VEMS),
• debit ventilator maxim indirect pe minut.
• -teste farmacodinamice
• - teste de efort.
• Alte examene :
• -electrocardiograma (EKG)
• -electroencefalograma(EEG);
• -presiunea venoasă.
Termeni medicali uzuali:
-pneumotorax = prezenţa aerului în cavitatea pleurală
-hemotorax = prezenţa sângelui în cavitatea pleurală
-empiem = prezenţa puroiului în cavitatea pleurală
-Traheostomie = deschidere chirurgicală a traheei pentru introducerea
unei sonde de traheostomie folosită la menţinerea funcţionalităţii căilor
respiratorii fie permanent fie până la restabilirea funcţiei
-Toracotomie = incizie chirurgicală la nivelul toracelui
-Toracoscopie =examinarea cavităţii pleurale cu endoscopul
-Pleurotomie = incizie la nivelul pleurei
-Pneumonectomie = rezecţie totală sau parţială a plămânului
-Segmentectomie = rezecţia unui segment din plămâni
-Lobectomie = rezecţia unui lob
-Toracoplastie = rezecţia a două sau mai multe coaste cu scopul
de a grăbi vindecarea proceselorTBC.
-Traheotomie =incizie chirurgicală la nivelul traheei
CHIRURGIA CARDIOVASCULARĂ – apare în România în sec.
XX (1950), datorită inventării şi aplicării în practică a următoarelor
metode şi aparate:
1.circulaţia extracorporeală (CEC) – metodă ce permite oprirea şi
golirea de sânge a inimii în timpul intervenţiei chirurgicale.
2.cordul pulmon artificial – aparat alcătuit din pompă şi oxigenator,
are rol de a înlocui funcţia inimii şi a plămânului în timpul actului
operator.
3.hipotermia indusă, medie sau profundă – constă în răcirea
organismului bolnavului în timpul operaţiei (28-29C); pentru
hipotermie locală se aplică pe cord ser fiziologic steril cu gheaţă.
4.balonul de contrapulsaţie aortică –
dispozitiv tip cateter care se foloseşte la
asistarea circulaţiei postoperator până la
revenirea la normal a funcţiei inimii . Balonul
cateter se introduce transcutanat prin artera
femurală până în aorta descendentă,
umflarea şi dezumflarea lui fiind sincronizată
cu ciclul cardiac (în diastolă se umflă; în
sistolă se dezumflă).
 INTERVENŢII CHIRURGICALE ÎN
AFECŢIUNI CARDIO-VASCULARE
• By-pass aorto-coronarian.
• Protezare de valvă mitrală
• Protezare de valvă aortică
• By-pass aorto - femural
• Anevrism de aortă toracică
• Anevrism de aortă abdominală
• Defect septal interatrial
• Defect septal interventricular
MANIFESTĂRILE DE DEPENDENŢĂ :
• -tulburări de hemodinamică manifestate prin
presiune venoasă crescută, hepatomegalie, stază
venoasă, edeme la membrele inferioare cianotice;
• -incapacitatea de orice efort;
• -oboseală permanentă;
• -dispnee de efort; dispnee paroxistică nocturnă,
ortopnee;
• -tulburări de ritm, palpitaţii;
• -durere precordială de tip anginos - complicaţie -
moartea subită.
• Investigaţii paraclinice în secţia de chirurgie cardio-
vasculară:
• -EKG;
• -fonocardiogramă;
• -echografie cardiacă simplă sau Echo-Doppler;
• -cateterism cardiac; aortografia; coronarografia; arteriografia;
flebografia;
• -angiografie;
• -radiografie cardio-toracică.
• -Computer Tomografie (CT), RMN( Investigaţie prin
Rezonanţă Magnetică).
• -analize de laborator: hematologice, biochimice, imunologice,
bacteriologice.
CHISTUL HIDATIC PULMONAR - boală parazitară întâlnită la om şi la
unele animale, adusă prin dezvoltarea tumorală a larvei viermelui Taenia
echinococus.
Calea de transmitere:
•-digestivă;
•-respiratorie (profesii, frizeri pentru câini, ciobani);
•-directă (prin mucoase şi muşcătura de câine).
 Manifestări de dependenţă  :
-durere toracică, dispneea numai în chisturile voluminoase;
-tusea dată de iritaţia pleurală; hemoptizia este dată de ruptura vaselor;
urticarie, deformarea toracelui cu bombarea hemitoracelui;
-abolirea murmului vezicular şi vibraţiilor vocale;
- nanism hidatic la copii;
-în chistul hidatic complicat, ruptura se poate face în bronşii, pleură, organe
vecine.
Investigaţii :
• -biologice : reacţia IDR,
• -serologice: imunochimice
• -parazitologice-examen microscopic al sputei
• -radiologice : radiografie pulmonară
• -RMN, CT, echografie
• -bronhoscopie
Tratament :
• -medicamentos : antiparazitare (albendazol,
mebendazol)
• -chirurgical: evacuarea chistului prin toracotomie
 Stabilirea dependenţei bolnavului
-problemele pacientului : durerea toracică, tuse, hemoptizia,
urticarie ;
-se întreabă pacientul dacă este fumător (de cât timp şi cât
fumează)
-se ia în consideraţie vârsta pacientului
-se observă aspectul general, starea de nutriţie
-se măsoară greutatea corporală
-se apreciază toleranţa pacientului la efort
-reechilibrare electrolitică
-tratarea tusei şi favorizarea expectoraţiei
-administrarea medicaţiei recomandate de medic
-umidifierea aerului
Pregătirea locului intervenţiei :
-raderea pilozităţilor
-spălare cu apă şi săpun
-dezinfecţia cu alcool iodat
Îngrijiri postoperatorii :
- mobilizează bolnavul pentru a preveni apariţia complicaţiilor ;
execută tapotarea şi masajul regiunii dorsale ; verifică
pansamentul ; supraveghează reluarea tranzitului intestinal ;
asigură alimentaţia (prima zi regim hidric) ; monitorizează
funcţiile vitale ; supraveghează eliminările (diureză, scaun,
expectoraţie)
-aşează bolnavul în decubit dorsal cu trunchiul uşor ridicat ;
administrează medicaţia prescrisă de medic
 Pneumotoraxul spontan este afecţiunea în care cavitatea
pleurală, normal virtuală se transformă într-o cavitate reală prin
prezenţa aerului între cele două foiţe pleurale (viscerală şi parietală).
Apare brusc, fără o cauză cunoscută ;
Manifestări de dependenţă (semne şi simptome)
-junghi toracic violent („lovitură de pumnal");
-dispnee foarte accentuată, polipnee;
-tuse chinuitoare şi fenomenul de insuficienţă respiratorie acută;
-tahicardie, puls mic şi rapid;
-fenomene de colaps; paloare cu cianoza extremităţilor;
-transpiraţii reci; abolirea murmurului vezicular;
-hipersonoritate sau timpanism; dispariţia matităţii cardiace;
-bombarea şi imobilizarea hemitoracelui interesat.
• Tratament :
• -conservator în pneumotoraxul parţial constă în
repaus la pat şi supraveghere ;
• -exuflaţie în pneumotoraxul parţial şi se efectuează
cu aparat cu dublu curent adaptat la acul de puncţie
pleurală introdus în cavitatea pleurală prin
intermediul unui trocar , prin care se introduce un
cateter care se adaptează la o sursă de aspiraţie
continuă pentru evacuarea aerului pleural şi
reexpansionarea plămânului ;
• -chirurgical minor (pleurotomie cu drenaj aspirativ
activ, pleurotomie cu drenaj pleural) şi major prin
rezecţie pulmonară.
 DRENAJUL PLEURAL

Se efectuează prin toracostomie care reprezintă intervenţia

chirurgicală la nivelul peretelui cuştii toracice prin care se introduc
tuburi de dren cu scopul de evacuare a colecţiilor aeriene, lichidiene,
purulente sau mixte.
Scopul drenajului :
-eliminarea aerului din pneumotoraxul spontan, traumatic ;
-eliminarea sângelui din hemotoraxul spontan, traumatic;
-eliminarea colecţiilor purulente din empiemul pleural;
-reexpansiunea parenchimului colabat (aducerea plămânului la
perete);
-eliminarea exudatelor postoperatorii ;
-eliminarea exudatelor pleurale maligne ;
-restabilirea echilibrului mediastinal.
Materiale necesare sterile:
• -trusa de intervenţie chirurgicală (bisturiu, foarfecă, două
pense Kocher, fir pentru piele, ace, portace);
• -trocar cu mandren sau dren special toracic ;
• -dren pleural cu secţiunea ,,dreapta’’ perpendicular pe
lungimea tubului, cu orificii laterale pe ambele feţe cu
dimensiuni mai mici decât diametrul tubului;
• -casoletă cu pansamente sterile , câmpuri sterile ;
• -seringi şi ace sterile;
• -xilină 2%;
• -soluţie antiseptic-betadine;
• -sursa de aspiraţie-pompa de vid acţionată prin motor
electric sau aspirator montat la staţia central;
• -trusa de aspiraţie.
 Pregătirea locului :
-spălarea, raderea pilozităţilor, dezinfecţia tegumentului cu
alcool iodat ;
-bolnavul se aşează în poziţie de decubit lateral, pe partea
sănătoasă pentru toracostomia de evacuare a revărsatului
pleural sau în decubit dorsal în drenajul bilateral sau când drenul
trebuie amplasat anterior.
Intervenţiile asistentei în timpul tehnicii:
-supraveghează funcţiile vitale ;
-menţine bolnavul în poziţie ;
-serveşte medicul ;
-administrează medicamentele indicate ;
-transportă bolnavul la serviciul de radiologie pentru verificarea
drenajului la cererea medicului.
Îngrijiri aplicate după tehnică :
-aşezarea pacientului în poziţie antalgică (semişezândă cu trei perne) ;
-supravegherea funcţiilor vitale, tusei, durerilor, tahicardiei,
hipotensiunii ;
-supravegherea drenajului continuă;
-măsurarea cantităţii secreţiilor eliminate pe ore;
-schimbarea bateriei de aspiraţie sau borcanului de aspiraţie după
clamparea tubului de dren; respectarea regulilor de asepsie ;
-nu este indicată dezobstruarea prin diverse manevre sau introducere
de lichide pe tub, deoarece este risc de infecţie ;
-suprimarea drenului este precedată de pensarea lui timp de 24h şi
control radiologic ;
-după scoaterea tuburilor se obstruează cu fir orificiul şi se protejează
cu comprese sterile ;
-drenajul aspirativ trebuie să fie într-un singur sens şi se poate
menţine 7-8 zile ;
-diferenţa de nivel dintre cavitatea pleurală drenată şi bateria de
aspiraţie să fie de minimum 50 cm ;
-tubul de dren de la bolnav, la sursa de aspiraţie va avea un traseu în
pantă, fără bucle.
PLEUREZIILE PURULENTE- Sunt colecţii purulente în spaţiul
pleural, având şi alte denumiri cum ar fi empiem, abces pleural.
Clasificare:
-pleurezii purulente netuberculoase;
-pleurezii purulente tuberculoase (empiemele bacilare).
Tratamentul chirurgical :
-drenaj pleural prin pleurotomie în punctul decliv al colecţiei pleurale ;
-drenajul pleural poate fi şi activ printr-un tub de dren racordat la un
aparat de aspiraţie ;
-fistulă pleurobronşică
ABCESUL PULMONAR - colecţie purulentă fara membrană piogenă delimitată de
parenchimul care este densificat, inflamator, hepatizat. Puroiul are culoarea şi
mirosul caracteristic germenului cauzal.
Manifestări de dependenţă
-semnele premonitorii, vomică - frisoane şi hemoptizie;
-vomică însoţită de tuse cu asfixiere, şoc;
-tuse frecventă, expectoraţie fetidă;
-sindrom septic cu stare generală alterată.
Tratament medical: drenaj postural ventral, bronhoaspiraţie endoscopică,
antibioterapie masivă;
Tratament chirurgical: pleurotomie simplă cu drenaj pleural sau drenaj aspirativ;
rezecţii pulmonare în abcesul cronic .
TRAUMATISME TORACICE sunt frecvente datorită
accidentelor de circulaţie care reprezintă mai mult de 40%
din cauze. Alte cauze sunt căderile de la înălţime, striviri,
agresiunile cu arme albe, violenţele, catastrofe naturale.
Clasificarea traumatismelor toracice:
-închise - contuzii; fracturi ale scheletului - stern, coaste -
volet toracic, vertebre
-deschise - plăgile toracice asocite cu fracturi .
Manifestări de dependenţă
-durerea are drept consecinţă limitarea expansiunii toracice atât la
hemitoracele lezat cât şi la cel sănătos, reduce frecvenţa şi eficienţa
tusei ceea ce constituie un risc de complicaţii, infecţii; toracele nu
poate fi pus în repaus total după traumatisme deoarece trebuie să
asigure respiraţia
-obstrucţia căilor aeriene prin hipersecreţie, hemoragie, edem
pulmonar sau spasm bronşic;
-tulburări respiratorii - insuficienţă respiratorie acută;
-tulburări cardiace - tahicardie, fibrilaţie, semne de insuficienţă
cardiacă.
Contuziile toracice sunt leziuni simple care nu pun în pericol viaţa
pacientulu vindecă fără sechele ; este necesară o radiografie pentru a
se stabili diagnosticul;- îngrijiri : calmarea durerii cu analgezice;
repaus câteva zile.
Fracturile costale pot fi:
-simple în lemn verde (fisură) mai ales la copii, la o singură coastă sau
la mai multe fără deplasare; se vindecă în 20 zile cu sau fără tratament.
Fracturile sternului sunt provocate fie prin acţiune directă, indirectă,
prin flexie sau extensie forţată; se consolidează în 30 - 40 de zile,
probleme de dependenţă : durere în punct fix, tumefacţie şi echimoză.
Voletele costale sunt leziuni traumatice ale peretelui toracic.
Voletul costal reprezintă înteruperea continuităţii şi rigidităţii cutiei
toracice prin fracturarea coastelor (1, 2, 3) sau a sternului şi coastelor
uni sau bilaterale;
Manifestări de dependenţă:
-durere,
-insuficienţă respiratorie acută;
-respiraţie paradoxală care apare în voletele anterioare mobile
(inversarea mişcării peretelui toracic în timpul inspirului şi expirului);
-hipoxie şi hipercapnie secundară.
 Intervenţii de urgenţă în traumatismele toracice
La locul accidentului:
-dezobstruarea rapidă a căilor aeriene superioare;
-blocarea voletului costal mobil; obturarea plăgilor toracice deschise
şi penetrante cu un strat gros de comprese tifon, vată, peste care se
aplică o folie de plastic şi se fixeză cu benzi leucoplast;
-hemostază provizorie; oxigenoterapie; transport la spital cu
ambulanţe echipate corespunzător cu sursă de oxigen, trusă de
intubaţie(IOT), monitor, defibrilator.
In spital, în secţia de chirurgie toracică se practică:
-restabilirea mecanicii respiratorii;
-evacuarea revărsatelor aeriene, hemoragice, drenajul colecţiilor
lichidiene; permeabilizare căilor aeriene;
-hemostază chirurgicală: toracotomie reparatorie, sutura plăgilor
arborelui traheobronşic, parenchimului pulmonar, refacerea
diafragmului.
TORACOSTOMÍE =rezecție costală în vederea reducerii presiunii
intratoracice
TORACOTOMÍE = deschidere pe cale chirurgicală a cavității toracice
pentru a aborda organele care se află aici (plămâni, inimă etc.).
 Punctia pleurală - Toracocenteza
Reprezintă stabilirea unei legaturi intre cavitatea pleurala si mediul
exterior prin intermediul unui ac de punctie.
Scopul explorator al toracocentezei este de a pune în evidență
prezența lichidului pleural și recoltarea lichidului pentru examinarea
sa cantitativă și calitativă.
Acest tip de punctie are și un scop terapeutic ce constă în evacuarea
lichidului și administrarea medicamentelor în cavitatea pleurală după
spălarea cavității. Medicamentele pot fi antibiotice sau citostatice.
Indicații: boli inflamatorii, tumori pulmonare, insuficență
cardiacă însoțită de colecții lichidiene în cavitatea pleurală.
Se va face puncție pleurală atunci când cantitatea de lichid
pleural depășește 1.5 litri și exercită o presiune asupra
inimii și plamânului, împiedicându-le să funcționeze normal
Contraindicații:
-tulburări de coagulare a sângelui(hemofilie)
-tratament cu anticoagulante.
Locul punctiei :
-Daca lichidul este in stare libera, punctia se face in spatiul VII - VIII
intercostal pe linia axilara posterioara.
-Daca lichidul este inchistat, punctia se face  in plina matitate, in zona
stabilita prin examen clinic.
-In colectiile purelente si tuberculoase se punctioneaza cat mai
aproape de nivelul lor superior pentru a preîntâmpina fistulizarea lor.
fistulizarea  = aparitia patologica sau crearea chirurgicala a unei
fistule, adica un canal care pune in comunicatie directa doua viscere
sau un viscer si pielea.
Pregatirea punctiei 
Materiale: instrumente sterile (2-3 ace de 10 cm lungime cu diametrul
de 1 mm, 2-3 seringi de 20-50 ml, seringa de 5 ml si ace pentru
anestezie, pense, manusi, camp chirurgical, tampoane, comprese),
romplast, eprubete, lampa de spirt, aparate aspiratoare , recipiente
pentru colectarea lichidului, tavita renala
Medicamente: tonice-cardiace, atropina, morfina, solutii anestezice.
Pacientului i se administreaza cu 30 minute inaintea punctiei o fiola de
atropina pentru a preveni accidentele.Atropina scade excitabilitatea
generala si a nervului pneumogastric.Apoi se asaza in pozitie sezand la
marginea patului sau a mesei de examinare cu picioarele sprijinite pe
un scaunel, cu mana de partea bolnava ridicata peste cap pana la
urechea opusa sau cu trunchiul usor aplecat in fata, cu antebratele
flecate pe brate, cu mainile la ceafa, coatele inainte.
Pacientii cu stare buna se asaza calare pe scaun cu spatar, antebratele
fiind sprijinite pe spatarul scaunului iar cei in stare grava se asaza in
decubit lateral, pe partea sanatoasa, la marginea patului.
Ingrijirea ulterioara a pacientului
- se asigura repausul la pat pe o perioada prescrisa de medic
- se supravegheaza pulsul, tensiunea arteriala, respiratia, culoarea
tegumentelor periodic
- se informeaza medicul imediat in cazul aparitiei cianozei 
(coloratie albastra cu nuanta cenusie sau violacee a pielii si
mucoaselor fara extravazare sanguina), dispneei, tahicardiei,
secretiilor bronhice.
Pregatirea produsului pentru examinare
- Examinarea macroscopica se face imediat apreciindu-se culoarea,
aspectul si cantitatea lichidului extras.
Lichidul extras poate fi:
-seros sau serocitrin - este limpede, galben deschis, avand cauza
inflamatoare (tuberculoza) sau o tulburare circulatorie (insuficienta
cardiaca, cancer pulmonar)
-tulbure - este purulent sau chilos cu aspect albicios lactescent,  
hemoragic sau serohemoragic - este roz sau rosu intens in
hemoragiile pleurale si pleurezia hemoragica
 - se masoara cantitatea lichidului extras
- pentru dozarea cantitatii de albumina pentru examenul citologic si
bacteriologic, eprubetele se trimit la laborator.

Complicatii 
- pot aparea hemoragii interpleurale sau rupturi pleuropulmonare

Atentie !
- cand apar accese de tuse determinate de iritatia pleureziei se
intrerupe punctia
VĂ MULȚUMESC!!!