ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ,,Grigore Ghica Vodă’’

Profesor : Marinica Enache

Modulul 28 : Chirurgie toracică, cardiovasculară şi nursing specific

Unitatea nr. 1

PROBLEME DE DEPENDENŢĂ ŞI DIAGNOSTICE DE

ÎNGRIJIRE (NURSING) LA PACIENŢII CU AFECŢIUNI
TORACICE ŞI CARDIOVASCULARE

CULEGEREA DATELOR – prima etapă a procesului de îngrijire al unui

bolnav internat la clinica de chirurgie toracică şi cardiovasculară.
INTERVIU :
- direct de la bolnav, când starea generală îi permite ;
- de la familie, prieteni ;
- de la membrii echipei de sănătate (în cazuri de urgenţă de la echipa
medicală de pe salvare) ;
- este necesar să se cunoască dacă pacientul a avut afecţiuni pulmonare
în antecedente, dacă este dispensarizat pentru TBC pulmonar, dacă este
fumător ;

OBSERVAŢIE CLINICĂ

CERCETAREA DOCUMENTELOR MEDICALE :

-foaia de observaţie ;

-documente medicale anterioare

ANALIZA ŞI SINTEZA DATELOR

MANIFESTĂRI DE INDEPENDENŢĂ

-pacient conştient,
-mobilitate pastrată,
-tegumente intacte,
-culoarea tegumentelor normală,
-semne vitale( R, P, TA, T) în limite normale,
-lipsa durerii,
-somn şi odihnă corespunzătoare,
-comunicare ineficientă senzo-motorie.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ

-dificultate de deplasare ;
-diminuarea sau absenţa mişcării ;
-alterarea stării de confort ;
-risc de complicaţii ;
-risc de infecţii ;
-escare de decubit ;
-cianoza ;
-tegumente palide şi reci ;
-modificări ale funcţiilor vitale ;
-sentiment de inferioritate.

CHIRURGIA TORACICĂ este o ramură de specialitate a chirurgiei care

rezolvă prin operaţie afecţiunile chirurgicale ale cutiei toracice şi ale organelor
din aceasta cu excepţia inimii şi vaselor de care se ocupă chirurgia
cardiovasculară.

Afecţiuni:

 tumori şi abcese bronşice şi pulmonare;

 cancer bronho-pulmonar;
 chistul hidatic pulmonar;
 tumori, chisturi mediastinale;
 tumori şi abcese pleurale;
 pleurezii purulente, pleurezii închistate;
 hemotorax;
 pneumotorax;
 bronşiectazia supurată;
 TBC pulmonar;
 hernia diafragmatică;
 traumatismele toracice.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ ÎN CHIRURGIA TORACICĂ

 HEMOPTIZIA – hemoragia de la nivelul căilor respiratorii şi plămânului.

Caracteristici: sânge roşu, aerat (sânge oxigenat) evacuat pe gură şi nas ;

Complicaţii severe : şoc hemoragic, blocarea ventilaţiei ce duce la
insuficienţă respiratorie şi inundaţie traheo-bronşică cu sânge ;
Tratament : mnedical şi chirurgical.

Intervenţiile asistentei :
-aşează bolnavul în poziţie şezândă sau semişezând în repaus absolut ;
-sfătuieşte bolnavul să nu vorbească ;
-administrează bolnavului lichide reci (cuburi de gheaţă) ;
-administrează medicaţia recomandată parenteral (perfuzie).

DUREREA TORACICĂ – apare în toate afecţiunile toracice, pulmonare sau

cardiace.

Caracteristici: apare insidios în TBC pulmonar şi cancer; brusc sub formă de

junghi violent în pneumotorax; poate fi de intensitate mare sau medie, continuă sau
intermitentă, sub formă de arsură, gheară sau cuţit înfipt.

Tratament: medical cu analgezice generale sau chirurgical ce constă în

rezecţia de nervi intercostali.

EXPECTORAŢIA – mucoasă, spumată aerată, rozată în edem pulmonar acut

sau purulentă în abces pulmonar, supuraţie pulmonară.

VOMICA – apare ca şi complicaţie frecventă în chistul hidatic pulmonar sau

abcesul pulmonar şi se caracterizează prin eliminarea unei cantităţi mari de spută.

Intervenţiile asistentei : aşează bolnavul în poziţie şezândă sau semişezândă ;

la indicaţie aşează bolnavul în poziţie de drenaj postural ; administrează
oxigen (dacă este posibil) ; administrează medicaţia indicată de medic.

EDEMUL GLOTIC – inflamaţia glotei manifestată prin senzaţia de sufocare cu

lipsă de aer. Apare la bolnavi alergici, cu astm sau în accidente.

Tratament: de urgenţă HHC, antehistaminice, tonice cardiace. Când bolnavul

nu răspunde la tratament se intervine chirurgical (traheostomie).

DISPNEEA - simptom manifestat ca o sete de aer, cu senzație de sufocare,

respirația fiind dificilă și însoțită frecvent de neliniște (anxietate). Se întâlneşte în
 toate bolile pulmonare, în caz de corpi străini endobronşici şi traumatisme toraco-
pulmonare.

Intervenţii: dezobstruarea căilor respiratorii; administrare de oxigen pe mască

sau cateter nazal.

ALTE SEMNE:

-Generale: febră, tahicardie, hipotensiune, palpitaţii.

-Fizice: paloare, cianoză, transpiraţie, agitaţie sau somnolenţă.

INVESTIGAŢII PARACLINICE ÎN CHIRURGIA TORACICĂ

Examene ale sângelui: hemoleucogramă, VSH, fibrinogen, TS, TC, grup sanguine,
Rh, glicemie, uree, probe hepatice în vederea operaţiei;
Examen de urină: examen sumar de urină, urocultură;
Examen spută : examen bacteriologic, citologic, micologic (tehnica recoltării
descrisă la modulul pneumologie).
Examene anatomo-patologice sau histopatologice din fragmentele recoltate
de medic prin:
-biopsia pleurală (se recoltează prin puncţie);
-biopsia traheo-bronşică (se recoltează în timpul bronhoscopiei);
-biopsiile pulmonare prin toracotomie;
-biopsiile ganglionare (se recoltează din ganglionii măriţi de volum)
Examene radiologice: - radiografia pulmonară şi toracică din faţă sau profil,
radioscopia toracică şi pulmonară, tomografia, CT (computer tomografia),
bronhografia cu substanţă de contrast, esofagoscopia/esofagografia,
aortografia, flebografiile
toracice (radiografia venelor toracice), limfografia.
Examen scintigrafic: - scintigrama pulmonară care se efectuează cu
substanţe radiofarmaceutice (izotopi) marcate şi injectate intravenos (i.v)
pentru depistarea emboliilor.
RMN
Investigaţiile endoscopice:
1.esofagoscopia,

2.fibroscopia/bronhoscopia,

3.mediastinoscopia/ toracoscopia

Probe funcţionale respiratorii:

 -spirograma cu testele cele mai utilizate: capacitatea vitală (CV), volum
expirator maxim pe secundă (VEMS), debit ventilator maxim indirect pe minut.
-teste farmacodinamice
- teste de efort.
Alte examene :
-electrocardiograma (EKG) este obligatorie;
-electroencefalograma(EEG);
-presiunea venoasă.
Teste biologice (Intradermoreacţii):
-reacţia Cassoni pentru depistarea chistului hidatic;
-IDR la tuberculină pentru depistarea tuberculozei.

Termeni medicali uzuali:

-pneumotorax= prezenţa aerului în cavitatea pleurală
-hemotorax = prezenţa sângelui în cavitatea pleurală
-empiem = prezenţa puroiului în cavitatea pleurală
-Traheostomie = deschidere chirurgicală a traheei pentru introducerea unei sonde
de traheostomie folosită la menţinerea funcţionalităţii căilor respiratorii fie
permanent fie până la restabilirea funcţiei
-Toracotomie = incizie chirurgicală la nivelul toracelui
Toracoscopie =examinarea cavităţii pleurale cu endoscopul
-Pleurotomie = incizie la nivelul pleurei
-Pneumonectomie = rezecţie totală sau parţială a plămânului
-Segmentectomie = rezecţia unui segment din plămâni
-Lobectomie = rezecţia unui lob
-Toracoplastie = rezecţia a două sau mai multe coaste cu scopul de a grăbi
vindecarea proceselorTBC.
-Traheotomie =incizie chirurgicală la nivelul traheei

CHIRURGIA CARDIOVASCULARĂ – apare în România în sec. XX

(1950), datorită inventării şi aplicării în practică a următoarelor metode şi
aparate:
  CIRCULAŢIA EXTRACORPORALĂ (CEC) – metodă ce permite
oprirea şi golirea de sânge a inimii în timpul intervenţiei chirurgicale.
 CORDUL PULMON ARTIFICIAL – aparat alcătuit din pompă şi
oxigenator care are rol de a înlocui funcţia inimii şi a plămânului în
timpul actului operator.
 HIPOTERMIA INDUSĂ, MEDIE SAU PROFUNDĂ – constă în
răcirea organismului bolnavului în timpul operaţiei (28-29oC); pentru
hipotermie locală se aplică pe cord ser fiziologic steril cu gheaţă.
 BALONUL DE CONTRAPULSAŢIE AORTICĂ – dispozitiv tip
cateter care se foloseşte la asistarea circulaţiei postoperator până la
revenirea la normal a funcţiei inimii (IABP terapie). Balonul cateter se
introduce transcutanat prin artera femurală până în aorta descendentă,
umflarea şi dezumflarea lui fiind sincronizată cu ciclul cardiac (în
diastolă se umflă; în sistolă se dezumflă).

INTERVENŢII CHIRURGICALE ÎN AFECŢIUNI CARDIO-VASCULARE

 By-pass aortocoronarian.
 Protezare de valvă mitrală
 Protezare de valvă aortică
 By-pass aorto - femural
 Anevrism de aortă toracică
 Anevrism de aortă abdominală
 Defect septal interatrial
 Defect septal interventricular
 Operaţia Bental
 Tetralogie Fallot
 Mixom atrial (tumora atrială )
 Stenoză de arteră pulmonară
 Coarctaţie de aortă
 Persistenţa de canal arterial
 Pericardite
 By-pass femuro-popliteu
 Operaţia de varice

MANIFESTĂRILE DE DEPENDENŢĂ SUNT:

-tulburări de hemodinamică manifestate prin presiune venoasă crescută,

hepatomegalie, stază venoasă, edeme la membrele inferioare cianotice;
 -incapacitatea de orice efort;

-oboseală permanentă;

-dispnee de efort; dispnee paroxistică nocturnă, ortopnee;

-tulburări de ritm, palpitaţii;

-durere precordială de tip anginos - complicaţie - moartea subită.

Investigaţii paraclinice în secţia de chirurgie cardio-vasculară:

-EKG;

-fonocardiogramă;

-echografie cardiacă simplă sau Echo-Doppler;

-cateterism cardiac; aortografia; coronarografia; arteriografia; flebografia;

-angiografie;

-radiografie cardio-toracică.

-Computer Tomografie (CT), RMN( Investigaţie prin Rezonanţă Magnetică).

-analize de laborator: hematologice, biochimice, imunologice, bacteriologice.

SURSE DE DIFICULTATE

-de ordin fizic: alterarea integrităţii aparatului respirator şi circulator

-de ordin psihologic: anxietate, depresie, stres,
-de ordin social: lipsa de cunoştinţe.
 ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ,,Grigore Ghica Vodă’’
Profesor : Marinica Enache

Modulul 28 : Chirurgie toracică, cardiovasculară şi nursing specific

Unitatea nr. 2

CHISTUL HIDATIC PULMONAR este o boală parazitară întâlnită la om şi la unele

animale, adusă prin dezvoltarea tumorală a larvei viermelui Taenia echinococus.
Calea de transmitere:
-digestivă;
-respiratorie (profesii, frizeri pentru câini, ciobani);
-directă (prin mucoase şi muşcătura de câine).

Manifestări de dependenţă (semne şi simptome) :

-durere toracică, dispneea numai în chisturile voluminoase;
-tusea dată de iritaţia pleurală;
-hemoptizia este dată de ruptura vaselor;
-urticarie.
-deformarea toracelui cu bombarea hemitoracelui;
-abolirea murmului vezicular şi vibraţiilor vocale;
- nanism hidatic la copii;
-în chistul hidatic complicat, ruptura se poate face în bronşii, pleură, organe vecine.
Investigaţii :

-biologice : reacţia IDR, reacţia Cassoni,

-serologice: imunochimice
-euzinofilia simplă
-parazitologice-examen microscopic al sputei
-radiologice : radiografie pulmonară
-RMN, CT, echografie
-bronhoscopie
Tratament :
-medicamentos : antiparazitare (albendazol, mebendazol)
-chirurgical: evacuarea chistului prin toracotomie

Rolul asistentei medicale:

-pregătirea preoperatorie:
-psihică: explică bolnavului necesitatea intervenţiei; informează bolnavul despre
etapele postoperatorii de îngrijire, luarea consimţământului;
 -fizică: investigaţii (radiografie pulmonară, bronhografie, CT); explorarea
funcţiei respiratorii (spirogramă, CV, VEMS); EKG, examene de laborator din
sânge, urină, ecografie abdominal.

-tehnici de nursing (stabilirea dependenţei bolnavului):

-problemele pacientului : durerea toracică, tuse, hemoptizia, urticarie ;
-se întreabă pacientul dacă este fumător (de cât timp şi cât fumează)
-se ia în consideraţie vârsta pacientului
-se observă aspectul general, starea de nutriţie
-se măsoară greutatea corporală
-se apreciază toleranţa pacientului la efort
-reechilibrare electrolitică
-tratarea tusei şi favorizarea expectoraţiei
-administrarea medicaţiei recomandate de medic
-umidifierea aerului
-pregătirea locului intervenţiei :
-raderea pilozităţilor
-spălare cu apă şi săpun
-dezinfecţia cu alcool iodat
-îngrijiri postoperatorii :
-autonome : mobilizează bolnavul pentru a preveni apariţia complicaţiilor ;
execută tapotarea şi masajul regiunii dorsale ; verifică pansamentul ;
supraveghează reluarea tranzitului intestinal ; asigură alimentaţia (prima zi regim
hidric) ;
-delegate : aşează bolnavul în decubit dorsal cu trunchiul uşor ridicat ;
monitorizează funcţiile vitale ; supraveghează eliminările (diureză, scaun,
expectoraţie) ; administrează medicaţia prescrisă de medic şi notează funcţiile
vitale în foaia de temperatură.

PNEUMOTORAXUL SPONTAN este afecţiunea în care cavitatea pleurală, normal

virtuală se transformă într-o cavitate reală prin prezenţa aerului între cele două foiţe
pleurale (viscerală şi parietală). Apare brusc, fără o cauză cunoscută ;
Manifestări de dependenţă (semne şi simptome)
-junghi toracic violent („lovitură de pumnal");
-dispnee foarte accentuată, polipnee;
-tuse chinuitoare şi fenomenul de insuficienţă respiratorie acută;
-tahicardie, puls mic şi rapid;
-fenomene de colaps;
-paloare cu cianoza extremităţilor;
-transpiraţii reci;
-abolirea murmurului vezicular;
-hipersonoritate sau timpanism;
-dispariţia matităţii cardiace;
-bombarea şi imobilizarea hemitoracelui interesat.
Tratament :
-conservator în pneumotoraxul parţial constă în repaos la pat şi supraveghere ;
-exuflaţie în pneumotoraxul parţial şi se efectuează cu aparatul de tip Kuss sau cu
aparat cu dublu curent adaptat la acul de puncţie pleurală introdus în cavitatea pleurală
prin intermediul unui trocar , prin care se introduce un cateter care se adaptează la o
sursă de aspiraţie continuă pentru evacuarea aerului pleural şi reexpansionarea
plămânului ;
-chirurgical minor (pleurotomie cu drenaj aspirativ activ, pleurotomie cu drenaj
pleural aspirativ pasiv cu sifonaj simplu la borcanul Beclaire) şi major prin rezecţie
pulmonară.

DRENAJUL PLEURAL
Se efectuează prin toracostomie care reprezintă intervenţia chirurgicală la
nivelul peretelui cuştii toracice prin care se introduc tuburi de dren cu scopul de
evacuare a colecţiilor aeriene, lichidiene, purulente sau mixte.
Scopul drenajului :
-eliminarea aerului din pneumotoraxul spontan, traumatic ;
-eliminarea sângelui din hemotoraxul spontan, traumatic;
-eliminarea colecţiilor purulente din empiemul pleural;
-reexpansiunea parenchimului colabat (aducerea plămânului la perete);
-eliminarea exudatelor postoperatorii ;
-eliminarea exudatelor pleurale maligne ;
-restabilirea echilibrului mediastinal.
Intervenţiile asistentei medicale:
-pregătirea materialelor;
-pregătirea fizică şi psihică a bolnavului;
-servirea medicului cu materialele necesare;
-supravegherea şi îngrijirea bolnavului cu drenaj thoracic.
Materiale necesare sterile:
-trusa de intervenţie chirurgicală (bisturiu, foarfecă, două pense Koher, fir pentru
piele, ace, portace);
-trocar cu mandren sau dren special toracic Vygon ;
-dren pleural cu secţiunea ,,dreapta’’ perpendicular pe lungimea tubului, cu orificii
laterale pe ambele feţe cu dimensiuni mai mici decât diametrul tubului;
-casoletă cu pansamente sterile , câmpuri sterile ;
-seringi şi ace sterile;
-xilină 2%;
-soluţie antiseptic-betadine;
-sursa de aspiraţie-pompa de vid acţionată prin motor electric sau aspirator montat la
staţia central;
-trusa de aspiraţie.
 Pregătirea locului :
-spălarea, raderea pilozităţilor, dezinfecţia tegumentului cu alcool iodat ;
-bolnavul se aşează în poziţie de decubit lateral, pe partea sănătoasă pentru
toracostomia de evacuare a revărsatului pleural sau în decubit dorsal în drenajul
bilateral sau când drenul trebuie amplasat anterior.
Intervenţiile asistentei în timpul tehnicii:
-supraveghează funcţiile vitale ;
-menţine bolnavul în poziţie ;
-serveşte medicul ;
-administrează medicamentele indicate ;
-transportă bolnavul la serviciul de radiologie pentru verificarea drenajului la cererea
medicului.
Îngrijiri aplicate după tehnică :
-aşezarea pacientului în poziţie antalgică (semişezândă cu trei perne) ;
-supravegherea funcţiilor vitale, tusei, durerilor, tahicardiei, hipotensiunii ;
-supravegherea drenajului continuă;
-măsurarea cantităţii secreţiilor eliminate pe ore;
-schimbarea bateriei de aspiraţie sau borcanului de aspiraţie după clamparea tubului de
dren;
-respectarea regulilor de asepsie ;
-nu este indicată dezobstruarea prin diverse manevre sau introducere de lichide pe tub,
deore ce este risc de infecţie ;
-suprimarea drenului este precedată de pensarea lui timp de 24h şi control radiologic ;
-după scoaterea tuburilor se obstruează cu fir orificiul şi se pansează steril ;
-drenajul aspirativ trebuie să fie într-un singur sens şi se poate menţine 7-8 zile ;
-diferenţa de nivel dintre cavitatea pleurală drenată şi bateria de aspiraţie să fie de
minimum 50 cm ;
-tubul de dren de la bolnav la sursa de aspiraţie va avea un traseu în pantă fără bucle.

PLEUREZIILE PURULENTE-: Sunt colecţii purulente în spaţiul pleural, având şi

alte denumiri cum ar fi empiem, piotorax, abces pleural.
Clasificare:
-pleurezii purulente netuberculoase;
-pleurezii purulente tuberculoase (empiemele bacilare).
Tratamentul chirurgical :
-drenaj pleural prin pleurotomie în punctul decliv al colecţiei pleurale ;
-drenajul pleural poate fi şi activ printr-un tub de dren racordat la un aparat de
aspiraţie ;
-fistulă pleurobronşică (drenaj pleural de tip Beclere)

SUPURAŢIILE BRONHO – PULMONARE-Sunt inflamaţii supurate ale

parenchimului pulmonar sau conductelor bronşice manifestate clinic prin bronho -
pioree.
ABCESUL PULMONAR este unic sau multiplu şi reprezintă o colecţie purulentă
fara membrană piogenă delimitată de parenchimul care este densificat, inflamator,
hepatizat. Puroiul are culoarea şi mirosul caracteristic germenului cauzal. În faza de
supuraţie deschisă în bronşie sunt prezente :
Manifestări de dependenţă(semne şi simptome)
-semnele premonitorii, vomica - frisoane şi hemoptizie;
-vomica însoţită de tuse cu asfixiere, şoc;
-tuse frecventă, expectoraţie fetidă;
-sindrom septic cu stare generală alterată.
Tratament medical: drenaj postural ventral, bronhoaspiraţie endoscopică,
antibioterapie masivă;
Tratament chirurgical: pleurotomie simplă cu drenaj pleural de tip BECLERE
sau drenaj aspirativ; rezecţii pulmonare în abcesul cronic (lobectomie, bilobectomie,
pneumomectomie).
TRAUMATISME TORACICE sunt frecvente datorită accidentelor de circulaţie care
reprezintă mai mult de 40% din cauze. Alte cauze sunt căderile de la înălţime, striviri,
agresiunile cu arme albe, violenţele, catastrofe naturale.
Clasificarea traumatismelor toracice:
-închise - contuzii; fracturi ale scheletului - stern, coaste - volet toracic, vertebre
-deschise - plăgile toracice asocite cu fracturi .
Manifestări de dependenţă(semne şi simptome)
-durerea are drept consecinţă limitarea expansiunii toracice atât la hemitoracele lezat
cât şi la cel sănătos, reduce frecvenţa şi eficienţa tusei ceea ce constituie un risc de
complicaţii infecţii; toracele nu poate fi pus în repaus total după traumatisme deoarece
trebuie să asigure respiraţia
-obstrucţia căilor aeriene prin hipersecreţie, hemoragie, edem pulmonar sau spasm
bronşic;
-tulburări respiratorii - insuficienţă respiratorie acută;
-tulburări cardiace - tahicardie, fibrilaţie, semne de insuficienţă cardiacă.
Contuziile toracice sunt leziuni simple care nu pun în pericol viaţa pacientulu
vindecă fără sechele ; este necesară o radiografie pentru a se stabili diagnosticul;-
îngrijiri : calmarea durerii cu analgezice; repaus câteva zile.
Fracturile costale pot fi:
-simple în lemn verde (fisură) mai ales la copii, la o singură coastă sau la mai multe
fără deplasare; se vindecş în 20 zile cu sau fără tratament.
Fracturile sternului sunt provocate fie prin acţiune directă, indirectă, prin flexie sau
extensie forţată; se consolidează în 30 - 40 de zile, probleme de dependenţă : durere în
punct fix, tumefacţie şi echimoză.

Voletele costale sunt leziuni traumatice ale peretelui toracic.Voletul costal

reprezintă înteruperea continuităţii şi rigidităţii cutiei toracice prin fracturarea
coastelor (1, 2, 3) sau a sternului şi coastelor uni sau bilaterale;
Manifestari de dependenţă(semne şi simptome)
-durere
-insuficienţă respiratorie acută;
-respiraţie paradoxală care apare în voletele anterioare mobile(inversarea mişcării
peretelui toracic în timpul inspirului şi expirului);
-hipoxie şi hipercapnie secundară.
 Intervenţii de urgenţă în traumatismele toracice:
La locul accidentului:
-dezobstruarea rapidă a căilor aeriene superioare;
-blocarea voletului costal mobil; obturarea plăgilor toracice deschise şi penetrante cu
un strat gros de comprese tifon, vată, peste care se aplică o folie de plastic şi se fixeză
cu benzi leucoplast;
-hemostază provizorie; oxigenoterapie; transport la spital cu ambulanţe echipate
corespunzător cu sursă de oxigen, trusă de intubaţie(IOT), monitor,defibrilator.
In spital în secţia de chirurgie toracică se practică:
-restabilirea mecanicii respiratorii;
-evacuarea revărsatelor aeriene, hemoragice, drenajul colecţiilor lichidiene;
-permeabilizare căilor aeriene;
-hemostază chirurgicală: toracotomie reparatorie, sutura plăgilor arborelui
traheobronşic, parenchimului pulmonar, refacerea diafragmului.
 ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ,,Grigore Ghica Vodă’’
Profesor : Marinica Enache

Modulul 28 : Chirurgie toracică, cardiovasculară şi nursing specific

Unitatea nr. 3

TORACOSCOPIA

Definiţie:
-este examenul endoscopic al organelor din cuşca toracică
-prin toracoscopie se vizualizează spatial pleural, cavitatea toracică, diafragmul,
mediastinul, pericardul, coastele, pleura viscerală, plamânul, coloana vertebrală.
-se efectuează cu un endoscop rigid numit TORACOSCOP prevăzut cu un sistem
optic şi sursă de lumină.

Materiale necesare:
-mănuşi sterile, comprese sterile, tampoane, soluţii dezinfectante
-medicamente anestezice, sedative, antibiotice, antalgice
-toracoscop cu toate anexele sterile
-trusa de microchirurgie
-sursa de oxigen

Etape de executie:
Pregătirea materialelor
Pregătirea bolnavului:
-Psihică: se informează şi se ia consimţământul scris
-Fizică:
-se recoltează: TS,TC, TQ, hemoleucogramă, grup sanguin şi Rh, trombicite
-se efectuează EKG, Rgf toracică
-se măsoară funcţiile vitale
-la sfârşitul toracoscopiei se recomandă totdeauna drenajul pleural
-cu o seară înainte se dă un sedativ şi 1tb de codeine
-în ziua examinării bolnavul nu mănâncă

Rolul asistentei:
-pregăteşte materilalele necesare şi bolnavul pentru efectaurea tehnicii
-serveşte medicul şi supraveghează pacientul în timpul tehnicii şi după
-supraveghează funcţiile vitale şi menţine bolnavul în poziţie
- adm medicamentele indicate

Ingrijirea pacientului:
-se monitorizează funcţiile vitale
-se asigură repausul la pat
-se asigură funcţionarea drenajului aspirativ
-se adm antalgice
-se verifică pansamentul din jurul tubului de dren
-se previn complicaţiile, infecţiile prin adm de antibiotice, la recomandare

Reorganizarea locului de munca:

-se spală instrumentarul folosit şi se preg. pt sterilizare
-se asează în ordine materialele reutilizabile
-se notează tehnica în FO
 Ziua post toracoscopie:
-se efectuează analize de laborator la indicaţie
-adm. medicaţiei, oxigenului
-prev. complicaţiilor prin mobilizare, tapotaj,masaj
-monitorizarea funcţiilor vitale
-suprv. drenului, pansamentului
-ingrijiri igienice, asigurarea confortului
-alim. şi hidratarea, educaţia sanitară.

PANSAMENTUL
Pansamentul este actul chirurgical prin care o plagă se aseptizează, se protejează
împotriva oricărei infecţii, iritaţii sau traumatisme exterioare, asigură o bună absorbţie
a secreţiilor, un repaus perfect a regiunii lezate pentru a-i uşura vindecarea.
Principiile executării pansamentului
Pansamentul se execută în sala de pansament aseptică sau septică, în funcţie de
starea plăgii; la pat se vor executa numai în cazul în care pacientul nu se poate
mobiliza.
Efectuarea corectă a unui pansament trebuie să respecte următoarele principii
fundamentale:
• Orice pansament va fi făcut cu bolnavul în decubit, rareori în poziţie şezândă şi
niciodată cu bolnavul în picioare, deoarece neobişnuit cu atmosfera sălii de
pansamente, a instrumentarului etc., acestea îl pot impresiona încât îşi poate pierde
cunoştinţa, provocându-i în cădere traumatisme de care suntem răspunzători.
• Pansamentul se execută de către două persoane: medicul şi asistenta care-l serveşte cu
materiale necesare
• Totdeauna alături de bolnav se aşază o tăviţă renală, în care se vor pune pansamentul
scos şi compresele utilizate la efectuarea pansamentului
• Pansamentul va fi efectuat cu ajutorul a doua pense (incorect cu una);
• Se va lucra în condiții de asepsie perfectă : instrumentele şi materialele folosite să fie
sterile, iar mâinile celui ce-l execută şi tegumentele din jurul plăgii dezinfectate;
• Se va asigura absorbţia secretiilor: o compresă de tifon acoperită de vată hidrofilă;
• Se va aseptiza plaga cu antiseptice corespunzătoare stadiului ei de evoluţie;
• Se va proteja plaga faţă de agenţii termici, mecanici, climaterici şi infecţioşi ai
mediului înconjurător;
• Se va asigura repausul sau imobilizarea regiunii lezate pentru a grăbi vindecarea.
Atenţie !!!
• Sunt categoric interzise apăsarea, stoarcerea sau masajul plăgii sau regiunilor
învecinate; prin aceasta s-ar putea provoca o diseminare a germenilor din plagă
determinându-se o septicemie;
• Nu se introduc în casoletă instrumentele cu care se lucrează în plagă. Pentru păstrarea
asepsiei se poate întrebuinţa o pensă numai pentru servirea materialului necesar (alta
la fiecare pansament);
• În cazul pansamentelor care produc dureri se administrează în prealabil antialgice şi
sedative ale sistemului nervos central.
Materiale necesare
Pentru efectuarea unui pansament sunt necesare substanţe de aseptizare a plăgii,
materiale de protecţie, mijloace de fixare şi instrumentar adecvat.
Substantele antiseptice sunt reprezentate de diverse soluţii cu rol de curăţare şi
dezinfectare a plăgii şi tegumentelor din jur.
• alcoolul medicinal,
• tinctura de iod,
• apă oxigenată,
• soluţia Dakin,
• acidul boric etc.
Materialele pentru protejarea plăgii trebuie să întrunească urmatoarele calităţi:
• Să fie uşoare
• Să nu fie iritante pentru tegumente
• Să se poată steriliza
• Să aibă putere de absorbţie
• Să realizeze o compresiune elastică a plăgii
• Să se opună pătrunderii germenilor din afară
1) Tifonul (comprese)
2) Vată
Mijloace de fixare
1. Galifixul (mastisolul)
Avantaje :
- realizează o bună fixare a pansamentului peste plagă
Dezavantaje :
- pot apărea cazuri de intoleranţă (urticarie)
- se poate dezlipi uşor la pacienţii agitaţi
2. Leucoplastul
Avantaje :
- permite o supraveghere uşoară a regiunii operate
- nu jenează funcţiile segmentului respectiv
Dezavantaje :
 - dezlipirea este dureroasă
- capacitatea de aderare are o perioadă mică de eficienţă
- este impermeabil la aer (se produce macerarea tegumentului de sub bandă

Instrumentarul
Pensa chirurgicală, pensa anatomică, pensa Pean, pensa Kocher,
foarfecă, sonda canelată, sonda butonată(stilet), chiureta Volkman,
tăviţă renală

Pensa Pean Pensa Kocher

Chiuret
ă
Foarfeca
Tăviţă renală

Pensă
anatomică
 Alte materilale
• Benzina sau eterul - pentru degresarea tegumentului
• Meşe
• Tuburi de dren
• Aleze sterile etc.
Tehnica pansamentului
1) Medicul îşi pune mănuşi sterile şi este servit cu instrumentele necesare
2) Se dezlipeşte cu blândete pansamentul vechi (dacă acesta este lipit de plagă, se
umezeşte cu apă oxigenată sau permanganat de potasiu)
3) Se curăţă tegumentul din jurul plăgii cu un tampon îmbibat cu benzină pentru
degresare. Se va şterge de la plagă spre periferie pentru a nu contamina plaga. Se
dezinfectează apoi pielea din jurul plăgii cu alcool sau tinctura de iod (betadină).
4) Tratamentul plăgii se face în funcţie de natura şi momentul evoluţiei sale.
• Plăgile operatorii cu evoluţie aseptică nu necesită tratamente speciale
• Plăgile secretante se vor curăţa prin spălare cu soluţii antispetice
• Seroamele şi hematoamele se vor evacua prin scoaterea a 1-2 fire de sutură cu
ajutorul unei sonde butonate sau canelate
• Colecţiile purulente se deschid larg şi se drenează cu tuburi
5) Protecţia plăgii se începe cu aplicarea a 2-3 comprese de tifon, peste care se aplică
vată hidrofilă, grosimea ei fiind în funcţie de cantitatea de secretii din plagă.
6) Fixarea pansamentului cu galifix, leucoplast sau feşe
Tipuri de pansament
1) Pansament protector se utilizează în plăgi care nu secretă. Se face cu 2-3 straturi
de comprese.
2) Pansament absorbant se aplică pe plăgile drenate sau secretante şi este alcătuit
dintr-un strat de comprese şi un strat de vată hidrofilă.
3) Pansament compresiv se indică cu scop hemostatic, pentru imobilizarea unei
regiuni sau pentru reducerea unei cavităţi superficiale după puncţionare. Se aplică
un strat de comprese, peste care un strat mai gros de vată şi apoi se fixează cu feşe
în aşa fel încât compresia să fie repartizată uniform pe toată suprafaţa regiunii şi să
nu fie jenată întoarcerea venoasă.
4) Pansamentul ocluziv indicat în plăgile însoţite de leziuni osoase, constă în
acoperirea plăgii cu comprese şi vată peste care se aplică aparatul gipsat pentru
imobilizarea osoasă.
Bandajul sau înfăsarea chirurgicală reprezintă metoda de fixare a
pansamentului sau de imobilizare temporară a unor regiuni anatomice cu ajutorul
feşilor.
Feşile pot fi de tifon, de pânză sau ţesătură elastică, de diferite lungimi şi
lăţimi, în funcţie de regiunea pe care o acoperă. . Lăţimea unei feşi este cuprinsă
între 5-25 cm, iar lungimea 1-20 m. Ele se livrează în formă de sul, cu capătul
iniţial la exterior şi cel terminal în interior.
Indicaţiile bandajului
- fixarea pansamentului în regiunile în care materialele cu substanţe adezive nu
asigură această cerintă ( pe extremitaţi, regiunea capului, zona articulaţiilor);
- fixarea pansamentelor unor plăgi usoare situate în regiuni supuse traumatismelor in
timpul activiaţii (mîna, picior);
- efectuarea unui pansament compresiv
- imobilizarea temporară a membrelor care au fost supuse unor traumatisme
(entorse, lixatii, fracturi)
Principii
- să imobilizeze perfect pansamentul pentru protecţia plăgii
- să fie elastică pentru a nu produce leziuni de compresie
- să fie efectuată cu blindeţe şi îndeminare pentru a nu spori suferinţa bolnavului
1) bandajarea membrelor se incepe din porţiunea distală spre cea proximală în sensul
circulaţiei venoase
- bandajarea trebuie sa inceapă si să se termine la 15-20 cm de plagă
- sa permită mişcări în articulaţiile interesate
2) capătul feşei va fi plasat opus plăgii şi se va fixa printr-un nod care nu jenează sau
cu leucoplast
3) turele feşei să nu prezinte cute şi să se acopere parţial unele pe altele pentru a nu
aluneca
Bandajarea toracelui se efectuază pentru fixarea pansamentului la nivelui
regiunii toracice cât si pentru imobilizare în fracturi de coaste şi entorse sau luxaţii
ale umarului şi a claviculei. Tipurile de bandaje sânt: bandajul circular, spica
sânului, bandajul Desault, bandajul Velpeau şi basmaua pentru imobilizarea
braţului şi a umarului
Tipuri de bandaje

bandajul umarului bandajul toracelui bandajul sânilor bandajul sânului

(în spică) (în spică) (în spică) (în spică)
Bandajul circular al toracelui se realizeaza conducând faşa circular incepând din
regiunea inferioară a toracelui 2-3 ture de fixare, după care efectuam ,,manevra
policelui" şi se conduce faşa de jos în sus peste umăr, coborând faşa pe spate
pentru a realiza asfel o bretea de susţinere pe umăr, fixând-o apoi cu o tura
circulară peste torace. Se repetă manevra pentru a doua bretea peste celălalt umăr.
Se conduce faşa în ture spiralate pâna în axilă, unde se închee cu 2 ture circulare.
 Spica sânului se începe cu două ture circulare de fixare pe torace, după care
se conduce faşa de jos în sus spre umarul opus sânului de pansat, trecând peste
sânul interesat. Se coboară faşa pe spate prin axila sânului ce trebuie pansat, pâna
în dreptul turei circulare, care se execută de fiecare dată după ce s-a trecut faşa
peste sân şi spate. Se încheie bandajul cu doua ture circulare. Spica dublă acoperă
în mod similar ambii sâni.

TROMBOEMBOLISMUL PULMONAR

Definiţie : Migrarea unui embolus in circulatia arteriala pulmonara,de obicei un

fragment de trombus,mai rar grasime,aer sau lichid amniotic.
Etiologie
Stari primare de hipercoagulabilitate

-deficienta de antitrombina III(principalul inhibitor al trombinei),deficienta

de proteina S,C,fibrinoliza deficitara
Stari secundare de hipercoagulabilitate
-tromboza venoasa profunda cauzata de : interventii chirurgicale recente,
obezitate, neoplasme, contraceptive orale, sarcina;
-tromboza atriului drept cauzate de: infarct miocardic, fibrilatie atriala,
cateterism cardiac
Manifestări de dependenţă :

- in embolia masiva : moartea subita , precedata uneori de sincopa

bradicardica
-in cordul pulmonar acut : durere toracica cu caracter pleuretic sau anginos,
anxietate extrema insotita de senzatia de moarte iminenta, tahicardie, tahipnee,
cianoza+semne de IC dr.hTA, puls filiform, extremitati reci, oligurie
Investigatii
-angiografia pulmonara –singura metoda ce permite dg.de certitudine –apare
amputare pulmonara
 Tratament
-profilactic-mobilizare precoce si tratament anticoagulant (Heparina) pre-si
postoperator la pacientii cu risc:varsta peste 40 ani, interventii cu durata peste 1
ora, obezitate, neoplasme;

-tratament trombolitic si anticoagulant in IMA ,la protezatii valvulari si

vasculari ;

- igienodietetic (se recomanda a fi efectuat in unitatea de terapie intensiva)-

repaus absolut la pat ,minim 3-5 zile
-tratament anticoagulant injectabil (heparina) sau pe cale orala
(Acenocumarol,Warfarina)
-tratament trombolitic(streptochinaza ,activator tisular de plasminogen)
-tratament chirurgical- embolectomia-2 proceduri: chirurgical, pe torace
deschis sau cu cateter de suctiune introdus percutan transvenos in artera pulmonara
 PREGĂTIREA PREOPERATORIE ŞI SUPRAVEGHEREA
POSTOPERATORIE ÎN CHIRURGIA TORACICĂ

PERIOADA PREOPERATORIE:
1.Examene specifice:
-radiografia pulmonara, fata si profil
-analiza gazelor sangvine
-probele functionale respiratorii
-scintigrafia pulmonara
-fibroscopia bronsica
-se cauta focare infectioase la distanta(ORL, stomatologice) care sa trateaza
-bilantul metastazelor(daca e neoplasm pulmonar) prin ecografie hepatica,
scintigrafie osoasa, markeri tumorali
-EKG

2.Analize de laborator pt bilantul preoperator:

-hemoleucograma
-factorii de coagulare
-gr sangvin si Rh
-ionograma, uree, glicemie,
TGP,TGO

3.Pegatirea pacientului:
a.cu citeva zile inainte:
-pregatirea psihica si obtinerea consimtamintului scris
-gimnastica respiratorie
-oprirea fumatului
-dus cu sapun dezinfectant
-masurarea functiilor vitale
-epilarea intregului torace
b.Seara dinaintea operatiei:
-dus cu sapun dezinfectant
-inspectarea integritatii tegumentului
-badijonarea toracelui cu alc iodat sau betadina
-clisma evacuatoare
-oprirea alimentatiei si hidratarii
c.In ziua operatiei:
-dus
-badijonarea toracelui
-premedicatie in functie de indicatie
-schimbarea lenjeriei de corp
-masurarea functiilor vitale
-verificarea foii de observatie si insotirea la sala de operatie

PERIOADA POSTOPERATORIE

1.Intoarcerea de la blocul operator

La iesirea din sala de operatie, pacientul prezinta:
-o incizie toracica laterala sau axilara, cusuta cu fir de sutura si acoperita de
pansament
-o masca cu oxigen
-unul sau doua drenaje toracice
-linie venoasa periferica si/sau centrala
2.Ingrijiri postoperatorii:
a.in cazul operatiilor fara complicatii:
-se urmareste perfuzia si se adm medicatia prescrisa(sol perfuzabile,
antibiotice,analgetice)
-se urmareste si goleste drenajul pleural
-se supravegheaza pansamentul care se schimba la doua zile sau ori de cite ori este
nevoie, la 14zile se scot firele de sutura
-toaleta se face pe regiuni
-alimentatia se reia treptat, dupa verificare reluarii tarnzitului(eliminarea de gaze si
materii fecale)
-se adm tratament anticoagulant
- miscari active si pasive pt prevenirea complicatiilor imobilizarii
b.in cazul operatiilor complicate:
Dupa citeva ore, zile, saptamini pot apare diverse complicatii:

Suprainfectia bronsica:
Cauza: stagnarea secretiilor bronsice cu absenta expectoratiei si capacitate
respiratorie redusa la un pacient care nu tuseste pentru a nu simti durerea
Semne:
-cianoza si dispnee
-tuse quintoasa si productiva
Interventii:
-kinetoterapie respiratorie pentru facilitarea eliminarii
-aspiratie traheala
Decompensarea respiratorie:
Cauza:rezectia chirugicala(lobectomie, pneumectomie)
Semne:
-dispnee cu durere toracica
-tahicardie
-hipoxie si cianoza
-insuf cardiaca dr cu edeme ale membrelor inferioare, oligurie, turgescenta
jugularelor
Interventii:
-oxigenoterapie
-bronhodilatatoare si diuretice
- kinetoterapie respiratorie

Tromboza venoasa:
Cauza:imobilizare prelungita
Semne:
-durere spontana sau la palpare in molet
-durere la dorsoflexia piciorului pe gamba
-dilatare venoasa
-edem unilateral
-febra
Interventii:
-tratament anticoagulant
-fasa elastica
-mobilizari active si pasive

Educatia pacientului:
-consiliere pentru abandonarea fumatului
-reeducare respiratorie
-educarea privind utilizarea metodelor si aparatelor pt trat inhalator
 Interventiile asistentei medicale in clinica de chirurgie toracica

Delegate:
-dezobstruarea cailor respiratorii
-pregatirea materialelor si bolnavilor pentru investigatii specifice(drenaj pleural,
toracoscopie)
-pregatirea preoperatorie
-ingrijirea postoperatorie a bolnavilor
-recolatarea analizelor de laborator
-adm medicatiei, oxigenoterapie
-prevenirea complicatiilor prin mobilizare, tapotaj, masaj
-monitorizarea functiilor vitale
-supravegherea drenurilor si pansamentului

Autonome:
-ingrijiri igienice, asigurarea confortului si pozitiei bolnavului, masaj, ajutarea
bolnavului
-adm de oxygen in caz de dispnee
-educatia sanitara a bonavilor

DEZOBSTRUAREA CĂILOR RESPIRATORII

Obstructia brusca a cailor aeriene poate fi provocata de un corp strain care a

intrat accidental in gat sau bronhii, prin aspirarea de sange, mucus, lichid de voma,
cand limba blocheaza faringele sau in urma unor traumatisme, bronhoconstricii,
bronhospasme. Obstruarea cailor aeriene va determina leziuni cerebrale si apoi
moartea in 4-6 minute de la instalare.

Manevra Heimlich este o compresie brusca in abdomenul superior care

creeaza astfel o presiune suficienta penru a expulza corpul strain. Acesta manevra
se foloseste la pacientii constienti, adulti. Daca pacientul este inconstient, obez,
operat recent pe abdomen, sau este o femeie insarcinata, acesta manevra nu se
poate folosi ci se aplica in zona toracelui, pieptului, pentru a forta aerul sa iasa si sa
expulzeze astfel si corpul strain care va inlaturat apoi cu ajutorul degetelor.
Manevra este contrandicata la pacientii prezinta o ostructie partiala a cailor
aeriene si care isi pot mentie o ventilatie adecvata pentru a indeparta corpul strain
prin tuse. Pe de alta parte, pacientul cu caile aeriene obstruate care nu poate vorbi,
tusi, respira, necesita instituirea de urgenta a resuscitarii cardiorespiratorii. La
pacientii adulti si inconstienti cu obstructie de cai aeriene, se va cauta orb corpul
strain in gura, dar la copii acest lucru se va face doar daca va putea fi vizualzat
corpul strain. Implementarea: se determina nivelul de constienta a pacientului
batandu-l pe umar si cerandu-i sa tuseasca.
- Daca are o obstructie incompleta de cai aeriene nu va putea sa vorbeasca dar se
vor auzi zgomote respiratorii asemenatoare horcaielilor. Aceasta va confirma
obsrcutia partiala a cailor aeriene si pacientul trebuie incurajat sa tuseasca. Acest
lucru fie va elibera caile aeriene fie le va obstrua deplin. In obstructia completa, in
functie de nivelul de constienta a pacientului se va actiona diferit.

Pentru un pacient adult, constient:

- se va explica pacientului foarte pe scurt ca veti incerca sa eliminati corpul strain

- asistenta se va pozitiona in spatele pacientului si ii va inconjura talia cu
mainile.Va strange pumnul la o mana si il va pozitiona putin deasupra ombilicului
pacientului, pozitionand cealalta mana temeinic peste pumnul strans
- se vor efectua 5 miscari separate, distincte, de strangere puternica a abdomenului,
rapid, indreptate inspre interiorul abdomenului pacientului si in sus. Miscarile
trebuie sa fie suficeint de puternice pentru a provoca tuse si a disloca corpul strain
- pacientul trebuie tinut foarte bine in timpul manevrei, deoarece el isi poate pierde
cunostinta intre timp si va trebui sustinut sa nu cada brusc, ci va fi asezat jos,
avand grija sa nu fie obiecte in jur care sa-l raneasca.Sustinandu-i capul si gatul,
pacientul va fi intins in decubit dorsal
- se va cere ajutor sau se va activa codul de urgenta daca este posibil ü se va
deschide gura pacientului, se va face subluxatie mandibulara si se va cauta cu
degetele corpul strain
- se va incerca ventilatia bolnavului. Daca pieptul nu se misca se va repozitiona
mandibula si se vor efectua inca 5 compresii abdominale ferme in interior si in sus
apoi se va urma protocolul pentru pacientii inconstienti

Pentru un pacient adult, inconstient:

- daca pacientul va fi gasit inconstient se va stabili nivelul sau de constienta, se va

activa codul de urgenta daca este posibil sau se va cere ajutor
- se vor deschide caile aeriene facandu-se subluxatie de mandibula si verificandu-
se daca respira
- daca nu respira, se va incerca ventilarea sa cu repozitionarea cailor aeriene
- daca metoda este ineficenta, asistenta se va pozitiona in genunchi, peste pacient,
cu un genunchi de o partea a acestuia si unul de alta parte si va efectua 5 compresii
abdominale ferme inspre interior si in sus cu mainile plasate intre ombilic si
apendicele xifoid
- se vor deschide caile aeriene prin subluxatie de mandibula pentru a evita ca limba
sa alunece in fundul gatului
- se va cauta si curata gura cu degetele ( adanc in gat, la radacina limbii) pentru a
depista corpul strain si se incerca indepartarea acestuia daca este gasit printr-o
miscare a degetului asemanatoare unui carlig
- unii medici obiecteaza asupra eficientei manevrei oarbe de gasire a corpului
strain cu ajutorul degetelor, deoarce considera ca se actioneaza tot ca o obstructie,
atata timp cat corpul strain nu a fost vizualizat. Acestia sunt de parere ca simpla
subluxatie a mandibulei ar trebui sa disloce obstructia
- dupa indepartarea obiectului se va ventila pacientul verificandu-se pulsul si daca
apare respiratia spontana
- daca este necesar se va incepe resuscitarea cardiorespiratorie
- daca corpul strain nu a fost indepartat se reincearca ventilarea bolnavului si
20
compresiile abdominale pana cand acesta va fi inlaturat
TRAHEOTOMIA
Traheotomia presupune crearea unui orificiu (traheostomie) în trahee şi
introducerea unui tub special pentru menţinerea permeabilă a căii aeriene astfel
obţinute. Această procedură se face când orice altă metodă de a elibera căile
aeriene eşuează (edem laringeal, tumoră, corp străin) sau când intubaţia
endotraheală este contraindicată.
Traheotomia permite ventilarea bolnavului, aspirarea la pacienţii care nu pot tuşi
eficient, previne aspirarea secreţiilor de către pacienţii comatoşi.
Traheotomia se efectuează de către medic ajutat de unu sau doi asistenţi. Se
poate efectua din timp, cu pregătire, sau de urgenţă, chiar la patul bolnavului.
Materiale necesare:
- tub (canulă) de traheostomă de mărime adecvată
- dilatator de trahee steril
- comprese sterile
- câmp steril
- mănuşi sterile
- halat
- stetoscop
- echipament de aspirat
- seringi
- anestezic local
- sursă de oxigen şi echipament de adminstrare a oxigenului
- trusă de urgenţă
- ventilator cu circuit steril pregătit
- bisturiu
- fire de sutură
- foarfecă sterilă
- pense sterile
- betadină
- paduri alcoolizate
Tehnica :
- se va explica procedura pacientului chiar dacă acesta nu este total conştient
- se asigură intimitate
- se asigură ventilaţie până când este efectuată traheotomia
- se plasează o aleză, un prosop rulat sub umerii pacientului şi se va poziţiona
gâtul în hiperextensie
- medicul îşi va pune mănuşi sterile, halat şi mască
- se va oferi medicului pensa sterilă şi compresa sterilă cu betadină pentru a
dezinfecta zona
- medicul va acoperi zona cu un câmp steril cu deschizătura în mijloc pentru
evidenţierea zonei de incizie
- se va oferi medicului anestezicul într-o seringă conform indicaţiilor sale
- dupa ce medicul efectuează anestezia locală şi va face incizia (de obicei
la 1-2 cm sub cartilajul cricoid) va injecta din nou anestezic în lumenul traheal
pentru a suprima efectul de tuse, apoi va crea stoma prin trahee
- imediat după ce medicul va efectua stomizarea traheei, asistenta o va aspira de
sânge şi secreţii care o pot obtura sau pot fi aspirate în plămâni
- după aspirare, medicul va introduce canula în stoma (stoma va fi fixată la piele)
- asistentul introduce aer în balonaşul canulei pentru a fixa, va adapta canula la
ventilator sau la altă modalitate de adminstrare a oxigenului
- asistenta îşi va pune mănuşi sterile, va face pansament cu comprese sterile şi va
fixa canula cu banda de fixare (de obicei există truse pregătite cu toate
echipamentele necesare anumitor maenevre. În trusa de traheotomie se va găsi şi
banda de fixare specifică securizării canulei)
- se vor arunca materialele în recipientele specifice de colectare
- se poate face o radiografie pentru a vedea dacă este corect amplasată canula
Îngrijirea traheostomei:
Indiferent dacă traheotomia a fost făcută de urgenţă sau a fost planificată, ca o
măsură temporară sau permanentă, îngrijirea traheostomiei are aceleaşi scopuri:
-menţinerea permeabilităţii sale prin aspirarea de secreţii care o pot obstrua,
-menţinerea integrităţii pielii din jur,
-prevenirea infecţiilor,
-suport psihologic.
-îngrijirea traheostomei se va face prin tehnici sterile pentru a preveni infecţiile
lntubatia oro traheala (IOT)
 INTUBAŢIA ENDOTRAHEALĂ

Intubarea endotraheala presupune insertia orala sau nazala a unei sonde, prin
laringe pana in trahee pentru instituirea mecanica a ventilatiei.
- Este efctuata de anestezist sau de un asistent specializat pe urgente.
- Se foloseste intubarea pacientului incaz de urgente majore, cum ar fi stopul
cardiorespirator, in epiglotite sau anesteziile care preced interventiile chirurgicale.
- Avantajele intubarii endotraheale sunt mentinerea functionalitatii cailor aeriene,
protectia impotriva aspiratiilor in trahee din tubul digestiv, permite indepartarea
secretiilor traheobronsice la pacientii care nu pot tusi eficient, permit ventilatia
mecanica.
- Dezavantajele sunt cresterea riscului de infectie, impiedicarea comunicarii
verbale.

Intubarea endotraheala este contrindicata pacientilor cu traume severe ale cailor

aeriene sau cu obstacole majore, care nu permit introducerea fara riscuri a sondei
de intubatie (la acestia se va efectua cricotirotomie). De asemenea, la pacientii cu
leziuni ale coloanei vertebrale se poate contrindica intubarea deoarece este foarte
dificil de facut in conditiile in care pacientul nu trebuie sa fie deloc mobilizat.

Materiale necesare:
· sonde de intubatie de diverse marimi confrom statututlui fizic al pacientului
· seringi de 10 ml
· stetoscop
· manusi
· laringoscop cu bateria incarcata si lame de laringoscop de diverse marimi si
curburi
· anestezic local sb forma de spray
· lubrefiant pe baza de apa ( ca sa poata fi absorbit prin membrana mucoasei)
· leucoplast
· echipament de aspirat
· pipa guedel
· trusa de urgenta
· balon ruben
· circuit ventilator steril
· baterie de rezerva pentru laringoscop
Pregatirea echipamentului:

· se selecteaza sonda necesara ( 2,5-5,5 mm necurbata pentru copii, 6-10 mm

curbata pentru adulti. Marimea obisnuita pentru femei este de 7,5 mm iar pentru
barbati de 9 mm)
· se verifica daca laringoscopul este incarcat, atasand cea mai potrivita lama
· daca nu se aprinde lumina laringoscopului se va inlocui bateria
· se va desface sonda prin tehnica sterila si se va aplica direct pe capatul sau
lubrefiant pe baza de apa
· se va atasa seringa de 10 ml la capatul balonasului si se va umfla apoi se va
dezumfla ( se va verifica daca balonasul nu este spart)
· deseori este necesara folosirea unui mandren pentru a usura intubarea. Acesta
trebuie lubrefiat pe toata suprafata sa. Se va introduce apoi mandrenul in sonda de
intubatie. Capatul distal al mandrenului nu trebuie sa depaseasca sonda pentru a nu
rani corzile vocale in timpul introducerii (se va introduce pana la aproximativ 1,5
cm de capatul distal al sondei)
· se vor pregati echipamentul de aspirat pentru a fi folosit imediat
· daca pacientul este in pat, se va indeparta tablia patului pentru a facilita accesul
intubatorului
· toate aceste pregatiri trebuie facut foarte repede si folosind o tehnica sterila

Tehnica:

- se administreaza medicatia prescrisa pentru a reduce secretiile respiratorii, pentru

a induce analgezia si anestezia, sau pentru a calma si relaxa pacientul constient
- se ventileaza cu 100% oxigen folosind un balon ruben pana cand pacientul este
intubat, pentru a preveni hipoxia
- se aseaza pacientul in decubit dorsal cu alinierea axelor gurii, faringelui si
laringelui (hiperextensia gatului si a capului)
- se pun manusile si echipamentul de protectie
- se pulverizeaza spray cu lidocaina pe peretele posterioral faringelui pentru a
diminua reflexul de voma si disconfortul pacientului
- daca este necesar se va aspira pacientul inainte de intubare
- fiecare incercare de intubare nu trebuie sa dureze mai mult de 30 de secunde, iar
daca vor fi mai multe incercari, pacientul trebuie ventilat manual intre ele
Intubarea cu vizualizare directa:

- intubatorul (anestezistul sau asitenta specializata pe asa ceva) va lua capul

pacientului, in spate
- se va deschide gura pacientului folosind tehnica degetelor incrucisate. Astfel, se
plaseaza policele pe arcada dentara inferioara si indexul pe cea superioara, apoi se
imping degetele si se deschide gura
- se va tine laringoscopul desfacut in mana stanga si se va introduce cu blandete
lama acestuia prin partea dreapta a gurii pacientului, apoi se impinge limba
pacientului spre dreapta cu lama laringoscopului
- se va tine buza inferioara a pacientului departe de dinti pentru a preveni lezarea sa
- se inainteaza cu lama laringoscopului pana la evidentierea epiglotei
- daca se foloseste o lama dreapta se va introduce sub epiglota, daca se foloseste o
lama curba se va introduce intre baza limbii si epiglota
- se va evita sprijinirea laringoscopului pe dinti pentru a nu provica lezarea
acestora
- daca mai este o persoana care ajuta la intubat se cere acesteia sa apese inelul
cricoidian pentru a inchide esofagul si a preveni riscul de reflux
- se va introduce apoi sonda de intubat printre corzile vocale, evitand lezarea
acestora, pana cand balonasul dispare in spatele corzilor vocale
- se va scoate mandrenul daca a fost folosit si apoi laringoscopul
- se introduce pipa Guedel pentru a preveni sectionarea accidentala a sondei daca
pacientul o musca cu dintii
- se va trage aer in seringa, se va atasa la balonas si se vor introduce 5-10 ml aer
pana se simte rezistenta
- pentru a verifica pozitionarea corecta a sondei se vor observa miscarile
respiratorii ale pieptului (sa fie bilaterale, simetrice)
- se ventileaza manual cu balonul Ruben si se asculta stomacul. Daca acesta se va
destinde sau se vor auzi zgomote specifice aerului, se va scoate imediat aerul din
balonas si se va indeparta sonda (deoarece insemna ca a fost introdusa in esofag),
se va ventila manual pacientul si se va reincarca intubarea cu o alta sonda sterila
pentru a preveni contaminarea traheei
- se face auscultatia bilaterala. Daca se aud zgomotele respiratorii doar de o singura
parte inseamna ca sonda a fost introdusa pe o bronhie de o singura parte. Pentru a
remedia situatia, se va desumfla balonasul si se va retrage sonda 1-2 mm, se va
reausculta si daca se aud sunete bilateral insemna ca sonda este bine plasata
- odata confirmata corecta pozitionare a sondei se va aspira daca este necesar si se
va incepe ventilatia mecanica
- se va introdce aer in balonas (nu excesiv pentru a nu provoca necroza traheala,
dar nici prea putin pentru a nu produce dislocarea accidentala a sondei in timpul
diverselor manevre)
- se va securiza cu foarte multa atentie sonda (exista holdere pentru sonda de
intubatie, in absenta acestora se va securiza cu leucoplast, avand grija ca obrajii
pacientului sa fie uscati pentru a nu dezlipi leucoplastul)
- se va nota gradatia pana la care a fost introdusa sonda, pentru ca, la verificarile
periodice sa se poata observa cu usurinta daca aceasta s-a deplasat in timpul
diverselor manevre
- se va atasa o sonda de aspiratie specifica intre sonda de intubatie si ventilator,
care va permite aspirarea periodica si cu usurinta a pacientului (este o sonda de
aspiratie invelita ntr-un ambalj protector de plastic, care scade riscul de infectie
chiar aca se va folosi aceeasi sonda la acelasi pacient de mai multe ori, permite
ramanerea pacientului pe ventilator in timpul aspirarii ceea ce previne hipoxia,
asistenta nu trebuie sa atinga sonda, nu necesita manusi la aspirare, desi se
recomanda)
- se va verifica gura periodic la pacientul intubat si se va repozitiona sonda pentru a
preveni formarea ulcerelor de presiune. Se va efectua ingrijire orala standard,
periodica