CHIRURGIE TORACICA

SI NURSING SPECIFIC
• Chirurgia toracică este o ramură de specialitate a chirurgiei
care s-a dezvoltat foarte mult pe plan mondial, dar şi în
România. Chirurgia toracică rezolvă prin operaţie toate
afecţiunile chirurgicale ale cutiei toracice şi ale organelor din
aceasta, cu excepţia inimii şi vaselor (artere şi vene) de care se
ocupă chirurgia cardio-vasculară şi a esofagului de care se
ocupă chirurgia esofagului.
• Afecţiuni care se tratează la clinica de chirugie toracică:
tumorile şi abcese bronşice şi pulmonare, cancerul bronho -
pulmonar; chistul hidatic pulmonar; tumori, chisturi
mediastinale;
• tumori şi abcese pleurale, pleurezii purulente, pleurezii
închistate, hemotoraxul, pneumotorax;
• bronşiectazia supurată;
• TBC pulmonar; hernia diafragmatică; traumatismele toracice.
CULEGEREA DATELOR

• Prima etapă a procesului de îngrijire al unui bolnav internat la

clinica de chirurgie toracică o reprezintă culegerea datelor.
Datele se culeg de la bolnav direct când starea generală îi
permite, de la familie, prieteni, membrii echipei de sănătate,
în cazurile urgente de la echipa medicală de pe salvare. De un
real folos sunt documentele medicale ale pacientului, foaia de
observaţie. Este necesar să se cunoască dacă pacientul a avut
afecţiuni pulmonare în antecedente, dacă este dispensarizat
pentru TBC pulmonar, dacă este fumător şi câte ţigări
fumează zilnic.
• Asistenta medicală trebuie să cunoască care sunt problemele
(simptome) urgente ce pot pune în pericol viaţa pacientului şi
să aplice conform pregătirii dobândite în şcoală şi stagiile
practice intervenţii de urgenţă.
Identificarea simptomele şi semnele
în urgenţele medico-chirurgicale
toracice
• Hemoptizia este hemoragia de la nivelul căilor respiratorii şi
plămânului. Este un simptom foarte grav care se întâlneşte în
toate afecţiunile traheo-bronhopulmonare acute sau cronice,
dar şi în unele cardiopatii valvulare, boli de sânge.
• Hemoptizia este un simptom grav care dă complicaţii severe
cum ar fi: şoc hemoragie când se pierde o cantitate mai mare
de sânge;
• blocarea ventilaţiei ce duce la insuficienţă respiratorie;
inundaţie traheo-bronşică cu sânge.
• Caracteristicile hemoptiziei sunt sânge roşu aprins la culoare
(sânge oxigenat), aerat, evacuate pe gură şi nas.
• Tratamentul este medical şi chirurgical. Se instituie un
tratament de oprire a hemoragiei, se tratează cauza
medicamentos, iar în cazuri care nu răspund la tratament se
intervine chirurgicalul)
• Intervenţiile asistentei:
• va aşeza bolnavul în poziţie şezândă sau
semişezând în repaus absolut sfătuieşte bolnavul
să nu vobească
• administrează lichide reci sau dă bolnavului să
sugă cuburi de gheaţă administrează medicaţia
recomandată parenteral prin perfuzie.
• Durerea toracică violentă şi apărută brusc ca un pumnal se întâlneşte în
pneumotorax spontan, embolie pulmonară, pleurezie, pneumonie.
• Durerea toracică este un simptom frecvent care apare în toate afecţiunile
toracice, pulmonare, cardiace. Nu este un semn caracteristic, dar poate fi un
principal indiciu în stabilirea diagnosticului.
• Caracterele durerii: - apare insidios în TBC pulmonar şi cancer
• apare brusc sub formă de junghi violent în pneumotorax, embolie
• intensitate poate fi mare sau medie
• poate fi continuă sau intermitentă
• sub formă de arsură, gheară sau cuţit înfipt.
• Durerea toracică este supărătoare pentru bolnavii cronici, dar în unele
cazuri devine insuportabilă, se acutizează şi necesită tratament de urgenţă.
• Tratamentul este medical, cu analgezice generale.
• Analgezice folosite: Algocalmin, Novalgin, Fortral, Urgendol, Mialgin fiole,
administrate parenteral de asistentă la indicaţie sau prin infiltraţie de către
medic.
• Tratamentul chirurgical al durerii constă în rezecţie de nervi intercostali.(l)
• Expectoraţia mucoasă, spumată aerată, rozată se întâlneşte în
edem pulmonar acut, purulentă în abces pulmonar, supuraţie
pulmonară.
• Intervenţii:
• se tratează cauza şi se favorizează eliminarea medicamentos
în supuraţii.
• Vomica este un semn clinic foarte grav care apare ca o
complicaţie frecventă în chistul hidatic pulmonar, abcesul
pulmonar. Vomica se caracterizează prin eliminarea unei
cantităţi mari de spută > 1 1, cu aspect:
• lichid limpede cu gust sălciu în chist hidatic;
• purulent sau sânge cu puroi în abces pulmonar. Poate fi unică
sau se repetă.
• Intervenţiile asistentei:
• aşează bolnavul în poziţie şezândă sau semişezândă;
• asistă şi drenează tuşea aşezând bolnavul în poziţie de dernaj
postural la indicaţie; administrează oxigen dacă este posibil;
administrează medicaţia indicată.(l)
• Edemul glotic reprezintă inflamaţia glotei, se manifestă prin
senzaţie de sufocare cu lipsă de aer ; apare mai ales la bolnavii
alergici, cu astm, accidente; se intervine de urgenţă deoarece
se poate produce stop respirator. Necesită tratament de
urgentă prin administrare de HHC în perfuzie,
antihistaminice, tonice cardiace. în cazul când bolnavul nu
răspunde la tratament medicamentos se intervine chirurgical
efectuâdu-se traheostomie.
• Dispneea se întâlneşte în toate bolile pulmonare, în caz de
corpi străini endobronşici şi traumatisme toraco-pulmonare.
• Intervenţii:
• dezobstruarea căilor respiratorii;
• administrare de oxigen pe mască sau cateter nazal.
• Alte semne:
• generale febră, tahicardie, hipoTA, palpitaţii;
• fizice: paloare în hemoptizie, TBC, cancer;
cianoză în insuficienţă respiratorie,
pneumotorax; transpiraţie, agitaţie sau
somnolenţă.
METODE DE INVESTIGAŢII

• Examene de laborator din sânge, urină, examene

bacteriologice, citologice, micologice din spută (tehnica
recoltării descrisă la modulul pneumologie).
• Metode imagistice
• radiologice: - radiografia pulmonară şi toracică din faţă sau
profil, radioscopia toracică şi pulmonara, tomografia,
CT(computer tomografia), bronhografia cu substanţă de
contrast, esofagoscopia/esofagografia, aortografia,
flebografiile toracice (radiografia venelor toracice),
limfografia.
• scintigrafice: - scintigrama pulmonară care se efectuează cu
substanţe radiofarmaceutice (izotopi) marcate şi injectate IV.
• RMN
• Investigaţii endoscopice:
• fibroscopia/bronhoscopia
• mediastinoscopia/ toracoscopia
• esofagoscopia
• Investigaţii prin biopsie:
• biopsia pleurală
• biopsia traheo-bronsică se recoltează în timpul
bronhoscopiei
• biopsiile pulmonare prin toracotomie
• biopsiile ganglionare se recoltează din ganglionii măriţi de
volum.
• Probe funcţionale respiratorii'.
• spirograma cu testele cele mai utilizate: capacitatea vitală
(CV), volum expirator maxim pe secundă (VEMS), debit
ventilator maxim pe minut.
• teste farmacodinamice
• teste de efort.
• Alte examene:
• electrocardiograma (EKG) este obligatorie;
electroencefalograma(EEG);
• presiunea venoasă;
• analize de laborator în vederea operaţiei : TS, TC,
timp Quick, fibrinogen, glicemie, VSH,
hemoleucograma, probe hepatice.
• Probe biologice:
• reacţia Cassoni pentru depistarea chistului
hidatic;
• IDR la tuberculină pentru depistarea tuberculozei.
Termeni medicali:
• pneumotorax= prezenţa aerului în cavitatea pleurală hemotorax = prezenţa
sângelui în cavitatea pleurală empiem = prezenţa puroiului în cavitatea
pleurală
• Traheostomie = deschidere chirurgicală a traheei pentru introducerea unei
sonde de traheostomie folosită la menţinerea funcţionalităţii căilor
respiratorii fie permanent fie până la restabilirea funcţiei
• Traheotomie = incizie chirurgicală la nivelul traheei Toracotomie = incizie
chirurgicală la nivelul toracelui Toracoscopie = examinarea cavităţii
pleurale cu endoscopul Pleurotomie = incizie la nivelul pleurei
• Pneumonectomie = rezecţie totală sau parţială a plămânului
Segmentectomie = rezecţia unui segment din plămâni
• Lobectomie = rezecţia unui lob
• Toracoplastie= rezecţia a două sau mai multe coaste cu scopul de a grăbi
vindecarea proceselorTBC
Toracoscopia

• Definiţie: Toracoscopia este examenul

endoscopic al organelor din cuşca toracică.
• Prin toracoscopie se vizualizează spaţiul pleural,
cavitatea toracică, diafragmul, mediastinul,
pericardul, coastele, pleura viscerală, plămânul,
coloana vertebrală.
• Toracoscopia se efectuează cu un endoscop rigid
numit toracoscop prevăzut cu sistem optic şi
sursă de lumină.
• Scopul:
• explorator - de punere a diagnosticului;
• terapeutic - de efectuare a unor mici intervanţii chirurgicale şi
administrare de medicamente local.
• Indicaţii diagnostice'.
• pleurezii cronice;
• mase pleurale(tumori) fară revărsat lichidian pneumotorax spontan;
• tumori mediastinale; altele.
• Indicaţii terapeutice:
• evacuarea depozitelor de fibrină, a membranelor piogene,
înlăturarea aderenţelor; evacuarea cheagurilor intrapleurale şi
oprirea sângerării; extragerea corpilor străini intrapleurali;
simpatectomie sau vagotomie toracică;
• fenestraţie pericardică (operaţie prin care se creează un orificiu);
• ablaţia şi coagularea leziunilor parenchimatoase pulmonare mici
numite blebs- uri.
• pleurodeză chimică reprezintă introducere de talc steril sau
tetraciclină în spaţiul pleural altele.
• Pregătirea bolnavului (protocol):
• recoltarea hemoleucogramei, trombocite, TS, TC, timp
Quick; grup sanguin şi Rh;
• EKG, Rdf. Toracică;
• măsurarea funcţiilor vitale: puls, TA, a greutăţii
corporale;
• La sfârşitul toracoscopiei se recomandă totdeauna drenaj
pleural, de aceea se vor pregăti borcanele de aspiraţie şi
sistemul de aspiraţie.
• cu o seară înainte se administrează un sedativ diazepam
şi 1 tb de codeină.
• în ziua examinării bolnavul nu va mânca. îngrijiri după:
• pacientul va fi monitorizat puls, TA;
• se asigură buna funcţionare a drenului aspirativ; se
administrează antalgice pentru combaterea durerii; se
verifică pansamentul din jurul tubului de dren.
Intervenţiile asistentei medicale
• Delegate:
• dezobstruarea căilor respiratorii;
• pregătirea materialelor şi bolnavilor pentru investigaţii specifice(
drenaj pleural, toracoscopie);
• pregătirea preoperatorie ;
• îngrijiri postoperatorii; recoltarea analizelor de laborator;
administrarea medicaţiei, oxigenoterapia;
• prevenirea complicaţiilor prin mobilizare, tapotaj, masaj;
monitorizarea funcţiilor vitale,
• supravegherea drenurilor şi pansamentului.
• Proprii sau autonome:
• îngrijiri igienice, asigurarea confortului şi poziţiei bolnavului, masaj,
ajutarea bolnavului;
• alimentarea şi hidratarea bolnavului administrare de oxigen în caz
de dispnee educaţia sanitară a bolnavilor.
INTERVENŢII ÎN URGENŢĂ

• Dezobstruarea căilor respiratorii superioare nazo -

faringiene şi aspiraţia secreţiilor
• Intubaţia oro- faringiană sau nazo - faringiană
• Intubaţia oro - traheală (IOT) reprezintă
introducerea unei sonde în căile respiratorii pentru
a permite pătrunderea aerului şi a oxigenului; de
asemenea se pot introduce medicamente în caz de
stop respirator sau anestezie generală
• Traheostomia de urgenţă, oxigenoterapia
• Ventilaţie mecanică
• Drenajul pleural al colecţiilor lichidiene şi gazoase
• Intervenţii chirurgicale
Dezobstruarea căilor respiratorii

• Dezobstruarea căilor aeriene superioare supraglotice se poate

efectua rapid cu mijloace simple care pot fi efectuate de orice
asistent medical cum ar fi :
• susţinerea limbii, întoarcerea capului într-o parte, aşezarea
pacientului în decubit lateral (poziţie de siguranţă);
• curăţarea cavităţii orale de secreţii, corpi străini, cu degetul
protejat de mănuşă, cu ajutorul unei comprese de tifon sterile;
• secreţiile pot fi aspirate cu aspiratorul prin intermediu unei
sonde Nelaton sterilă de unică folosinţă;
• refacerea permeabilităţii căilor respiratorii se realizează prin
hiperextensia capului, deschiderea gurii, curăţarea cavităţii
bucale şi faringiene, susţinerea limbii cu ajutorul unei pipe
oro- faringiene (Guedel) sau nazo - faringiene.
• Tehnica
• Materiale necesare
• deschizător de gură din material plastic sau lemn atraumatic; sonde
oro - faringiene Guedel sau nazo - faringiene;
• obturator esofagian care este un dispozitiv de prim ajutor alcătuit
dintr-un tub cu balonaş la capătul distal prevăzut cu o manşetă de
etanşiezare şi orificii laterale; o mască care acoperă faţa şi nasul
pacientului prevăzută cu un orificiu pentru asigurarea ventilaţiei.
• Poziţia bolnavului
• decubit dorsal fară pernă; se îndepărtează protezele mobile dacă
sunt;
• se drenează secreţiile prin poziţia Trendelenburg;
• se drenează secreţiile din gură prin aşezarea în poziţie decubit
lateral.
• Timpii de execuţie:
• cu mâna dreaptă se aplică pe fruntea bolnavului şi se
împinge capul bolnavului pe spate;
• se propulsează mandibula înainte aplicând o mişcare cu
ambele mâini în unghiul mandibular;
• se deschide gura cu ajutorul policelui şi se introduce
canula oro - faringiană având concavitatea îndreptată în
sus până ajunge la mijlocul limbii, după care se roteşte
cu 180° astfel încât vârful acesteia să ajungă între
peretele posterior al faringelui şi baza limbii pentru
susţinere.
• Dacă se foloseşte pipă nazo- faringiană de intubaţie este
necesar curăţarea cavităţii nazale de secreţii sau corpi
străini, lubrefierea canulei cu un gel şi introducerea ei cu
concavitatea în jos paralel cu vălul palatin şi se fixează
vârful până se obţine o ventilaţie optimă.
• Intubaţia oro - faringiană sau nazo - faringiană
facilitează o ventilaţie bună a pacientului pe
mască, având şi posibilitatea de administrare de
oxigen.
• Eliberarea căilor aeriene inferioare (subglotice)
este mai laborioasă şi necesită aparatură şi
medicaţie specifică. La măsurile manuale
aplicate se adaugă şi măsurile medico -
chirurgicale (intubaţia traheală, traheostomia,
aspiraţia transtraheală, administrare de
medicamente). Aceste tehnici sunt efectuate de
medic ajutat de o asistentă care pregăteşte
materialele necesare şi bolnavul, serveşte
medicul.
• Intubaţia oro - traheală (IOT) este efectuată de
medic.
• Rolul asistentei este de a pregăti materialele şi bolnavul
şi de a servi medicul.
• Materiale necesare:
• laringoscop cu lamă dreaptă sau scurtă şi sursă de
lumină;
• tuburi sau sonde de intubaţie endo - traheale din cauciuc
sau material plastic prevăzute cu mandren;
• seringă sterilă de 10 ml pentru umflarea manşetei
traheale; gel cu xilină pentru anestezia de contact;
soluţie de xilină pentru anestezia faringelui şi a corzilor
vocale; depărtător de gură;
• mandrene şi pense speciale;
• la nevoie, se asigură aparat de ventilaţie
manuală(Ambu), sursă de oxigen, aspirator puternic.
• Rolul asistentei în timpul tehnicii este de a pregăti
bolnavul: să îndepărteze protezele dentare mobile;
curăţarea oro - faringelui de secreţii;
• aşezarea pacientului în decubit dorsal cu capul în
extensie ridicat faţă de planul umerilor pe o pernă mică;
• servirea medicului cu instrumente speciale.
• Intervenţii:
• supravegherea funcţiilor vitale;
• menţinerea permeabilă a sondei prin aspirarea
secreţiilor cu ajutorul unui cateter de aspiraţie ori de câte
ori este nevoie;
• toaleta cavităţii bucale şi aspirarea secreţiilor din gură;
• imobilizare în cazul pacienţilor agitaţi pentru a preveni
detubarea spontană.
• Detubarea pacientului este indicată de medic când acesta
respiră normal.
• Se efectuează astfel:
• se aspiră mai întâi secreţiile de pe sondă şi din cavitatea
bucală; se extrage meşa din gură sau se dezumflă balonaşul de
etanşare; se scoate lent sonda aspirând conţinu;
• se efectuează toaleta cavităţii bucale a pacientului.
• Indicaţiile IOT:
• în resuscitarea cardio- respiratorie, pentru ventilaţia
artificială cu ventilator Ambu;
• primul ajutor în caz de înec sau intoxicaţie cu gaze; asigurarea
ventilaţiei mecanice în insuficienţa respiratorie acută;
• administrarea unor medicamente Adrenalină, Xilină,
Atropină în cursul resuscitării cardio - respiratorii, sonda de
intubaţie reprezentând o alternativă la administrarea
medicamentelor pe cale i.v. care este impracticabilă în unele
situaţii.
• Traheostomia şi îngrijirea bolnavului cu
traheostomie
• Definiţie:
• Traheostomia este o operaţie de maximă urgenţă,
efectuată de medici, indiferent de specialitate care
constă în deschiderea chirurgicală a traheei.
• Se impune în următoarele cazuri:
• obstrucţii laringiene prin traumatisme;
• corpi străini;
• laringită sufocantă;
• tumori ale laringelui;
• crup difteric;
• edem sau spasm glotic (care nu cedează la
tratament).
• Prin traheostomie se creează prin incizie pe cale externă un
orificiu în trahee prin care se introduce o canulă; dacă nu
există canulă traheală la dispoziţie, se poate utiliza un tub de
cauciuc de 10-15 cm lungime cu un lumen suficient prevăzut
(fixat) cu un ac de siguranţă înfipt transversal în capătul
tubului care rămâne la exterior.
• Intervenţiile asistentei medicale
• Pregătirea materialelor şi instrumentarului:
• materiale de protecţie - mănuşi, halate şi mască sterile,
câmpuri sterile , soluţie antiseptică;
• trusă de resuscitare cardio - respiratorie, canulă traheală;
• trusă sterilă pentru traheostomie prevăzută cu bisturiu,
foarfecă, pensă chirurgicală, depărtătoare de plagă
Farabeuf, fire de sutură ( Catgut sau fire de nylon);
• seringişi ace de unică folosinţă;
• substanţe anestezice ( soluţie de Xilină sau Procaină 1%);
• medicamente în caz de urgenţe, seringi sterile,câmp steril
casolete cu pansament steril; sursă de O2, cateter de
aspiraţie pentru secreţii;
• Pregătirea bolnavului:
• bolnavul este aşezat în decubit dorsal, cu capul în
hiperextensie, iar sub umeri se va pune o pătură făcută
sul;
• instituirea unei perfuzii cu soluţie de ser fiziologic în ritm
lent; badijonarea tegumentelor cu alcool iodat sau
soluţie Betadine.
• servirea medicului cu materialele necesare în ordinea
efectuării tehnicii şi menţinerea capului bolnavului în
poziţia necesară. îngrijiri acordate bolnavului
• prin canula de traheostomie se pot aspira secreţiile şi
falsele membrane cu un aspirator sau cu o seringă.
• Se supraveghează funcţiile vitale;
• Se previne deplasarea canulei prin poziţionare corectă;
• Se efectuează toaleta locală când există sângerare;
• Se scoate canula interioară în caz de infundare şi se spală cu
apa oxigenată şi apoi se reintroduce;
• Se face educaţia sanitară a pacienţilor purtători de canulă.
• Scoaterea canulei se efectuează după câteva zile (4-5 zile),
când a trecut pericolul asfixiei. Plaga se închide spontan.
• Bolnavii purtători de canulă traheală vor fi supravegheaţi,
deoarece canula se poate astupa şi trebuie curăţată cu un
mandren şi repusă.
• Pentru ca aerul care pătrunde să fie umidifiat, se va aplica în
faţa orificiului canulei o compresă de tifon umedă şi se va lega
în faţa anterioară a gâtului o batistă de bumbac. Se va
schimba la intervale de timp regulate. Pentru prevenirea
infecţiilor se administrează antibiotice.
• Complicaţii intraoperatorii: dificultăţi în
evidenţierea traheei datorită unei poziţionări
incorecte (lipsa hiperextensiei gâtului);
hemoragie; embolie gazoasă;
• lezarea laringelui, esofagului; stop
cardiovasculator.
• Asistenta va pregăti trusa de urgenţă cu
medicamentele indicate de medic în vederea
combaterii eventualelor complicaţii.
Drenajul pleural în chirurgia toracică

• Drenajul este un procedeu chirurgical important

şi indispensabil în chirurgia toracelui.(l) Este
efectuat de medicii chirurgi după un protocol de
specialitate stabilit de echipa medicală.
• Drenajul pleural se efectuează prin toracostomie. Toracostomia
reprezintă intervenţia chirurgicală la nivelul perelelui cuştii toracice
prin care se introduc tuburi de dren cu scopul de evacuare a
colecţiilor aeriene, lichidiene, purulente sau mixte.
• Scopul drenajului:
• eliminarea aerului din pneumotoraxul spontan, traumatic;
• eliminarea sângelui din hemotorax spontan, traumatic;
• eliminarea colecţiilor purulente din empiemul pleural; drenajul va fi
plasat în centrul colecţiei şi va fi menţinut până evacuarea completă
a conţinutului purulent;
• reexpansiunea parenchimului colabat (aducerea plămânului la
perete); eliminarea exudatelor postoperatorii;
• eliminarea exudatelor pleurale maligne; restabilirea echilibrului
mediastinal.
• Indicaţii de urgenţă:
• traumatism toracic prin compresiune- pneumotorax sufocant cu
supapă, volet costal;
• pneumotorax spontan sufocant cu fistulă bronşică;
• pleurezie purulentă acută.
• cel mai folosit tip de drenaj este drenajul aspirativ închis tip
Beclaire.
• Intervenţiile asistentei medicale:
• pregătirea materialelor
• pregătirea bolnavului fizic şi psihic; servirea medicului cu
materialele necesare; supravegherea şi îngrijirea bolnavului cu
drenaj toracic.
• Materiale necesar sterile:
• trusa de intervenţie chirurgicală (bisturiu, lamă de bisturiu fină,
foarfecă, 2 pense Koher, fir pentru piele, ace);
• trocar cu mandren sau dren special trocar toracic Vygon;
• dren pleural cu secţiunea „dreapta” perpendicular pe lungimea
tubului, cu orificii laterale pe ambele feţe cu dimensiuni mai mici
decât diametrul tubului;
• casoletă cu pansamente, comprese de tifon, tampoane de vată
sterile, 4 câmpuri sterile;
• seringi şi ace sterile ; xilină 2% 2 fiole de lOml; soluţie antiseptică
- betadine;
• sursa de aspiraţie - pompa de vid acţionată prin motor electric
sau aspirator montat la staţia centrală pentru fiecare pat; mănuşi
sterile; racord steril pentru fixarea drenului la borcan; eprubete
sterile pentru prelevări acteriologice şi citologice; trusa de
aspiraţie formată din 3 borcane şi tuburi de legătură :
• Primul borcan este borcanul colector de secreţii de
la bolnav, prevăzut cu 2 tuburi de sticlă ce trec prin
dop şi soluţie sterilă de ser fiziologic;
• Al doilea borcan reglează presiunea prin intermediul
a 3 tuburi de sticlă care trec prin dop ( 2 tuburi
laterale sunt mai scurte care fac legătura unul ca
borcanul colector , celălalt cu borcanul de siguranţă,
tubul central este lung prevăzut cu supapă ce poate
fi închisă sau deschisă, ajunge până la 2cm de
fundul borcanului în care este o soluţie
dezinfectantă);
• Borcanul al treilea este de siguranţă, legat la sursa
de aspiraţie, este gol pentru a suplini borcanul de
drenaj când acesta se umple. Pe borcanul de drenaj
se lipeşte o bandă de leucoplast semn care
marchează nivelul lichidului eliminat în ziua
respectivă.
• Tehnica:
• operaţia, alegerea locului de drenaj, menţinerea
postoperatorie a drenajului, scoatere tuburilor
sunt intervenţii efectuate de medicul chirurg.
• rolul şi intervenţiile asistentei este să
pregătească materialele necesare şi bolnavul
• Pregătirea bolnavului'
• se recoltează sânge pentru TS, TC, grup de sânge, Rh; se
pregăteşte F.O. cu rezultatele investigaţiilor trecute ; se
efectuează o radiografie pulmonară în ziua respectivă;
• se administrează premedicaţia recomandată de medic -
atropină 0,5 mg IM. cu 30 min. înainte de intervenţie;
alegerea locului o face medicul;
• pregătirea locului: prin spălare, raderea pilozităţilor unde
este cazul, dezinfecţia tegumentului cu alcool iodat;
• se aşează bolnavul în poziţie decubit lateral pe partea
sănătoasă pentru toracostomia de evacuare a revărsatului
pleural; poziţia decubit dorsal se foloseşte în drenajul bilateral
sau când drenul trebuie plasat anterior.
• Intervenţiile asistentei în timpul tehnicii:
• supraveghează funcţiile vitale, menţine bolnavul în poziţie,
serveşte medicul; administrează medicamentele indicate
sau le pregăteşte în cazul când le cere medicul.
• transportă bolnavul la serviciul de radiologie pentru
verificare drenajului prin examen radiologie la cererea
medicului.
• îngrijiri aplicate după :
• se aşează pacientul în poziţie antalgică - poziţie semişezâdă
pe 3 perne pliante; se supraveghează funcţiile vitale, se
urmăreşte apariţia tusei, durerilor, tahicardiei,
hipotensiunei, transpiraţiei;
• se efectuează o radiografie de control faţă şi profil pentru
verificarea poziţiei drenului; supravegherea drenajul se face
conţinu prin verificarea presiunii, a borcanului colector de
secreţii;
• se măsoară cantitatea secreţiilor eliminate pe ore (va fi
marcată cu benzi de leucoplast lipite pe borcan, pe care se
notează data şi ora;
• 'când nivelul lichidului ajunge la tubul scurt se schimbă bateria de
aspiraţie sau numai
• borcanul de aspiraţie după clamparea (pensare cu o clema) tubului
de dren ; se respectă regulile de asepsie, se manipulează corect
materialele, în caz de obstmare a tubului de dren se schimbă tubul
cu altul steril.
• Nu este indicată dezobstruarea prin diverse manevre sau
introducere de lichide pe tub deoarece este risc de infecţie.
• Mobilizarea bolnavului pentru radiografii sau nevoi personale
trebuie făcută sub supravegherea asistentei, care va deconecta
bolnavul de la sursa de aspiraţie numai după ce a clampat tubul de
dren; în nici un caz nu va lăsa bolnavul să facă singur deconectarea
sau vizitatorii, însoţitorii. Capetele tuburilor deconectate trebuie
păstrate sterile de aceea vor fi introduse într-o eprubetă cu tinctură
de iod, nu vor fi date bolnavului să le ţină în mâna sau introduse în
buzunarul de la pijama.
• Suprimarea drenului este precedată de pensarea lui timp de 24h şi
control radiologie. Chirurgul va suprima tubul de dren ajutat de
asistentă care va dezinfecta cu alcool iodat tegumentele din jur şi va
clampa tuburilor. Se obstruează cu fir orificiu şi se pansează steril
locul.
• Principiile unui drenaj corect:
• reglarea intensităţii aspiraţiei în raport cu debitul
pierderilor; drenajul aspirativ să fie într - un
singur sens;
• timpul maxim de menţinere în urgenţele toracice
este de 7 - 8 zile;
• diferenţa de nivel dintre cavitatea pleurală
drenată şi bateria de aspiraţie să fie de minimum
50 cm;
• tubul de dren de la bolnav la sursa de apiraţie va
avea un traseu în pantă fară bucle
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN
SERVICIUL DE CHIRURGIE TORACICĂ
• Pregătirea preoperatorie:
• pregătirea psihică se explică bolnavului necesitatea intervenţiei;
informarea bolnavului şi obişnuirea cu etapele postoperatorii de îngrijire;
luarea consimţământului.
• pregătirea fizică - investigaţii:
• radiografie pulmonară, bronhografie (în bronşiectazie), tomografie clasică,
CT, sintigrama pulmonară;
• explorarea funcţiei respiratorii prin efectuarea spirogramei, CV, VEMS;
• analiza gazelor, oximetria;
• EKG pentru a se descoperi o afecţiune ichemică sau o tulburare de ritm sau
de conducere; . examenele de laborator din sânge , uree, creatinină pentru
aprecierea funcţiei renale, glicemia pentru depistarea unui DZ sau
constatarea evoluţiei unui diabetic, ionograma, hemoleucograma pentru
depistarea unei anemii;
• examen sumar de urină;
• efectuarea biopsie în caz de tumori prin puncţie pleurală sau bronhoscopie;
echografii abdominale unde e cazul.
• Problemele pacientului sunt tuse, expectoraţie,
hemoptizie, durere toracică.
• Se întreabă pacientul dacă este fumător, de cât
timp şi câte ţigări fumează zilnic.
• Se va lua în consideraţie vârsta ce o are
pacientul.
• Se observă aspectul general, starea de nutriţie, se
măsoară greutatea corporală.
• Se va aprecia toleranţa pacientului la efort, dacă
apare dispneea ia efectuarea îngrijirilor igienice,
la alimentaţie sau la plimbare.
• Se va observa care sunt preferinţele personale
ale bolnavului.
• Corectarea dezechilibrelor pentru prevenirea complicaţiilor:
• reechilibrare hidroelectrolitică; corectarea hipoproteinemiilor
şi anemiei prin perfuzii IV sau transfuzie de sânge la indicaţii;
• tratarea afecţiunilor cardiace; îmbunătăţirea ventilaţiei:
• tratarea tusei şi favorizarea expectoraţiei - administrare de
expectorapte, bronholitice, bronhodilatatore în caz de
bronhospasm;
• administrarea antibioticelor pentru a preveni sau trata
infecţiile;
• oxigenoterapie;
• umidifierea aerului, măsurarea zilnică a cantităţii de
expectoraţie eliminată;
• drenaj postural la cei cu bronşiectazie, abces pulmonar;
• sfatuirea pacientului să nu mai fumeze.
• regim alimentar ţinându-se cont de afecţiunile bolnavului,
hiposodat în caz de edeme, hiperproteic şi
• bogat în vitamine în anemie.
• Pregătirea locului: raderea pilozităţilor, spălare apă şi săpun,
dezinfecţia cu alcool iodat.
• Îngrijiri postoperatorii indiferent de amploarea intervenţiei
chirurgicale bolnavii operaţi pe torace beneficiază de îngrijiri
speciale în faza postnarcotică la serviciul ATI. Un salon de
reanimare trebuie să fie dotat cu:
• Paturi mobile cu roţi, cu dispozitive de schimbare a poziţiei
bolnavului;
• Sursă de lumină la fiecare pat pentru urmărirea urmărirea
secreţiilor drenate în
• Borcane şi efectuarea la nevoie a unor manevre chirurgicale;
• Sursă de oxigen, sistem de aspiraţie continuă pentru drenajele
toracice instituite
• De la sala de operaţie fie la ATI, aspirator de secreţii faringo-
bronşice;
• Monitoare speciale pentru puls şi respiraţie; aparat de
respiraţie artificială;
• Trusă de reanimare cardio- respiratorie;
• Electrocardiograf şi electroencefalograf la nevoie;
• Aparat pentru radiografii toracice şi pulmonare portabil.
Intervenţiile asistentei de la ATI:
• Delegate
• aşează bolnav în poziţie de regulă în decubit dorsal cu trunchiul
uşor ridicat;
• urmăreşte sau monitorizarea funcţiilor vitale (TA, puls, respiraţie,
temperatură, saturatie 02);
• supraveghează eliminările (diureza, scaun, expectoraţia) şi
raportează toate aspectele patologice constatate şi anume
hematuria, melena, hemoptizia;
• urmăreşte drenajul toracic prin supravegherea şi controlul periodic
al secreţiilor din borcane;
• intensitatea durerii postoperatorii urmează o curbă ascendentă cu
maximum de durere noaptea, după operaţie, şi apoi diminuează
progresiv la 48 ore postoperator. administrează analgezicele
recomandate: Mialgin, Piafen, Urgendol (tramadol), Norcaină IM.
sau IV. pentru combaterea durerii postoperatorii;
• noteză diureza în F T - (urina se colectează prin sondaj vezical cu
pungă colectoare ).
• Intervenţii autonome:
• mobilizează bolnavul pentru a preveni apariţia complicaţiilor
(embolie, tromboflebitele,
• escarele, bronhopneumoniile);
• execută tapotarea şi masajul regiunii dorsale;
• urmăreşte drenaj, verifică permeabilitatea tubului de dren,
verifică aspiraţia;
• verifică pansament şi îl schimbă la nevoie (dacă este infiltrat
de secreţii); supraveghează evoluţia plăgilor;
• supravegheză reluarea tranzitului intestinal; în mod normal se
face la 48 - 72 de ore de la operaţie; pareza postoperatorie
dispare şi bolnavul emite gaze, apoi are primul scaun, asigură
alimentaţia: în prima zi regim hidric (ceai îndulcit puţin, în
cantităţi reduse, supă de zarzavat strecurată, iaurt, lapte,
piure de legume, carne fiartă);
• Prevenirea complicaţiilor inflamatorii se efectuează prin
aspirarea secreţiilor, gimnastică respiratorie, masaj
toracic.
• Prevenirea infecţiior se face prin administrare de
antibiotice, mucolitice, expectorante.
• O atenţie deosebită se va acorda îngrijirii şi evoluţiei
drenajului pleural respectându-se regulile de asepsie,
manipularea corectă a instrumentelor şi materialelor.
Atunci când secreţiile din interior se reduc, tuburile vor
fi mobilizate, scurtate şi fixate cu ace de siguranţă.
Medicul decide şi efectuează scurtarea/mobilizarea sau
scoaterea tuburilor de dren. Asistenta pregăteşte
materialele necesare şi ajută medicul.
DATE TEORETICE NECESARE ÎNTOCMIRII
PLANULUI DE ÎNGRIJIRE

• In secţia de chirurgie toracică se tratează bolile

pleurei, arborelui traheo-bronşic, plămânului,
mediastinului, diafragmului, esofagului şi
traumatismele toracice.
Bolile pleurei:
• Pneumotoraxul spontan este afecţiunea în care cavitatea
pleurală, normal virtuală se transformă într-o cavitate reală prin
prezenţa aerului între cele două foiţe pleurale (viscerală şi
parietală).
• Noţiunea de „spontan” are două sensuri:
• apare brusc, pe neaşteptate, instantaneu şi fără o cauză cunoscută
anterior;
• este o urgenţă medico- chirurgicală ce periclitează viaţa bolnavului
prin dezechilibrări
• fiziopatologice produse de sindromul de compresiune endotoracică.
• Simptome:
• junghi toracic violent(„lovitură de pumnal”); dispnee foarte
accentuată, polipnee;
• tuse chinuitoare şi fenomenul de insuficienţă respiratorie acută;
• fenomenul de şoc pleural;
• tahicardie, puls mic şi rapid; fenomene de colaps;
• paloare cu cianoza extremităţilor; transpiraţii reci;
• abolirea murmurului vezicular;
• hipersonoritate sau timpanism; dispariţia matităţii cardiace;
• bombarea şi imobilizarea hemitoracelui interesat.
• Tratament:
• tratamentul conservator este indicat în pneumotoraxul parţial şi
constă în repaus la pat şi supraveghere, pneumotoraxul putându-se
resorbi spontan cu reexpansionarea plămânului;
• exsuflaţia este recomandată în pneumotoraxul parţial care se poate
efectua fie cu aparatul de tip Kuss, fie cu aparat de dublu curent
adaptat la acul de puncţie pleurală introdus în cavitatea pleurală
prin intermediul unui trocar, prin care se introduce în cavitatea
pleurală un cateter care se adaptează la o sursă de aspiraţie continuă
pentru evacuarea aerului pleural şi reexpansionarea plămânului;
• tratamentul chirurgical minor:
• pleurotomie care se face cu ajutorul unui drenaj aspirativ activ, fiind
o metodă optimă în pneumotoraxul spontan; tuburile de dren sunt
introduse de medic;
• pleurotomia cu drenaj pleural aspirativ pasiv cu sifonaj simplu la
borcanul Beclaire este indicată în pneumotoraxul spontan deschis
cu fistulă largă în lipsa unor condiţii tehnice de aspiraţie.
• tratamentul chirurgical major, rezecţie pulmonară, pleurectomia
parietală decorticare pulmonar
Îngrijirea pacienţilor cu
traumatismele toracice
• Traumatismele toracice sunt frecvente în ultimul
timp datorită înmulţirii mijloacelor de transport
publice şi individuale şi totodată a accidentelor de
circulaţie care reprezintă mai mult de 40% din
cauze.
• Alte cauze sunt căderile de la înălţime, striviri,
războaiele, actele de terorism, agresiunile cu arme
albe, violenţele , catastrofe naturale (cutremure,
alunecări de teren).
• Traumatismele toracice directe sau indirecte
provoacă tulburări cardio-toracice cu risc
• Vital.
• Clasificarea traumatismelor toracice:
• 1. închise - contuzii; fracturi ale scheletului - stern, coaste -
volet toracic, vertebre
• 2. deschise - plăgile toracice asocite cu fracturi.
• Problemele accidentatului'.
• durerea are drept consecinţă limitarea expansiunii toracice atât
la hemitoracele lezat cât şi la cel sănătos, reduce frecvenţa şi
eficienţa tusei ceea ce constituie un risc de complicaţii infecţii;
toracele nu poate fi pus în repaus total după traumatisme
deoarece trebuie să asigure respiraţia - funcţie vitală a
organismului;
• obstrucţia căilor aeriene prin hipersecreţie, hemoragie, edem
pulmonar sau spasm bronşic;
• tulburări respiratorii - insuficienţă respiratorie acută;
• tulburări cardiace - tahicardie, fibriiaţie, semne de insuficienţă
cardiacă.
• Leziunile parietale şi viscerale determină pătrunderea aerului în cavitatea
pleurală şi toracică ducând la:
• - pneumotoraxul;
• pneumomediastinul sau pneumotoraxul sufocat, pneumotoraxul deschis sau
pneumotoraxul cu mecanism de supapă; emfizemul parietal în cazul
asocierii cu leziuni ale coastelor.
• Pătrunderea sângelui provoacă revărsate hemoragice:
• - hemotoraxul = pătrunderea sângelui în pleură, hemomediastinul =
prezenţa sângelui în mediastin hemopericardul = prezenţa sângelui în
pericard
• Revărsatele aeriene şi lichidiene sunt urgenţe toracice care necesită
intervenţii rapide şi calificate în serviciul de chirurgie toracică.
• Obiective terapeutice:
• - resuscitarea cardio- respiratorie;
• - reexpansiunea ţesutului pulmonar prin puncţia şi evacuarea
revărsatelor aeriene şi lichidiene;
• - drenajul cavităţilor pleurale;
• traheostomia şi asigurare respiraţiei prin canula introdusă;
• reechilibrare hidroelectrolitică prin perfuzii cu ser fiziologic, glucozat,
plasmă, transfuzie de sânge în caz de hemoragii mari.
• Leziunile parietale sunt:
• a. contuziile toracice sunt leziuni simple care nu pun în
pericol viaţa pacientului; se vindecă fără sechele ; este
necesară o radiografie pentru a se stabili diagnosticul;
• - îngrijiri : calmarea durerii cu analgezice; repaus
câteva zile.
• b. fracturile costale pot fi:
• - simple, în lemn verde (fisură) mai ales la copii, la o
singură coastă sau la mai multe, fără deplasare.
• Perioada de vindecare a fracturilor costale necomplicate
este de 20 zile cu sau fără tratament. Problemele
pacientului:
• durere în punct fix care se accentuează la mobilizare
spontană şi la tuse; crepitaţie osoasă.
• Investigaţii şi intervenţii aplicate:
• - radiografie toracică stabileşte diagnosticul;
calmare durerii cu analgezice;
• imobilizare relativă cu ajutorul unei feşe elastice lată
de 15cm care se înfăşoară în jurul toracelui sau cu
benzi adezive late fixate pe hemitoracele afectat,
• c. fracturile sternului sunt provocate fie prin
acţiune directă, indirectă, prin flexie sau extensie
forţată.
• Diagnosticul se stabileşte prin radiografie toracică.
• Fractura de stern se consolidează în 30 - 40 de zile.
• Problemele pacientului cu fractura de stern : durere în
punct fix;
• - tumefacţie şi echimoză.
• Intervenţii aplicate'.
• - în cazul fracturilor fără deplasare se practică
imobilizare relativă cu benzi speciale de elastoblast;
• se calmează durerea cu analgezice şi prin infiltraţii
locale cu novocaină practicate de medic;
• - în cazul fracturilor cu deplasare se intervine
chirurgical reducerea facându-se prin osteosinteză.
• Voletele costale sunt leziuni traumatice ale peretelui toracic.
• Voletul costal reprezintă înteruperea continuităţii şi rigidităţii cuştii
toracice prin fracturarea coastelor (1, 2, 3) sau a sternului şi
coastelor uni sau bilaterale .
• Problemele pacientului cu volet costal: durere;
• insuficienţă respiratorie acută;
• - respiraţie paradoxală care apare în voletele anterioare
mobile(inversarea mişcării peretelui toracic în timpul inspirului şi
expirului);
• hipoxie şi hipercapnie secundară.
• Investigaţii şi intervenţii:
• - radiografie toracică;
• la locul accidentului se face blocarea voletului mobil provizoriu cu
pansament compresiv fixat în jurul toracelui cu o basma, o faşă sau
benzi de leucoplast.
• - în spital la chirurgie toracică se practică reducerea definitivă a
voletului prin intervenţie chirurgicală - osteosinteză.
• Intervenţii aplicate:
• pregătire sumară pentru operaţie;
• îngrijiri postoperatorii imediat la ATI;
• monitorizare funcţiilor vitale permanent; calmarea durerii;
• prevenirea complicaţiilor infecţioase cu antibiotice, expectorante,
mucolitice;
• reechilibrare hidroelectrolitică;
• alimentaţie ; mobilizare, prevenirea complicaţiilor.
• Intervenţii de urgenţă în traumatismele toracice
• La locul accidentului:
• dezobstruarea rapidă a căilor aeriene superioare;
• blocarea voletului costal mobil;
• obturarea plăgilor toracice deschise , penetrante cu un strat gros de
comprese de tifon, vată, peste care se aplică o folie de plastic şi se
fixeză cu benzi de leucoplast;
• hemostază provizorie; oxigenoterapie; transport la spital cu
ambulanţe rapide echipate corespunzător cu sursă de oxigen, trusă
de intubaţie(IOT), monitor, defibrilator.
• In spital la centrul de chirurgie toracică se practică:
restabilirea mecanicii respiratorii;
• evacuarea revărsatelor aeriene, hemoragice, drenajul
colecţiilor lichidiene; permeabilizare căilor aeriene;
hemostază chirurgicală;
• toracotomie reparatorie, sutura plăgilor arborelui
traheobronşic, parenchimului pulmonar, refacerea
diafragmului.
ELABORAREA PLANULUI DE ÎNGRIJIRE
Planificarea îngrijirilor face parte din sarcinile
asistentei medicale care îşi va stabili:
• problemele de dependenţă ale bolnavului
• obiectivele de îngrijire
• intervenţiile şi mijloacele pentru rezolvare acestora
• investigaţiile recomandate
• evaluarea rezultatelor obţinute după aplicarea
intervenţiilor.
• Obiectivele de îngrijire se stabilesc în funcţie de problemele
de dependenţă prezentate de bolnav. In urgenţe asistenta îşi va
stabili obiective pe termen scurt care trebuie realizate în
minute, ore, zile. In cazurile bolilor cronice se vor stabili
obiective pe termen mediu (o săptămână şi pe termen lung mai
multe săptămâni sau luni.
• Aplicarea planului de îngrijire presupune organizare timpului
de lucru al fiecărei asistente în aşa fel încât să-i permită
acordarea de îngrijiri generale unui grup de pacienţi de care
răspunde sau în unele cazuri îngrijiri în serie la toţi pacienţii
din secţie.
• Pentru satisfacerea tuturor nevoilor asistenta poate delega
unele sarcini unui ajutor (personal din subordine), elev
practicant, membru al familiei fără a infuenţa calitatea
îngrijirilor. Asistenta va controla buna execuţie.
• Intervenţiile delegate şi investigaţiile sunt efectuate numai de
asistentă la recomandarea medicului (prezentate mai sus).
• În serviciul de terapie intensivă o asistentă va avea de
îngrijit cel mult 2-3 bolnavi deoarece perioada
postoperatorie este perioada de restabilire a funcţiei
cardio-pulmonare cât mai repede la valoarea normală.
Îngrijirile se planifică pentru fiecare bolnav asistenta va
consemna pe ore fiecare tehnică aplicată.
• Evaluarea rezultatelor obţinute determină dacă s-a atins
obiectivul stabilit.
• Se va observa reactivitatea bolnavului la tratament, se vor
nota valorile funcţiilor vitale puls, respiraţie, ta, cât şi
valorile eliminărilor măsurate în ml diureză, expectoraţie,
secreţii drenate. Urgenţele cum ar fi hemoptizia,
hematemeza, expectoraţia cu sânge vor fi raportate
imediat medicului.
 Problema Obiective Intervenţii aplicate Investigaţii Evaluare
- febră - combatere - repaus la pat - Rdf. pulmonara - Starea alterată
- tuse seacă - ameliorare - sirop - C.T.; Spirogramă; EKG T=39,5°,puls accelerat, TA
- dispnee - combatere - oxigen, antibiotice I.M sau scăzută, respiraţie cu
perfuzie polipnee
- palpitaţii - reducere
- astenie - punctie pleurală - Recoltarea lichidului pleural
pentru examenul bacteriologic
- adinamie - suplinirea funcţiei - reechilibrarea
hidroelectrolitică
- risc de complicaţii - prevenire - regim bogat în proteine, - Ex. de laborator - Starea alterată
septicemie glucide, vitamine, TS;TC;glicemie;Rx.
corticoterapie pulmonara
- Stabilirea datei - pregătirea - Pregătirea locului; raderea
operaţiei preoperatorie pilozităţilor; dezinfecţia cu
alcool iodat a tegumentului
 Operaţie  Supravegherea  administrarea de 02;  Supravegherea  Prezintă durere după
(pleurotomie) postoperatori monitorizarea R, P, drenajului pleural intervenţie.
TA, T;  Control radiologie
 alimentatie in primele
zile perfuzabil  Stare ameliorată a
doua zi puls=90/min,
 durerea  combaterea  administrarea de TA=100/60mmHg
durerii Algocalmin 1 f im respiraţie=
28/min.
a-7-a zi se scot firele după ce
 pansarea zilnic
se suprimă drenajul,
se pansează steril
locul.
 plaga operatorie  se urmăreşte zilnic
evoluţia
postoperatorie  administrare de
până la vindecare Antibiotice parenteral

 ingrijiri igienice

 risc de infecţie  prevenire

Data Problema Obiective de Intervenţii Investigaţii Evaluare
îngrijire aplicate
 dispnee; - reducerea  repaus; - Radiografie - starea generală
 polipne  oxigenoterapie pulmonară alterată

 cianoză; - combatere - evacuarea aerului din - senzaţie de

 tuse chinuitoare
 paloare;
 senzaţie de sufocare
 agitaţie;
 stare de şoc;
 emfizem subcutanat
(bule de aer sub piele).
- risc de complicaţii, stop
respirator
- stabilirea datei operaţiei
 intervenţie chirurgicală - îngrijiri postoperatorii 
 pleurotomie de drenaj
aspirativ activ(tub de
dren în spaţiul IV-V.)
- durere postoperatorie
cavitatea pleurală prin sufocare
aspiraţie continuă
 liniştire, sedare  perfuzii i.v. cu ser - TS, TC, grup
 îndepărtarea cauzei fiziologic şi sanguin, Hb, Ht,
glucoză; VSH,
 medicaţie antişoc leucograma,
glicemie, probe
hepatice, uree,
creatinina, sumar de
urina
- prevenirea morţii - monitorizare:
subite puls,respiraţie,T. A
- pregătirea  pregătirea locului - supravegherea
preoperatorie  toracotomie cu funcţiilor vitale
pleurotomie
monitorizarea
funcţiilor vitale
 supraveghere
 drenaj
 administrare de
Oxigen
 alimentaţia prin
perfuzie
- combatere - administrare de - durerea
Urgendol lfim ameliorată

- insomnii - combatere
Problema Obiective Intervenţii Investigaţii Evaluare
- tuse iritativă - combatere  repaus la pat  Rdf. pulmonară
 Codeină sirop sau cp.  Rx.pulmonară, -
Tomografie
- Anorexie, - stimularea poftei de - vitaminoterapie
scădere in mancare
greutate 10 kg
- dureri toracice - atenuarea - Piafen 1 fiolă IM.; sau - Endoscopie cu recoltarea de - Starea alterată:
Algocalmin biopsie pulmonară şi adinamie, anorexie,
ganglionară tahicardie, dispnee,
- Hemoptizie - oprirea sângerării  hemostatice;  Echo abdominala Puls=120p/min
 Calciu 1 f IV; -transfuzie cardiaca Resp=42r/min
de sânge, izo-grup  EKG TA=110/90
- exectoraţie - Favorizarea - Expectorante ACC 200 mmHg
eliminării
- nevralgie - combaterea durerii - Antalgice - Recoltări sânge; TS, TC,
intercostală grup ,Rh Ht, VSH, HLG,
glicemie;
Uree, creatinina sumar de
urină
- anxietate - liniştire - Sedative
- dispnee - ameliorare - Oxigenoterapie
- stabilirea datei - pregătirea - Pregătirea locului; raderea Starea alterată
operaţiei preoperatorie pilozităţilor; dezinfecţia cu postoperatorie,
alcool iodat dispnee; durere
- intervenţie  Supraveghere în  Oxigenoterapie - Supravegherea funcţiilor intensă; agitaţie
chirurgicală faza postnarcotică  Perfuzie iv cu ser vitale, apariţia conştientei T=37,8° ’ P=120p/min
(Lobectomie  îngrijiri glucozat 5%, ser Resp=35r/min
simplă radicală postoperatorii fiziologic, antibiotice,
sau Bilobectomie antalgice,
medie inferioară) antineoplazice,
citostatice,
roentgenterapie

- Durere - combatere  antialgice pe cale iv sau - Supravegherea drenurilor,

postoperatorie im diureză, tranzit