HEMOPTIZIA

Hemoptizia se definește ca fiind eliminarea de sânge ce are ca origine căile aeriene, în urma
unui efort de tuse, prin expectorație.
Reprezintă un semn nespecific și este asociat cu multe afecțiuni care implică aria pulmonară:

 De tip infecțios: Bronșită acută, Abcesul pulmonar, Tuberculoza,

Aspergiloza, Pneumonia, Bronșiectaziile
 De tip neoplazic
 Cardiovasculare: Stenoza mitrală, Embolia pulmonară, malformații vasculare
pulmonare
 Traumatice
 Boli autoimune: Granulomatoza Wegener, Sindromul Goodpasture, Lupusul
eritematos sistemic
 Intoxicația cu diverse medicamente și/sau toxice: cocaina, anticoagulante, agenți
trombolitici, penicilinamine, solvenți, etc.

Cauzele hemoptiziei pot fi multiple, dar printre cele mai frecvente sunt:

 cauze infecțioase: bronșita, pneumonia, abcesul pulmonar, tuberculoza;

 cauze neoplazică: cancer bronho – pulmonar, adenom bronșic;
 cauze cardio – vasculare: stenoza mitrală, embolie pulmonară, insuficiență cardiacă
congestivă, hipertensiune arterială pulmonară, angiodisplazie pulmonară;
 cauze vasculitice: lupus eritematos sistemic, boala Behcet, poliarterita nodoasă,
granulomatoza Wegener, sindromul Goodpasture;
 cauze iatrogene: bronhoscopia, biopsia pulmonară;
 cauze inflamatorii: bronșiectazii, fibroză chistică (mucoviscidoză);
 cauze traumatice: aspirare de corp străin intrabronșic, ruptură bronșică, fistulă arterio
– traheobronșică (anevrism aortic);
 cauze hematologice: hemofilie, trombocitopenie, coagulopatie congenitală,
tratamentul cu medicamente anticoagulante sau trombolitice.

Hemoptizia se poate produce prin mai multe mecanisme:

 ruptură vasculară – este rară, ea fiind la originea hemoptiziilor masive. Acest

mecanism se observă în anevrismele arterio – venoase pulmonare, în caz de cancer
care a erodat pereţii unei artere, mai rar în caz de tuberculoză (pseudo – anevrism
Rasmunsen în apropierea unei caverne)
 modificare circulaţiei capilare cu hipervascularizaţie sistemică. Acest mecanism se
observă în: procesele inflamatorii sau infecţioase acute (pneumonie, abces pulmonar,
tuberculoză) sau în procesele sechelare (dilataţii ale bronhiilor – bronşiectazii) sau în
aspergiloame; în procesele angiomatoase difuze
 extravazat sanguin din capilarele pulmonare în alveole. Prin acest mecanism se
explică hemoptizia din edemul pulmonar acut şi parţial cea din procesele infecţioase
acute. Alterarea membranei bazale alveolare prin procese imunologice (sindromul
Goodpasture) – duce la creşterea permeabilităţii şi posibilitatea extravazării sanguine.
    Semnele clinice ale hemoptiziei sunt evidente – eliminarea în cursul unui efort
de tuse a unei cantităţi de sânge roşu, aerat. Pot exista prodroame: senzație de căldură
retrosternală, nelinişte, senzaţie de gâdilat în gât, lipotimie sau sincopă.
       După cantitate, hemoptizia poate fi:

 fudroaiantă – ducând la moarte în câteva minute prin spoliere sanguină şi asfixie prin
inundarea căilor respiratorii.
 masivă, abundentă – a cărei cantitate este de peste 500 ml. Se însoţeşte de semne
de anemie acută (paloare, tahicardie, scădere tensională sau şoc hemoragic, tulburări
de conştienţă). Necesită măsuri terapeutice de urgenţă. ! NB: aceeaşi semnificaţie
clinică o au şi hemoptiziile repetate în care sângerarea este egală sau mai mare de 500
ml pe 24 de ore sau a cărui debit este de peste 150ml pe oră.
 medie – cantitate de 300 – 400ml. Ea poate fi o urgenţă terapeutică datorită riscului de
a se repeta cu o gravitate inprevizibilă.
 minimă – cel mai adesea reducându-se la câteva cheaguri de sânge sau expectoraţie cu
striuri sanguinolente. Aceasta este o urgenţă diagnostică în primul rând.

Cum investigăm un pacient cu hemoptizie?

 Anamneză și examen clinic obiectiv;
 Radiografie toracică;
 Teste de laborator – hemoleucograma, sumar de urină și funcția renală, teste de
coagulare;
 Pulsoximetrie / Gazometrie arterială;
 Fibroscopie bronșică;
 Tomografie computerizată toracică cu rezoluție înaltă.

Simptomele hemoptiziei

Sangele care provine din plamani sau din tractul respirator va aparea adesea bubitic. Acest lucru
se datoreaza faptului ca a fost amestecat cu aer si mucus in plamani.

Culoarea poate varia de la rosu la rosu aprins. Mucusul poate fi complet vopsit cu sange sau
contine doar benzi de sange amestecate cu mucus.

Sangerarea de la gura (de exemplu, in cazul unei taieturi) nu este aceeasi cu tusea de sange.
Sangerarea poate fi observata cand va spalati pe dinti sau dupa mancare.

HEMOPTIZIA - TRATAMENT

Diagnosticarea hemoptiziei

Anamneza- obiectivul principal in reprezinta diferentierea hemoptiziei de hematemeza si de

sangerarile nazofaringiene sau orofaringene. Aceasta distinctie se poate face in general pe baza
anamnezei si a examenului fizic. Un istoric de fumat masiv sugereaza o afectiune maligna.
Pacientul poate simti de unde vine sangele si poate ajuta la identificarea originii acestuia, daca
provine din unul din lobii superiori.

Examenul fizic- examinarea se concentreaza pe excluderea sangerarii din caile aeriene

superioare si pe ascultatia pulmonara, prin care se pot detecta anomalii localizate ce pot indica
locul sangerarii. Din nefericire, poate proveni din oricare zona si poate fi aspirat in tot plamanul.

Investigatii- pacientii cu hemoptizii minore pot fi investigate in ambulator. Radiografia toracica

este obligatorie. Pacientii cu radiografie normala, anamneza concludenta si fara heoptizie masiva,
pot urma un tratament empiric pentru bronsita. Cei cu rezultate patologice si cei fara anamneza
concludenta necesita tomografie computerizata (CT) si bronhoscopie. CT poate evidentia leziuni
pulmonare inaparente pe radiografia toracica si poate localiza leziunile in anticiparea
bronhoscopiei si a biopsiei. Scintigrafia de ventilatie/perfuzie sau angio-CT pot confirma
diagnosticul de embolie pulmonara. CT si angiografia pulmonara pot depista de asemenea si
fistulele atriovenoase pulmonare. Cand etiologia este obscura, inspectia fibroscopica a faringelui,
laringelui, esofagului si/sau cailor aeriene poate fi indicate pentru a diferentia hemoptizia de
hematemeza si de sangerarile nazofaringiene sau orofaringiene.

Diagnosticul diferential este vast. Bronsitele, bronsiectaziile, tuberculoza, pneumaniile necrotice

sau abcesele pulmonare sunt responsabile de 70-90% din cazuri.

Tratamentul hemoptiziei

Obiectivele tratamentului sunt, mai intai, oprirea sangerarii, in special in cantitati mari, si apoi
tratarea cauzei care stau la baza. Daca o infectie este cauza, medicul dumneavoastra va poate
prescrie medicamente.

Pacientii cu hemoptizie masiva necesita tratament si stabilizare inainte de efectuarea

investigatiilor. Cauza hemoptiziei ramane necunoscuta in 30-40% din cazuri. Prognosticul pentru
pacientii cu hemoptizie idiopatica este in general favorabil, cu rezolvarea de regula a sangerarii
intr-un interval de 6 luni de la evaluare.

Protectia plamanului neafectat poate fi dificila deoarece locul sangerarii este de multe ori neclar.
Ca strategii sunt folosite pozitionarea pacientului (cu zona care sangereaza in pozitie decliva) si
intubatia selectiva cu obstructia bronsiei care conduce spre zona care sangereaza.

Prevenirea exsanguinarii implica tratarea diatezei hemoragice si eforturi directe de a opri

sangerarea. Defectele de coagulare pot fi corectate prin admninistrarea de plasma
proaspata/congelata si transfuzii de plachete sau de factori specifici. Laserterapia, cauterizarea
sau injectarea directa de vasopresina sau epinefrina pot fi efectuate bronhoscopic.

Hemoptizia masiva este una dintre putinele indicatii ale bronhoscopiei rigide, care asigura
controlul caii aeriene, permite un camp mai larg de vizualizare decat fibrobronhoscopia, permite o
aspirare mai buna si este mai potrivita pentru interventiile terapeutice cum ar fi laserterapia.
Embolizarea unui segment pulmonar devine metoda de preferat pentru oprirea unei hemoptizii
masive, avand un procent de reusita de pana la 90%. Chirurgia in urgenta este indicata pentru
hemoptizii masive care nu au fost rezolvate prin bronhoscopie rigida sau embolizare si este
considerata in general ca fiind ultima alternativa.

Rezectia precoce poate fi indicata pentru adenomul sau carcinomul bronsic. 

Sangerarea secundara insuficientei cardiace sau stenozei mitrale raspunde de obicei la

tratamentul insuficientei cardiace, dar in rare cazuri valvulotomia mitrala de urgenta este
necesara pentru o hemoptizie cu risc vital cauzata de o stenoza mitrala. Sangerarea datorata
emboliei pulmonare este rareori masiva si aproape intotdeauna se opreste spontan. Daca embolia
este recurenta si sangerarea persista, tratamentul anticoagulant poate fi contraindicate si
tratamentul de electie consta in plasarea unui filtru la nivelul venei cave inferioare.

Deoarece sangerarea din zonele cu bronsectazii este aproape intotdeauna consecinta infectiei,
este esential tratamentul cu antibiotic potrivite si drenaj postural.

Sedativele si opioidele deprima centrul respiratiei si trebuie evitate. 

 In cazurile de sangerare severa, va trebui sa fiti internat. Medicul dumneavoastra va poate
recomanda o procedura cunoscuta sub numele de embolizare endovasculara care opreste
sangerarea. In functie de cauza pot fi necesare alte proceduri sau interventii chirurgicale.