Semnele si simptomele afectiunilor aparatului respirator: tuse, expectoratie, dispnee, ortopnee, cianoza, junghi

thoracic, modificari toracice, febra.

2. Principalele afectiuni respiratorii: bronsite, pneumonii, BPOC, astm bronsic, TBC, pneumotorax, cancer pulmonar
(definitie, etiopatogenie, simptomatologie, investigatii, principii de tratament).
C.2. Identifica problemele de dependenta si stabileste diagnosticele de ingrijire (nursing) la pacientii cu afectiuni ale
aparatului respirator. 1. Culegere de date prin: interviu, observatie

Definitie: pneumotoraxul este prezenta aerului in cavitatea pleurala. Aerul poate patrunde in pleura fie plecand de la
bronhii, fie de la peretele toracic. Se cunosc mai multe forme: pneumotoraxul spontan e forma obisnuita, cauzata cel
mai frecvent de tuberculoza pulmonara, chisturile aeriene, pneumoconioze, emfizem; pneumotoraxul traumatic apare
in traumatisme toracice sau fracturi costale: pneumotoraxul terapeutic consta in introducerea aerului in pleura in scop
terapeutic.

Simptomatologie: debutul este de obicei brutal, chiar dramatic, cu ocazia unui efort, tuse violenta sau fara cauza
aparenta. Se caracterizeaza prin junghi atroce, localizat submamelonar si iradiind in umar si abdomen, urmat imediat de
dispnee progresiva, intensa, si tuse uscata, chinuitoare. Apar rapid semne de soc sau asfixie, fata palida, apoi cianozata,
respiratie rapida si superficiala, puls mic, tahicardie, tensiune arteriala coborata, anxietate. Examenul fizic arata marirea
hemitoracelui respectiv, cu largirea spatiilor intercostale, vibratii vocale abolite, hipersonoritate si tacere la auscultatie.

Cordul pulmonar acut, prin obstacolul intens si violent impus inimii drepte, este o complicatie grava. O forma clinica
deosebita este pneumotoraxul sufocant sau cu supapa, care apare cand perforatia pleuropulmonara permite intrarea
aerului in inspiratie in pleura, dar nu si iesirea lui in expiratie. Daca nu se intervine prompt si energic, bolnavul moare
prin asfixie.
Diagnosticul se bazeaza pe aparitia brutala a dispneei, durerea toracica violenta si atroce, fenomenele grave de asfixie,
abolirea vibratiilor vocale, hipersonoritate si tacere la auscultatie.
Tratamentul consta in calmarea durerii cu Algocalmin, Plegomazin si, exceptional, Mialgin sau opiacee (morfina,
Dilauden-atropina, Pantopon), calmarea tusei cu codeina sau dionina si Tratamentul socului cand apare (pentetrazol,
Nicetamid, Effortil, cofeina); repaus la pat si repaus vocal. Cand fenomenele asfixice sunt grave, se recurge la exuflatie
decompresiva. Intotdeauna se trateaza boala de fond si complicatiile.
Hidrotoraxul este prezenta in cavitatea pleurala a unui lichid cu caracter de trans-sudat. Apare in insuficienta cardiaca,
sindromul nefrotic, ciroze, stari casectice etc.
Hemotoraxul consta in revarsarea unei cantitati de sange in cavitatea pleurala, in urma unor traumatisme toracice, a
unui anevrism aortic sau sindrom hemoragie.
Chilotoraxul este prezenta limfei in cavitatea pleurala, prin ruperea, obstruarea sau compresiunea marelui canal toracic
sau a altui vas limfatic important.
PNEUMOTORAXUL SPONTAN Definiţie : prezenţa aerului în cavitatea pleurală; este o urgenţă chirurgicală.
Diagnostic : 1. clinic = dispnee, tuse, durere toracică, emfizem subcutanat toracic, timpanism, absenţa sau diminuarea
murmurului vezicular i a ș vibraţiilor vocale, puncţie pleurală pozitivă ( extragere de aer ) 2. paraclinic : radioscopie
toracică, radiografie toracică, CT torace
Diagnosticul pozitiv este pus de către chirurgul toracic, după analiza tuturor elementelor de anamneză, examen clinic i
paraclinic disponibile.
Tratament : metode 1. oxigenoterapie
2. drenajul pleural aspirativ activ sau pasiv, valvă Heimlich
3. pleurodeza cu sânge autolog, talc fără azbest, tetraciclină, doxiciclină
4. intervenţia chirurgicală : este indicată în caz de pierderi aeriene prelungite peste 5 - 7 zile, pneumotorax recidivat,
lipsa reexpansiunii pulmonare, primul pneumotorax la piloţi i scufund ș ători, pneumotorax pe plămân unic,
pneumotorax cronic, pneumotorax bilateral, hemopneumotorax, boli chirurgicale pulmonare coexistente.
Proceduri chirurgicale utilizate : excizia sau ligatura la bază a blebsurilor sau bulelor, pleurectomie parietală, abraziune
pleurală cu sau fără agenţi sclerozanţi, folosirea de cleiuri biologice, rezecţie atipică, excizia leziunilor de
endometrioză, lobectomie.
Căi de acces : toracoscopie video-asistată, minitoracotomie cu chirurgie toracică video-asistată, toracotomie,
sternotomie.
Riscul de recurenţă după primul episod este 20%, iar după cel de al doilea este 60 – 80%. Mortalitate sub 30 zile : 0-
0,8%.
Definitie- reprezinta acumularea intrapleurala de aer; cel de cauza traumatica se asociaza frecvent cu hemotoraxul.
Cauze –in traumatismele toracice cel mai frecvent este rezultatul fracturilor costale sau atunci cand nu exista leziune
osoase prin patologia asociata in combinatie cu contuzia toracica (bule de emfizem rupte la impact sau fortarea
expirului cu glota inchisa). Pneumotoraxul poate fi - partial sau total; - uni sau bilateral. Anamneza poate identifica
cauza traumatica sau existenta unor afectiuni asociate( TBC, BPOC). Clinic - dispnee; - junghi toracic; - tuse; -
cianoza; - tahicardie; - jugulare turgescente; - emfizem subcutanat; - hipersonoritate la percutie si absenta murmurului
vezicular la ascultatie; - crepitatii osoase in cazul asocierii cu fracturile costale. Paraclinic- RADIOGRAFIA
TORACICA- hipertransparenta si absenta desenului pulmonar uneori cu deplasarea mediastinului controlateral. - EKG,
TA, HLG. Tratament chirurgical- * Pleurotomie minima cu drenaj aspirativ.

CE ESTE CANCERUL PULMONAR?

Cancerul pulmonar este un tip de cancer care se dezvolta din inmultirea necontrolata a unor celule de origine
pulmonara, inlaolalta. Riscul de cancer pulmonar creste odata cu varsta si cu numarul de tigari fumate.
Medicii cred ca fumatul provoaca cancer pulmonar din cauza deteriorarii celulelor plamanilor. Cand inhalati fumul de
tigara, care este plin de substante cauzatoare de cancer (cancerigene), modificarile in tesutul pulmonar incep aproape
imediat.

SIMPTOME SI CAUZE
Cancerul pulmonar de obicei nu determina semne si simptome in stadiile incipiente. Acestea apar numai atunci cand
boala este avansata. Semnele si simptomele cancerului pulmonar pot include o tuse cronica cauzata de fumat, tuse cu
sange, chiar si in cantitate mica, respiratie greoaie, dureri in piept si harait in piept, raguseala continua, pierdere in
greutate inexplicabila, durere osoasa si de cap, oboseala.
O serie de factori pot creste riscul aparitiei de cancer pulmonar. Unii factori de risc pot fi controlati, de exemplu, prin
renuntarea la fumat. Factorii de risc sunt: fumatul activ sau pasiv, expunerea la azbest si alte substante chimice,
antecedente de cazuri in familie, excesul de alcool.

DIAGNOSTIC
In cazul in care exista motive sa credeti ca ati putea avea cancer pulmonar, medicul va poate recomanda efectuarea unor
investigatii: radiografie pulmonara respectiv CT de torace, bronhoscopie cu biopsie, de ex. sputa, analize de
sange.
Odata ce cancerul pulmonar a fost diagnosticat, medicul va lucra pentru a determina stadiul bolii. Testele includ
investigatii imagistice: CT (computer tomograf), RMN (rezonanta magnetica nucleara), PET (tomografie cu emisie de
pozitroni) si scintigrafia osoasa (scanarea oaselor). Nu orice test este adecvat pentru fiecare persoana, insa discutati cu
medicul despre procedurile potrivite pentru dvs.

TRATAMENT CANCER LA PLAMANI

In functie de tipul si de stadiile cancerului pulmonar, se stabileste tratamentul corespunzator.
Cancerul pulmonar este de doua tipuri mari, bazate pe aspectul celulelor canceroase analizate sub microscop:
cancer pulmonar cu celule mici (circa 20% din cazuri) si cancer pulmonar fara celula mica (75% din cazuri –
carcinoame scuamoase sau epidermoide, adenocarcinoamele si cancerul cu celula mare).
Stadiile cancerului pulmonar sunt:

Stadiul I: Cancerul este limitat la plamani si nu s-a extins la ganglionii limfatici. Tumora este, in general, mai mica de
5 cm in diametru.

Stadiul II: Tumora la acest stadiu poate fi mai mare de 5 cm sau putem vorbi despre o tumora mai mica, dar care
implica structurile din apropiere, cum ar fi peretele toracic, diafragma sau invelisul din jurul plamanilor (pleura).
Cancerul poate fi, de asemenea, extins la ganglionii limfatici din apropiere.

Stadiul III: Tumora la acest stadiu poate fi foarte mare si poate invada alte organe din apropierea plamanilor. Este
posibil ca aceasta etapa sa indice si o tumora mai mica, dar insotita de celulele canceroase in ganglionii limfatici situati
mai departe de plamani.
Stadiul IV: Cancerul s-a extins si la celalalt plaman sau s-a extins si in alte parti ale corpului (ficat, oase, creier).
 Cancerul pulmonar cu celula mica este uneori descris ca fiind limitat sau extensiv. Limitat inseamna ca celulele
canceroase sunt limitate la un singur plan de iradiere pulmonara, restul fiind cazurile extinse.

Optiunile de tratament pentru cancerul pulmonar fara celule mici

Stadiul I: Chirurgie, uneori chimioterapie

Stadiul II: Chirurgie, chimioterapie, radioterapie
Stadiul III: Radiochimioterapie si radioterapie, chimioterapie, interventii chirurgicale, uneori, pe baza rezultatelor de
alte tratamente
Stadiul IV: Chimioterapie, terapia tintita, studii clinice paliative

Optiunile de tratament pentru cancer pulmonar cu celule mici

Stadiul I: Chirurgie atunci cand este posibil, cu toate ca de obicei se recomanda chimioterapie si radiatii combinate
Stadiul II: Chimioterapie si radiatii combinate
Stadiul III: Chimioterapie si radiatii combinate, studiile clinice, de ingrijire de sustinere
Stadiul IV: Chimioterapie, studiile clinice, de ingrijire si de sustinere

SFATURI
Puteti preveni aparitia cancerului pulmonar. Nu fumati! Renuntarea la fumat reduce riscul aparitiei cancerului
pulmonar, chiar daca ati fumat de ani de zile. Evitati si fumatul pasiv. Evitati agentii cancerigeni la locul de munca.
Luati masuri de precautie pentru a va proteja de expunerea la substante chimice toxice la locul de munca. Optati pentru
o dieta bogata in fructe si legume. Evitati sa luati doze mari de vitamine sub forma de pastile, deoarece acestea pot fi
daunatoare. Beti alcool cu moderatie, chiar deloc daca se poate, faceti exercitii fizice.

Programati-va la medic din timp, cancerul pulmonar poate dezvolta complicatii, precum dificultati de respiratie, tuse cu
sange, dureri atroce, lichid in torace.

Tineti cont de faptul ca din pacate, ratele de supravietuire pentru persoanele diagnosticate cu cancer pulmonar sunt
foarte mici. In cele mai multe cazuri, boala este fatala. Persoanele diagnosticate la primele etape au cele mai mari sanse
de supravietuire. Mergeti la medic!

Bronsita este o inflamatie a pasajelor bronsice, caile respiratorii care conecteaza traheea la plamani.

Interiorul fiecarui pasaj bronsic este captusit cu o mucoasa umeda, ale carei celule sunt ciliate. Cilii se misca de jos in
sus, antrenand astfel impuritatile spre exterior.
Desi mucusul si firele de par din fosele nazale opresc trecerea prafului si a altor impuritati care se pot afla in aerul
inspirat, se poate ca agenti patogeni sau noxe sa treaca, mergand spre plamani. Tusea este reactia naturala a corpului la
aceasta invazie.
Agentii patogeni sau noxele provoaca inflamarea cailor bronsice iar ca raspuns la inflamatie, mucusul este produs in
exces. Inflamatia si producerea de substanta mucoasa in exces pot distruge cilii responsabili cu curatarea cailor
respiratorii. Cilii deteriorati isi pierd capacitatea de a functiona, mucusul obstructioneaza caile respiratorii, ceea ce face
dificila respiratia, deci aportul de oxigen scade. Mucusul se poate infecta cu bacterii, ceea ce poate duce la alte tipuri de
boli pulmonare, cum ar fi pneumonia.

Exista doua tipuri de bronsita :

 bronsita acuta, care dureaza mai putin de sase saptamani

 bronsita cronica, care este recurenta si apare frecvent de-a lungul a doi sau mai multi ani
Bronsita acuta, initial, se reprezinta ca o strangere in zona pieptului, urmata de o tuse. Cu cat substanta mucoasa se
acumuleaza in plamani, bolnavul va incepe sa elimine flegma galbena sau verde. Bronsita acuta poate fi, de asemenea,
caracterizata prin :
 o usoara febra
 dificultati de respiratie; durere in plamani ; respiratie suieratoare
 Bronsita cronica are aceleasi simptome ca bronsita acuta. In bronsita cronica, tusea va produce constant flegma
galbena, verde sau alba. Bronsita cronica este o forma de boala pulmonara obstructiva.
Bronsita - cauzeDin punct de vedere al cauzei, bronsita poate fi :

 bronsita infectioasa : bronsita infectioasa este cauzata de agenti patogeni - virusuri, bacterii
 bronsita iritativa : bronsita iritativa este urmarea expunerii la vapori toxici sau praf

Bronsita acuta apare cel mai frecvent in legatura cu infectiile pulmonare. 90 % din infectiile pulmonare sunt virale
(produse de virusi) iar 10 % sunt bacteriene (produse de bacterii).
Fumatul poate contribui, de asemenea, la bronsita. Fumatul paralizeaza cilii din plamani, care sunt responsabili de
curatarea cailor respiratorii. Fara curatarea corespunzatoare, substanta mucoasa se poate forma si acumula in plamani,
ceea ce poate contribui in cele din urma la bronsita.

Fumatul este principala cauza de aparitia simptomelor de bronsita cronica. Fumatul sau expunerea la fumul de tigara
(fumatul pasiv) timp indelungat irita tuburile bronsice si afecteaza cilii. Aceasta situatie apare dupa mai multi ani -
bronsita cronica este de obicei diagnosticata la fumatori, dupa varsta de patruzeci de ani. Bronsita cronica de la fumat
nu este contagioasa si simptomele pot fi mai putin severe decat in cazurile acute.

Astmul poate fi o alta cauza a existentei simptomelor aparente de bronsita cronica la copii si adolescenti. Astmul cronic
sever poate provoca obstructia permanenta a cailor respiratorii, rezultatul fiind bronsita astmatica. Bronsita astmatica
are multe simptome asemanatoare bronsitei cronice.

Bronsita cronica poate fi, de asemenea, cauzata de aparitia repetata a bronsitei acute. Plamanii, slabiti cu fiecare caz de
bronsita acuta, devin mai sensibili ajungandu-se la bronsita cronica.

Bronsita - diagnostic si tratament

Medicul specialist pneumolog va va examina pentru a stabili cauza tusei. El va asculta inima si plamanii pentru a stabili
daca aveti respiratie suieratoare sau daca inima bate prea tare, ambele simptome putand indica faptul ca organismul nu
primeste suficient oxigen. Bronsita poate provoca, de asemenea, o crestere a tensiunii arteriale.

Stabilirea unui diagnostic medical de bronsita cronica este un proces de eliminare. Alte posibile boli pulmonare trebuie
sa fie excluse pentru a ajunge la diagnosticul de bronsita. In majoritatea cazurilor de bronsita cronica, simptome de
emfizem sunt, de asemenea, descoperite in timpul diagnosticului medical. Cand ambele boli co-exista, conditia este
mentionata ca BPOC (bronhopneumopatia cronica obstructiva).

Bronsita cronica persistenta este o problema grava. Aceasta boala poate afecta permanent caile bronsice si poate duce la
boli pulmonare obstructive cronice, o stare medicala grava in care plamanii sunt deteriorati iremediabil, determinand
scaderea capacitatii respiratorii, progresiv si iremediabil.

Testul de spirometrie

Testul de spirometrie masoara functia pulmonara. In timpul unui test de spirometrie respiratia este monitorizata in timp
ce se respira intr-un tub atasat la un spirometru. Spirometrul masoara volumul pulmonar si cat de usor trece aerul prin
plamani. In cazul in care rezultatele testului de spirometrie si examenul fizic o cer, pot fi recomandate teste
suplimentare, de exemplu o radiografie pentru a stabili cat de afectati sunt plamanii de boala.

Bronsita – tratament:Bronsita acuta apare frecvent atat la copii cat si la adulti. De multe ori aceasta va dispare intr-o
perioada relativa de sase saptamani de la debut si nu necesita neaparat asistenta medicilor sau medicatie. Tratamentul
recomandat include cat mai mult repaus la pat, consumul de cat mai mult lichid si folosirea unui sirop de tuse (lucru
care nu necesita o prescriptie medicala)
 .Tratamentul pentru bronsita cronica include adesea antibiotice pe baza de recomandare medicala. In timp ce aceste
antibiotice nu pot vindeca bronsita, ele pot contribui la evitarea aparitiei unei infectii secundare. De asemenea, poate fi
recomandat un vaccin antigripal pentru a va proteja impotriva altor afectiuni pulmonare. Medicatia fara recomandarea
medicului nu este recomandata.
Pentru ameliorarea simptomelor, va fi nevoie sa beti multe lichide pentru a subtia mucusul din plamani. Puteti primi, de
asemenea, o reteta pentru un bronhodilatator. Acesta este un medicament pentru inhalare care va reduce inflamatia si va
ajuta sa respirati mai usor.

In cazul in care caile respiratorii au fost expuse la bacterii sau virusi, poate apare bronsita infectioasa. Bronsita
infectioasa de natura virala NU se trateaza cu antibiotice. NUMAI in cazul in care bronsita infectioasa este cauzata de
bacterii se prescriu antibiotice pentru a elimina infectia.Pentru a usura simptomele, medicul poate recomanda :odihna,
cel putin opt ore pe zi

 in cazul in care caile respiratorii sunt foarte inflamate, utilizarea unui medicament bronhodilatator care ajuta la
reducerea inflamatiei si reducerea tusei
 daca fumati, renuntarea la fumat
 daca nu puteti dormi din cauza tusei, un medicament care contine codeina pentru a va ajuta sa va odihniti
 daca tusea este seaca, un antitusiv; daca tusea este productiva, un expectorant, pentru a elimina mucusul
 folosirea unui umidificator pentru a evita uscarea tractului respirator
Bronsita - prevenire
 daca lucrati intr-o zona in care sunteti expus la praf sau alte tipuri de substante iritante, purtati o masca de praf
 daca se poate, sa evitati contactul cu oameni care au raceli sau alte boli respiratorii
 daca locuiti intr-o zona care are un nivel ridicat de poluare a aerului, este mai bine sa stati in interior in perioada
in care poluarea atinge cota maxima; poluarea aerului provoaca bronsita
 uneori, oamenii dezvolta bronsita datorita unul reflux gastroesofagian (acizii din stomac ajung inapoi in esofag);
daca va confruntati cu crize frecvente de reflux acid, faceti o programare la un medic specialist gastroenterolog
pentru a rezolva problema
 oamenii care au alergii pot fi, de asemenea, predispusi la bronsita; persoanele care au alergii trebuie sa evite
intrarea in contact cu substante care provoaca o reactie alergica
 spalati-va mainile cu apa calda si sapun pe tot parcursul zilei pentru a distruge agentii patogeni
 renuntati la fumat.Fumatorii si cei expusi la poluarea industriala trebuie sa ia masuri suplimentare de precautie
pentru a evita aparitia bolii.

Pneumonia reprezintă infecţia micilor saci aerieni de la nivelul plămânilor (alveolele) şi a ţesutului din jurul
acestora.
În Statele Unite, aproximativ două milioane de persoane fac pneumonie în fiecare an, iar între 40.000 şi 70.000
dintre acestea decedează.

Pneumonia este adeseori o boală fatală la pacienţii cu alte boli cronice grave. În general, aceasta reprezintă a
şasea cauză de deces şi totodată cea mai frecvent întâlnită infecţie fatală dobândită în spital.

Tipuri de pneumonie:Pneumonia pneumococică, cauzată de Streptococcus pneumoniae; deşi este vindecabilă de

cele mai multe ori, poate fi fatală, în special la persoanele foarte tinere, la cele foarte în vârstă sau la persoanele care
prezintă şi alte boli grave.

 Pneumonia cauzată de Haemophilus influenzae; poate fi prevenită prin vaccinare şi este tratatabilă cu
antibiotice foarte eficiente.

 „Boala Legionarilor”; este cauzată de bacteria Legionella pneumophilla şi de alte specii de Legionella –
această bacterie este responsabilă pentru 8% din cazurile de pneumonie şi pentru 4% din pneumoniile fatale dobândite
în spital.
 Pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae; cauzează cele mai multe cazuri de pneumonii la persoanele cu
vârsta între 15 şi 35 de ani. Acest tip de pneumonie est de obicei uşoară şi majoritatea persoanelor se refac fără
tratament, însă pot fi întâlnite şi cazuri grave, care necesită antibiotice specifice şi terapie individualizată.

 Pneumonia cauzată de Chlamydia pneumonia apare de regulă la cei cu vârste între 5 şi 35 de ani şi se
transmite prin intermediul picăturilor mici de lichid eliminate la momentul tusei; afecţiunea este tratabilă cu antibiotice
(eritromicină, doxicilină, claritromicină etc.), însă dacă tratamentul este întrerupt prea devreme, simptomatologia poate
reveni (oboseală, dureri în gât, tuse seacă, anemie, dureri articulare).

 Pneumonia virală se tratează cu medicamente antivirale şi poate fi prevenită în majoritatea cazurilor prin
vaccinare antigripală anuală.

 Psitacoza (febra crescătorilor de păsări) este un tip rar de pneumonie cauzat de Chlamydia psitacci, o
bacterie prezentă pe obicei la păsări. Aceasta se tratează cu tetraciclină pe cale orală timp de minimum 10 zile, însă
mortalitatea poate atinge 30% în cazurile grave netratate.

 Pneumonia stafilococică este cauzată de Staphylococcus aureus. Deşi nu este frecventă, acest tip de
pneumonie este gravă – mortalitatea este cuprinsă între 15-40%

 Pneumonia cu bacterii gram-negative (Klebsiella, Pseudomonas, Enterobacter, Proteus, Serratia şi

Acinetobacter) este o boală severă şi se agravează rapid, motiv pentru care tratamentul este intensiv iar deseori
pacientul necesită ventilare mecanică. În pofita opţiunilor eficiente de tratament, între 25-50% dintre pacienţi
decedează.

 Pneumonia fungică (Histoplasma capsulatum, Coccidiodides immitis, Blastomices dermatitidis) –

majoritatea pacienţilor infectaţi prezintă numai simptome minore, care pot fi tratate cu medicaţie antifungică, însă în
unele cazuri boala poate avea o evoluţie severă.

 Pneumonia cu Pneumocystis carinii – chiar şi cu tratament, mortalitatea generală în acest tip de pneumonie
este de 15-20%.

 Pneumonia de aspiraţie
sus
Pneumonia - Factori de risc
Locul în care apare pneumonia este una dintre cele mai importante caracteristici pe care medicii le iau în considerare.
Pneumonia poate să apară la persoane care trăiesc în comunitate, la pacienţii internaţi în spital sau la persoanele
internate în alte instituţii (aziluri de bătrâni).

Locul dobândirii pneumoniei ajută adeseori la identificarea microorganismului infecţios responsabil pentru apariţia
bolii. De exemplu, este mult mai probabil ca pneumonia dobândită în comunitate să fie cauzată de o infecţie cu bacteria
gram-pozitivă Streptococcus pneumoniae. Pneumonia dobândită în spital este cauzată de obicei de Staphylococcus
aureus sau de o bacterie gram-negativă, cum ar fi Klebsiella pneumoniae sau Pseudomonas aeruginosa.

În funcţie de agentul infecţios, există diferenţe între severitatea pneumoniei şi modul în care aceasta este
tratată (de exemplu, prin administrarea de medicamente pe cale orală la domiciliu sau prin administrarea pe cale
venoasă).
O altă caracteristică de importanţă critică este dacă pneumonia apare la o persoană sănătoasă sau la o persoană al
cărei sistem imunitar este deficitar.
Anumite medicamente (corticosteroizii) afectează funcţionarea sistemului imunitar, la fel ca şi anumite boli, cum
ar fi SIDA. Uneori sistemul imunitar poate fi suprasolicitat de o boală acută sau cronică gravă, aşa cum se întâmplă
frecvent la persoanele în vârstă.
Alte situaţii care predispun anumite persoane la pneumonie sunt alcoolismul, fumatul, diabetul, insuficienţa
cardiacă şi boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC).
Persoanele foarte tinere sau foarte în vârstă prezintă un risc peste medie de a face această boală. La risc crescut sunt şi
persoanele debilitate, cele ţintuite la pat, persoanele paralizate sau persoanele inconştiente.sus

Pneumonia – Cauze:Pneumonia nu reprezintă o boală unică, ci mai degrabă un conglomerat de boli, fiecare boală
fiind cauzată de un anumit organism microscopic – fie acesta o bacterie, un virus sau o ciupercă.

De obicei, pneumonia apare după ce microorganismele sunt inhalate în plămâni, însă uneori infecţia ajunge la nivelul
plămânilor prin circulaţia sanguină sau migrează la plămâni direct de la nivelul unui focar infecţios de
vecinătate.
Pneumonia poate să apară după o intervenţie chirurgicală, în special la nivelul cavităţii abdominale, deoarece un
astfel de traumatism conduce la respiraţie superficială, la afectarea capacităţii de a tuşi şi la retenţie de mucus.
Pneumonia se produce uneori atunci când particule din cavitatea bucală sunt inhalate şi nu sunt apoi eliminate din
căile respiratorii sau atunci când o obstrucţie (de exemplu o tumoră) reţine bacteriile în porţiunile distale ale
plămânilor.

Pneumonia – Simptome:Tusea asociată cu expectoraţia de spută

Durerea toracică
Frisoanele
Febra
Dispneea

Pneumonia - Diagnostic
Medicul sau asistenta încearcă să depisteze pneumonia prin auscultaţia plămânilor cu ajutorul unui
stetoscop. Pneumonia se asociază de obicei cu apariţia unor zgomote specifice. Aceste zgomote anormale sunt cauzate
de îngustarea căilor respiratorii sau de prezenţa în segmentele pulmonare pline în mod normal cu aer a celulelor
inflamatorii şi a lichidului, procesul fiind numit condensare.

În majoritatea cazurilor, diagnosticul de pneumonie este confirmat în urma efectuării unei radiografii toracice. În
cazul majorităţii pneumoniilor bacteriene, ţesutul pulmonar afectat apare pe radiografie ca o regiune densă de culoare
albă (deoarece razele X nu traversează zona respectivă la fel de uşor ca zonele adiacente), în comparaţie cu care ţesutul
pulmonar din apropiere apare de culoare neagră.

În cazul pneumoniilor virale, se constată prezenţa unor striaţii sau pete albe difuze, intensitatea culorii fiind mai
redusă decât cea constatată în pneumoniile bacteriene.
Unele pneumonii pot evolua către formarea unui abces pulmonar, care apare pe radiografie ca un spaţiu plin cu lichid
(puroi).

Aşadar, radiografia îl ajută pe medic (însă nu totdeauna) să stabilească ce microorganism cauzează boala.
 Medicii realizează culturi de spută şi hemoculturi în încercarea de a identifica microorganismul care cauzează
pneumonia.
Însă, în pofida acestor teste, în până la jumătate din cazurile de pneumoie agentul cauzal nu poate fi identificat.
Pneumonia – Prevenţie

Mai multe tipuri de pneumonie pot fi prevenite prin utilizarea vaccinurilor. Există vaccinuri care creează protecţie
împotriva pneumoniei pneumococice, a pneumoniei cauzate de bacteria Haemophilus influenzae şi a pneumoniei
cauzate de virusul gripal, care conduce de asemenea la producerea unei pneumonii bacteriene.
sus
Pneumonia – Tratament
 Exerciţiile de respiraţie profundă şi tratamentul specific cu scopul de eliminare a secreţiilor din căile
respiratorii contribuie la prevenirea pneumoniei la pacienţii cu risc crescut, cum sunt cei care au suferit o intervenţie
chirurgicală toracică sau abdominală şi cei a căror imunitate este scăzută.

 Dacă pacienţii cu pneumonie sunt dispneici sau dacă nivelul sanguin al oxigenului este scăzut, atunci se
administrează oxigen suplimentar.

 Administrarea de antibiotice începe de obicei atunci când se ridică suspiciunea de pneumonie bacteriană
(inclusiv de pneumonie obstructivă), chiar înainte de identificarea agentului cauzal. Utilizarea promptă a antibioticelor
reduce severitatea pneumoniei şi riscul de apariţie a complicaţiilor, dintzre care unele pot duce chiar la deces.
Atunci când optează pentru utilizarea unui anumit antibiotic, medicii iau în considerare care tip de bacterie ar putea
cauza pneumonia. Medicul poate modifica antibioticul mai târziu, când bacteria a fost identificată şi sensibilitatea
acesteia la antibiotice este cunoscută.
Adeseori, la pacienţii cu pneumonie care nu sunt foarte bolnavi, se administrează antibiotice pe cale orală şi aceştia
rămân la domiciliu.
Persoanele în vârstă şi cele care prezintă dispnee sau care au o boală pulmonară sau cardiacă preexistentă sunt de obicei
internate în spital şi li se administrează de la început antibiotice pe cale intravenoasă. După câteva zile se trece la
administrarea antibioticelor pe cale orală.
Aceşti pacienţi pot necesita şi administrarea de oxigen suplimentar şi de lichide intravenos, precum şi suport
ventilator mecanic.

Antibioticele nu sunt utile în cazul pneumoniilor virale, însă pot fi administrate în aceste situaţii în cazul pneumoniilor
virale care au probabilitate crescută de a se complica cu pneumonie bacteriană, cum ar fi cele care sunt cauzate de
virusul sinciţial respirator la copii şi uneori cele cauzate de virusul gripal, cel puţin la anumite persoane care sunt foarte
susceptibile la pneumonie.