Subiectul: Cancerul bronhopulmonar

Cancerul bronhopulmonar este o tumoare malignă care se dezvoltă de regulă din epiteliul
bronșic, care ulterior afectează și parenchimul pulmonar.
Deosebim cancerul central, cancerul periferic și carcinomul pulmonar.
Carcinomul pulmonar e o creștere progresivă a țesutului pulmonar cu compresia și metastazarea în
organele adiacente și la distanță.
Cancerul central este o tumoare malignă cu punctul de pornire din bronhiile mari. Se întâlnește în 80 %
cazuri.
Cancerul periferic se întâlnește în 20% cazuri, ce are o pornire din bronhiile mici ce se află mai la
periferie.
Actualitatea .
Se întâlnește mai frecvent la bărbați. Este o tumoare foarte gravă din considerente că semnele clinice
apar extrem de tardiv, peste mai mult de 3 ani de la debut. Din acestă cauză pacienții se adresează deja în
stadiile avansate a cancerului, când posibilitățile terapeutice sunt foarte limitate. Peste 80% din pacienți
decedează în primul an de diagnostc, și doar 15% pot supravețui 5 ani.
Etiologia:
Etiologia ca și la alte tumori maligne nu este cunoscută până la urmă. Se duc discuții asupra următorilor
factori de risc:
 Fumatul
 Factorii profesionali și industriali
 Expunerea la radiațiile ionizante
 Factorul genetic
 Factorul imun
 Factorul hormonal.
Clasificarea
I . Clasificarea după sistemul Internațional pentru Stadializarea Cancerului pulmonar utilizează 3
criterii de descriere a tumorii T,N, M
T –dimensiunile tumorii primare
N – prezența sau absența metastazelor în nodulii limfatici regionali
M – prezența sau absența metastazelor la distanță.
I stadie- T1 NoMo : tumoarea este de dimensiune de 3 cm, dar nu afectează și bronhiile principale,
metastaze lipsesc atăt locale cât și la distanță.
II stadie – T 2N 1M o : dimensiunea tumorii este mai mare de 3 cm, afectează bronhiile principale, pleura,
celulele canceroase se răspândesc în ganglionii intratoracali., metastaze distante lipsa.
III stadie – T3 N2 Mo : tumoarea de orice dimensiune, care invadează peretele toracal, diafragma,
pericardul, celulele canceroase se găsesc în nodulii limfatici mediastinali, metastaze la distanță lipsesc.
IV stadie – T4 N3 M1 : tumoarea masivă ce se răspândește în organele adiacente, metastaze deja în
ganglionii limfatici regionali periferici ( subscapulari, axilari, etc), tumoarea răspândită la distanță.
II. clasificare : deosebim cancer primar când tumoarea primar se dezvoltă direct în pulmoni.
cancer secundar când inițial tumoarea se dezvoltă în alt organ iar apoi
metastazează în pulmoni.
Clinica:
În stadia iniţială a bolii semnele clinice sunt slab pronunţate sau pot lipsi complect. În stadiile avansate
sunt o multitudine de simptome şi o evoluţie multilaterală.
Putem relativ determina trei grupe de simptome ale cancerului bronhopulmonar:
- simptome locale, provocate de prezenţa tomorei;
- simome secundare, provocate de metastazarea tumorei în ţesuturile şi organele învecinate şi
depărtate;
- simptome generale nespecifice, care depind de acţiunea tumorei asupra întregului organism.
În cele mai dese cazuri maladia este diagnosticată tardiv, în stadiile avansate deoarece ea se dezvoltă
treptat, asimptomatic.
 I. Manifestările pulmonare pe care le prezină bolnavul ne permite să diagnosticăm iniţial o
pneumonie, o tuberculoză sau BPOC.
În cancerul central semnele bolii apar mai precoce decăt în cel periferic.
- Tusea este pronunţată, rezistentă la antitusive, care de regulă la început este uscată urmată de
dispnee, care mai apoi în urma dezintegrării tumorii şi procesului inflamator în bronhii devine
productivă cu eliminarea unei spute purulente sau hemoptizie.
- Hemoptizia apare odată cu creşterea tumorii în dimensiuni şi ca consecinţă lezarea vaselor pe
traect. În unele cazuri este posibil dezvoltaarea chiar a hemoragiei pulmonare. Iar în caz de
necrotizare a tumorii expectoraţie „jeleu de coacăză”
- Obstrucţia bronşică care poate provoca pneumonie trenantă.
- Dispneea care la început apare la un efort fizic, iar mai apoi şi în repaus urmată de o senzaţie de
respiraţie anevoioasă. Se dezvoltă mai des ca rezultat al obstrucţiei bronşiale şi atelectaziei
pulmonului afectat.
- Durerea toracică care se aseamănă cu durerea în pleurezia uscată: dureri puternice sub formă
de junghi toracic care se localizează în hemitoracele pulmonului afectat ce se intensifică la tuse, la
efort fizic, la orice mişcare şi spre deosebire de durerea pleuritică sunt permanemte în puncte fixe
( în pleurezie fibrinoasă intensitatea durerii se diminuiază la ocuparea poziţiei: - culcat pe partea
afectată).
II. Manifestările secundare apar ca rezultat al extenziei cancerului intratoracic şi extratoracic şi
sunt destul de numeroase. De exemplu des se lezează nervul recurens cu apariţia disfoniei,
compresia mediastinală cu apariţia disfagiei, afectarea venei cave superioare – edem unilateral
al gătului, fieţii, măinilor. La extinderea tumorii în esofag se dereglează deglutiţia şi actul de
trecere a bolului alimentar, iar în pericard – dureri cardiace acute.
Metastazele cancerului pulmonar pot pătrunde în ficat cu hepatomegalie nodulară, ganglionii
limfatici cu adenopatie ( ganglionii limfatici sunt măriţi în volum, de o consistenţă dur-
elastică, imobili , uniţi între ei sau cu ţesuturile adiacente), renichi, creier, oase şi alte organe
interne cu semnelle specifice afectării.
III. Simptome generale care apar ca rezultat a acţiunii toxice ale substanţelor elminate de ţesutul
tumoral (intoxicaţie tumorală):- ridcarea temperaturii corpului la temperaturi subfebrile care
de regulă se ridică în timpul nopţii, slăbiciune, oboseală, inapetenţă până la anorexie cu
scăderea pronunţată şi în termen scurt de timp a greutăţii corporale, uneori până la caşexie,
astenia, alterarea metabolismului calcic.
În concluzie putem preciza că principalele semne ale cancerului bronhopulmonar sunt: tusea,
dispneea, durerile pectorale, hemoptizia, astenia, scăderea ponderală. Deci prezenţa a mai multor
simptome sus numite la un pacient, trebuie să ne pună în gardă şi să – l impunem să se adreseze la
medic. Trebuie bine de determinat că cancerul pulmonar, semnele clinice ale căruia sunt nespecifice
este periculos anume prin aceasta, că ele sunt specifice pentru mai multe maladii respiratorii. De aceia
persoanele acestea nu se grăbesc să bată alarma. Trebuie de atras atenţie asupra unor simptome
secundare ca: apatia, slăbiciunea, pierderea capacităţii de muncă, perioade scurte de ridicare a
temperaturii corpului fără nici o cauză.
Diagnosticul :
Un succes premordial în diagnosticarea cancerului ar fi atunci când îl vom putea depista în stadiile
precoce ale bolii, dar cu părere de rău mai mult de 15% din pacienţi în stadiile iniţiale nu prezintă
simptomatologie. Din aceste considerente necesită de efctuat examinări minuţioase.
1. De regulă una din aceste investigaţii este examenul radiologic a cutiei toracice care ar trebui să
se efectuieze anual. Dacă pe radiogramă se determină o opacitate neomogenă cu mărgini
neclare, atunci diagnosticul de „cancer pulmonar” nu se exclude, până când nu se precizează
contrariul.
2. Este necesar să se adresese la medic dacă este prezent macar un simptom din acestesa:
 Tusea persistentă, de lungă durată;
 Durere pectorală care se intensifică la un expir profund;
 Scimbarea vocii ( răguşire);
 Inapetenţă sau anorexie cu scăderea în pondere;
  Dispneea;
 Maladii pulmonare cu evoluţie trenantă (bronşite, pneumonii), repetarea lor frecventă.
3. Hemograma - leucocitoză, accelerarea VSH-ui.
4. Colectarea sputei la celulele atipice cu examinarea citologică care de regulă ne prezintă rezultate
pozitive în 90 % cazuri cu cancer central, şi în 50% cazuri de cancer periferic. În cazul cănd nu se
poate de expectorat sputa putem colecta spălăturle bronşiale pentru depistarea celulelor atipice.
5. Tomografia computerizată se efectuiază cu scop de precizare a diagnosticului. O metodă unicală
este PĂT/CT- tomografia pozitron/emisie combinată cu tomografia computerizată, care determină
la pacient stadia cancerului microcelular – este unicală deoarece permite să se vizualizeze nu
numai organele şi şi ţesuturile dar şi la nivel microcelular să se vadă procesul patologic.
6. Bronhoscopia – întroducerea în lumenul bronşial a unui cateter flexibil cu obiectiv cu ajutorul
căruia medicul endoscopist vizualizează mucoasa , traectul bronşial din interior, prezenţa sau lipsa
tumorii, deasemenea urmărim răspândirea celulelor blastice pe arborele traheobronşial ( caracterul
creşterii tumorii – endobronşial sau peribronşial), şi tot odată poate să efectuieze bipsia pentru
diverse investigaţii de laborator în scopul depistării celulelor blaste.
7. Dacă aceste invesigaţii nu sunt destule pentru excluderea cancerului se efectuiază toracoscopia
sau toracotomia. În timpul toracotomiei se face biopsia urgentă din focarul suspect principal
afectat al pulmonului şi din ganglionii limfatici adiacenţi.
8. În cazurile când diagnosticul este neclar se survine rezecţia unei porţiuni de pulmon suspect
afectat sau chiar lobectomia cu examinarea histologică urgentă.
9. RMN se face cu scopul depistării metastazelor de cancer pulmonar.
Tratamentul include toate metodele de tratament incluse în tratarea contemporană a maladiilor
oncologice : - chirurgia radicală, radioterapia, chimioterapia, terapia simptomatică şi terapia
combinată. Cu părere de bine noile obţiuni în tratament au crescut rata de supraveţuire a bolnavilor cu
cancer de-a lungul ultimilor 10 ani.
1. Tratamentul chirurgical este singura metodă care poate realiza vindecări pe termen lung. O mare
importanță în alegerea tratamentului chirurgical o are vârsta pacientului și alți factori. Intervenția
constă în lobectomie, segmentectomie sau chiar pulmonectomia. La necesitate se înlătură și
ganglionii limfatici adiacenți. Consecința intervenției depinde de localizarea tumorii,
dimensiunile ei, prezența sau lipsa metastazelor, vârsta pacientului.
2. Radioterapia este a doua metodă de tratament după eficacitate. Radioterapia este o metodă de
tratament a tumorilor cu ajutorul radiației ionizante. Este indicată în cazul tumorilor care nu pot fi
operabile, în cazul când bolnavul refuză intervenția și când metoda chirurgicală este
contraindicată paientului. Radioterapia cancerului bronhopulmonar este destul de efectivă datorită
utilizării aparăturii contemporane ( VARIAN) și utilizarea stantartelor internaționale.
3. Chimioterapia este o metodă de tratament care are la bază întroducerea în organismul bolnavului a
unor preparate medicamentoase care au capacitatea selectiv să inhibe creșterea celulelor tumorale
fără afectări grave a țesuturilor și organelor sănătoase. Chimioterapia este ineficientă în
tratamentul cancerului fără celule mici și din contra este eficient în cancerul pulmonar cu celule
mici. Se utilizează diferite combinații de preparate chimioterapeutice: Vincristină,
Ciclofosfamida, Adramicina, etc. Mai des se utilizează chemele: CAMP (ciclofosfan, amitreptilen,
metotrexat, prednizolon) , VAMP ( vinblastin sau vincristin,), etc. Curele de tratament pot dura 5-
7 zile , i/v în perfuzie, cu pauze de căteva săptămâni. Cu toate acestea chimioterapia are și multe
efecte adverse: greață, vomă, căderea părului,erupții și leziuni cutanate, stomatite, slăbiciuni,
astenie.
4. Tratamentul simptomatic în dependență de simptomele bolii și complicațiile posibile:
antibioticele, antitusivele, analgeticele neopioide până la narcotice, hemostatice, complexele
polivitaminice, hepatoprotectoare, hormonalele steroidiene, etc.
De regulă în stadiile inițiale ale bolii când lipsesc metastazele se recomandă inițial tratamentul
chirurgical. În stadiile deja avansate ale bolii poate ajuta tratamentul radioterapeutic și chimioterapeutic.
Dacă permite starea pacientului se efectuiază tratamentul complex are include combinarea metodelor
sus numite în complex cu tratamentul simptomatic.
Tratamentul chirurgical efectuat în stadiile inițiale trataează efectiv boala, pe cănd radioterapia și
chimioterapia stagnând creșterea tumorii permite prelungirea vieții bolnavului.
-