Cancerul pulmonar

Elev : Neagu Andreea –Cătălina

MG III B
 Cancerul pulmonar reprezintă o creștere a unor celule anormale în plămân. Aceste celule
se înmulțesc și cresc într-un ritm mai rapid decât celulele normale. Mai multe celule cancerose
atașate unele de altele formează o tumoră. Tumorile pot fi benigne sau maligne. Cele benigne nu
se extind şi nu periclitează viaţa. Ele pot fi îndepărtate prin intervenţie chirurgicală fără a se
reface. Tumorile maligne pot invada şi distruge ţesuturile şi organele învecinate, sau se pot
extinde în alte părţi ale corpului.

Dacă celulele canceroase au început să crească în plămân, excrescența formată se numește

tumoră pulmonară primară. Uneori, celulele tumorale din plămân se desprind, sunt purtate prin
vasele de sânge, ajungând în alte părți ale organismului unde se fixează și unde încep să crească
(ex. în oase). Acest nou cancer se numește metastază sau tumoră secundară.

Există mai multe tipuri diferite de cancer pulmonar. Cele mai frecvent întâlnite sunt următoarele
două tipuri:

● Cancer pulmonar fără celule mici (Non-small cell lung cancer, NSCLC);

●Cancer pulmonar cu celule mici (Small cell lung cancer, SCLC);

Aceste două tipuri de cancer pulmonar răspund diferit la schemele de tratament administrate.

►Cancer pulmonar cu celule mici (microcelular)

Cancerul pulmonar cu celule mici se găsește de obicei la nivelul căilor respiratorii principale ale
plămânilor (bronhiilor) din centrul plămânilor. Se numește cu celule mici deoarece celulele
canceroase apar de dimensiuni reduse atunci când sunt examinate la microscop. Chiar dacă
celulele sunt mici, ele cresc și se răspândesc foarte repede în alte regiuni ale corpului.

Principalele tipuri de cancere pulmonare cu celule mici sunt carcinomul cu celule mici și
carcinomul cu celule mici combinate (tumoră mixtă cu celule scuamoase sau glandulare).
Cancerul pulmonar cu celule mici este cel mai agresiv tip de cancer pulmonar. În multe cazuri, el
s-a răspândit deja în alte regiuni ale corpului atunci când este diagnosticat. Cancerul pulmonar cu
celule mici apare de obicei la fumători.

► Cancer pulmonar nonmicrocelular

Cancerele nonmicrocelulare nu sunt cele mai frecvente tipuri de tumori canceroase ale
plămânilor. Aproximativ 80-85% din cazurile de cancer pulmonar sunt cancere pulmonare cu
celule mici. Orice cancer pulmonar care nu este un cancer pulmonar cu celule mici este
considerat un cancer pulmonar fără celule mici sau non-microcelular.
Există multe subtipuri diferite de cancere pulmonar nonmicrocelulare, care încep în diferitele
tipuri de celule și țesuturi ale plămânului:

1. Adenocarcinom – cel mai frecvent tip de cancer pulmonar cu celule non-mici. Se dezvoltă în
celulele pulmonare care produc mucus. Sunt multe subtipuri diferite de adenocarcinoame,
denumite pe baza modului în care arată celulele atunci când sunt văzute la microscop.
Diagnosticul, stadializarea și tratamentul sunt similare pentru tipuri diferite de
adenocarcinom: carcinom lepidic, carcinom acinar, papilar, micropapilar, solid, mucinos
invaziv, fetal, enteric, minim invaziv, adenocarcinom in situ.
2. Carcinomul cu celule scuamoase – carcinomul cu celule scuamoase este al doilea tip cel
mai frecvent de cancer pulmonar cu celule non-mici. Se formează în celulele plate de la
nivelul bronhiilor. Există diferite subtipuri de carcinoame cu celule scuamoase: carcinom
keratinizat, carcinom non-keratinizat, carcinom cu celule scuamoase in situ.
3. Sindromul Pancoast – se găsește pe partea superioară a plămânului și pot fi denumite
carcinom cu celule scuamoase sau adenocarcinom. Cel mai frecvent se dezvoltă în peretele
toracic.
4. Carcinom cu celule mari – descrie tumorile cu celule care par foarte mari atunci când sunt
examinate la microscop.
5. Tumori pulmonare neuroendocrine – se pot forma în celulele neuroendocrine din plămâni.
Aceste celule primesc semnale de la sistemul nervos și răspund prin producția și eliberarea
de hormoni, substanțe care controlează multe funcții ale corpului.
6. Tipuri rare de tumori pulmonare cu celule non mici sunt tumorile canceroase rare ale
plămânului: carcinom adenoscuamos, carcinom sarcomatoid, mucoepidermoid și
carcinoamele adenoide chistice, limfom non-Hodgkin, sarcomul țesutului moale.
7. Metastaze pulmonare – metastazele pulmonare sunt tumori canceroase care s-au răspândit în
plămâni dintr-o altă parte a corpului. Plămânul este unul dintre cele mai frecvente locuri în
care se răspândesc alte tipuri de cancer. Aproape orice fel de cancer se poate răspândi în
plămâni.

Simptomele cancerului pulmonar cu celule mici (microcelular) și ale cancerului pulmonar

nonmicrocelular sunt în esență aceleași.

Simptomele precoce pot include:

 tuse persistentă cu agravare;

 tuse cu sânge;
 durere toracică care se agravează atunci când respirați adânc, râdeți sau tușiți;
 răguşeală;
 dificultăți de respirație;
 respirație șuierătoare;
 slăbiciune și oboseală;
 pierderea poftei de mâncare și pierderea în greutate.

De asemenea, pot fi întâlnite infecții respiratorii recurente, cum ar fi pneumonii sau bronșite. Pe
măsură ce cancerul se răspândește, simptomele suplimentare depind de locul în care se formează
noi tumori.

Tumorile din regiunea superioară a plămânilor pot afecta nervii faciali. De asemenea, pot
provoca dureri de umăr. Tumorile pot pune presiune pe vena care transportă sânge între cap,
brațe și inimă, ceea ce poate cauza edemul feței, al gâtului, pieptului și brațelor.

Cancerul pulmonar uneori secretă o substanță similară hormonilor, provocând o mare varietate
de simptome, numite sindrom paraneoplastic, ce includ:

 slăbiciune musculară;
 greaţă;
 vărsături;
 retenție de fluide;
 tensiune arterială crescută;
 glicemie ridicată;
 confuzie;
 convulsii;
 comă.

În timp ce cauzele cancerului pulmonar nu sunt pe deplin înțelese, un număr de factori de risc
sunt asociați cu dezvoltarea bolii. Aceștia includ:

 Fumatul – fumatul este cauza pentru aproape 9 din 10 cancere pulmonare. Comparativ
cu nefumătorii, fumătorii au un risc de 25 de ori mai multe de a dezvolta cancer
pulmonar. Riscul de a dezvolta cancer pulmonar este strâns legat de vârsta la care o
persoană începe să fumeze, de cât timp fumează și de numărul de țigări pe care le
fumează pe zi. Fumatul pasiv poate, de asemenea, influența riscul de dezvoltare a
cancerului pulmonar. Persoanele care nu au fumat, dar care au fost frecvent expuse la
fum de țigară sunt cu 20-30% mai predispuse riscului de a dezvolta cancer pulmonar
decât nefumătorii care nu au fost expuși. Persoanele care nu au fumat niciodată și nu au
fost expuse frecvent la fum de țigară au un risc de aproximativ 0,5% de a dezvolta cancer
pulmonar.
  Expunerea la azbest – persoanele care sunt expuse la azbest au un risc mai mare de a
dezvolta cancer, în special mezoteliom pleural. Fumătorii care au fost expuși la azbest
prezintă un risc mai mare de cancer pulmonar.
 Expunerea la alte elemente chimice – lucrul în medii de prelucrare a oțelului, nichelului,
cromului și a cărbunelui poate constitui un factor de risc. Expunerea la radiații și la alte
particule poluante ale aerului poate crește riscul de cancer pulmonar.
 Istoricul familial de cancer pulmonar – riscul unei persoane de a dezvolta cancer
pulmonar crește dacă aceasta are în familie un membru care are sau a avut cancer
pulmonar.
 Istoricul personal de boli pulmonare – riscul de apariție a cancerului pulmonar este
crescut dacă ați fost diagnosticat anterior cu o altă boală pulmonară, cum ar fi fibroză
pulmonară, bronșită cronică, emfizem sau tuberculoză pulmonară.
 Vârsta -cancerul pulmonar este mai frecvent diagnosticat la persoanele cu vârsta de peste
60 de ani, deși poate să apară şi la tineri.

Stadiile cancerului pulmonar:

 Stadiul 0 (carcinom în situ sau adenocarcinom in situ) – celulele canceroase se găsesc numai
în căptușeala căilor respiratorii sau a sacilor alveolari;
 Stadiul 1A – tumora se află în plămân și este de 3 cm sau mai mică;
 Stadiul 1A1 – tumora din plămân este de 1 cm sau mai mică;
 Stadiul 1A2 – tumora din plămân este mai mare de 1 cm, dar nu mai mare de 2 cm;
 Stadiul 1A3 – tumora din plămân este mai mare de 2 cm, dar nu mai mult de 3 cm;
 Stadiul 1B – tumora este mai mare de 3 cm, dar nu mai mare de 4 cm;
 Stadiul 2A – tumora din plămân este mai mare de 4 cm, dar nu mai mult de 5 cm;
 Stadiul 2B – tumora din plămân este de 5 cm sau mai mică și s-a răspândit în ganglionii
limfatici din apropierea bronhiilor sau: tumora este mai mare de 5 cm dar nu mai mare de 7
cm, a crescut în membrana exterioară ce acoperă plămânii (numită pleura parietală), peretele
toracic, nervul principal care ajunge până la diafragmă (numit nervul frenic) sau membrana
exterioară ce acoperă inima (numită pericardul parietal);
 Stadiul 3A – tumora din plămâni este de 5 cm sau mai mică și s-a răspândit la ganglionii
limfatici de lângă trahee de pe aceeași parte a corpului cu tumora sau la ganglionii limfatici;
 Stadiul 3B – tumora este de 5 cm sau mai mică, iar cancerul s-a răspândit la ganglionii
limfatici de pe partea opusă a traheei sau a plămânului sau la ganglionii limfatici din partea
inferioară a gâtului;
 Stadiul 3C – tumora este mai mare de 5 cm sau există mai mult de o tumoră într-un lob
diferit al plămânului;
 Stadiul 4A – cancerul s-a răspândit la celălalt plămân sau s-a extins la pleură sau pericard și
poate exista lichid în pleură sau pericard (numit efuziune);
 Stadiul 4B – cancerul s-a răspândit și există 2 sau mai multe tumori în afara pieptului
Tratamentul pentru fiecare caz în parte este stabilit de către medic împreună cu pacientul,
luând-se în calcul o serie de factori precum starea generală de sănătate, tipul și stagiul
cancerului, precum și anumite preferințe personale ale pacientului. Cele mai comune forme
de tratament sunt intervenția chirurgicală și radioterapia, însă se pot folosi și alte tratamente
precum chimioterapia.

Intervenția chirurgicală presupune extirparea de către chirurg a țesutului pulmonar canceros,

plus țesuturile din jur unde s-ar fi putut extinde cancerul. Câteodată această procedură
presupune eliminarea unei porțiuni a plămânului, iar în cazuri severe e posibil să fie nevoie
de extirparea în totalitate a unuia din plămâni.

Chimioterapia presupune abordarea unui tratament medicamentos cu scopul de a micșora sau

elimina în totalitate celulele canceroase. Aceste medicamente țintesc celulele ce se înmulțesc
foarte rapid, făcându-le ideale în lupta contra celulelor canceroase. Chimioterapia este în
special folosită în cazurile unde cancerul s-a extins către alte zone ale corpului. Acest
tratament vine însă cu puternice efecte secundare, precum stări extreme de greață și scădere
masivă în greutate.

Radioterapia este un tratament ce folosește puternice impulsuri cu radiații pentru a distruge

celulele canceroase. Este de asemenea folosită pentru a micșora o tumoră înainte de
intervenția chirurgicală. Este în general un tratament eficient pentru cancerul ce a fost
depistat într-o anumită zonă și nu s-a extins încă către alte părți.

Terapia țintită reprezintă folosirea unor medicamente ce țintesc un anume comportament al

celulelor canceroase. De exemplu, anumite medicamente opresc multiplicarea celulelor
canceroase.

Tratamentul pentru cancer la plămân presupune colaborarea a mai multor specializări ale
medicinei, prin implicarea unor specialiști precum medici chirurgi, oncologi, pneumologi și
terapeuți în probleme pulmonare.